Exclusiv
EVADARE CU BONUS LA PUSCARIA MĂRGINENI: CÂND SARE DEȚINUTUL GARDUL, SARE ȘI SALARIUL DIRECTORULUI
Pamflet usturător despre cum se răsplătește „excepționalul” în sistemul penitenciar
GARDUL E MIC, SALARIUL E MARE
La 12 august 2025, în jurul orei 18.00, Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) anunță, cu sobrietate de buletin de război, un „eveniment extrem de grav” la Penitenciarul Mărgineni.
Traducere în româna de bun-simț: un deținut a luat-o la sănătoasa.
Numele deținutului: Ion Milosiu, 32 de ani.
Pedeapsă: 5 ani și 10 luni închisoare pentru act sexual cu un minor.
Regim: închis, într-un penitenciar considerat de Maximă Siguranță.
Și ce face un deținut închis, într-un penitenciar de maximă siguranță?
Conform comunicatului oficial al ANP, își demonstrează condiția fizică: escaladează gardul împrejmuitor al unității, în timp ce „desfășura activități lucrative la blocul alimentar”.
La scurt timp, se activează „procedurile specifice”:
- blocarea căilor de acces,
- alarmarea personalului,
- constituirea echipelor de căutare,
- implicarea Poliției, Jandarmeriei și Poliției de Frontieră.
Pe scurt: când a sărit deținutul gardul, au sărit și toate instituțiile după el.
MAXIMĂ SIGURANȚĂ, MINIMĂ CREDIBILITATE
Întrebarea de bun-simț, pe care opinia publică are tot dreptul să o pună:
Cum e posibil ca, într-un penitenciar de „Maximă Siguranță”, un deținut să urce gardul ca pe o scară de bloc și să iasă în lume, după ce a lucrat liniștit la blocul alimentar?
O asemenea breșă de securitate este printre cele mai grave incidente imaginabile într-un penitenciar.
Asta ar trebui să ridice, în mod normal, următoarele semne de întrebare:
- Cum au fost organizate activitățile la blocul alimentar?
- Cum au fost supravegheați deținuții?
- Cum au fost respectate măsurile de siguranță?
- De ce mai poartă eticheta „Maximă Siguranță” o unitate unde gardul pare mai degrabă decor?
EVADARE LA MĂRGINENI, RECOMPENSĂ LA VÂRF
Partea cu adevărat spectaculoasă apare abia după incidentul de la Mărgineni:
directorul Penitenciarului Mărgineni beneficiază de o majorare salarială de 50%, pentru „lucrări de excepție” și „misiuni speciale”.
Da, ați citit bine:
- Deținutul sare gardul,
- Sistemul sare cu jumătate de salariu în plus pentru conducerea unității.
În acest context, interesul public nu mai este doar legitim, este strigător la cer:
- În ce circumstanțe a fost acordată această recompensă financiară?
- Care sunt criteriile după care se decretează „excepționalul” managerial într-un penitenciar unde are loc o evadare?
ÎNTREBĂRILE PE CARE PENITENCIARUL MĂRGINENI TREBUIE SĂ LE SUPORTE, NU SĂ LE EVITE
Redacția Incisiv de Prahova (sursa acestui demers jurnalistic) a decis să nu lase incidentul și bonusul să treacă „pe după gard” și a formulat o solicitare oficială, în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Concret, am cerut Penitenciarului Mărgineni să comunice:
- Caracterizarea profesională, motivarea și propunerea înaintată către ANP pentru acordarea majorării salariale de 50% directorului unității;
- Detalierea lucrărilor de excepție, a misiunilor speciale, a rezultatelor profesionale și a realizărilor manageriale care au justificat acest bonus pe cele trei luni pentru care a fost acordat;
- Măsurile dispuse imediat după evadare și concluziile verificărilor făcute în urma incidentului.
De asemenea, am întrebat:
- Ce măsuri obligatorii a stabilit Administrația Națională a Penitenciarelor pentru remedierea deficiențelor constatate la Mărgineni;
- Dacă aceste măsuri au fost implementate integral sau dacă sunt încă în curs de implementare;
- Dacă au fost identificate responsabilități disciplinare sau manageriale legate de evadare și care au fost concluziile controlului oficial.
Și, pentru că vorbim de funcții de conducere într-o unitate de maximă siguranță:
- Am cerut să se precizeze dacă între directorul Penitenciarului Mărgineni și directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar există vreun grad de rudenie sau de afinitate prevăzut de lege;
- În caz afirmativ, ce natură are această relație și ce măsuri administrative au fost luate pentru respectarea legii privind incompatibilitățile și conflictele de interese.
Toate aceste informații sunt de interes public major. Este vorba de o instituție finanțată din bani publici, responsabilă de siguranța comunității și de executarea pedepselor. Tocmai de aceea, opinia publică are dreptul să știe cum s-a ajuns de la evadare la majorare salarială de 50%.
Până la răspunsuri, întrebarea rămâne:
Cum poate fi justificată recompensarea conducerii cu un plus de 50% la salariu după un incident de o asemenea gravitate?
Redacția Incisiv de Prahova anunță că va publica integral răspunsurile primite de la Penitenciarul Mărgineni și de la Administrația Națională a Penitenciarelor, pentru ca opinia publică să poată evalua singură „performanța” managerială care a generat acest bonus.
SOLICITARE OFICIALĂ: 17 ÎNTREBĂRI PENTRU UN 50% „DE EXCEPȚIE”
Către: Penitenciarul Mărgineni
În atenția: domnului Comisar-șef de poliție penitenciară Marian Valentin Aldea, Director al Penitenciarului Mărgineni
Subiect: Solicitare de informații de interes public în baza Legii nr. 544/2001
În temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, solicităm următoarele informații și documente referitoare la activitatea conducerii Penitenciarului Mărgineni:
1. Copia caracterizării profesionale, a motivării și a propunerii înaintate către Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) pentru acordarea majorării salariale de 50% directorului Penitenciarului Mărgineni.
2. Detalierea lucrărilor de excepție, a misiunilor speciale, a obiectivelor îndeplinite, a rezultatelor profesionale și a realizărilor manageriale care au stat la baza acordării majorării salariale de 50%, precum și perioada exactă pentru care aceasta a fost aprobată.
3. Comunicarea actelor administrative prin care a fost aprobată majorarea salarială de 50%, cu indicarea temeiului legal și a autorității care a dispus acordarea acesteia.
4. Precizarea măsurilor dispuse de conducerea Penitenciarului Mărgineni în urma evadării deținutului Ion Milosiu, produsă la data de 12.08.2025.
5. Comunicarea concluziilor verificărilor efectuate la nivelul unității ca urmare a producerii acestui eveniment.
6. Precizarea dacă, în urma evadării, au fost identificate deficiențe organizatorice, operaționale sau manageriale și, în caz afirmativ, care au fost acestea.
7. Precizarea dacă au fost dispuse măsuri disciplinare, administrative sau manageriale împotriva unor angajați ai unității în legătură cu acest incident și, în caz afirmativ, natura acestor măsuri.
8. Comunicarea măsurilor dispuse de Administrația Națională a Penitenciarelor în urma controlului efectuat după producerea evadării.
9. Comunicarea măsurilor stabilite de ANP care trebuiau implementate de conducerea Penitenciarului Mărgineni, precum și stadiul implementării acestora.
10. Precizarea dacă toate măsurile dispuse de ANP au fost implementate integral și, în caz contrar, care sunt măsurile aflate încă în curs de implementare.
11. Comunicarea concluziilor finale ale controlului efectuat de Administrația Națională a Penitenciarelor în urma producerii evadării.
12. Precizarea dacă între directorul Penitenciarului Mărgineni și directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar există vreun grad de rudenie sau de afinitate prevăzut de lege.
13. În cazul unui răspuns afirmativ la punctul anterior, precizarea naturii exacte a relației de rudenie sau afinitate și a măsurilor administrative adoptate pentru respectarea dispozițiilor legale privind incompatibilitățile, conflictele de interese și raporturile ierarhice.
14. Comunicarea numărului și datei documentelor prin care au fost formulate propunerile de acordare a majorării salariale de 50% către directorul unității.
15. Comunicarea criteriilor de performanță utilizate pentru fundamentarea propunerii de acordare a acestei majorări salariale.
16. Precizarea numărului majorărilor salariale de 50% de care a beneficiat directorul unității, comisar-șef de poliție penitenciară Aldea Marian, pe toată perioada în care îndeplinește funcția de director al Penitenciarului Mărgineni.
17. Comunicarea cuantumului fiecărei majorări salariale de care a beneficiat acesta, pe fiecare trimestru în parte.
Solicităm transmiterea răspunsului și a documentelor solicitate în format electronic, la adresa de e-mail indicată redacției.
Această solicitare este formulată având în vedere interesul public major privind activitatea unei instituții finanțate din fonduri publice, modul de gestionare a unui incident de securitate deosebit de grav (evadarea de la Mărgineni) și criteriile utilizate pentru recompensarea personalului de conducere cu majorări salariale de 50%.
Când răspunsurile vor veni, vom vedea dacă la Mărgineni a evadat doar un deținut sau a evadat și responsabilitatea. Redacția Incisiv de Prahova va avea grijă ca nimic să nu mai poată sări gardul fără să fie văzut. (Cristina T.).
Exclusiv
Zeul Luca și Colonia Cuba: cum s-a transformat MAE într-o prăvălie de familie, cu diplomă franceză la butonieră
Diplomație de clan, nu de stat: când Havana devine sufrageria unei rețele de prieteni și soți
Ce vedem în povestea ambasadei României din Cuba, dezvăluită de starfocus.ro, nu mai e „politică externă”, ci teatru de familie cu protocol la costum.
În centru: ambasadorul Theodora Magdalena Mircea, consulul Ionuț Bârsan (despre care presa întreabă direct dacă este chiar soțul doamnei ambasador) și eternul „invitat special” Dragoș Sprînceană, personaj care apare ca un fel de bodyguard al combinațiilor între Havana și Statele Unite.
Redacția STAR FOCUS a trimis Ministerului Afacerilor Externe o solicitare oficială, bine calculată: nu acuză, dar taie adânc. Cine, ce, în ce calitate, cine a aprobat, cine a plătit, ce controale au fost, ce conflicte de interese există. Toate întrebările pe care o diplomație serioasă le-ar discuta în spatele ușilor închise, dar care acum ajung, pe bună dreptate, pe masa opiniei publice.
„Domnul din poze”: Dragoș Sprînceană – invitat, intermediar sau turist de lux pe drapelul României? (aici)
STAR FOCUS întreabă chirurgical:
– A participat Dragoș Sprînceană la evenimente organizate, găzduite, sprijinite sau „facilitate” de Ambasada României în Cuba?
– Care au fost denumirea, data, locul, natura acestor evenimente – oficiale, economice, diplomatice, protocolare sau strict private?
– Cine i-a aprobat prezența și, mai ales, în ce calitate a fost acolo?
Și vine întrebarea care în orice stat normal deschide automat un dosar de control:
– A avut, oficial sau neoficial, vreo calitate din partea ambasadei sau a MAE?
Tradus fără pudră:
Este Sprînceană doar „prietenul casei” adus să dea bine în poze, un mic „facilitator” de business pe sub masă sau un personaj care se plimbă prin decor cu aer de emisar, la umbra drapelului și a statutului diplomatic al altora?
Cuba–SUA, turism, protocol și nota de plată: cine își pune sejurul pe banii noștri?
În același cadru, toate drumurile par să ducă la același trio:
– ambasadorul Theodora Magdalena Mircea,
– consulul Ionuț Bârsan,
– și „omnipozentul” Dragoș Sprînceană.
Întrebările STAR FOCUS sunt simple și letale:
– Au participat ambasadorul și consulul, împreună cu Sprînceană, la evenimente în Cuba și/sau Statele Unite?
– Ce natură au avut aceste participări: oficială, diplomatică, economică, protocolară sau pur privat?
– Cine a plătit? Ministerul, sponsorii, prietenii, personajul din poze?
Și de aici începe spectacolul pe muchie de cuțit:
– Au fost folosite fonduri publice?
– Dacă da, în ce valoare, cu ce aprobare?
– Dacă nu, cine a scos portofelul: persoane fizice, firme, „sponsori dezinteresați”?
Cu alte cuvinte, ne uităm la:
– activități instituționale sau
– la un amestec lipicios de turism diplomatic, business privat și prietenii bine hidratate sub steagul României?
Ambasada–SRL de familie: când ambasadorul își are soțul subordonat și statul se preface că nu vede
STAR FOCUS deschide direct cutia mare a conflictului de interese:
– Care este funcția, rangul și atribuțiile domnului Ionuț Bârsan la Ambasada României în Cuba?
– Este sau nu este acesta soțul ambasadorului Theodora Magdalena Mircea?
Dacă răspunsul este „DA”, atunci manualul oricărui minister sănătos trece la capitolul:
– norme privind organizarea misiunilor,
– incompatibilități,
– conflicte de interese,
– avize juridice,
– cine evaluează profesional pe cine și cui se subordonează cine.
Întrebarea-cheie:
– A avut vreodată doamna ambasador atribuții de coordonare, aprobare sau evaluare a activității domnului Bârsan?
Dacă da, ce s-a făcut pentru a evita măcar aparența unei mici „afaceri de familie” cu pașaport diplomatic inclus?
Diplomația românească, deja șifonată, riscă să arate exact așa: un mic business de cuplu, cu resursele statului puse la dispoziția unei structuri în care criteriul „familia întâi” pare mai tare decât „interesul național”.
Controlul MAE: minister cu sirene oprite și lumină stinsă
Întrebările STAR FOCUS către MAE sunt atât de clare, încât orice tăcere devine suspectă:
– A efectuat Corpul de Control și Evaluare Diplomatică sau altă structură verificări privind activitatea Ambasadei României în Cuba, în mandatul actualei ambasador?
Dacă da:
– ce perioadă a fost verificată,
– ce anume s-a controlat,
– ce concluzii au rezultat și ce măsuri s-au dispus?
Au existat sesizări, reclamații, informări, nereguli administrative, disciplinare sau procedurale?
– Dacă da, ce măsuri?
– Dacă nu, ministerul e invitat măcar să aibă curajul să semneze negru pe alb că nu a găsit absolut nimic.
Și mai incomod:
– Există acum, în prezent, vreun control în derulare privind activitatea ambasadei din Cuba?
Dacă răspunsurile se lasă așteptate, concluzia publicului va fi inevitabilă:
– ori ministerul nu vrea să știe,
– ori știe foarte bine și a ales discreta „tăcere administrativă”.
Poze lucioase, PR ieftin și combinații scumpe
În spațiul public au apărut deja:
– materiale de presă,
– imagini cu doamna ambasador și domnul consul,
– la evenimente în care Dragoș Sprînceană stă în cadru ca un soi de acționar majoritar la relațiile lor externe.
STAR FOCUS cere MAE să răspundă punctual:
– Aceste imagini reflectă realitatea sau ascund mai mult decât arată?
– Ce este inexact, incomplet, manipulator?
– Participarea diplomaților la asemenea evenimente e compatibilă cu regulile interne și cu statutul de reprezentanți ai statului?
– Au existat aprobări scrise, documente oficiale care să ateste caracterul instituțional al acestor apariții?
Dar întrebarea cea mai grea rămâne:
– Consideră MAE că aparițiile diplomaților alături de personaje din mediul de afaceri pot crea percepții greșite asupra activității unei misiuni?
Dacă da – ce face, concret, ca să prevină transformarea ambasadelor în fundal pentru selfie-uri de business opac?
Pus brutal:
Când ambasada devine decor pentru combinații private, diplomația nu mai arată a instituție de stat, ci a club de networking scump, plătit din buzunarul contribuabilului.
În timp ce Cuba fierbe, la centru se înalță un „Zeus” politic: Luca NICULESCU
Pe acest fundal deja toxic, tabloul se completează cu alt personaj cheie de la vârful MAE: Luca NICULESCU.
Potrivit dezvăluirilor și informațiilor prezentate, între altele, de anchetatorii.ro (vezi detaliile și documentarea amplă în materialul „Scandal major în MAE: masca lui Luca Niculescu cade – favoritism, furt intelectual, abuz de putere și o rețea de interese pe dosarul aderării României la OCDE”, publicat la 08.04.2026, sursa: anchetatorii.ro), portretul acestuia arată ca un concentrat de tot ceea ce nu ar trebui să existe într-un minister al afacerilor externe.
„Diplomat de carieră” peste noapte: când funcția bate concursul și decorația bate meritul
Luca NICULESCU, promovat fulgerător ca „diplomat de carieră” fără concurs, a fost înșurubat politic pe o funcție de secretar de stat, în ciuda lipsei de experiență reale în politica externă.
Nimeni nu s-a întrebat oficial:
– de ce,
– pe ce criterii,
– în virtutea căror merite profesionale?
Recompensat cu decorații de Stat ale Franței – doar el știe exact pentru ce, arată sursele citate – și împins în sus de o combinație de relații, imagine de „intelectual rafinat” și un PR lustruit, Niculescu a ajuns să exercite un control abuziv asupra instituției pe care și-a subordonat-o.
MAE, în versiune „Luca NICULESCU”: favoritism, nepotism și cultul personalității
Din relatarea și investigațiile semnalate de presă, între care anchetatorii.ro, se conturează un model de „management” după chipul și asemănarea lui Luca NICULESCU:
– favoritism – promovarea „de-ai lui”, nu a competenței;
– nepotism – funcții pentru apropiați, prieteni și oameni din rețele „de încredere”;
– abuz de putere – decizii luate discreționar, presiune pe aparatul de lucru, control autoritar al resurselor și dosarelor;
– furt intelectual – acuzații legate de modul în care sunt folosite și asumate idei, documente, munci ale altora, inclusiv în dosare sensibile precum aderarea României la OCDE (conform relatărilor detaliate în anchetatorii.ro).
În paralel, declarațiile sale de presă sunt descrise de sursele critice ca fiind:
– înșelătoare,
– menite să-i lustruie imaginea,
– să servească unui cult personal al personalității, nicidecum unei comunicări oneste a interesului public.
Nimeni, însă, nu pare dispus să-l tragă la răspundere. Nimeni nu analizează serios cât de adevărate sau cât de cosmetizate sunt afirmațiile sale publice. În timp ce dosare majore se mișcă greu, imaginea „secretarului de stat–vedetă” este atent întreținută.
De la jurnalist la „cvasi-Zeus”: cum s-a obișnuit Luca NICULESCU cu puterea fără control
De când a prins gustul funcțiilor de stat și al avantajelor care vin la pachet, Luca NICULESCU s-a transformat – în practica de zi cu zi descrisă de sursele critice – într-un veritabil „cvasi-Zeus” în instituția unde a fost numit politic.
Funcțiile nu au devenit instrumente ale interesului public, ci, după cum rezultă din relatările presei, instrumente ale abuzului și puterii personale.
– decizii de carieră luate după criterii obscure,
– scheme de influență,
– rețele de interese legate de dosare cheie precum aderarea la OCDE,
– protejarea „soldaților loiali” și marginalizarea profesioniștilor incomozi.
Sub masca de „intelectual fin”, cultivată ani întregi, se conturează – potrivit acestor investigații – profilul unui ins mediocru profesional, dar foarte abil în folosirea resurselor și mecanismelor statului pentru propria ascensiune și consolidare de putere.
MAE între Cuba și Zeus: ambasade de familie jos, „diplomați de carton” sus
Imaginea de ansamblu e sumbră:
– jos, la Havana, întrebări serioase despre o ambasadă care arată și sună a mică afacere de familie cu prieteni de business introduși pe ușa de protocol;
– sus, la centru, un secretar de stat, Luca NICULESCU, descris în anchete de presă ca orchestrând favoritism, abuz de putere și un cult al propriei imagini, totul sub stindardul unui „diplomat de carieră” fabricat peste noapte.
Când într-un minister:
– tăcerea ține loc de control,
– loialitatea personală bate competența,
– decorul de „intelectual” acoperă mediocritatea,
– iar ambasadele riscă să devină extensii ale unor rețele private,
nu mai vorbim de politică externă, ci de capturarea instituțională a statului.
Invitație la transparență: documente, nu poze; răspunsuri, nu discursuri narcisiste
STAR FOCUS, în cazul Cuba, și anchetatorii.ro, în cazul Luca NICULESCU, nu fac altceva decât să pună pe masă întrebările pe care MAE se străduiește, vizibil, să le ocolească.
Regula jocului democratic e simplă:
– au fost cerute explicații;
– au fost solicitate documente;
– a fost oferit dreptul la replică ambasadorului Theodora Magdalena Mircea, consulului Ionuț Bârsan și, în mod evident, lui Luca NICULESCU, ca personaj central în arhitectura actuală a MAE.
Dacă răspunsurile vor veni, ele trebuie verificate, confruntate cu faptele, cu documentele, cu anchetele deja publicate (inclusiv cele ale anchetatorii.ro pe dosarul Niculescu–OCDE).
Dacă nu vor veni, rămâne consemnat un fapt simplu și devastator:
– ministerul a fost întrebat,
– n-a avut curajul să răspundă.
Pamfletul faptelor: când ministerul seamănă cu un templu al lui „Zeus Luca”
Oficial, presa nu acuză, nu condamnă, nu dă verdicte penale.
Neoficial, faptele pun la zid o întreagă construcție:
– ambasadă suspectată de a funcționa în logica „afacerii de familie cu drapel la intrare”;
– secretar de stat ridicat la rang de „cvasi-Zeus”, cu favoritism, abuz și cult al personalității;
– lipsă de controale reale, lipsă de asumare, lipsă de rușine.
În 2026, opinia publică nu se mai sperie de titluri pompoase despre „relații excelente dintre state”.
Se uită la întrebări precum:
– cine a plătit?
– cine e rudă cu cine?
– cine a fost numit fără concurs?
– cine a abuzat de putere și cine l-a lăsat?
– ce spun documentele, nu declarațiile lustruite?
Rămâne scris, de data aceasta cu nume și cu surse citate:
– STAR FOCUS a pus reflectoarele pe Cuba și pe combinațiile de familie;
– anchetatorii.ro a tras masca de pe fața lui Luca NICULESCU, descriind, cu documente, favoritism, furt intelectual, abuz de putere și o rețea de interese pe dosarul aderării României la OCDE.
De aici încolo, mingea nu mai e nici la presă, nici la public.
E la MAE, la instituțiile de control și la cei care, în teorie, ar trebui să apere statul de propriile lui „Zeus”-i improvizați. (Cristina T.).,
Exclusiv
„Elita” care mulge polițiștii la concediu: cum a făcut DGF-ul lui Grecu Răzvan din sporurile de condiții grele o pușculiță de 30 de milioane de euro
Concediu pe banii cui? Pe banii polițistului, normal!
Bani furați, la bucată, de la fiecare polițist, de „elita” aparatului central din MAI, grupată în jurul șefului Direcției Generale Financiare (DGF). Miza: sporul de condiții grele pe perioada concediului, tăiat cu sânge rece din drepturile oamenilor, în timp ce la vârf se fac „economii” cu pixul, nu cu legea.
Sindicatul Diamantul dezvăluie mecanismul: „aripa DGF” a aparatului central încalcă deliberat legea și refuză să plătească sporurile legale pe durata concediului de odihnă. Nu vorbim despre o eroare, nu vorbim despre o interpretare. Vorbim despre o schemă cu rea-credință, rulată ani la rând.
În foto 1 (menționată de Sindicatul Diamantul) apare ultima sentință favorabilă obținută la Vaslui. Din 2024, sindicatul rulează pe bandă rulantă astfel de procese și, atenție, le câștigă. Traducere: legea e de partea polițiștilor, nu a „elitei” financiare din MAI.
Băieții deștepți din DGF: „economii” din carnea oamenilor
La nivel declarativ, MAI se laudă cu „gestionarea responsabilă a banului public”. În realitate, după cum arată datele expuse de Sindicatul Diamantul și analizele din proiectul Open MAISAL, „responsabilitatea” înseamnă asta:
- nu plătești ce datorezi tuturor,
- plătești doar celor care te dau în judecată,
- iar restul îi lași să fie mulși „legal” de o elită prădătoare bine așezată în birouri călduțe.
În foto 2, cu titlu exemplificativ, sunt prezentate sumele pe care un agent le are de recuperat de la MAI, dintre cei care au refuzat să se lase mulși de această „elită” de pradă din minister. Pe românește: unu’ singur a zis „ajunge!” și a cerut banii în instanță.
Etalonul propus de sindicat: Liviu – agentul căruia MAI îi datorează, pentru sporul de condiții grele pe durata concediului, suma de 2.509 lei brut pentru perioada 13.02.2021 – 31.12.2023 (circa 2 ani și 10 luni).
Acești 2.509 lei nu sunt „tot ce se poate”, ci doar un fragment:
- acoperă doar un interval limitat (până la 31.12.2023),
- vizează un singur spor (condiții grele în concediu),
- iar dreptul „curge și în continuare” – adică suma crește cu fiecare an în care DGF refuză plata.
Matematica jafului: 30 de milioane de euro „economisiți” de șeful DGF dintr-un singur spor
Exercițiu simplu, sugerat chiar de Sindicatul Diamantul:
Luăm creanța lui Liviu (2.509 lei) drept etalon și o multiplicăm cu 60.000 de polițiști.
- 2.509 lei × 60.000 polițiști = 150.540.000 lei
Adică aproximativ 150,5 milioane lei.
Transformați în euro, la un curs de circa 5,05 lei/€:
- 150.540.000 lei ≈ 29,8 milioane €, rotund 30 de milioane de euro.
Atenție la două detalii, subliniate explicit de sursele sindicale și din analiza Open MAISAL:
- E o subestimare grosolană.
- Cei 2.509 lei acoperă doar ~2 ani și 10 luni (13.02.2021 – 31.12.2023);
- dreptul continuă „și în continuare”, deci suma per om crește cu fiecare an de neplată;
- cifra se referă la un singur spor (condiții grele pe perioada concediului).
- Mecanismul „baze înghețate” – jaful pe mai multe fronturi.
Open MAISAL a documentat mecanismul „bazelor înghețate”, prin care apar diferențe de plată pe încă aproximativ șase tipuri de drepturi salariale, nu doar pe sporul de condiții grele.
Cu alte cuvinte: sporul de concediu e doar mărunțișul. Piesa vizibilă dintr-un angrenaj mai larg de subplată organizată.
Rezultatul: șeful DGF bifează „economii” de milioane, nu din reformă, ci din drepturile tăiate angajaților.
Mafiot pentru angajați, „excelență” pentru stăpâni
Din perspectiva salariaților păgubiți, Grecu Răzvan, contabilul-șef care conduce Direcția Generală Financiară a MAI, arată ca un mafiot de buget:
- refuză sistematic plata unor drepturi prevăzute de lege,
- lasă ministerul să piardă procese în serie,
- dar între timp „economisește” sume colosale, pentru că majoritatea oamenilor nu își permit să se judece cu statul.
Din perspectiva stăpânilor lui politici, însă, aceeași persoană e o slugă impecabilă:
- a transformat, prin simplu refuz de plată, o datorie mare într-una „mică”;
- în loc să plătească zeci de milioane de euro la 60.000 de oameni, statul plătește doar câtorva mii de polițiști care au avut curaj și răbdare să îl dea în judecată.
Asta înseamnă eficiență bugetară „made in MAI”:
- nu respecți legea,
- storci tăcerea angajaților,
- și dai vina pe „constrângerile financiare”.
Predoiu, ministrul „economiilor din pix”: sluga perfectă nu rămâne nerecompensată
Întrebarea pusă direct, ca un cui în talpa puterii, de cei care au scos la lumină aceste practici (Sindicatul Diamantul și analizele de tip Open MAISAL) rămâne:
Dacă ești ministrul Cătălin Predoiu și ai o slujbă în aparatul tehnic care îți face, din pix, economii de zeci de milioane de euro pe an din banii cuveniți propriilor angajați:
- Îi dai un grad de „chestoraș”, ca să fie băiatul mulțumit?
- Îi pui și câte o „Excelență” la fiecare 6 luni, ca să sară și cariera, nu doar contabilele?
- Îl decorezi pentru „management financiar performant”, în timp ce instanțele arată negru pe alb că legea e călcată în picioare?
Merită băiatul sau nu merită?
Din perspectiva polițistului jefuit în concediu, răspunsul e clar.
Din perspectiva sistemului care se hrănește din astfel de „economii”, la fel de clar:
Merită, pentru că e util.
Iar acolo unde utilitatea pentru stăpân bate dreptul pentru angajat, pamfletul nu mai e umor, ci radiografie. (Cristina T.).
Exclusiv
Kinder-MAI: Dialog social cu surpriză, la termen de valabilitate expirat
Invitații de pe o zi pe alta, acord colectiv strâmb, polițiști folosiți și aruncați, dar conducerea „negociază” cu zâmbetul pe buze și mâinile în buzunarele oamenilor.
Dialog social tip SMS: „Mâine, la 14:00. Veniți. Atât.”
În Ministerul Afacerilor Interne, dialogul social se organizează cu aceeași grijă cu care îți comanzi un taxi la 2 noaptea: pe ultima sută de metri și cu zero explicații.
Invitațiile pentru „consultare” vin în mai puțin de 24 de ore înainte de întâlnire, ca și cum sindicatele ar fi de serviciu permanent pe WhatsApp-ul MAI.
Conform relatărilor reprezentanților federațiilor sindicale, ieri, la ora 14:00, toate organizațiile sindicale au fost chemate la „dialog” cu conducerea ministerului, reprezentată de secretarul de stat Bogdan Despescu. N-a fost clar nici ce se discută, nici cu ce să se pregătească participanții. S-au prezentat din respect pentru instituție. Respect care, din partea „conducerii”, pare a fi doar un moft opțional.
Oul Kinder de la Interne: nu scrie pe ambalaj ce găsești înăuntru
În viziunea „conducerii” MAI, dialogul social este un fel de ou Kinder: nu ți se spune nimic în avans, surpriza e totul.
Nu primești agendă, nu primești temă, nu primești documente de lucru, dar ești invitat să „consulți” și să „fii partener social”.
Cam așa se înțelege „seriozitatea” la vârful MAI: partenerii sociali trebuie să fie ghicitori, nu reprezentanți ai salariaților. Iar transparența seamănă mai degrabă cu un geam vopsit în negru.
Acordul colectiv: început strâmb, continuat în genunchi
În preambulul discuțiilor, „marea preocupare” a MAI a fost Acordul colectiv.
Același acord colectiv inițiat strâmb, la nivel de grup de unități, atât de bine întocmit încât Ministerul Muncii a refuzat să-l înregistreze pentru nerespectarea procedurii legale.
Pe scurt: au vrut să fie „strategi”, au dat-o în bară procedural, iar acum îi roagă pe partenerii sociali să semneze, cu promisiunea clasică de mahala instituțională: „semnați voi, că facem noi să fie bine, ca să nu fie rău”.
Nu există alte premise, nu există corectarea de fond a problemelor, doar varianta „las’ că rezolvăm noi”. Potrivit reprezentanților sindicali, aceasta este filosofia actualei „conduceri” a MAI: improvizație cu ștampilă.
Frica de grevă: Guvern demis, interimar, dar speriat de umbră
În fundal, planează zvonurile că Guvernul – demis, dar interimar în același timp, deci responsabil fără să vrea să fie responsabil – se teme de o escaladare a grevei din sănătate și în alte domenii.
Conform legislației, declanșarea grevei este posibilă doar în lipsa unui acord sau contract colectiv de muncă valabil.
Întâmplător, fix acum MAI vrea să „negocieze” acordul colectiv. Desigur, nu pentru că e presiune socială, nu pentru că se clatină scaunele, nu de teamă că modelul sănătății s-ar putea extinde. Ci, sigur, din „dorința arzătoare” de a respecta drepturile polițiștilor și personalului. Arzătoare… ca o lumânare uitată într-un birou gol.
„Dați-ne 10 priorități, că noi le punem pe piept!” – după 2 ani de somn instituțional

Ca într-un început de mandat, de parcă ar fi aterizat ieri în minister, Bogdan Despescu le-a cerut fiecărei organizații sindicale să aducă, până la următoarea întâlnire, „10 priorități”.
Ei, conducerea, le vor lua „pe piept”.
Interesant este că această rugăminte vine după 2 ani de „mandat” în care actuala conducere a MAI a avut timp suficient să afle problemele sistemului. Se pare că, în loc să asculte sindicatele, au răsfoit sertare, au epuizat orice listă de „priorități” inventate intern, iar acum, când scaunele devin instabile, își aduc aminte de dialogul social.
De fapt, potrivit federațiilor sindicale, nu asistăm la un dialog autentic, ci la o mimare grosolană a consultării, făcută pe fugă, de pe o zi pe alta, doar pentru a crea APARENȚA că le pasă.
Dialog social numai la nervi: când e scandal, se aprind telefoanele
În ultimii 2 ani, spun reprezentanții sindicali, dialogul social real din MAI a existat aproape exclusiv în perioade de conflict sau criză:
- când s-au tăiat SDSL-urile;
- când s-a modificat legea pensiilor militare;
- în timpul grevei de la Arhivele Naționale;
- și ori de câte ori existau „emoții” serioase că se vor declanșa proteste de amploare.
Cu alte cuvinte, cât timp oamenii își văd cu greu de treabă, dar fără să iasă în stradă, conducerea MAI e liniștită. Când mișcă sindicatele, deodată apar „dezbateri”, „grupuri de lucru”, „analize”. Dialog social prin șoc electric.
Chiar și așa, sindicatele anunță că vor participa la toate întâlnirile. Nu din naivitate, ci pentru că altfel conducerea ar striga că „nu are cu cine discuta”. Acum are cu cine, dar nu prea are ce spune.
Funcții de top, salarii de jos – mii de oameni blocați
Până să ajungem la cele „10 priorități”, există una singură, gravă și urgentă, pe care MAI o tot amână: deblocarea promovărilor.
În sistem sunt mii de agenți și ofițeri care lucrează cât pentru 2-3 colegi, ocupă de facto funcții superioare, dar sunt plătiți sub nivelul funcției pe care o exercită în realitate.
Oamenii fac muncă de șef, pe salariu de execuție. Muncă de ofițer, pe bani de agent.
În timp ce Predoiu și Despescu invită sindicatele să vină cu „10 priorități”, prima ar fi simplă:
deschideți robinetul blocat al promovărilor și opriți bătaia de joc a „muncii la negru” în interiorul instituției.
Polițiști de unică folosință – folosiți în pandemie, aruncați în 2026
Pe lângă blocarea promovărilor, există un scandal mut, dar cu victime foarte concrete: aproape 100 de polițiști angajați în perioada pandemiei, care au fost „hrăniți” cu promisiunea că vor rămâne definitiv în sistem.
Acești oameni au fost deja inițiați în carieră, au acumulat experiență, au muncit în condiții excepționale, într-o perioadă în care statul îi trata ca „eroi de prima linie”. Astăzi, din cauza lipsei de interes a „conducerii” MAI, aceiași oameni riscă să fie eliberați din funcție în luna septembrie 2026.
Practica este cinică: când e criză, sunt „ai noștri”. Când trece criza, devin cheltuială bugetară în exces. Totul se întâmplă, notează sursele sindicale, pe fundalul unui discurs demagogic în care se turuie neîncetat despre „lipsa de personal”.
Concluzie: MAI strigă „nu avem oameni!”, dar îi dă afară și îi plătește sub funcție
Pe scurt, tabloul MAI, așa cum îl descriu reprezentanții federațiilor sindicale, arată așa:
- dialog social „ghici ce se discută azi”;
- acord colectiv inițiat ilegal, dar împins la semnat;
- teamă de grevă, mascată în „dorință de negociere”;
- conducere care după 2 ani cere abia acum „10 priorități”;
- mii de polițiști și personal care muncesc peste nivelul lor de salarizare;
- aproape 100 de polițiști folosiți în pandemie, lăsați acum la marginea sistemului, cu termen de expirare septembrie 2026;
- și, peste toate, un refren ipocrit: „nu avem personal, suntem în deficit de oameni”.
Kinder-MAI: deschizi ambalajul și descoperi că surpriza nu e jucărie, ci un sistem în care cei de jos țin instituția pe umeri, iar cei de sus țin doar de scaune. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 4 zileO nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor
-
Exclusivacum 5 zileO nouă „grădiniță de cadre” în Academia de Cămătărie: cum plânge „tăticul” Năsulea la secție pentru custodie, după ce a terorizat IPJ Prahova -„Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX
-
Exclusivacum 2 zileMilitarii și-au plătit singuri pensiile cu 1,32 miliarde de euro. Statul doar încasează aplauzele
-
Exclusivacum 3 zileȘoferul apocalipsei pe cocaină și cu permisul suspendat, salvat de la propria prostie de „noua generație” de polițiști
-
Exclusivacum 3 zileHipodromul Ploiești – fabrica de campioni „intact dopati”. Cum se suspendă calul, se iartă trofeul și se umflă comisia „Nae & Stimatu”
-
Exclusivacum 2 zileDiplomație de familie, business de prietenie: cum se transformă ambasada din Cuba în sală de protocol pentru combinații private
-
Exclusivacum 5 zileCurtea de Conturi bate cu ciocănelul în nor: „Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente
-
Administratieacum 4 zileReforma salarizării sub lupa sindicatelor: O „bombă cu ceas” pentru sistemul de apărare și ordine publică



