Exclusiv
Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, subalternii patimesc! O poveste cu inel magic și psihologi „dotați”!
EXCLUSIV & FĂRĂ PERDEA: Cronica hărțuirii și abuzurilor într-o unitate de elită unde „inelul magic” decide soarta, iar „colegialitatea” e un sport extrem de periculos.
Când vine vorba de forțele de ordine, ne așteptăm la integritate, profesionalism și respect. Dar ce se întâmplă atunci când chiar în inima Poliției Capitalei, în rândurile Serviciului pentru Acțiuni Speciale (SAS), se țese o pânză de abuzuri, intimidări și o hărțuire demnă de cele mai întunecate scenarii? Un agent șef, Wilhelm Constantin Bendriș, a avut „tupeul” să rupă tăcerea, transformând o sesizare oficială către Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții din Camera Deputaților într-un act de acuzare devastator. Documentul, o cronică de aproape cinci ani de presiuni, dezvăluie o structură putredă, unde „șefii” joacă de-a Dumnezeul, iar subalternii sunt simpli pioni într-un joc murdar de putere.
Facebook, sindicatul și „cazul Pian”: Cât de subțire e gheața sub papucii sefilor?
EXCLUSIV: Abuzuri și hărțuire în Serviciul pentru Acțiuni Speciale al Poliției Capitalei – Un polițist rupe tăcerea! (II) – (aici)
Totul a început, aparent, de la nimicuri. Un comentariu pe Facebook („mai bine ați verifica legăturile de familie”) și participarea la o manifestație sindicală, fapte de o „gravitate” cosmică în viziunea unor superiori. Conform documentului trimis Parlamentului României, acestea au fost picătura care a umplut paharul pentru cms.-șef Daniel Giurgiuveanu și cms.-șef Remus Dumitrescu. Se pare că și simpla discutare a „cazului Pian” – un subiect care, probabil, zgâria orgoliile unora – a contribuit la transformarea lui Bendriș în țintă. Un polițist care gândește și vorbește liber? Inacceptabil!
Mizeria umană: Când copiii bolnavi devin „pretext”, iar colegii, turnători sub presiune
Imaginați-vă: copilul dumneavoastră e bolnav, are febră și dificultăți de respirație. Soția plânge, panicată. Ce face un șef „luminat” al SAS? Refuză o învoire absolut necesară, deși subalternul avea ore suplimentare de recuperat! Așa s-a întâmplat pe 11 ianuarie 2021, când cms.-șef Remus Dumitrescu a refuzat, cu nonșalanță, cererea lui Bendriș, trimițându-l de la Ana la Caiafa. „Nu mă interesează… sună-l pe Giurgiuveanu,” ar fi replicat Dumitrescu, potrivit raportului lui Bendriș. O demonstrație de empatie și profesionalism demnă de un manual de management toxic!
Mai mult, imediat după acest episod, același Dumitrescu ar fi cerut colegilor lui Bendriș să completeze formulare despre „comportamente dezadaptative” ale acestuia. Unii, cu coloană vertebrală, au refuzat. Alții au cedat presiunii, generând rapoarte identice sau semnate de colegi care abia interacționaseră cu Bendriș. E limpede, nu se căuta adevărul, ci un pretext pentru a-l elimina pe „indezirabil”. De la poliția de elită la poliția politică internă, drumul e, iată, scurt.
Psihologii la ordine: Diagnostice „la comandă” și retragerea armelor ca armă psihologică
Aici începe un capitol desprins parcă dintr-un film prost. După ce a fost declarat „apt” la evaluarea psihologică anuală în februarie 2023, brusc, în iulie, șefii ierarhici au depus o nouă sesizare de „comportament dezadaptativ”. Rezultatul? „Apt condiționat” și, mai grav, retragerea dreptului de a purta armă!
Cireașa de pe tort? În august 2023, când Bendriș a cerut reprogramarea unei evaluări psihologice pentru că nu se simțea bine (migrenă puternică), psihologul Horia Bejenariu ar fi refuzat brutal, amenințându-l cu suspendarea și insinuând că polițistul ar fi consumat alcool! Când „experții” devin marionete, iar sănătatea mintală un instrument de represiune, chiar și cetățeanul de rând ar trebui să tremure.
„Inelul magic” și paza pe termen nedefinit: Când umilirea devine politică de cadre
„Dacă aș avea un inel magic, aș roti de el ca tu să nu mai fii aici!” Aceasta este perla de înțelepciune administrativă rostită de comandantul SAS, conform sesizării agentului Bendriș, într-o discuție din aprilie 2023. O declarație ce subliniază nu doar disprețul față de subaltern, ci și o mentalitate medievală, în care puterea e absolută și fără responsabilitate.
Iar „magia” s-a manifestat rapid: Bendriș a fost trimis, pe perioade ce depășesc orice rațiune și normă (iunie-iulie, apoi noiembrie, apoi iarăși trei luni, cu amenințarea de „șase luni” sau „până ies eu la pensie”), la paza unității. O muncă ce ar fi trebuit să-i revină la fiecare trei ani, nu de mai multe ori pe an! „Așa vreau eu” a devenit argument suprem, transformând umilirea într-o nouă fișă a postului.
„Cutia Pandorei”: Agresiuni fizice mușamalizate și insulte demne de „birjari interbelici”
Nu doar psihologică, dar și fizică. Un coleg, Cătălin Dănăilă, l-ar fi agresat pe Bendriș în sala de sport, un incident la care au asistat toți. Reacția șefilor? „O să deschizi o cutie a Pandorei” și o concluzie hilară: „fapta nu există, atâta timp cât nu am prezentat semne vizibile.” Oare trebuie să vină poliția cu medic legist la fiecare bătaie internă pentru ca „fapta” să fie recunoscută?
Nu mai puțin revoltătoare sunt insultele primite de la ofițeri superiori, inclusiv cms.-șef Ionuț Mărgean, care, potrivit raportului, i s-a adresat lui Bendriș cu „cuvinte injurioase, demne mai degrabă de birjarii interbelici, nu de un ofițer al Poliției Române.” Când șefii urlă, înjură și agresează, mediul de lucru devine o hazna, nu o forță de elită.
Gaz lacrimogen în mașină și râsete cinice: Ce mai contează viața unui polițist?
Într-un episod aproape tragic, o butelie cu gaz lacrimogen s-a declanșat într-o autospecială. Bendriș a raportat incidentul, subliniind riscul imens. Răspunsul „șefilor”? „Ce mă? ți-a fost pusă viața în pericol?” sau „Cere daune de 1 milion de dolari!”. Cinismul atinge cote olimpice. Viața subalternilor pare să nu valoreze nici cât o ceapă degerată, atâta timp cât șefii își păstrează pozițiile și orgoliile intacte.
„Luna tatălui” anulată și evaluări falsificate: O mașinărie a injustiției
Dreptul legal la „luna tatălui” (concediu pentru creșterea copilului) i-a fost pur și simplu anulat, cu argumente birocratice absurde. La fel și evaluarea profesională: un „BINE” venit după o perioadă de „SATISFĂCĂTOR” și o altă perioadă de „BINE”, contrazis de o comisie internă care a cerut reluarea evaluării din cauza nerespectării procedurilor. Culmea abuzului: șeful direct, cms.-șef Daniel Giurgiuveanu, ar fi semnat evaluarea înaintea șefului nemijlocit, sugerând o instrucțiune directă pentru acordarea unui calificativ defavorabil. O posibilă faptă penală, ce demonstrează cum se joacă pe sub masă cu carierele oamenilor.
Epilogul hărțuirii: Excluderea din echipă, transferul la logistică și deconectarea de la realitate
Finalul hărțuirii este predictibil și dureros: retragerea accesului la informații clasificate și transferul la Serviciul de Logistică, practic o marginalizare totală. Ironia sorții? Pentru cele trei luni petrecute la Logistică, Bendriș a primit calificativul „FOARTE BINE”, față de „Satisfăcător” la SAS. Concluzia e simplă: sistemul SAS era cel „dezadaptativ”, nu polițistul.
Și, ca o palmă finală peste obrazul șefilor, Structura de Securitate a comunicat în februarie 2025 că niciun element incriminator nu i-a fost reținut în sarcina lui Bendriș în urma cercetării privind posibile înregistrări audio din biroul șefului SAS. Deci, toate abuzurile, presiunile, evaluările trucate, intimidările s-au bazat pe…? Pe nimic! Pe aroganță, incompetență și o sete patologică de putere.
Este momentul ca Comisia pentru petiții și, de ce nu, DNA-ul și Parchetul să intervină. Sistemul SAS, așa cum este descris în acest document, nu mai este o forță de elită, ci o mașinărie de tocat oameni și cariere, cu „șefi” ce merită să fie nu la comanda unei unități speciale, ci la catedra de „Abuzuri și Toxicomanie Managerială”. Această „cutie a Pandorei” trebuie deschisă până la capăt, iar responsabilii trași la răspundere. Altfel, Poliția Română va rămâne, așa cum o descriu aceste fapte, o glumă proastă cu epoleți, unde „profesionalismul” e doar o literă moartă pe o hârtie semnată de un șef autocrat. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Breaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
O știre pozitivă, dar prea pozitivă ca să intereseze pe cineva?
La capitolul „fapte pozitive” din județul Prahova, unde de obicei se strecoară, timid, câte o fotografie cu o panglică tăiată la o inaugurare de trotuar, apare, de data aceasta, o bombă sportivă în toată regula:
echipa de handbal junioare IV a comunei Ariceștii Rahtivani s-a calificat în finala Turneului Final organizat la Galați, unde va întâlni nimeni alta decât CSM București, o forță cu zeci de ani de activitate și cu un palmares pe care se laudă, de obicei, doar cluburile „mari și tari”.
Știrea e atât de tare, încât, evident, în Prahova… nu a scris nimeni încă despre ea. Ieri s-a câștigat semifinala, dar, din câte se pare, nu s-a auzit decât în vestiar și, eventual, în autocar.
(Sursa informațiilor: declarații și date furnizate de reprezentanți ai echipei și ai comunității din Ariceștii Rahtivani.)
De la „cine sunteți voi?” la „suntem în primele 8 din țară”
Echipa din Ariceștii Rahtivani are doar 3 ani și jumătate de la înființare. Trei ani și jumătate în care, teoretic, ar fi trebuit „să mai crească fetele”, „să mai prindă experiență” și „să vedem peste vreo 10 ani ce iese”.
Practic însă, în loc să aștepte cuminți la coadă, fetele din comuna prahoveană au intrat direct în elita națională:
- competiția a avut la start peste 300 de echipe,
- iar Ariceștii Rahtivani a ajuns în primele 8 echipe ale țării,
- iar acum joacă FINALA Turneului Final de la Galați.
Într-o Românie în care se repetă la nesfârșit clișeul „nu avem bază, nu avem condiții”, comuna Ariceștii Rahtivani a ales varianta „nu comentăm, jucăm”.
Comuna care a îndrăznit să bată granzii: 20–18 cu CSM București
Dacă tot am ajuns la capitolul „blasfemii sportive”, să consemnăm și faptul că, în grupa principală,
echipa prahoveană a învins CSM București cu 20–18, câștigând grupa.
Adică o comună a bătut un club cu blazon, tradiție și buget de metropolă.
Nu pe PlayStation, nu „la mustață” într-o replică imaginară, ci pe teren, cu tabelă, cu arbitri, cu tot.
În drumul lor spre finală, fetițele din Ariceștii Rahtivani au trecut, printre altele, de:
- Academia Birtalan,
- Reșița,
- Târgu Mureș,
- Giarmata,
- CSM București,
și multe alte echipe cu blazon și tradiție, care, teoretic, ar fi trebuit să predea lecții, nu să le primească.
Miracol sau normalitate? Primărie care chiar finanțează sportul juvenil
Unul dintre cele mai inedite aspecte ale acestei povești este că, dincolo de munca fetelor și a staff-ului tehnic,
Primăria comunei Ariceștii Rahtivani a avut un rol decisiv în obținerea acestei performanțe.
Nu doar cu vorbe, nu doar cu „suntem alături de voi”, ci prin faptul că a asigurat permanent resursele necesare.
În handbalul juvenil din România, așa ceva e aproape SF, pentru că, de cele mai multe ori,
sarcina asigurării resurselor necesare cade pe umerii părinților, care plătesc, transportă, susțin și speră.
La Ariceștii Rahtivani, modelul este invers:
- Comuna se implică,
- Primăria finanțează,
- iar părinții, în loc să caute bani, pot să caute șervețele pentru lacrimile de bucurie.
De ce câștigă fetele?
Nu e doar despre entuziasm local și copilărie frumoasă.
Antrenorul echipei, Silviu Stănescu, este unul dintre cei mai experimentați tehnicieni din țară.
Despre el trebuie spus clar:
- este fost handbalist,
- și aduce la o echipă de junioare IV un nivel de expertiză pe care multe cluburi mari îl visează.
Cu un astfel de antrenor pe bancă, fetele din Ariceștii Rahtivani nu vin la turneu „să participe”,
ci vin să își joace șansa la maxim, indiferent de numele adversarului trecut pe tabelă.
Prahova tace, comuna joacă: cine scrie istoria?
În Prahova, nu a scris încă nimeni despre această performanță.
Ieri s-a câștigat semifinala, nu s-a auzit nimic în spațiul public.
În schimb, o comună întreagă trăiește o poveste pe care alții ar pune-o pe panouri publicitare:
- echipă cu doar 3 ani și jumătate de existență,
- peste 300 de echipe la start,
- primele 8 din țară,
- finală împotriva CSM București,
- victorie anterioară cu 20–18 împotriva aceluiași colos,
- primărie care finanțează corect sportul juvenil,
- antrenor fost arbitru de Champions League.
Nu e o poveste cosmetizată, e realitatea unei comune care a decis că nu stă la coadă la modestie sportivă.
Ariceștii Rahtivani demonstrează, în mod extrem de concret, că:
- se poate face performanță și la sat/comuna,
- se poate bate CSM București la junioare IV,
- se pot depăși academii cu nume mari,
- și că o comunitate, când își susține copiii și antrenorii, poate să rescrie ierarhii naționale.
Restul e tăcere mediatică.
Până când astfel de povești nu vor deveni regula, ci vor rămâne excepția, Ariceștii Rahtivani are tot dreptul să se promoveze cu voce tare:
o comună mică, dar cu un handbal mare. (Cerasela N.).
Exclusiv
De la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute
Restaurant „de fițe”, clientele de clan: Ploieștiul și-a făcut ring de luptă în centru
În centrul Ploieștiului, la doi pași de tot ce înseamnă „zonă civilizată”, Restaurantul Prestij s-a reprofilat: nu mai e local, e cartier general de interlopi și „băieți veseli” de etnie romă.
Loc unde, după cum știe jumate de oraș:
- se parchează pe avarii, în mijlocul străzii,
- se blochează circulația „că a venit șefu’ la masă”,
- se intră în local ca la club privat, cu atitudine de „noi suntem legea”.
Ultima „specialitate a casei”: bătaie generalizată.
Nu între chelneri și bonuri fiscale, ci între:
- interlopi,
- „băieți de etnie”,
De la Prestij la Maneliadă: când meniul zilei e bătaia
Atmosferă de lux? Nu. Atmosferă de Maneliadă.
Atât de mult au „prestigiat” interlopii localul, încât singura schimbare de brand realistă ar fi:
- „Restaurant Prestij” → „Restaurant Maneliadă – All Inclusive la Scandal”
Program:
- ziua – blocăm strada cu mașini pe avarii;
- seara – ne încălzim la masă;
- noaptea – încălzim mesele între noi, cu pumni, picioare și sticle.
Să nu ne ascundem după deget:
- toată lumea știe cine frecventează locul;
- toată lumea vede cum se parchează,
- toată lumea aude ce muzică, ce ton, ce figuri se perindă.
Singura care pare să nu vadă și să nu audă nimic este IPJ Prahova.
IPJ Prahova: „noi nu intervenim la Prestij, ne stricăm prestigiul”
Bătaie în centrul orașului, la un restaurant cunoscut, cu clienți „problematici” de ani de zile.
Într-o lume normală, ce urmează?
- patrule,
- identificări,
- dosare,
- prezență constantă în zonă.
În Ploiești, ce urmează?
- nimic.
- liniște.
- „nu comentăm cazul, se fac verificări”.
Pentru IPJ Prahova, Restaurantul Prestij pare să fie o zonă de acțiune tip „nu deranjați fauna locală”.
Nu există:
- plan de măsuri pentru zona de centru;
- acțiuni vizibile;
- reacție fermă față de un local care a devenit fief interlop la vedere.
Atât timp cât:
- interlopii se plimbă liber,
- oamenii de bun-simț schimbă trotuarul,
poliția pare să aibă o singură preocupare: să nu deranjeze echilibrul fragil al „prestigiului” local.
Restaurant sau ring? Pentru ploieșteni, cine intră, intră pe propria răspundere
Când un restaurant din buricul Ploieștiului ajunge:
- teren de bătaie,
- loc de adunare pentru interlopi,
- parcare ilegală permanentă,
avem o singură concluzie: restaurantele din oraș au devenit nesigure.
În timp ce IPJ Prahova mimează orbul și surdul:
- oamenii simpli încep să evite localurile din oraș;
- patronii cinstiți sunt lăsați să se descurce singuri;
- centrele devin zone gri, în care nu știi dacă la masă primești nota sau… vreo sticlă în cap.
Recomandarea logică a unui om care ține la integritatea lui fizică?
- Restaurante din afara orașului,
- unde nu e „VIP list” cu interlopi,
- și nici „abonament” la scandal.
Când Ploieștiul se transformă în „Maneliadă City”, cine mai răspunde de siguranță?
Cazul Prestij / viitoarea Maneliadă nu e doar o poveste de cancan.
E un simptom:
- autorități care nu intervin acolo unde e deranj mai mare,
- poliție care „nu vede” focarele de interlopi din centru,
- oraș în care normalii ajung să se simtă tolerați, iar interlopii – stăpâni.
Cât timp un restaurant central poate deveni ring de bătaie recurent, fără ca IPJ Prahova să ia măsuri serioase și vizibile, mesajul este clar:
- „Respectați legea, că altfel pățiți ca… fraierii.
Dacă sunteți interlopi, ne uităm în altă parte.”
Până când cineva din instituții se hotărăște să coboare din birou în centrul orașului, ploieștenilor le rămâne doar opțiunea sănătoasă:
Prestij / Maneliadă – doar pentru amatorii de adrenalină.
Pentru restul, există restaurante în afara Ploieștiului, unde singurul risc e să nu mai prindă desertul preferat, nu să prindă un pumn în figură. (Cerasela N.).
Exclusiv
Pensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală
Când nu te mai țin nervii la ședință, te ține pensia specială
Un șef din IPJ Prahova, etern împuternicit pe funcții de conducere, a descoperit brusc chemarea pensiei. După ani de zile în care a tras cu dinții de fotoliul de „șef interimar”, cu binecuvântare politică și toleranță instituțională, brusc s-a activat modul „ieșire pe repede-înainte”, în maximum două luni.
Ce s-a întâmplat?
- Poate că dezvăluirile INCISIV DE PRAHOVA i-au făcut nervii praf în ședințele operative.
- Poate că a înțeles, târziu, că nu poți rămâne veșnic „băiatul de casă” al sistemului, oricâte sprijiniri politice ai avea.
- Poate că a primit același semnal pe care l-au primit, înaintea lui, alți „băieți deștepți” – foști șefi de IPJ Prahova – care, când au simțit că se strânge lațul, au priceput mesajul și au fugit la pensie, unde își duc viața „bine, mersi”.
Nu știm exact care a fost detonatorul. Ce știm sigur este că, după ani de stat agățat de funcție, omul vrea acum să plece cât mai repede. Iar când cineva se grăbește așa de tare spre pensie, întrebarea logică este: ce vine din urmă?
Ultima sută de metri: „casă”, „viliță”, „viloaie” la Apostolache
Problema nu e că omul se duce la pensie. Problema este cum pleacă și cu ce pleacă.
Din informațiile obținute de INCISIV DE PRAHOVA de la anumite servicii speciale, reiese limpede:
- acest șef interimar nu are de gând să plece cu mâna goală din sistem;
- a înțeles că nu mai poate beneficia de Duster-ul de serviciu (cu „numele de botez” la număr) și de șoferul la discreție (aici);
- așa că își pregătește „colțul de rai” pentru pensie: o „căsuță”, „viliță”, „viluță”, „viloaie” în comuna Apostolache, județul Prahova.
Mulți ar spune: „Bravo lui, omul se pregătește de bătrânețe”.
Și noi am spune „bravo”, dacă:
- există facturi reale,
- la valoarea reală,
- pentru orice material de construcție și orice lucrare,
- fără jonglerii de tip „symbolic price” și „discount de șef”.
Pentru că, din ce se aude prin sistem, „șmecheria mică” înseamnă și:
- facturi subevaluate până la ridicol,
- diferențe acoperite „pe prietenie”,
- servicii și materiale „ajustate” ca să nu sară în ochi veniturile vs. investiția.
Noi nu spunem că așa este.
Spunem altceva, mult mai simplu: dacă am aflat noi, înseamnă că știu și alții. Și mai ales știu cei care trebuie.
De la împuternicit pe viață la „pensionar în trecere”: sistemul nu mai garantează imunitate
Acest șef de la IPJ Prahova a fost ani la rândul:
- împuternicit,
- prelungit,
- menținut,
- „susținut politic” și „acceptat de sistem”.
Cât timp i s-a cerut să fie util, a fost.
Cât timp a închis ochii unde trebuia și a „gestionat” ce trebuia, a fost bun.
Brusc, acum, agenda se schimbă:
- pensionare „pe repede înainte” în 1–2 luni;
- fără explicații publice;
- cu aceeași tăcere grea care a însoțit și alte „retrageri strategice” de la vârful IPJ Prahova.
Să ne înțelegem: pensie ușoară îi dorim.
Dar îl avertizăm foarte clar:
Chiar dacă DGA și DGIPI pot alege să vadă „în ceață” ce face pe ultima sută de metri de șefie, există alte instituții care stau cu geana pe el.
Și aceste instituții nu se uită doar la:
- cum era Duster-ul de serviciu,
- unde era parcat,
- cine îl conducea.
Se uită la:
- fluxul de bani,
- valoarea investițiilor,
- traseul materialelor,
- concordanța între venituri oficiale și „viloaie” în ridicare.
Factura, noul test de stres: dacă hârtia nu iese, viluța devine probă
În România, „pensionarul de lux” din sistem nu este judecat după cât a muncit, ci după:
- ce casă are,
- cât de repede a ridicat-o,
- și ce spune fiecare factură și deviz despre ea.
În cazul acestui șef interimar de la IPJ Prahova, întrebarea-cheie este:
Există pentru fiecare cărămidă, fier, beton, tâmplărie, acoperiș și finisaj o factură reală, la valoare reală?
Sau:
- s-au folosit „sume simbolice”,
- facturi „cosmetizate”,
- lucrări plătite „parțial” pe hârtie și „plenar” în natură?
Noi nu-i dorim răul.
Îi dorim documente beton, nu doar beton în vilă.
Și îi transmitem un singur mesaj, fără răutate, dar cu maximă fermitate jurnalistică:
Dacă INCISIV DE PRAHOVA a aflat despre „vilisoara” de la Apostolache, asta înseamnă că informația nu mai e un secret de birou.
Știu:
- vecinii,
- oamenii din sistem,
- serviciile care văd mai bine decât Duster-ul de serviciu,
- și, când vine vremea, știu și cei care semnează mandate și rechizitorii.
Pensie ușoară, dar nu și uitare ușoară
Șeful interimar de la IPJ Prahova poate spera la o pensie liniștită.
Nu poate spera, însă, la uitare.
Ieșirea la pensie nu șterge:
- anii de împuterniciri nesfârșite,
- deciziile de management,
- conexiunile politice,
- tăcerile convenabile.
Iar dacă pe ultima turnantă de carieră se ridică brusc o „căsuță” sau „viloaie” la Apostolache, nota de plată nu se va verifica doar la magazinul de materiale de construcții, ci și:
- în ochii opiniei publice,
- în anchetele care pot urma,
- în dosarele care, dacă e cazul, nu țin cont că „domnul este acum pensionar”.
Repetăm: pensie ușoară.
Dar cu o precizare clară pentru domnul șef și pentru toți cei ca el:
Pensionarea nu e certificat de amnezie pentru ceea ce ai făcut în funcție.
Mai ales când viluța de la sat vorbește mai tare decât toate declarațiile de avere la un loc. Vom reveni. (Cristina T.).
Breaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
O știre pozitivă, dar prea pozitivă ca să intereseze pe cineva? La capitolul „fapte pozitive” din județul Prahova, unde de...
De la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute
Restaurant „de fițe”, clientele de clan: Ploieștiul și-a făcut ring de luptă în centru În centrul Ploieștiului, la doi pași...
Pensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală
Când nu te mai țin nervii la ședință, te ține pensia specială Un șef din IPJ Prahova, etern împuternicit pe...
Cămătar Center Bărcănești: drum național ocupat, instituții în poziția ghiocel (IPJ PRAHOVA)
Magazin cu roți pe DN, legea în șanț: cum a ajuns Bărcăneștiul parcare pentru un „cămătar strategic” Comerț pe carosabil,...
Evadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP
Evadare de pe șantier: sirene, comisii, ședințe, breaking news Când un deținut a fugit de la punctul de lucru exterior...
Protejat: „Bodycam la mișto”: Agentul Irimia, starul rutier (IPJ PRAHOVA) care dă amenzi pe filmare și iertări pe șoptite.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VII)
Nu există niciun rezumat deoarece acesta este un articol protejat.
Băicoi, republica panourilor ilegale: „STOP VEXLER”, START CIRC. Statul numără melci, extremismul ridică schele
Băicoi, kilometrul zero al tupeului: panouri fără acte, lege făcută afiș Pe DN1, la Băicoi, între Forja Neptun și viitorul...
Republica Scorțeni: Codul Penal – regulament de ordine interioară, avertizorul de integritate – dușmanul poporului
Pe 12 iunie 2026, ziarul de investigații Incisiv de Prahova a publicat articolul „Primăria teroarei: Micuța comună Scorțeni și marele...
EVADARE CU BONUS LA PUSCARIA MĂRGINENI: CÂND SARE DEȚINUTUL GARDUL, SARE ȘI SALARIUL DIRECTORULUI
Pamflet usturător despre cum se răsplătește „excepționalul” în sistemul penitenciar GARDUL E MIC, SALARIUL E MARE La 12 august 2025,...
Țara se vinde la kilogram de șantier. Cum vrea Guvernul Bolojan să împingă Mangalia în brațele Rheinmetall, peste capul CSAT
Operațiunea „SAFE”: Salvăm pe cine trebuie, nu ce trebuie În România anului 2026, „securitatea națională” pare să însemne altceva decât...
DN1, Băicoi: unde se întâlnesc extremismul pe carton, melcul instituțional și un mormânt de 5.000 de ani
Pe DN1, la Băicoi, între Forja Neptun și viitorul pasaj rutier spre strada Înfrățirii, România își arată, simultan, toate fețele:...
Primăria teroarei: Micuța comună Scorțeni și marele regat al lui Barbu Iulian Constantin
Când Codul Penal devine regulament de ordine interioară Într-o comună liniștită din Prahova, Scorțeni, instituțiile statului par să funcționeze după...
Coca-Cola HBC Ploiești: Reciclare pe persoană fizică, „donații” pe banii firmei și IBC-uri la tarabă
„Sustenabilitate” la Ploiești: premii la vârf, mizerie la bază Reciclarea și valorificarea de deșeuri pe persoană fizică pare să fi...
Inspectoratul General al Miliției de Frontieră: „Aproximativ” stat de drept, cu „vigilență revoluționară” la plic
Când Poliția de Frontieră numără „aproximativ” degetele și apără „cuceririle revoluționare” cu Legea din 1971 Poliția de Frontieră, înapoiată rău:...
Polițistul – slugă la stat, călugăr în viața privată. Avocatul – business class spre orice SRL
Avocatul, de la „incompatibil” la „orice, dar cu stil” Ieri, Camera Deputaților (cameră decizională, nu doar cameră de ecou) a...
-
Exclusivacum 15 ore
Breaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
-
Exclusivacum 18 ore
Evadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP
-
Exclusivacum 2 zile
EVADARE CU BONUS LA PUSCARIA MĂRGINENI: CÂND SARE DEȚINUTUL GARDUL, SARE ȘI SALARIUL DIRECTORULUI
-
Exclusivacum 3 zile
DN1, Băicoi: unde se întâlnesc extremismul pe carton, melcul instituțional și un mormânt de 5.000 de ani
-
Exclusivacum 2 zile
Protejat: „Bodycam la mișto”: Agentul Irimia, starul rutier (IPJ PRAHOVA) care dă amenzi pe filmare și iertări pe șoptite.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VII)
-
Exclusivacum 17 ore
Pensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală
-
Exclusivacum 4 zile„STOP VEXLER” pe DN1, START PENIBIL: când panoul urlă, iar IPJ Prahova cască. Intră în scenă CNCD
-
Exclusivacum 3 zile
Țara se vinde la kilogram de șantier. Cum vrea Guvernul Bolojan să împingă Mangalia în brațele Rheinmetall, peste capul CSAT