Connect with us

Exclusiv

Primăria teroarei: Micuța comună Scorțeni și marele regat al lui Barbu Iulian Constantin

Publicat

acum 3 luni

pe

Când Codul Penal devine regulament de ordine interioară

Într-o comună liniștită din Prahova, Scorțeni, instituțiile statului par să funcționeze după un regulament special: Codul Penal, citit pe dos și aplicat selectiv. Acolo, primarul Barbu Iulian Constantin este descris, în plângerile depuse de funcționara publică Rădoi Cornelia, drept un fel de mic autocrat local care își conduce primăria cu ajutorul camerelor video, polițiștilor locali, WhatsApp-ului și al unor consilieri transformați în decor.

Rădoi Cornelia – referent superior, gradatia 5, angajată din 2016 la UAT Scorțeni, Compartiment Registratură, Relații cu Publicul și Arhivă – a decis să nu mai tacă. A scris, cu date, numere de înregistrare, hotărâri, articole de lege, fișe de gardă și înregistrări audio, un rechizitoriu complet al modului în care înțelege conducerea locală „serviciul public”.
Plângerea penală către Poliția Orașului Băicoi și completarea la sesizarea depusă la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD, dosar nr. 205/2026, petiția nr. 2339/16.03.2026) arată, în oglindă, un tablou de hărțuire morală, abuz în serviciu, falsuri, discriminare salarială și o încercare metodică de a elimina un avertizor de integritate.

Ochelari de vedere și orbul administrativ: 500 de lei care dor mai rău decât un milion

Totul pare să înceapă banal, cu o pereche de ochelari de vedere. În septembrie 2025, Rădoi Cornelia cere decontarea a 500 lei pentru dispozitive optice, în baza HG nr. 64/2025 și a Contractului Colectiv de Muncă (art. 32 alin. 1), prin cererea nr. 12597/19.09.2025.
Răspunsul oficial: refuz prin „Punctul de vedere” nr. 1297/02.10.2025, pe motiv că nu există recomandare de la medicina muncii.

Doar că, surpriză: în același document, Primăria recunoaște că „nu are contract de medicină a muncii” de circa 6 ani. Deci angajatorul îi cere un document pe care tot el este obligat să-l asigure, dar pe care nu l-a asigurat.
În 2024, cererea anterioară (nr. 7611/18.04.2024) nici măcar nu a primit răspuns. Asta se numește, în practică, nu doar refuz, ci politică instituțională de ignorare.

„Să stăm strâmb și să judecăm drept”: când un citat provoacă o campanie de hărțuire

Primarul Barbu Iulian Constantin nu pare deranjat de articole de lege, dar se declanșează la un proverb. După Note Interne și reproșuri zilnice de tip „comentezi mereu”, vine Nota Internă nr. 14037/29.10.2025, prin care i se impută Rădoi Corneliei „erori profesionale” inexistente, legate de corespondența cu Poliția Băicoi (adresa nr. 1300510/07.08.2025).

Funcționara răspunde oficial, la 03.11.2025, demascând vulnerabilități administrative: parole comune, proceduri încălcate, acces la sistem folosit la grămadă. La final, scrie: „Să stăm strâmb și să judecăm drept”.

De-aici începe obsesia: peste o lună, zilnic, primarul repetă, batjocoritor, acest citat. În loc de argumente administrative – hărțuire prin batjocură, la minut.

Parole comune, fals informatic personalizat și registratura la comun

Potrivit plângerii penale, inspectorul de Resurse Umane, Voiculescu Amalia, folosește repetat parola personală a Rădoi Corneliei pentru a opera în Registratură de pe propriul calculator.
Cornelia cere, în scris, schimbarea parolei. Primarul refuză sistematic. Rezultatul: în sistem apar înregistrări efectuate „de ea”, pe care ea spune că nu le-a făcut. Asta nu mai e doar hărțuire – este teren de fals informatic și acces ilegal la un sistem informatic, infracțiuni semnalate explicit.

Referent de studii medii, muncă de asistent social cu studii superioare, salariu de jos

Rădoi Cornelia este încadrată ca Referent III Superior – studii medii – dar spune că e folosită, forțat, ca un specialist în asistență socială. Deși există compartiment de Asistență Socială, primarul îi impune să:

  • facă anchete sociale (handicap, divorț, tutelă);
  • întocmească referate de specialitate și centralizatoare către AJPIS și instituții județene;
  • gestioneze dosare de beneficiari.

Legea prevede că aceste activități necesită studii superioare de specialitate și sunt plătite conform altui coeficient. Aici nu se schimbă fișa postului, nu se mărește salariul, ci doar se exploatează profesional un angajat, după cum arată plângerea, în logica art. 297 Cod Penal (abuz în serviciu):

  1. Competențele superioare sunt folosite gratis, fără modificarea raportului de serviciu.
  2. Angajata este obligată să semneze acte pentru care, scriptic, nu are competență – deci este împinsă într-o zonă de risc juridic, perfect utilă pentru șantaj ulterior.
  3. Suprasolicitarea devine instrument de hărțuire morală și burnout, sub amenințarea că „nu își face treaba” dacă refuză sarcini vădit nelegale raportat la fișa postului.

Economia la buget se face, convenient, pe spatele ei, în loc să se scoată la concurs un post de studii superioare sau să i se transforme postul actual.

„Big Brother” made in Scorțeni: camere video, telefoane și teroare permanentă

În primele luni din 2026, hărțuirea capătă, potrivit petentei, caracter obsesiv. Sub pretextul „reorganizării”, primarul amenință colectivul cu concedieri, „restructurări”, eliminarea celor „neloiali”.

În loc să asigure siguranța obiectivului, sistemul de supraveghere video devine jucăria personală a edilului:
– urmărește angajații în timp real;
– îi sună imediat să-i întrebe unde sunt, ce fac, de ce s-au mișcat de la birou.

Într-o înregistrare din 3 martie 2026, Barbu, potrivit plângerii, recunoaște două lucruri:

  1. Că a folosit camerele pentru monitorizarea personală a angajaților.
  2. Că a pierdut apoi accesul direct, fluxul video trecând la Poliția Locală – probabil după sesizări sau intervenția GDPR.

Rezultatul pentru Rădoi Cornelia: anxietate profundă, degradarea sănătății psihice, exact tiparul prevăzut de art. 208 Cod Penal (hărțuire).

Zăpadă, concediu forțat și „exemplul negativ” Rădoi Cornelia

Ninsorile din 18–19 februarie 2026 suspendă activitatea. Primarul vrea să rezolve situația „elegant”: toată lumea să își ia concediu de odihnă, colectiv, pentru acele zile.
Cornelia refuză să semneze concediu forțat și optează legal pentru recuperarea orelor; depune cerere.

Urmează:

  • Dispoziția nr. 17/27.02.2026 – recuperare colectivă.
  • În realitate, doar ea execută aceste ore, fapt dovedit – spune ea – de condica de prezență din martie 2026. Ceilalți sunt „iertați” printr-un acord pentru încă 2 zile de concediu de odihnă.

Mesajul:
„Uitați ce pățește Rădoi dacă nu semnează ce zic eu: ea muncește la recuperare, voi stați acasă în concediu”.

Se mai adaugă și tentativa de mutare a Biroului de Registratură din str. Principală nr. 11 la nr. 2, în ciuda unui memoriu (nr. 3968/27.02.2026) în care sunt invocate:

  • principiul continuității serviciului public (art. 3 OUG 57/2019);
  • condiții minimale de SSM (Legea 319/2006: ergonomie, lumină naturală, căldură, curent);
  • riscul pierderii termenelor legale, dublarea numerelor de înregistrare, amenzi (de ex. Legea 544/2001).

Răspunsul primarului la argumente: memoriul este ignorat, dar în aceeași zi se emite Dispoziție de recuperare aplicată discriminatoriu doar ei. Represalii pure, mascate administrativ.

Încercarea de linșaj psihologic: ședința „M-au ciuruit”

Pe 23.03.2026, după ce ANFP trimite demersul nr. 13467/23.03.2026 către Primărie, urmează scena de manual în mobbing:

  • Rădoi Cornelia este chemată în biroul primarului;
  • prezent: primarul, Secretara Generală (Petcu Dorina), contabila (Negulescu Maria), Consilierul de Etică/Resurse Umane (Voiculescu Amalia);
  • timp de aproximativ o oră, spune ea, este supusă unei execuții psihologice, i se reproșează că a „îndrăznit” să sesizeze autorități centrale.

Fișa postului îi este aruncată în față nu ca instrument de clarificare, ci ca armă: se caută, cu markerul, pretexte pentru viitoare sancțiuni și „ajutor” ca să plece.
Contabila spune explicit: „Lăsați, domnule primar, că îi facem și noi reclamații cum ne-a făcut ea”.

Izolarea este oficializată: i se impune să comunice cu primarul doar prin Secretara Generală, fără temei profesional.

De la refuz de dialog la atac de panică: medicina confirmă mobbing-ul

Un episod concret: când încearcă să predea mapa cu corespondență, primarul refuză să o primească decât în prezența secretarei. Întrebarea civilizată „v-am căutat să vă las documentele” e întâmpinată cu un strigăt: „Ce, tu mă verifici pe mine?”.
În loc de relație profesională – relație de tiran – supus.

Refuzul concediului de odihnă se comunică prin intermediar, cu pretexte absurde („persoana care să îți țină locul e delegată”). După luni de umilințe (dată afară din birou, pusă pe hol, făcută „cauza tuturor relelor”), vine colapsul: pe 05.03.2026 ajunge la Camera de Gardă a Spitalului Orășenesc Băicoi, cu atac de panică, TA 143/95, tratată cu Alprazolam.
Fișa de la Camera de Gardă este probă scrisă. Secretara Generală susține, între timp, că „era bolnavă dinainte”. Medicina, însă, scrie altceva.

Concediu condiționat de ore suplimentare și documentul-martor „ascuns” 8 zile

Prin adresa nr. 4306/05.03.2026 (comunicată abia la 13.03.2026), primarul condiționează două zile de concediu de odihnă de efectuarea unor ore de recuperare.
Acest troc – „CO contra ore în plus” – lovește frontal regimul juridic al concediului de odihnă.

Pe lângă ilegalitate, vine și reaua-credință: documentul stă 8 zile ascuns, timp în care angajata nu știe dacă are sau nu concediu. Starea de incertitudine devine, iarăși, armă psihologică.

Polițiști locali transformați în gardieni ai orei 17:00

În prima zi de „recuperare” ilegală, primarul trimite doi polițiști locali, Pantilie Tudor Nicolae și Badea Nicolae Cristian, să verifice dacă Rădoi Cornelia iese înainte de ora 17:00.
Poliția Locală, cu atribuții stabilite prin lege, este transformată, potrivit plângerii, în gardă personală de supraveghere a unui funcționar care recuperează orele.

Imaginea este grotescă: o funcționară publică, singură la muncă, păzită de doi polițiști, ca și cum ar fi după gratii.

Consilierul de Etică – din victimă, complice; din protecție, paravan

Când totul explodează, Rădoi Cornelia apelează la Consilierul de Etică. Doar că funcția este ocupată de fosta consilieră personală a primarului, actual inspector Resurse Umane – Voiculescu Amalia.
Conflict de interese? Evident.

Pe 16.03.2026 are loc o ședință de două ore, înregistrată audio. În aceasta:

  • Rădoi detaliază toate abuzurile, prezintă dovezi;
  • Voiculescu recunoaște că a fost la rândul ei victima primarului, dar „nu a raportat”;
  • în loc de raport ferm de etică, întocmește un proces-verbal vag, care reduce totul la o simplă „opinie despre un tratament diferențiat”.

Pe lângă asta, Voiculescu:

  • continuă să folosească parola de acces a petentei;
  • este membră în sindicat și autor al Raportului de specialitate nr. 5869/07.04.2026, care fundamentează reorganizarea și desființarea posturilor ocupate, inclusiv postul Rădoi Cornelia;
  • este beneficiara unor privilegii financiare (sporuri, proiecte europene), la rândul lor dispuse prin semnătura primarului.

Cercul este complet: primarul semnează sporuri pentru consilier, consilierul de etică semnează rapoarte care îi salvează primarului cariera.

Falsuri, ședințe pe WhatsApp și vacanțe în Grecia pe bani votați fictiv

Partea cea mai explozivă din materialul Rădoi Cornelia privește Consiliul Local Scorțeni și anul 2025.
Fiind responsabilă cu procesele-verbale de ședință, ea afirmă, cu ciorne de mână și înregistrări audio anexate, că:

  • multe ședințe nu aveau cvorum fizic;
  • votul se făcea în realitate pe WhatsApp, dar în HCL-uri figura „vot prin ridicarea mâinii, în prezență fizică”;
  • ROF-ul CL prevedea stenograme și anexe cu prezența nominală, dar realitatea era alta.

Un exemplu: HCL nr. 59 din 13.08.2025, care atestă 14 consilieri prezenți și vot prin ridicare de mână. Înregistrările audio depuse ar demonstra că nu era cvorum, iar votul s-a dat online, prin WhatsApp.

Miza? Potrivit petentei:

  • HCL 59/13.08.2025 a aprobat suma de 35.000 lei pentru Ansamblul „Datina”;
  • banii au finanțat deplasarea în Grecia, unde beneficiarii reali au fost, în fapt, Managerul Căminului Cultural, Barbu Ramona (soția primarului) și angajații Căminului – un sejur de 5 zile pe bani publici.

Când Rădoi începe să întrebe de ce în procesele-verbale apare „prezență fizică” și de ce nu se menționează votul pe WhatsApp, Secretara Generală Petcu Dorina recunoaște, potrivit capturilor de conversatie, că s-a trecut „prezență fizică” pentru că aplicația EMOL nu permitea bifarea votului online.
Adică programul nu permitea ilegalitatea, așa că s-a completat falsul manual.

Sindicat de buzunar și consultare socială în varianta „copy–paste”

În aprilie 2026, OUG și Legea nr. 367/2022 privind dialogul social obligă la consultarea reală a sindicatului, mai ales când se schimbă organigrame și se desființează posturi.
La Scorțeni, povestea arată așa, conform documentelor depuse:

  • 07.04.2026, ora 10:00 – Rădoi cere, pe grupul instituției, demararea consultării;
  • tot pe 07.04.2026 – se întocmește deja Referatul de Aprobare nr. 5869 și Proiectul de hotărâre nr. 17/2026, încărcate în EMOL;
  • ședința de sindicat din 08.04.2026 devine, astfel, simulare post-factum.

Petenta depune:

  • PV ședință sindicat 08.04.2026;
  • opinia ei separată, ignorată;
  • raportul de specialitate nr. 5870/07.04.2026;
  • ulterior, Raportul nr. 6355/22.04.2026, cu data antedatată 18.03.2026 în preambul.

Secretara Generală Petcu Dorina joacă aici dublu: este Secretar General al UAT (autorul actelor) și Președinte de Sindicat (reprezentant al angajaților). Voiculescu Amalia este și ea în conducerea sindicatului și, simultan, semnează rapoarte tehnice care duc la eliminarea unui membru de sindicat.
Dialog social? Mai degrabă monolog.

Organigramă cu țintă: „Nu există activitate, dar ești indispensabilă – până te tăiem”

Proiectul de HCL nr. 17/07.04.2026 tace „strategic” asupra posturilor concrete ce urmează a fi desființate. Se menționează doar un număr total – fără nume, fără funcții. Ambiguitatea devine metodă de tortură psihologică: toți pot fi vizați, dar de fapt este vizată doar una.

Se invocă economia de minimum 10%, dar:

  • nu există raport serios de la contabilitate care să justifice cifra;
  • nu sunt desființate posturile vacante, așa cum fac UAT-urile sănătoase la cap;
  • se lovește în posturi ocupate, în primul rând în cel al avertizorului de integritate.

Cronologia devine de-a dreptul grotescă:

  • 07.05.2026 – Rădoi anunță că se simte rău, nu poate veni la muncă, cere concediu;
  • 11.05.2026 – primește, în scris, refuzul concediului, cu motivarea solemnă că „prezența ei este indispensabilă datorită volumului uriaș de activitate”;
  • 13.05.2026 – cade la propriu: cardiopatie ischemică cronică, episod depresiv sever, concediu medical;
  • 19.05.2026 – în aceeași instituție unde ea este „indispensabilă”, Consiliul Local votează desființarea postului ei pe motiv că… nu mai este nevoie.

Aceasta nu mai e incoerență administrativă, ci cinism birocratic cu premeditare.

„Să se potolească cu reclamațiile”: presiuni, mesaje și Art. 272 Cod Penal la ofertă

De când începe să scrie sesizări (ANI, ITM, ANFP, CNCD), Rădoi Cornelia primește, prin colegi și consilieri, mesaje „părintești” de la primar:

  • „să se potolească”;
  • aluzii că ar fi „influențată” de Comandantul Poliției;
  • avertismente de tipul „parcă a trăit numai în adevăr până acum”.

În completarea adresată CNCD (dosar nr. 205/2026), petenta cere expres extinderea cercetărilor și pentru infracțiunea de influențare a declarațiilor (art. 272 Cod Penal), arătând că presiunile au apărut imediat după demersurile sale legale și sunt legate direct de tentativa de a-i închide gura.

Când își exercită dreptul legal de a informa consilierii locali asupra viciilor de procedură ale organigramei, primarul se înfurie și o amenință cu plângere pentru… „trafic de influență”.
Adică: avertizorul de integritate devine, în logica locală, traficant de influență pentru simplul fapt că cere respectarea legii.

Consilierul de Etică – cronicarul unui abuz anunțat

În fața CNCD, Rădoi aduce proba care demolează orice pretenție de „neștiință” din partea aparatului: înregistrarea ședinței de consiliere etică din 14.03.2026.

Pe înregistrare, potrivit petentei:

  • Consilierul de Etică (Voiculescu Amalia) recunoaște că primarul este „supărăcios și răzbunător”, se comportă „ca un copil” și, când se supără, „nici nu mai salută”;
  • admite că ea însăși a fost victima acelorași metode;
  • confirmă existența unui tratament diferențiat și ostil față de anumiți angajați.

Și, după această confesiune, nu face nimic: nu sesizează comisia de disciplină, nu propune măsuri, nu produce un raport de avertizare. „Etica” devine hârtie velină pentru protejarea abuzatorilor.

Ședința „M-au ciuruit” – jurnalul unui linșaj colectiv

Rădoi nu a putut înregistra direct execuția psihologică din 23.03.2026 (primar + secretară + contabilă + consilier de etică). Dar, ajunsă acasă, își înregistrează declarația „la cald” – un jurnal de mobbing depozitat ca probă pe CD la CNCD și în dosarul penal nr. 643/285/P/2026.

Tabloul relatat:

  • un grup de conducere coalizat, nu pentru rezolvarea problemelor administrative, ci pentru pedepsirea persoanei care a îndrăznit să apeleze la ANFP;
  • blocarea fizică în birou, refuzul de a i se permite să iasă, în ciuda cererilor repetate;
  • comentarii cinice la adresa stării ei de epuizare („erai bolnavă dinainte”).

Aceasta nu mai seamănă a „ședință administrativă”, ci a interogatoriu de epocă.

Control excesiv doar pentru unul: „adu-mi toate actele în 3 zile!”

27.04.2026: în ziua în care se publică proiectul de HCL privind noua organigramă, Rădoi primește o notă de serviciu prin care i se cere să aducă, în trei zile, copii fizice după toate actele menționate în raportul de activitate la Asistență Socială.

  • Documentele cerute sunt deja în arhiva instituției;
  • multe îi poartă chiar semnătura primarului.

Dar celorlalți nu li se cere nimic. Controlul punctual asupra ei nu este profesional, ci punitiv. Șicana are un rol clar: să o epuizeze și să producă eventuale „greșeli” de care să se lege.

Execuția în avans: cheile arhivei, mutarea biroului și sindicatul decapitat

06.05.2026 – cu 13 zile înainte ca vreo organigramă să fie votată:

  • colegul arhivar iese la pensie;
  • în mod natural, persoana care putea prelua atribuțiile era… Rădoi Cornelia, cea care oricum ținea locul arhivarului;
  • în schimb, primarul intră în biroul ei, însoțit de o casieră, și dispune predarea imediată a întregii arhive către aceasta, plus predarea cheilor.

În aceeași zi:

  • îi ordonă femeii de serviciu să zugrăvească biroul Rădoi și holul, anunțând că acolo va fi mutată Starea Civilă și se vor oficia cununii;
  • se ține „pe repede înainte” o ședință de sindicat în urma căreia Rădoi este îndepărtată din conducerea sindicatului.

Instalația de forfotă administrativă are un singur scop: să o execute simbolic înainte de a o executa juridic.

Izolare socială cu ordin de la șef: „Nu o mai luați nici în mașină”

Pe suportul optic depus la CNCD, Rădoi prezintă o înregistrare audio în care o colegă, Stănescu Claudia, recunoaște că a fost certată și amenințată direct de primar pentru că a luat-o pe Cornelia în mașina personală la navetă.

Într-o primărie normală, naveta în comun e un gest colegial. La Scorțeni devine delict disciplinar tacit.
Mesajul transmis personalului: „Dacă vrei să fii în grațiile șefului, nu saluta, nu vorbi și nu urca în mașină cu ea”.
Boicot social, orchestrat de sus – rețetă clasică de mobbing.

Dublul standard: colegă protejată, avertizorul „controlat”

În timp ce Rădoi este verificată, hăituită și obligată să justifice până și aerul respirat, colega de compartiment – titulară la Asistență Socială – este, potrivit plângerii:

  • lăsată să-și facă studiile universitare, cursuri, proiecte, examene online în timpul programului de lucru;
  • tolerată cu întârzieri, lucrări nerezolvate, fără niciun control.

Funcționara care muncește peste fișa postului este „reorganizată” afară, iar cea protejată învață la facultate pe timpul și banii primăriei. Eficiență, nu glumă.

Salarii cu două viteze: „Nu sunt bani, dar nu pentru toți”

În februarie și martie 2026, spune Rădoi, angajatorul:

  • plătește integral, la timp, asistenții personali și consilierii locali;
  • plătește fracționat, în două tranșe, funcționarii publici și personalul contractual.

Explicația oficială: lipsă de fonduri, surse diferite de finanțare.
Problema: facturile, ratele și utilitățile nu se plătesc „pe surse bugetare”, ci în bani reali, la termen.
Efectul: stres financiar suplimentar pentru cei deja hărțuiți administrativ, în timp ce alții – politic utili – sunt protejați.

Climatul de teroare – din birou în actul medical

Pe final, linia roșie este trasată nu de Rădoi, ci de medici:

  • 05.03.2026 – fișa de la Camera de Gardă, atac de panică, TA 143/95, medicație psihotropă;
  • 13.05.2026 – diagnostic de cardiopatie ischemică cronică și episod depresiv sever legat de stresul de la locul de muncă;
  • concediu medical (CCMAV nr. 2306453).

Deja nu mai vorbim de un conflict de muncă, ci de o degradare programată a sănătății unei persoane. Hărțuirea morală devine factor de risc clinic.

Probe, dosare și adevărul incomod: cine deranjează, dispare

Rădoi Cornelia nu vine cu impresii. Vine cu:

  • fișe medicale;
  • cereri, răspunsuri, dispoziții, hotărâri de consiliu, rapoarte de specialitate (5869, 5870, 6355 etc.);
  • fișa postului subliniată cu marker galben;
  • înregistrări audio din biroul primarului, din ședința de consiliere etică, declarații la cald despre ședința de intimidare;
  • capturi de ecran de pe WhatsApp cu Secretara Generală, colege, consilieri;
  • ciorne olografe ale ședințelor de CL din 2025;
  • dovada în condica de prezență că doar ea a executat Dispoziția de recuperare;
  • mesaje scrise de tip „să se mai potolească cu reclamațiile”.

În plus, solicită ridicarea în copie a dosarului ei personal și a fișelor de evaluare – până la 31.12.2022 calificativul este „FOARTE BINE”, fără sancțiuni. Brusc, după ce vede prea multe și întreabă prea tare, devine „problema” instituției.

CONCLUZIE:
Scorțeni – republica locală unde avertizorul de integritate devine inamicul public nr. 1

Din plângerile penale, sesizările către ANFP și completarea depusă la CNCD rezultă un tablou coerent:
– un primar descris ca „supărăcios și răzbunător” chiar de Consilierul de Etică al instituției;
– un aparat administrativ folosit nu pentru cetățeni, ci pentru control, intimidare și mușamalizare;
– un Consilier de Etică și un sindicat transformați în anexe ale puterii, nu scuturi ale funcționarilor;
– ședințe de consiliu care, potrivit probelor anunțate, ar fi fost raportate ca „în prezență fizică”, deși votul s-a dat pe WhatsApp, cu bani publici plecați până în Grecia;
– o funcționară cu calificativ „foarte bine”, împinsă pas cu pas spre prăbușire psihică, concediu medical și, în final, desființarea postului.

Rădoi Cornelia cere organelor penale să vadă aici: hărțuire (art. 208 Cod Penal), abuz în serviciu (art. 297), fals intelectual (art. 321), eventual influențarea declarațiilor (art. 272) și utilizarea funcției pentru represalii împotriva unui avertizor de integritate (Legea nr. 361/2022).
Cere CNCD să constate discriminarea pe criteriu de victimizare.

În timp ce în acte totul se numește „reorganizare”, „optimizare” și „consultare sindicală”, în teren pare să fie un singur obiectiv clar:
să fie eliminat din instituție cel care a refuzat să ridice mâna – fie în ședință, fie în fața abuzului. (Cerasela N.).

Drept la replica:

DOC-20260618-WA0013

Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:
incisiv.national@gmail.com
.....
Articole pe aceiasi tema:

Exclusiv

Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc

Publicat

acum 16 ore

pe

septembrie 11, 2026

De

La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu Răzvan zis „Salam” sare din fața aparatelor de păcănele direct în funcția de adjunct la Siguranța Circulației. Ore suplimentare cu sutele, neverificate, dar bine plătite. Restul? Afară, că „așa zice organigrama”.

Sindicatul lui Suditu: „Noi cu cine votăm?” – Cu Nae!

În timp ce angajații simpli se întreabă dacă mai au loc de muncă mâine, sindicatul lui Suditu își face treaba… dar nu pentru ei, ci pentru „șefii cu pedigree”.
Există un document trimis către Consiliul de Administrație, semnat fix de sindicatul lui Suditu, prin care acesta:

  • este de acord cu Organigrama lui Nae (așa-numita „Organigrama cu chiloți”),
  • se luptă și obține salvarea coordonatorilor, în special a lui Dinu Răzvan zis „Salam”.

Adică, în traducere liberă:
„Jos cu prostimea, sus coordonatorii! Trăiască organigrama, trăiască Nae, trăiască sinecurile!”

Sindicatul care, teoretic, trebuia să fie ultimul bastion de apărare al oamenilor simpli, se transformă în anexă la pixul lui Nae Comisionaru’ și al găștii de la vârf, aceeași care a orchestrat și restul „capodoperelor administrative” de la TCE Ploiești.

Dinu Răzvan „Salam” – de la păcănele la „Siguranța Circulației”

Piesa de rezistență în documentul lui Suditu: salvarea lui Dinu Răzvan, cunoscut în curte drept „Salam”.
Acest Salam nu e de la mezelărie, e de la „păcănele”:

  • promovat de Nae până în funcția de adjunct Serviciu Siguranța Circulației – Control Legitimații de Călătorie,
  • cu reputație „strălucitoare”: toată lumea știa că își face programul nu în teren, nu în birou, ci la aparatele de jocuri de noroc.

Și, ca în orice telenovelă administrativă de provincie:

  • același Dinu Răzvan apare și în raportul CFG cu sute de ore suplimentare,
  • ore neverificate și nejustificate, dar probabil foarte bine decontate.

Omu’ avea timp de toate:

  • și la păcănele,
  • și adjunct la Siguranța Circulației,
  • și erou al orelor suplimentare fantomă.

Ce să mai, un „multitasking” de manual, model TCE Ploiești.

Raportul CFG și „sfinții” orelor suplimentare

Raportul CFG (același care deranjează pe toată lumea din „castă”) nu prezintă doar cifre, ci radiografia unui sistem bolnav:

  • sute de ore suplimentare trecute pe numele lui Salam,
  • lipsă totală de verificări reale,
  • justificări de fațadă, exact cât să încapă în pixul cuiva.

Când vine vorba de oameni care chiar își fac treaba, TCE descoperă brusc litera legii, organigrame, „necesitate de reducere”, disciplină, tot tacâmul.
Când vine vorba de băieții „de casă” cu păcănele, se descoperă mereu înțelegere, portițe, suplimentare, promovări.

Unde e documentul?

Pentru cei interesați de dovezi, nu doar de povești:

  • adresa respectivă, prin care sindicatul lui Suditu e de acord cu organigrama lui Nae și se bate pentru salvarea coordonatorilor (în special Salam),
    poate fi găsită in institutie;
  • exact de acolo a fost „pescuită” și de ziarul de investigații Incisiv de Prahova.

Nu vorbim de bârfe de autobază. Vorbim de hârtii oficiale, parafate, trimise la CA, asumate de un sindicat care își vinde steagul exact celor împotriva cărora ar trebui să lupte.

Modelul TCE: protejații se salvează, muncitorii plătesc

Pe scurt, rețeta deja clasică la TCE Ploiești:

  • Personaje ridicate în funcții de Nae – protejate cu sfințenie, salvate prin documente manevrate de sindicatul lui Suditu;
  • Cei care și-au îndeplinit sarcinile de serviciu – lăsați fără loc de muncă, vânați prin organigrame „optimizate”, făcuți „excedentari” peste noapte.

Pe de o parte:

  • Nae Comisionaru’ – artizanul „Organigramei cu chiloți”,
  • protejații săi – Salam și ceilalți coordonatori salvați prin documente sindicale,
  • conducerea (Dobrescu, Slăniceanu) și sindicatul – într-un dans comun, perfect sincronizat: „un pas înainte pentru șefi, doi pași înapoi pentru muncitori”.

Pe de altă parte:

  • cei care au îndrăznit să-și facă datoria,
  • cei care au deranjat cu întrebări,
  • cei care nu au stat la „combinatii” cu ore suplimentare fictive și rapoarte cosmetizate – toți sunt buni de sacrificat.

De la accidentul falsificat la „feuda” Hipodrom și până la Salam

Totul se leagă într-un tablou grotesc:

  • Raportul nr. 1729/05.11.2025 și accidentul falsificat al lui Popescu Narcis, cu implicarea lui Oancea;
  • rolul dubios al conducerii (Dobrescu, Slăniceanu), care nu vede, nu aude, dar semnează;
  • „feuda” de la Hipodrom, unde interesele personale cântă mai tare decât interesul public;
  • sindicate transformate în anexe ale directorilor;
  • Nae Comisionaru’, care își propulsează oamenii-cheie și-i salvează prin tot felul de combinații la nivel de CA;
  • iar acum, documentul semnat de Suditu, prin care se consfințește oficial salvarea lui Salam și a coordonatorilor, în timp ce alții își pierd pâinea.

Nu mai vorbim de derapaje izolate, ci de un sistem în care:

  • accidentul falsificat,
  • organigrama croită pe blat,
  • orele suplimentare fantomă,
  • feudă, protejați, sindicatul „de acord cu șefu’”

sunt părți ale aceleiași povești.

Concluzie: Organigrama cu chiloți, dar fără rușine

Când tragi linie:

  • „Organigrama cu chiloți” nu mai e o simplă glumă internă, este harta rușinoasă a clientelei și pilelor din TCE Ploiești;
  • sindicatul lui Suditu nu doar că nu apără salariații, ci devine avocatul protejaților lui Nae;
  • Dinu Răzvan „Salam” devine simbolul sistemului:
    • promovat la Siguranța Circulației deși era cunoscut mai bine la păcănele decât în teren,
    • umflat cu sute de ore suplimentare neverificate,
    • salvat prin documente trimise la CA, în timp ce alții sunt trimiși la plimbare.

Iar dacă cineva mai are dubii, să caute adresa, exact cum a făcut și presa de investigație.
Hârtiile vorbesc mai tare decât discursurile lacrimogene de sindicat și comunicatele parfumate de conducere.

Până atunci, la TCE Ploiești se aplică o singură regulă:
Cine e cu Nae, trăiește. Cine e cu munca, pleacă. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri

Publicat

acum 16 ore

pe

septembrie 11, 2026

De

Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim de ordine publică, vorbim de stand-up comedy instituțional.

La IPJ Prahova nu mai vorbim demult despre „instituție a statului”, ci despre o adevărată Grădiniță de Cadre: multă uniformă, puțină responsabilitate, și o debandadă totală ridicată la rang de stil de lucru. Legea e bună doar ca să fie fluturată în fața cetățeanului, nu și respectată în ograda proprie.

Ieri, în jurul orei 09.00, prin centrul Municipiului Ploiești, se derula o scenă de antologie:
o autoutilitară a IPJ Prahova „dansând” pe șosea cu stopul dreapta spate ars, exact ca și conduita celor care o manevrau. O imagine perfectă: becul mort din stop ca simbol al moralității stinse din instituție.

Când poliția face „paradă” cu mașina în ilegalitate

Să ne imaginăm un pic scenariul:

  • Un simplu cetățean este oprit în trafic cu un bec ars la stop.
    Rezultatul? Morală, amendă, puncte, „regulile sunt reguli, dom’le, siguranța rutieră nu e joacă!”.
  • Autoutilitara IPJ Prahova merge liniștită, prin centru, cu defecțiuni vizibile.
    Rezultatul? Nici proces-verbal, nici rușine, nici măcar o urmă de jenă.
    Ba mai și defilează, ca și cum ar fi la paradă: „Uitați-vă la noi, legea suntem noi, becul ars e doar un detaliu artistic”.

Asta nu mai e dublu standard, e regulament de circulație paralel, valabil doar pentru uniformă. Când cetățeanul greșește, legea e sabie. Când greșește IPJ Prahova, legea devine ventilator de birou: face zgomot, dar nu taie pe nimeni.

Grădinița de Cadre: unde legea e opțională

La IPJ Prahova pare că avem o școală specială, un fel de „Grădiniță de Cadre” unde se predă:

  • „Cum să invoci legea doar când îți convine”
  • „Cum să faci pe șeful în trafic cu cetățeanul, dar să circuli cu mașina-n pioneze”
  • „Cum să transformi orice abuz într-un simplu «incident fără consecințe»”

Respectul față de lege? Ars, ca becul din stop.
Respectul față de cetățean? Dispărut, ca semnalul de avarie de pe autoutilitară.

În loc să fie primii care dau exemplu de conduită, sunt primii care demonstrează că la IPJ Prahova legea e decor, nu obligație. Când îți permiți să te plimbi prin centru cu mașina poliției cu defecțiuni vizibile, mesajul pentru oameni e simplu:
„Noi putem. Tu nu.”

Ce pățeai tu, ce nu pățesc ei

Întrebarea-cheie, pe care o înțelege orice român care a trecut măcar o dată prin filtrul poliției rutiere:

Ce pățea un simplu cetățean prins cu astfel de defect la mașină?

  • Amendă.
  • Morală.
  • „Cum vă permiteți să ieșiți așa pe drumurile publice, puneți în pericol siguranța rutieră!”

Ce pățește IPJ Prahova când defilează cu autoutilitara în aceeași stare?

  • Nimic.
  • Tăcere.
  • Eventual o glumă internă: „Lasă, bă, că merge și așa, nu ne oprește nimeni pe noi”.

Diferența e simplă:
Tu ești doar contribuabilul care plătește taxe, ei sunt cei care îți dau amenda cu legea în mână și stopul propriu ars.

Concluzie: legea nu e bec opțional

Când instituția care ar trebui să fie model de respectare a legii se plimbă senină cu autoutilitara defectă prin centrul orașului, nu vorbim doar de nepăsare, ci de sfidare directă a cetățeanului.

Legea nu e un bec pe care îl aprindem la control și îl stingem când e vorba de noi.
Atâta timp cât IPJ Prahova își permite să joace acest dublu rol – profesor sever pentru cetățeni, dar clovn auto pentru propriii agenți – orice discurs despre „siguranță” și „respectarea legii” devine doar un pamflet prost scris.

Noi doar îl rescriem mai bine. (Sava N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă

Publicat

acum 16 ore

pe

septembrie 11, 2026

De

Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională

O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București spre Curtea Constituțională, cu destinația: „Ministerul care reglementează prin hârtii fantomă”. Potrivit Sindicatului Diamantul, miza este explozivă: cine are, de fapt, voie să taie și să spânzure drepturi salariale – ministrul, Parlamentul sau o structură anonimă, botezată „financiară centrală”, care dă ordine prin „puncte de vedere” pe care nu le-a votat nimeni și nu le-a văzut aproape nimeni?

În centrul scandalului se află art. 86 alin. (7) din Anexa VI la Legea-cadru 153/2017, acolo unde o singură sintagmă, „reglementării”, a fost transformată, cu multă imaginație birocratică, în armă de restrâns drepturi salariale de către Direcția Generală Financiară (DGF) a ministerului.

„Reglementare” pe sub masă: când Direcția Financiară se crede Parlament și Guvern la pachet

Excepția ridicată la Tribunalul București vizează exact această „magie semantică”: art. 86 alin. (7) este atacat în măsura în care permite interpretarea că structura financiară centrală a ministerului – DGF – poate „reglementa” drepturi salariale prin:

  • puncte de vedere,
  • interpretări „obligatorii”,
  • hârtii interne care nu văd niciodată lumina Monitorului Oficial.

Adică, în loc ca drepturile salariale să fie stabilite prin legi, ordonanțe, ordine de ministru publicate și asumate, ele sunt, de fapt, redesenate în birouri de finanțiști cu pixul în mână și parafa pe colțul paginii. Să legiferezi prin „punct de vedere” e noul sport național: zero transparență, zero dezbatere, impact maxim.

Sindicatul Diamantul arată că o asemenea practică lovește direct în:

  • art. 1 alin. (4) din Constituție – separația puterilor în stat,
  • art. 1 alin. (5) – legalitate și securitatea raporturilor juridice,
    la pachet cu o colecție de drepturi călcate în picioare:
  • art. 16 (egalitate în drepturi),
  • art. 21 (acces la justiție),
  • art. 24 (dreptul la apărare),
  • art. 31 (dreptul la informație),
  • art. 41 (dreptul la muncă și protecție socială),
  • art. 78 (intrarea în vigoare a actelor normative, adică nu prin „adresa nr. X depusă la registratură”).

Viciul 1: Ministrul există doar pe hârtie, „structura” taie și spânzură

Primul viciu invocat: o competență personală a ministrului este pasată, ca o minge fierbinte, către o „structură” care nici măcar nu e subiect de drept.

Conform art. 20 din Legea 500/2002, ordonatorul principal de credite este ministrul, în persoană, cu nume, prenume, semnătură și răspundere. El trebuie să-și asume deciziile, să emită ordine, să semneze.

În practică, însă, arată Sindicatul Diamantul, scenariul arată așa:

  • ministrul stă în vitrină,
  • Direcția Generală Financiară decide prin „puncte de vedere”,
  • iar angajații află că drepturile lor salariale sunt „reglementate” nu prin lege, ci prin interpretări interne, niciodată publicate oficial.

Cu alte cuvinte, responsabilitatea e a ministrului, dar pixul de execuție și de tăiere a drepturilor e la o structură anonimă. Ministrul e doar decorul, „structura” e regizorul din umbră.

Viciul 2: Preluarea puterii de regulă de către contabili-juriști de ocazie

Al doilea viciu: atribuții de reglementare juridică sunt date unei structuri populate cu personal economic, în timp ce ministerul are, culmea ironiei, o direcție juridică plină de consilieri specializați, autorizați chiar prin Legea 514/2003.

Pe românește:

  • juriștii există, sunt plătiți, au statut și atribuții,
  • dar finanțiștii sunt cei care „reglementează” prin adrese, interpretând legea după cum dă bine la buget.

E ca și cum, într-un spital, protocolul medical ar fi stabilit nu de medici, ci de contabila șefă, prin „notă internă obligatorie”. Îți taie tratamentul din pix și îți explică apoi, cu aer grav, că „așa a reieșit din analiză”.

Viciul 3: Drept românesc cu fantome – „gestiune” fără gestionar, „reglementare” fără persoană

Al treilea viciu atinge direct arhitectura dreptului românesc: în România, reglementarea aparține întotdeauna unei persoane concrete, nu unei „structuri” fluide.

Chiar aceeași Anexă VI, la art. 90, cere ordin al ordonatorului de credite. Adică un act semnat de cineva asumat, nu un document rătăcit printr-un sertar al DGF.

În plus, Legea 22/1969, privind gestiunea bunurilor materiale, spune clar: nu există „gestiune” fără gestionar-persoană. Analog, nu ar trebui să existe „gestiune” de drepturi salariale fără o persoană care își asumă semnătura, nu o „structură” abstractă care se evaporă când apar problemele.

Dar în realitate, reiese din motivare, avem:

  • „gestiune” a drepturilor salariale fără gestionar asumat,
  • „reglementare” fără act normativ,
  • puncte de vedere care se comportă ca niște ordine de ministru, dar nu poartă nicio răspundere de ministru.

„Punctul de vedere” care decide salarii: DGF face jocurile, instanța trebuie să taie nodul

Legătura cu dosarul concret este dureros de clară. În cauză, pârâții își justifică refuzul tocmai printr-un asemenea document: punctul de vedere DGF nr. 462624/2026.

Acest „punct de vedere” nu e doar o opinie inocentă; el este tratat ca lege internă:

  • pe baza lui se resping drepturi,
  • pe baza lui se refuză aplicarea unor majorări,
  • pe baza lui se ciuntește ceea ce Legea 153/2017 părea să promită.

Instanța, în baza art. 18 alin. (2) din Legea 554/2004, trebuie să verifice legalitatea acestui punct de vedere. Iar aici intervine excepția: dacă textul de lege care permite DGF să „reglementeze” cade ca neconstituțional, tot ce decurge din el – inclusiv punctul de vedere 462624/2026 – devine emis fără competență. Adică simplă hârtie administrativă, fără putere de a tăia drepturi.

Pe scurt: dacă se rupe piciorul legal al DGF, se prăbușește tot scaunul de „interpretări obligatorii”.

Curtea Constituțională, invitată să stingă „incendiul” făcut cu pixul

Prin excepția trimisă de la Tribunalul București, Curtea Constituțională este pusă în fața unei întrebări esențiale pentru toată administrația publică:

Poate o structură tehnică, internă, cu personal economic, să condiționeze, să restrângă sau să rescrie drepturi salariale prin „puncte de vedere” nepublicate în Monitorul Oficial?

Dacă răspunsul este „da”, atunci:

  • Constituția devine opțională,
  • separația puterilor e decorativă,
  • drepturile salariale ale angajaților depind de interpretările contabile ale unei direcții financiare.

Dacă răspunsul este „nu”, atunci ministerele vor trebui să facă ceea ce ar fi trebuit oricum să facă de la început:

  • să reglementeze prin acte normative asumate,
  • semnate de persoane competente,
  • publicate transparent, nu ascunse în sertarele unei direcții.

Salariații între lege și „adrese”: statul cu două fețe

Potrivit Sindicatului Diamantul, această excepție nu e doar o „chichiță procedurală”, ci un test:

  • dacă statul își respectă propriile reguli,
  • sau dacă, în continuare, lasă „structurile” să decidă din umbră cât face munca oamenilor.

Pe un palier, legea promite, Constituția garantează, principiile sună impecabil.
Pe alt palier, totul e filtrat și amputat prin „adrese”, „interpretări” și „puncte de vedere” care nu apar în nicio colecție oficială de acte normative.

Curtea Constituțională va trebui să decidă dacă România e condusă prin legi sau prin Excel-uri bugetare cu antet de direcție financiară.

Până atunci, salariații rămân prinși între două lumi:

  • lumea Curții Constituționale, plină de principii, articole și alineate,
  • și lumea Ministerului, unde un „punct de vedere” anonim poate cântări, la leafă, mai mult decât toată Constituția pusă la un loc. (Cristina T.).
Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv16 ore ago

Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc

La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu...
Exclusiv16 ore ago

„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri

Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim...
Exclusiv16 ore ago

Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă

Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București...
Exclusiv2 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului

Când ți se cântă prea mult la ureche, la un moment dat nu mai poți sta în banca ta. Când...
Exclusiv2 zile ago

MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI.  „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă

Remember: cum s-au distrus Neoplan-urile și s-au umflat kilometrii Înainte să ajungem la „organigrama cu chiloți”, merită un mic remember:...
Exclusiv2 zile ago

MAI adună date sensibile, ANSPDCP ridică din umeri: cazul procedurii PS-MAI-DGMRU-125

ANSPDCP și marele miracol administrativ: când dosarul cu date personale se lovește de ușa competenței Procedura MAI care a pus...
Exclusiv2 zile ago

La Arad, programul de 8 ore bate infractorul la scor: 1–0 pentru hoți

Dacă te-ai întrebat vreodată cum poți crește infracționalitatea fără să dai o singură palmă legii, răspunsul vine de la Arad:...
Exclusiv3 zile ago

STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.

Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte Când credeai...
Exclusiv4 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi

„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...
Exclusiv4 zile ago

Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională

Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un...
Exclusiv4 zile ago

Argint în nori, aur la Electromecanica, plumb în buget. Fermierii întreabă, Mafia Antigrindină se ascunde după gardul de beton

Asociația fermierilor din Prahova trimite o adresă‑dosar către AASNACP și lovește direct în inima combinațiilor cu puncte de lansare, contracte...
Exclusiv5 zile ago

Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS

Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...
Exclusiv5 zile ago

„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră

Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...
Exclusiv5 zile ago

Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof

Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...
Exclusiv6 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova

Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv