Featured
Afacerea „Mega” cu drone a Ucrainei: O mutare strategică sau un gambit riscant pe scena globală a apărării?
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a lansat recent o idee intrigantă: un „mega-deal” prin care cele mai recente drone ucrainene ar fi schimbate cu sisteme americane de apărare aeriană și muniție.
„Poporul american are nevoie de această tehnologie”, a declarat președintele ucrainean pentru New York Post, o publicație cunoscută ca fiind preferată de președintele american Donald Trump, pe 17 iulie. „Vom fi gata să împărtășim această experiență cu America și cu alți parteneri europeni.”
Deși detaliile sunt încă vagi, vestea vine într-un moment în care industria internă de drone a Ucrainei se confruntă cu reticența Kievului de a permite tehnologiei să părăsească țara, în timp ce armatele NATO urmăresc cu nerăbdare descoperirile din domeniul apărării ale țării devastate de război.
Ascensiunea dronelor ucrainene: Un avantaj militar și o oportunitate economică
Progresele în domeniul dronelor și al războiului electronic de-a lungul liniei frontului din Ucraina au atras atenția armatelor occidentale încă de la începutul invaziei la scară largă. Armatele statelor membre NATO au încercat să creeze analogi, dar nu li s-a permis să le obțină de la sursă. Aceasta se datorează unui blocaj neoficial, dar foarte real, din partea guvernului privind aprobarea exporturilor de hardware militar și cu dublă utilizare, de la impunerea legii marțiale în urma invaziei la scară largă a Rusiei pe 24 februarie 2022.
Acordurile în care companiile străine sunt de acord să construiască sisteme în Ucraina au fost permise, inclusiv o serie de acorduri de coproducție cu națiunile europene, precum și cu o companie de drone din SUA, Swift Beat, fondată de fostul CEO al Google, Eric Schmidt. Dar producătorii de armament ucraineni s-au plâns că incapacitatea lor de a exporta le împiedică capacitatea de a crește producția și de a atrage fluxuri de numerar atât de necesare – ceea ce, susțin ei, nu ar face decât să beneficieze eforturilor de înarmare a Ucrainei.
Deși guvernul nu a codificat această interdicție de export, participanții din industrie sunt bine conștienți de impenetrabilitatea sa.
„Avem exportul lui Schrodinger. Nu există o legislație care să-l închidă, dar de facto pur și simplu nu se întâmplă”, a declarat pentru Breaking Defense Ihor Fedirko, care a părăsit recent Ministerul Industriilor Strategice pentru a conduce o nouă asociație comercială numită Consiliul Industriei de Apărare.
Iaroslav Azhniuk, fondatorul și CEO-ul Odd Systems, precum și al start-up-ului de inteligență artificială The Fourth Law, se plânge că biroul de control al exporturilor „nu a acordat niciodată o singură permisiune, cu excepția cazului în care a fost aprobată de la cel mai înalt nivel”.
Dacă s-ar realiza un acord major cu SUA, industria de aici speră că acesta ar servi drept clopot de moarte pentru interdicția de facto de export.
Dar un acord major, așa cum propune Zelenski, lasă întrebări majore cu privire la modul în care va funcționa o deschidere bruscă a exporturilor, pe ce piețe ar trebui să țintească Ucraina dacă se va întâmpla acest lucru și ce companii vor putea participa – întrebări care ar putea decide viitorul industriei interne de apărare a Ucrainei.
Gambitul american: Vânzarea dronelor pentru apărare aeriană și sprijin politic
„Mega-deal”-ul în curs de negociere presupune ca Zelenski să încerce să vândă drone SUA în valoare de 10 până la 30 de miliarde de dolari, a declarat președintele ucrainean reporterilor la Kiev pe 24 iulie. El nu a precizat dacă acesta ar fi în schimbul unei finanțări americane sau quid pro quo pentru arme.
Având în vedere punerea sub semnul întrebării a Ucrainei de către Trump de la revenirea sa în funcție, Kievul este dornic de orice șansă de a spori legăturile. Pe termen lung, jucătorii din industria ucraineană speră să înființeze producția în SUA, pe liniile a ceea ce se întâmplă în UE. Aceste acorduri ar putea presupune asocierea firmelor ucrainene cu companii americane care ar construi pe baza proprietății intelectuale ucrainene.
SUA sunt cea mai mare piață pentru arme, precum și cel mai mare producător de care Ucraina depinde pentru ajutor extern. Acest lucru este deosebit de vizibil în cele mai recente sisteme de apărare aeriană, cum ar fi Patriots și rachetele PAC-3 care rămân etalonul de aur pentru doborârea rachetelor balistice rusești, cum ar fi Iskander și Kinzhal.
Mai puțin glamour, dar totuși esențială, producția americană de propulsori și explozivi rămâne, de asemenea, o dependență pentru Ucraina, mai ales că lanțul de aprovizionare chinezesc pentru nitroceluloză arată din ce în ce mai precar. Motivul de bază pentru reticența Ucrainei de a vinde arme la nivel internațional este că are nevoie de ele pe plan intern. Motivul mai politic este că Ucraina rămâne dependentă de ajutorul internațional pentru multe sisteme de arme.
„Deocamdată, doar președintele Zelenski știe răspunsul la această întrebare. Într-adevăr, depinde de decizia sa politică”, a declarat personalitatea media ucraineană Oleksii Kovzhun într-un podcast recent despre vânzările de arme. „Înțeleg ezitarea sa, deoarece pe de o parte cerem arme, iar pe de altă parte, am vinde arme.”
Departamentul Apărării al SUA rămâne o nucă notoriu de greu de spart. Relocarea producției de apărare ucraineană pe teritoriul UE și al SUA și, ca și în cazul acordurilor recente, alăturarea activă la instalațiile de producție locale, reprezintă un mijloc de a intra în aceste alianțe militare într-un mod substanțial.
Relocarea producției în SUA, cu toate acestea, riscă să piardă avantajul de preț al reglementărilor și costurilor forței de muncă scăzute din Ucraina.
„Nu are niciun sens economic ca producătorii ucraineni de drone să se stabilească în SUA, deoarece ar pierde majoritatea avantajelor lor competitive de cost, adaptare și viteză”, a scris pentru Breaking Defense Perry Boyle, fondatorul MITS Capital, care se concentrează pe tehnologia de apărare ucraineană.
„Ar fi o investiție mult mai mare pentru contribuabilul american să se aprovizioneze cu drone fabricate în Ucraina. Cu toate acestea, dacă producerea în SUA este singura modalitate de a accesa bugetul american de apărare, atunci producătorii ucraineni ar trebui să o facă.”
Modelul european: Coproducția ca o poartă de acces către piața europeană și alianțele NATO
Există un model care poate fi găsit în coproducție datorită UE, ale cărei națiuni membre s-au grăbit să semneze o serie de acorduri pentru a finanța producția ucraineană în interiorul Ucrainei.
Danemarca, în multe feluri, a condus ofensiva în finanțarea directă a dezvoltării de arme ucrainene cu un acord de la începutul anului 2024. Ulterior, Marea Britanie a redirecționat activele rusești în ajutorarea finanțării arsenalului Ucrainei, inclusiv a echipamentelor fabricate pe plan intern. Germania a anunțat mai recent 5 miliarde de euro în finanțare pentru ca Ucraina să producă mai multe drone și rachete cu rază lungă de acțiune acasă, cu un ajutor ambiguu din partea producătorilor germani de arme.
Danemarca, în mod creativ, a ajuns la un acord care va vedea arme ucrainene produse în fabricile daneze, dar aceste sisteme vor fi apoi trimise înapoi în Ucraina în timpul războiului. Cu toate acestea, într-un viitor scenariu de timp de pace, acestea vor deveni noi baze de producție pentru țara gazdă.
„Dronele cu rază lungă de acțiune vor fi produse acolo și ne vor fi furnizate în timpul războiului”, a declarat Zelenski pe 24 iulie. „Dar după război, ei le vor stoca pentru ei înșiși – pentru propria lor armată.”
„Lucrăm în prezent la un program pentru a facilita intrarea companiilor ucrainene în Danemarca”, a declarat pentru Breaking Defense Eric Wanscher. Wanscher este rezervist al Forțelor Aeriene Daneze care conduce un centru de afaceri finanțat de guvern, numit Erhvervshus Fyn, în care capacitate face legătura între firmele miltech daneze și ucrainene.
„În Danemarca, suntem foarte apropiați de Ucraina în sprijin și ajutor. Dar, de asemenea, cred că aceasta ar putea fi o poartă de acces pentru ca firmele ucrainene să se dezvolte, dar și să fuzioneze pe piața europeană, iar tehnologia de apărare [să fuzioneze] în NATO”, a declarat Wanscher.
Producerea de arme în afara țării beneficiază Kievul, deoarece firmele de armament se află adesea sub bombardamente rusești frecvente. Producătorii ucraineni de armament speră să găsească siguranță în fabricile occidentale – rapid, spune Fedirko.
„Ei plănuiesc să deschidă aproximativ 10 astfel de firme în străinătate până la sfârșitul anului. Și exclusiv eșaloanele superioare ale conducerii politice ucrainene vor spune ce țări va presupune acest lucru și ce firme”, a declarat Fedirko pentru Breaking Defense. Wanscher, la rândul său, anticipează ca termenii acordurilor guvernamentale să fie publicate cândva în septembrie.
Terma, cea mai mare companie daneză de apărare, a anunțat recent un acord cu start-up-ul ucrainean de drone Odd Systems, pentru a îmbina tehnologia de senzori a fostei cu ambitioasele drone interceptoare cu inteligență artificială ale celei din urmă – un proiect cheie pentru a ajuta la combaterea roiurilor de Shaheds ruși care cresc din ce în ce mai mari pe cerul nopții Ucrainei.
Acest acord a fost semnat înainte de vânzarea inter-guvernamentală, au declarat reprezentanții celor două companii pentru Breaking Defense.
Cu toate acestea, acordurile de coproducție, reamintesc producătorii locali de armament, nu sunt o încetare completă a controalelor la export.
„Cu siguranță mișcă acul, dar nu cred că a deschis exporturile”, a declarat Azhniuk de la Odd Systems. „Cred că acestea au fost doar un fel de acorduri unice.”
Azhniuk s-a opus, de asemenea, a ceea ce a văzut ca fiind accentul unic al guvernului ucrainean pe exporturile către membrii NATO.
„A spune că vom exporta doar în Europa și în SUA este practic același lucru cu a spune că vom lăsa India, Asia de Sud-Est și Africa rușilor să vândă. Și nu vrem asta. Nu vrem să le dăm rușilor această piață. Nu vrem să le dăm acel profit. Nu vrem să le dăm acea influență și pârghie diplomatică. Așa că cred că noi, ca băieți buni, ar trebui să vindem arme în lume și să avem aceste controale și să câștigăm acea influență. Și asta este valabil și pentru UE, pentru SUA și, într-un fel, pentru alți aliați și forțe ale libertății.”
Conflictul intern: Transparență, corupție și viitorul industriei de apărare a Ucrainei
Dacă exporturile se vor schimba, atunci se ridică întrebarea foarte mare a cui, exact, va putea exporta. Și acolo intră în joc evenimentele interne actuale din Ucraina.
Procesele interne de achiziții de arme din Ucraina au fost în mare măsură opace și în afara atenției publice. Deși este rezonabil în mijlocul unui război la scară largă care amenință chiar și producătorii de arme aflați în relativa siguranță a Uniunii Europene, această opacitate a dus la un număr nu mic de acuzații de mită și corupție în interiorul Ucrainei.
Pe acest fond, în această lună, administrația Zelenski a început să paralizeze agențiile anticorupție fondate în urma Euromaidanului din 2014. Aceasta urmează ceea ce mulți consideră o consolidare a puterii, inclusiv o remaniere masivă în vârful administrației Zelenski în iulie și concedierea Marinei Bezrukova, șefa cu o mentalitate notoriu independentă a Agenției de Achiziții pentru Apărare, în ianuarie.
Recenta legislație anticorupție a dat startul primelor proteste reale împotriva lui Zelenski de la începutul războiului la scară largă și a alarmat aliații UE care au pregătit calea pentru eventuala aderare a Ucrainei. (Zelenski a cedat în cele din urmă presiunii, iar multe dintre schimbări au fost anulate),
Achizițiile interne de apărare ucrainene nu au fost lipsite de raportări de tranzacții personale. Într-o investigație recentă, reporterul Iurii Nikolov a afirmat că o companie de drone necunoscută anterior a făcut 4,5 miliarde UAH, sau 108 milioane de dolari, în primele șase luni ale anului 2025, pe baza legăturilor personale dintre conducerea companiei și Arsen Zhumadilov, succesorul lui Bezrukova ca șef al DPA.
În timp ce detaliile noilor coproducții sau detalii comerciale internaționale rămân cețoase, activiștii avertizează că acestea ar putea reproduce vulnerabilitatea și opacitatea achizițiilor interne de apărare la nivel internațional.
„Încercăm să înțelegem care este, să zicem, procentul intermediarilor dintre contracte, deoarece contractele cu intermediari au fost cel mai mare risc de corupție”, a declarat pentru Breaking Defense Daria Kaleniuk, directorul executiv al Centrului de Acțiune Anticorupție.
„Ar trebui să fim conștienți de faptul că, în timpul războiului, nu ar trebui să fie transparent, dar trebuie să existe încredere.”
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’ protejează doar generația nouă, iar bătrânii sistemului plătesc nota de plată
Impozitul progresiv – hoțul prins de CCR
În 2024, statul s-a trezit brusc cu idei „moderne”:
„De ce să mai furăm simplu, cu 10% pentru toți, când putem complica treaba cu 15% și 20%, doar pentru pensiile de serviciu, inclusiv militare? Să fie frumos, ‘european’, progresiv!”
Așa a apărut, prin Legea 282/2023, minunăția numită „impozit progresiv pe pensiile de serviciu”. Traducere din birocrată în română:
- Se ia pensia militară.
- Se taie frumușel în două:
- partea „contributivă” (adică ce ai plătit o viață),
- partea „necontributivă” (adică ce te enervează pe politicieni).
- Pe bucata „necontributivă” se pun trepte de impozit: 10%, 15%, 20%, legate de tot felul de indicatori care se mișcă anual, ca să nu înțeleagă nimeni nimic, nici măcar autorii.
Evident, plafon „de milă”:
- 2.000 lei neimpozabili (3.000 pentru militari, dar abia din octombrie 2024, ca să nu vi se pară prea devreme bunătatea statului).
Problema? Curtea Constituțională s-a uitat la bricolajul fiscal și a zis, elegant, dar clar:
„Ce ați făcut aici nu e lege, e sudoku cu indicatori. Nu e clar, nu e previzibil, și mai și tot scormoniți în pensia aflată în plată, în fiecare an, după cum bate vântul la buget.”
Rezultatul:
- Decizia CCR 724/2024 dărâmă tot artificiul.
- Codul fiscal e pus înapoi pe 10% impozit unic.
- Perioada de „magie neagră” fiscală: 1 ianuarie 2024 – 31 ianuarie 2025.
Adică un an în care statul a făcut un experiment pe nervii și banii pensionarilor militari, apoi a fost prins copiind la testul de constituționalitate.
Concluzia juridico-pamfletară:
Impozitul progresiv pe pensii de serviciu a fost declarat neconstituțional.
Nu e „părere”, nu e „articol pe Facebook”, e decizie CCR publicată în Monitorul Oficial.
Tot ce s‑a luat peste 10% în perioada 01.01.2024 – 31.01.2025:
- se restituie,
- se actualizează cu inflația,
- poartă dobândă legală penalizatoare (frumos cuvânt: penalizatoare – sună exact ca ce merită ideea în sine).
Dar atenție:
- Pentru fiecare lună, curge un termen de 3 ani.
- Ce s‑a tăiat în ianuarie 2024 se prescrie în ianuarie 2027.
Cine stă și așteaptă „că ne dă statul el singur, când o avea timp”, riscă să rămână cu dreptatea în mână și cu banii pierduți.
„Surpriză!” – după impozitul progresiv vine CASS-ul
După ce CCR a dat cu impozitul progresiv de pereți, statul s-a uitat la pensii și a zis:
„Bine, progresiv n-avem voie. Atunci luăm altfel. Nu-i impozit, e contribuție socială. Sună aproape caritabil.”
Și a apărut Legea 141/2025, care face următoarea scamatorie:
- De la veniturile din AUGUST 2025:
- toate pensiile peste 3.000 lei (militare, civile, private, de stat, nu contează) plătesc CASS 10%
- dar numai pe ce depășește 3.000 lei, pentru fiecare pensie în parte.
- Contribuția se oprește la sursă, că statul e eficient doar când ia bani, nu și când îi dă înapoi.
Exemplu pe românește, nu în limbaj de ordonanță:
La o pensie brută de 8.000 lei:
- CASS = (8.000 – 3.000) × 10% = 500 lei
- Impozit 10% = (8.000 – 3.000 – 500) × 10% = 450 lei
- Total luat de stat: 950 lei
- Dumneata, după o viață de muncă, rămâi cu ce mai scapă printre degetele fiscale.
Și ca ironia să fie completă, măsura e „temporară” până la 31 decembrie 2027.
În august 2026 deja se discută… prelungirea.
La noi nu există nimic mai permanent decât o taxă temporară.
Cine simte pe bune lovitura: veteranii vs „generația plafonată”
Aici e punctul în care manipularea în spațiul public prinde aripi:
„Toți pensionarii militari sunt jupuiți la fel!” Fals. E mai fină șmecheria.
- Pentru cei pensionați PÂNĂ la 14 septembrie 2017 (inclusiv):
- Nu li se aplică plafonarea art. 60 din Legea 223/2015.
- Tot ce se ia ca CASS e scădere reală în pensia netă.
- Adică, da, luna de lună, vedeți în fluturaș mai puțin.
- Pentru cei pensionați ÎNCEPÂND cu 15 septembrie 2017 (după OUG 59/2017):
- Intervine plafonarea: pensia netă nu poate depăși media soldelor/salariilor nete.
- CASS-ul de 10% este „înghițit” de plafonare: se joacă cifrele, dar NET-ul rămâne la fel.
- Tradus: vi se ia pe hârtie, dar nu mai jos de plafon – efectul real în mână este zero.
Deci:
- Diminuarea REALĂ a pensiei nete o simt doar cei pensionați înainte de 15.09.2017.
- Ceilalți sunt doar „culeși statistic” – statul își face scheme contabile, dar lor nu le scade efectiv în buzunar.
De ce NU e CASS-ul „impozit progresiv relansat pe șest”
Aici intră în scenă eterna confuzie piromană din spațiul public:
„CCR a zis că e neconstituțional, cum își permit să ia iar bani din pensii?!”
Răspuns, fără floricele, dar cu sarcasm controlat:
- Temei legal diferit:
- Impozitul progresiv era în Codul fiscal, art. 101 – capitolul impozit pe venit.
- CASS-ul e în titlul V – contribuții sociale, prin Legea 141/2025.
Adică, dacă n-ai voie să intri pe ușă cu o taxă, vii pe geam cu „o contribuție socială”.
- Natura juridică diferită:
- Impozitul progresiv avea cote diferite, în trepte, doar pentru o categorie (pensiile de serviciu).
- CASS-ul are cotă unică (10%), aplicată doar pe ce depășește 3.000 lei.
Nu e progresiv, e plat – doar că doare la fel.
- Sfera de aplicare:
- Impozitul progresiv lovea țintit: pensii de serviciu, inclusiv militare.
- CASS-ul lovește „democratic”: toate pensiile (publice, private) peste 3.000 lei.
Statul a înțeles lecția de la CCR: dacă lovești toți, nu mai pare discriminare.
- Control de constituționalitate:
- Impozitul progresiv: declarat neconstituțional, oficial, prin Decizia CCR 724/2024.
- CASS-ul: în momentul de față, nu există nicio decizie CCR care să-l fi anulat.
Până atunci, el există. Legal. Abuziv moral, poate. Dar juridic – în picioare.
Concluzie pe scurt:
Neconstituționalitatea impozitului progresiv NU șterge și CASS-ul. Sunt două instrumente diferite.
Unul a fost făcut praf de CCR, celălalt funcționează și acum.
Esența, pentru rezervați la buzunar și răbdare
- Impozitul progresiv (01.01.2024 – 31.01.2025):
- A fost o schemă gândită prost și declarată neconstituțională.
- Sumele luate peste 10%:
- trebuie RESTITUITE,
- cu actualizare la inflație,
- cu dobândă legală penalizatoare.
- Aveți 3 ani de la fiecare reținere să cereți banii. Pentru ianuarie 2024 – termen până în ianuarie 2027.
- CASS-ul din august 2025:
- Este alt mecanism, alt temei legal, alt capitol de lege.
- Afectează TOATE pensiile peste 3.000 lei, nu doar pe militari.
- Dintre militari, doar cei pensionați înainte de 15.09.2017 simt real scăderea în net.
- Cei pensionați după 15.09.2017 sunt prinși în plafonarea art. 60: netul rămâne același, chiar dacă pe hârtie se joacă sumele.
- Cele două nu se amestecă:
- Nu poți invoca Decizia CCR 724/2024 (despre impozitul progresiv) ca să oprești CASS-ul.
- Sunt două fronturi diferite:
- unul unde ai câștigat (impozitul progresiv)
- și unul unde încă te ia statul la bani (CASS-ul). (Cristina T.).
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații moderne”, „tabletă în teren”, „fluxuri integrate”.
Dacă te uiți pe teren… vezi un polițist cu tableta în mână și cu procesul-verbal scris cu pixul pe capota Loganului.
Digitalizare made in România: ai tabletă, n-ai aplicație
Scenă clasică:
Polițist de ordine publică, cu atribuții rutiere, trimis în teren, tabletă la el, calitate de polițist rutier dobândită prin act semnat de inspectorul general.
Întrebare simplă: poate să dea amendă electronic?
Răspuns: desigur că nu.
Aplicația-minune de constatare a abaterilor rutiere, „Abateri mobile”, e ca o mașină cu trei roți: există, dar nu te baza pe ea să ajungi prea departe. Nu toți polițiștii care au voie legal să dea sancțiuni rutiere au și voie informatică să le dea. Pe hârtie sunt rutieri, în tabletă sunt invizibili.
Abateri mobile, competențe imobile
Aplicația rutieră e atât de „performantă” încât:
- Nu poți aplica sancțiuni persoanelor juridice – dacă firma încalcă legea, legea se uită în altă parte.
- Nu poți sancționa șoferi cu permise emise de alte state – dacă vii cu permis străin, ești aproape premium user.
- Nu poți sancționa abateri care țin de alte acte normative decât OUG 195/2002 – dacă încălcarea e „mai creativă”, aplicația intră în pauză.
Dar nu-i nimic, există soluția clasică: scoți pixul de la naftalină, deschizi formularul tipizat și scrii ca în 1998.
Tableta? Stă frumos pe bord, face umbră de soare.
Digital cu ora, dar raportarea cu pixul
Cireașa de pe tort: în timp ce se umflă în pene la televizor cu „digitalizarea Poliției Române”, Direcția Rutieră cere de la servicii:
- câte procese-verbale au fost făcute digital;
- câte au fost făcute pe hârtie.
Și, atenție, acest procent de „digitalizare” nu e scos elegant din sistem. Nu. Se raportează „manual”.
Digitalizarea la Poliția Română se măsoară cu… raportări trimise de structurile teritoriale.
Adică:
- Aplicația generează PV electronic.
- Baza de date știe că există.
- Dar în loc să întrebi baza de date, întrebi județul: „Câte ați făcut, mă, digital?”
- Județul întreabă omul.
- Omul se uită în tabelele lui și raportează.
- Direcția Rutieră verifică… cu altă raportare.
Epoca de piatră cu tabletă la purtător.
Întrebări simple, răspunsuri complicate
Sindicatul Europol întreabă, logic:
- Ce garanție e că procentul raportat e real?
- Dacă tot ai baze de date electronice, de ce nu scoți datele direct din ele?
- Cum verifici exactitatea datelor? Cu alte hârtii? Alte tabele? Alte mailuri?
- Ce relevanță are procentul de „digital” când polițistul nu poate folosi tableta pentru toate faptele, oricât ar vrea?
- Pentru cine e important acest procent și ce măsoară el, de fapt? Nivelul de digitalizare sau nivelul de imaginație în excel-uri?
Dar probabil că la aceste întrebări se răspunde cu cel mai modern instrument disponibil la Direcția Rutieră: tăcerea birocratică și un nou formular.
Digitalizare de vitrină, muncă de grotă
Pe scenă: discursuri despre „Poliție modernă, aliniată la standarde europene”.
În culise:
- scheme de personal subdimensionate,
- aplicații șchioape,
- rapoarte făcute cu pixul despre cât de „digitali” suntem,
- polițiști care fac muncă de teren și muncă de „secretariat” pentru a demonstra că folosesc o aplicație care oricum nu-i lasă să-și facă toată treaba.
Așa arată digitalizarea când e făcută pentru prezentări PowerPoint, nu pentru oamenii care chiar lucrează în stradă.
Concluzie pamfletară: România, țara în care digitalul se scrie cu pixul
Polițistul rutier din 2026:
- Tabletă în mână,
- Pix în buzunar,
- Tabel Excel în așteptare,
- Șeful care îl întreabă câte procese-verbale electronice a făcut,
- Aplicația care nu știe de firme, de permise străine și de alte acte normative.
Digitalizarea Poliției Române, varianta scurtă: „Aplicația nu poate, dar nu contează – important e să raportați că o folosiți.” (Cerasela N.).
La nr. 19, pe strada Constantin Dimitrescu din Blejoi, o sticlărie ilegală topește sticla și, odată cu ea, și încrederea oamenilor în instituțiile statului. Flabor Licsprod SRL, punct de lucru Blejoi, funcționează ca un incinerator de bun-simț: fum negru, zgomot continuu, vibrații, sunete de joasă frecvență, risc de incendiu – și, foarte probabil, mult mai important decât toate: profit uriaș, estimat la peste 15.000 lei pe zi.
Iar în timp ce zeci de vecini își numără nopțile nedormite și apelurile la 112, statul român numără… nimic. Pentru că acolo unde legea spune „interzis fără autorizație de mediu”, realitatea spune: „Stați liniștiți, a fost cândva șef al Gărzii de Mediu.”
Fabrica de damigene ilegale: de la atelier liniștit la monstru industrial
Ani la rând, în același punct de lucru a funcționat un atelier de prelucrat sticlă care nu deranja pe nimeni. Nimic spectaculos, nimic exploziv.
Apoi, noii proprietari au instalat:
- cuptor de mare capacitate pentru topirea sticlei
- matriță automată
- ventilatoare, compresoare
- bandă de transport automatizată
Rezultatul:
- zgomot puternic, continuu
- vibrații și sunete de frecvență joasă care intră în pereți, în case și în oameni
- un disconfort constant dublat de frica reală de incendiu sau explozie
Activitatea începe în februarie 2026. În doar câteva săptămâni, vecinii trec de la mirare la revoltă: nopți nedormite, tensiune psihică, zgomot industrial într-o zonă rezidențială. Și, peste toate, suspiciunea legitimă că cineva „tare” îi ține în spate.
Cronologia unui abuz cu acte… de neputință
Între sfârșitul lui martie și începutul lui mai 2026, vecinii fac tot ce scrie în manualul „Cetățean responsabil”:
- trimit sesizări în nume propriu și colectiv către:
- DSP Prahova
- ITM Prahova
- Garda de Mediu Prahova
- ISU Prahova
- IJP Prahova
- ANMAP Prahova
- ISC Prahova
- depun o petiție colectivă la 7 mai 2026, semnată de locatarii a 12 case aflate în imediata vecinătate
- sună de nenumărate ori la Dispeceratul IJP Prahova și la 112, sesizând deranjarea liniștii publice și riscurile de incendiu
Și ce primă reacție primesc?
ITM Prahova
- „A efectuat un control.”
- Atât. Fără precizări, fără concluzii, fără urmări vizibile. Control de decor.
ISU Prahova
- inițial: își „declină răspunderea”
- apoi, la insistențele vecinilor: control inopinat
- concluzia oficială: „toate neregulile constatate au fost sancționate”
Neregulile există, dar atelierul – cu același risc de incendiu – continuă să funcționeze. Focul e prost, dar banii sunt buni.
ANMAP Prahova
- răspunde prompt: „nu are activitate de verificare, inspecție și control în teren”
- dar oferă date de contact pentru alte instituții „care pot ajuta”
Birocrația perfectă: n-ai competență, dar ai numere de telefon. MULȚUMIM!
ISC Prahova
- răspunde în 2 zile
- redirecționează sesizarea mai departe
MULȚUMIM, încă o ștampilă pe drumul hârtiilor, niciun pas pe teren.
DSP Prahova
- participă la controlul mixt din 15.04.2026
- recomandă „întocmirea unui studiu pentru evaluarea impactului asupra sănătății populației”
- termen: două luni și jumătate
În timp ce vecinii își pierd nopțile și sănătatea, DSP recomandă STUDII. Nu oprirea sursei de poluare, nu decizii ferme, ci hârtii și evaluări. Ca și cum oamenii ar fi cobai într-un experiment sociologic cu zgomot industrial și fum negru.
Garda Națională de Mediu Prahova (GNM)
- participă la același control mixt din 15.04.2026
- după 37 de zile (da, 37):
- constată că Flabor Licsprod NU ARE autorizație de mediu
- aplică amendă de 60.000 lei
- dispune „SISTAREA ACTIVITĂȚII” începând cu 07.05.2026
Pe hârtie, totul perfect. În realitate, rotițele cuptorului continuă să se învârtă, iar profitul curge.
IJP Prahova
După controlul din 15.04.2026:
- concluzie scrisă: „NU AU FOST CONSTATATE FAPTE DE NATURĂ PENALĂ SAU CONTRAVENȚIONALĂ”
Funcționarea fără autorizație de mediu, cu risc de incendiu, cu poluare și zgomot insuportabil într-o zonă de case, NU este faptă? Atunci ce este? Hobby industrial?
Profitul care bate amenda: 15.000 lei/zi vs. 60.000 lei o dată
Vecinii estimează un profit de peste 15.000 lei pe zi pentru sticlăria ilegală.
Dacă înmulțim cu o lună de funcționare, depășim 450.000 lei.
Comparativ, amenda de 60.000 lei a Gărzii de Mediu arată ca o taxă de protecție legalizată: plătești și mergi mai departe. O zi pierdută de producție, câteva semnături, și gata – sistemul e mulțumit.
Paranteza esențială: DJM Prahova confirmă negru pe alb ilegalitatea
Adresa ref solicitare acord de functionare Flabor Licsprod
La 21.08.2026, Direcția Județeană de Mediu Prahova transmite oficial firmei Flabor Licsprod:
- că NU are autorizație de mediu
- că, în baza art. 14 alin. (2) din OUG 195/2005, „funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă”
- și, în consecință, REFUZĂ solicitarea firmei de a primi un „acord de funcționare” temporar pentru perioada 24.08.2026–10.09.2026
Pe românește: sticlăria nu are voie să funcționeze. Punct.
Pe teren, însă, fumul e tot acolo. Iar zgomotul nu citește OUG 195/2005.
17–19 august 2026: reînceperea activității și flăcări la orizont
După ce, în 7 mai 2026, activitatea este, teoretic, oprită, vecinii trăiesc câteva luni de liniște în așteptarea „rezolvării”.
Apoi vine august:
- 17 august: activitatea reîncepe. Cuptoarele pornesc, banda se mișcă, zgomotul revine.
- 19 august: pană de curent, flăcări mari în exteriorul atelierului, pericol evident de incendiu pentru vecini; intervine ISU.
Se poate mai clar de atât că locul acestei sticlării NU este într-o zonă de locuințe?
În paralel, vecinii:
- trimit solicitări și informări către:
- GNM Prahova
- DSP Prahova
- IJP Prahova
- ISU Prahova
- justifică totul cu:
- filmări audio-video cu zgomotul și fumul
- liste de semnături (32 de semnatari în august 2026)
- copii ale tuturor răspunsurilor și petițiilor
DSP răspunde la 31 august 2026: transmite mai departe, către GNM Prahova, solicitarea de soluționare. Cerc închis: vecinii trimit la instituții, instituțiile trimit la alte instituții, iar cuptorul topește în continuare sticla și nervii oamenilor.
Spanu: trecutul de la Garda de Mediu, prezentul imunității practice
Din informațiile disponibile reiese un element-cheie:
Spanu este fost șef al Gărzii de Mediu.
Într-un stat normal, asta ar însemna cunoașterea legii și a procedurilor.
În România practică, pare să însemne ceva mult mai „util”: imunitate de facto.
Când o societate:
- funcționează fără autorizație de mediu
- produce zgomot și poluare într-o zonă rezidențială
- este sancționată formal, dar își reia activitatea
- sfidează, în fapt, toate avertismentele și interdicțiile…
…iar în spate găsim nume cu istoric la Garda de Mediu, întrebarea devine legitimă:
Mai avem un stat de drept sau un stat de „drept de relație”?
Piesa lipsă: legătura Raican Romică – familia Spinu
Din perspectiva ziarului de investigații „Incisiv de Prahova”, o direcție majoră este următoarea:
- Identificarea legăturii (de afaceri, de rudenie, de interese) dintre:
- Raican Romică
- familia Spinu
Ipoteza rezonabilă pentru un demers jurnalistic de investigație:
- Dacă sticlăria ilegală funcționează în pofida:
- interdicțiilor legale
- amenzilor
- refuzului oficial al DJM Prahova de a acorda vreo formă de funcționare
- petițiilor multiple ale vecinilor (inițial 12 case, apoi 32 de semnatari)
- Atunci este extrem de probabil să existe:
- conexiuni de putere
- protecție informală
- interese economice comune
Până la probarea strictă a faptelor, întrebările jurnalistice rămân:
- Ce legături directe sau indirecte există între Raican Romică și familia Spinu?
- Există firme, contracte, asocieri sau interpuși comuni?
- Cum se explică „orbirea selectivă” a unor instituții exact acolo unde foști șefi ai Gărzii de Mediu au interese?
Vocile sufocate ale vecinilor
Câteva realități reci:
- 32 de vecini semnează, în august 2026, o listă prin care reclamă disconfortul grav creat de atelier.
- Sesizările vin la pachet cu:
- înregistrări audio-video
- copii după petiții, răspunsuri, somații
- Oamenii trăiesc:
- cu zgomot industrial în casă
- cu teama că un nou incident de tipul celui din 19 august (flăcări în exterior) poate deveni tragedie
- cu senzația că legea se aplică doar „fraierilor”, nu și celor cu prieteni și trecut „strategic”
Concluzie: stat de (ne)drept fabricat la cuptor
Avem, în Blejoi:
- o sticlărie care:
- funcționează fără autorizație de mediu
- produce poluare și zgomot
- a fost, teoretic, oprită și, practic, repornită
- vecini exasperați, documentați, organizați, care cer:
- SISTAREA DE URGENȚĂ a activității ilegale
- respectarea unui drept elementar: la viață decentă, fără fum toxic și zgomot industrial
- instituții care:
- constată, amendează, recomandă studii, pasează responsabilitatea
- dar nu reușesc să oprească efectiv o activitate care, din actele proprii, este ILEGALĂ
- și un nume cu greutate:
- Spanu, fost șef al Gărzii de Mediu, menționat ca element-cheie pentru lipsa de măsuri reale
Pe fundal, o întrebare pe care Incisiv de Prahova are datoria să o ducă până la capăt:
Cum se leagă Raican Romică de familia Spinu, iar această rețea de relații de „invincibilitatea” unei firme fără autorizație de mediu, care sfidează, în plină zi, atât vecinii, cât și legea?
Până când răspunsul va fi clar, rămâne doar imaginea unei Românii în care:
- fum negru iese din horn
- bani mulți ies din cuptor
- iar din instituții iese, mai mereu, doar aer cald. (Cerasela N.).
Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...
„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...
Sticlărie fantomă în Blejoi: când fumul e negru, dar protecția e… verde Spanu (II)
La nr. 19, pe strada Constantin Dimitrescu din Blejoi, o sticlărie ilegală topește sticla și, odată cu ea, și încrederea...
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...
De la „J’Accuse…!” la „Noi n-am văzut nimic”: Afacerea Dreyfus, manualul secret al MAI-ului românesc
Un evreu alsacian, o scrisoare dubioasă și o justiție oarbă „la comandă” În 1894, Franța își dădea examenul de morală...
IGPR, instituția cu două oglinzi: una pentru hârtie, alta pentru instanță
Cazul semnalat de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” arată o performanță administrativă rară: aceeași instituție reușește să susțină, în documente...
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
De la strategie națională la șmecherie organizată Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor...
Harta dragostei penale din Brașov: cum se fură cu sentiment și se delapidează cu sufletul la gură
În județul Brașov, după toate aparențele și după cum susțin sursele și reclamațiile, nu mai vorbim doar de afaceri dubioase,...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane
În orașul în care autobuzele abia se târăsc, iar datoriile sar în aer, la TCE Ploiești nu curge motorină. Curge...
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
Ministrul Ambrozie-Irineu Darău a vrut să reorganizeze MEDAT. Ministerul Justiției i-a răspuns, în esență: „Reorganizează-ți întâi temeiurile legale, apoi mai...
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
Un nou “cadou” marca MAI pentru polițiștii care au îndrăznit să gândească singuri și să muncească în lumea civilizată: de...
Industria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor
În comuna Blejoi, județul Prahova, nu mai e nevoie de filme horror. E suficient să locuiești lângă punctul de lucru...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)
Ploieștiul, oraș cu transport public… privat de rușine La suprafață, TCE Ploiești e „societate publică de transport”. În realitate, ultimii...
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episodul 55, în care am prezentat traseul spectaculos...
-
Exclusivacum 4 zile
IPJ Prahova – Grădinița de Cadre, episodul 56: Pensia nu prescrie păcatele și nu spală urmele „dispecerilor de lux”
-
Exclusivacum 3 zile
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
-
Exclusivacum 2 zile
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
-
Exclusivacum o zi
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
-
Exclusivacum 4 zileTriada care vrea să-și facă minister la purtător: Darău, Vișoianu, Miron și operațiunea „Jaf la MEDAT”
-
Exclusivacum 3 zile
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
-
Exclusivacum 3 zile
Industria groazei lângă casă: cum se topește sticla, nervii și legea, toate la un loc – Fabrica de coșmar de la Blejoi: „reciclare” pe nervii și plămânii vecinilor
-
Exclusivacum 3 zile
TCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)