Connect with us

Exclusiv

Rețele de criminalitate economico-financiară organizata: O investigație în afacerile murdare ale Ploieștiului, în inima scandalului White Tower

Publicat

pe

Rețele de criminalitate economico-financiară: O investigație în afacerile murdare ale Ploieștiului/ O investigație în inima scandalului White Tower

Inculpatul Cătălin Stavri

Pseudojurnalistul care a ingenuncheat justiția și a santajat afacerile locale
Cazul White Tower și abuzurile din Ploiești

Poluarea și corupția în Prahova: Un sistem complex de abuz și infracțiuni
O problematică endemică
Poluarea și corupția au reprezentat întotdeauna priorități pe agenda problemelor din Prahova; astfel, este de așteptat ca și autoritățile din județ să fie implicate în aceste disfuncționalități. Sub tutela lui Eduard Mirițescu, inspectorul general adjunct al Poliției Române, s-a organizat o rețea de crimă organizată chiar în interiorul poliției. Această rețea include polițiști de diferite ranguri, politicieni, un jurnalist specializat în șantaje și un pădurar, considerat liderul furturilor din zonă.

Filozofia infractorilor
Așa cum subliniază manelistul Dani Mocanu, „Șeful meu e numai Dumnezeu”, această afirmație reflectă puterea substanțială a celor care conduc rețeaua criminală. Astfel, „Dumnezeul” pseudo-jurnalistului Cătălin Stavri, implicat în diverse activități ilegale, este nimeni altul decât Eduard Mirițescu.

Cătălin Stavri: Interfața ilegalităților
Inculpatul Cătălin Stavri se prezintă ca o față vizibilă a ilegalităților comise de grupare. Specializându-se în jurnalism de șantaj, el a devenit un complice al lui Mirițescu după ce a expus nereguli legate de acesta. Folosindu-se de informații obținute de la Fragulea și beneficiind de intervenții directe ale lui Mirițescu, Stavri a solicitat și a obținut compensații financiare de la agenții economici din Prahova, amenințându-i cu difuzarea de materiale compromițătoare.

Ziua fatidică de 22 ianuarie

La 22 ianuarie 1949, Poliția a fost transformată în Miliția Populară, personalul fiind în mare parte compus din indivizi cu educație scăzută, proveniți din muncă. Aceștia au urmat inițial un curs de formare profesională de două luni, durata formării fiind ulterior extinsă treptat la șase luni, un an și, în final, doi ani. Spre deosebire de ofițerii Poliției Regale, care aveau studii în domeniul științelor juridice și unii chiar doctorate în Drept, din cei 35.000 de angajați ai Miliției, doar 161 aveau studii superioare. Majoritatea, adică 9.600, aveau doar patru clase sau chiar mai puțin, iar 7.800 nu au depășit șase sau șapte clase.

Tot într-o zi fatidică de 22 ianuarie 2024, dis-de-dimineață, presa locală și națională, incluzând și televiziuni prestigioase, au fost în alertă, având titluri de tip Breaking News privind o mega înșelătorie imobiliară legată de White Tower din Ploiești. Aceasta a implicat o familie de dezvoltatori imobiliari, mamă și fiu, un avocat din Baroul Prahova, trei notari publici, un important om de afaceri din București, angajați de marcă din administrația locală a Municipiului Ploiești, incluzându-l pe inculpatul Cătălin Stavri, despre care se vorbește că a avut influență asupra Poliției Române, beneficiind de protecția unor polițiști corupți din cele mai înalte sfere.

Scandalul White Tower din Ploiești

Impactul devastator al fraudei în sectorul imobiliar
Scandalul White Tower din Ploiești a avut un impact devastator asupra familiilor afectate, punând în evidență o problemă sistematică de fraudă în sectorul imobiliar din România. Această situație subliniază, de asemenea, gravele probleme de corupție și lipsă de integritate în sistemul de justiție, complexitatea acesteia fiind întărită de influențe externe care facilitează perpetuarea ilegalităților.

Expunerea corupției în Ploiești
Cazul White Tower a devenit simbolul escrocheriilor imobiliare din România, lăsând numeroase persoane din Ploiești fără apartamentele pentru care au plătit sume considerabile. Investigațiile relevă un amatorism suspect din partea dezvoltatorilor, care, înainte de implicarea în acest proiect controversat, aveau doar afaceri minore, dar au reușit să își extindă influența prin asocieri cu personalități notabile din administrația locală și județeană.

Detaliile schemei imobiliare frauduloase
În scandalul White Tower, PFA Lupu Mărioara, condusă de Mărioara Lupu și fiul său, Mihai Lupu, a elaborat o schemă prin care același apartament era vândut mai multor cumpărători. Aceasta denotă nu doar lipsă de etică, ci și o planificare minuțioasă a fraudelor, cauzând victimizarea multora, prejudiciul total ajungând la aproximativ 935.500 euro și 423.551 lei.

Complicitatea în rețeaua fraudelor

Investigațiile au dezvăluit o rețea complexă de complicități, incluzând notari publici, polițiști, avocați și parteneri de afaceri ai inculpaților. Pe 16 ianuarie, se marchează doi ani de la depunerea primei plângeri penale împotriva escrocheriilor din mafia imobiliară White Tower, iar de mai bine de doi ani, polițiștii corupți din IPJ Prahova susțin în mod fals în fața presei că nu există dovezi sau probleme. În același timp, ziarul Incisiv de Prahova a expus constant această escrocherie și gruparea de criminalitate organizată activă în sectorul imobiliar.

Activitățile ilegale și moștenirea familiei inculpatului pseudo-jurnalist, spagar si santajist Catalin Stavri

Inculpatul Cătălin Stavri, un pseudo-jurnalist asociat cu infracțiuni de narcotrafic și șantaj, are un rol central în scandalul White Tower. Implicarea sa se extinde și la achizițiile imobiliare efectuate de membrii familiei sale. Soția sa, Ruxandra Stavri, a „achiziționat” două apartamente la prețul de 10.000 de euro fiecare, în timp ce mama sa, Adriana Hentel, a procurat cinci apartamente la un preț de 30.000 de euro fiecare, reușind să vândă unul dintre acestea pentru 48.000 de euro. Aceste tranzacții ridică semne de întrebare cu privire la sursa fondurilor și legalitatea acestora.

Implicații în proiectul City Gate
În plus, Cătălin Stavri a fost implicat în tranzacții imobiliare în cadrul proiectului City Gate, unde deține un apartament. Ruxandra Stavri și Adriana Hentel au, de asemenea, apartamente înregistrate pe numele lor. Aceste afaceri sunt suspecte, având în vedere rețeaua de corupție și ilegalități în care este implicat Stavri.

Reacția sistemului judiciar
Este important de menționat că judecătorii nu au acceptat înregistrarea Ruxandrei Stavri și a Adrianei Hentel la masa credală, indicând implicit că apartamentele au fost obținute prin mijloace ilegale, având statutul de „șpagă” pentru Cătălin Stavri. Această decizie subliniază complexitatea și natura corupătoare a acestor tranzacții și a activităților ilegale din jurul lor.

Expunerea corupției și abuzurilor

Revelații despre inculpatul Cătălin Stavri
Modalitățile de acoperire a ilegalităților
Cătălin Stavri, inculpatul implicat în escrocherii și șantaj, a încercat să camufleze profiturile obținute prin mită și șantaj prin intermediul apartamentelor dobândite în urma activităților corupte desfășurate de-a lungul timpului. Beneficiind de protecția unor polițiști corupți, Stavri a reușit să își extindă influența și să sustragă sume considerabile din diverse tranzacții ilegale.

Promisiunea dezvăluirilor
De câțiva ani, ziarul nostru, Incisiv de Prahova, a informat cititorii că va începe publicarea înregistrărilor ce evidențiază activitățile lui Stavri. Până acum, am dezvăluit doar o parte dintre aceste dovezi, pentru a nu perturba anchetele organelor de cercetare penală. Totuși, având în vedere tupeul acestui individ, am început să publicăm și vom continua cu înregistrările ce demonstrează adevărata față a acestui interlop.

Încercarea de a controla sistemul
Inculpatul narcoman, santajist si spagar, Cătălin Stavri, a reușit să subjuge Poliția Română, beneficiind de protecția unei rețele de crimă organizată care include membri ai instituțiilor de forță, precum polițiști, procurori și judecători. Această complicitate scoate în evidență problemele sistemice din cadrul justiției românești și corupția endemică care permite perpetuarea ilegalităților.

Implicarea lui Vlad Nichita în scandalul imobiliar White Tower și City Gate

Demn de menționat în contextul investigațiilor legate de mega-escrocheria imobiliară White Tower și City Gate este implicarea lui Vlad Nichita, avocat din cadrul Baroului Prahova. În acest context, judecătoarea de drepturi și libertăți, Apostu Lavinia Nusa, a acționat conform standardelor sale profesionale, respingând pretențiile formulate, și astfel a reușit să-și păstreze „blazonul” și reputația.

Impactul asupra păgubiților
Decizia judecătoarei de a respinge cererile va avea un impact semnificativ asupra celor peste 100 de păgubiți care așteaptă soluționarea cazului lor. Aceasta subliniază provocările cu care se confruntă victimele escrocheriilor imobiliare, precum și dificultățile întâmpinate în obținerea dreptății în fața unor structuri corupte.

Iată că un alt judecător și-a susținut „blazonul” și ieri a pronunțat o nouă decizie împotriva acestei grupări de criminalitate economico-financiară organizată. Nu putem decât spera că această grupare va fi înfrântă, indiferent de presiunile care se exercită asupra justiției.

Expunerea grupării de criminalitate economico-financiară
Chiar dacă polițiștii corupți au protejat această grupare de criminalitate economico-financiară, ziarul Incisiv de Prahova a monitorizat-o timp de aproximativ patru ani. Așa cum am identificat interlopii precum Lupu (aici), Nichita (aici), Belu Claudiu (aici), Cătălin Mureșan (aici), și inculpatul pseudo-jurnalistul șantajist Cătălin Stavri (aici), unde ne-am documentat cu înregistrări video și audio, vom continua să dezvăluim activitățile acestei grupări.

Recapitularea evenimentelor din scandalul imobiliar White Tower și City Gate

Contextul plângerilor penale
Până în septembrie 2023, au fost depuse doar două plângeri penale împotriva PFA Lupu Marioara Domnica, reprezentată de Lupu Marioara și Lupu Mihai, ca dezvoltatori imobiliari, precum și de notarii Tudose Maria și Tudose George-Radu.

Inceperea audierilor
În octombrie 2023, plângerile penale au început să curgă, ceea ce a dus la schimbarea procurorului de caz și la începerea audierilor la PCA Ploiești de către noul procuror și echipa acestuia. Dosarul 107/P/2023 s-a contopit cu 221/P/2023, iar numărul plângerilor depuse de victimele scandalului White Tower, dar și de la Mărășești și City Gate, a crescut semnificativ.

Expansiunea grupului de acuzați
Apariția unor nume noi, precum avocatul Vlad Nichita, notarul public Călin Mirela și dezvoltatorul imobiliar Grigorescu Alexandru Bogdan, a evidențiat implicarea unor persoane cu rang înalt din administrația locală a municipiului Ploiești, dar și oameni de afaceri influenți, cum ar fi multimilionarul Dan Ștefănescu, patronul Holdingului Gersim, asociat cu Vlad Nichita, și jurnalistul local Cătălin Stavri.

Formarea dosarului unificat
Dosarul 221/P/2023, rezultat al contopirii cu 107/P/2023, s-a reunit cu dosarul 282/P/2023, dând naștere astfel la dosarul 221/282/P/2023, care include cazurile White Tower și City Gate.

Perioada de audieri
Între octombrie și începutul lunii decembrie 2023, au fost depuse mai multe zeci de plângeri penale și au avut loc audieri maraton ale păgubiților. În această perioadă, Vlad Nichita, considerat „Il Capo” al acestei escrocherii imobiliare, a plecat într-o vacanță exotică, lăsându-și familiile să se confrunte cu repercusiunile.

Îngrijorările lui Mihai Lupu
Mihai Lupu, rămas în țară, își exprima temerile că va fi ridicat de autorități, având pregătită geanta pentru o asemenea eventualitate. În contrast, Marioara Lupu și soțul ei, Ștefan Lupu, își pregăteau sărbătorile de iarnă, convins că influența lor în oraș îi va proteja de orice repercusiuni.

Evoluția în investigarea corupției
Pe 10 ianuarie 2024, Cătălin Stavri, simțind pericolul, s-a prezentat la PCA Ploiești pentru a obține informații, în timp ce Vlad Nichita se pregătea să părăsească țara, începând să facă aranjamente pentru plecare.

Momentul crucial și reținerea
În dimineața zilei de 21 ianuarie 2024, Vlad Nichita a fost oprit la frontieră și reținut, fiind predat la PCA Ploiești pe 22 ianuarie 2024. Presa locală și națională a difuzat știri despre mega-escrocheria White Tower, implicând numeroși membri ai grupului.

Audierile maraton
După reținerea suspecților, au avut loc audieri extinse, iar cei din grupul infracțional au început să colaboreze cu avocați de renume din București, în speranța de a-și salva pielea.

Consecințele scandalului
La un an de la începutul scandalului, prejudiciul estimat se ridica la aproximativ 10-12 milioane de euro, totodată, sistemul judecătoresc a început să se împotrivească justiției, protejând nucleul grupării infracționale.

Promisiunea de a dezvălui adevărul

De acum înainte, vom da drumul la toate înregistrările audio și video pe care le deținem, având ca scop expunerea completă a acestor activități ilegale și a complicității dintre membrii acestei grupări. Intenția noastră este să aducem la lumină adevărul și să contribuim la justiție, chiar și în fața acestor structuri de protecție corupte.

Activitățile curente ale grupului
În prezent, Vlad Nichita se bucură de un stil de viață extravagant, conducând un bolid de lux proaspăt achiziționat, în timp ce Dan Ștefănescu se confruntă cu presiunea mediatică și se află într-o stare de depresie din cauza articolelor negative care îi afectează imaginea. Mihai Lupu, alături de partenera sa, Cristina Tache, administrează o afacere într-o zonă mai puțin vizibilă, cu ajutorul foștilor colaboratori de la City Gate.

Starea actuală a lui Marioara și Ștefan Lupu
Marioara Lupu și soțul ei, Ștefan, sunt văzuți elegant îmbrăcați în public, dar, în instanță, apar îmbrăcați modest, vizibil apăsați de greutatea anilor și a problemelor legale. De asemenea, ei continuă să frecventeze biserica, rugându-se pentru iertarea păcatelor, fără a se gândi că multe dintre victimele lor trăiesc în dificultate, având de plătit rate și cheltuieli administrative.

Controverse legate de notarul Tudose
Tudose Maria, care a decedat recent, a fost victima multor injurii din partea păgubiților, iar mulți se întreabă dacă va fi iertată de Dumnezeul la porțile Raiului. Tudose George-Radu continuă să funcționeze la biroul său notarial fără a părea afectat de scandal, având curajul să colaboreze în continuare, chiar și după ce a fost implicat în actele frauduloase legate de scandal.

Perspectivele de justiție
Având în vedere aceste evoluții, societatea se întreabă cum va evolua justiția în acest caz complex. Cu toate că s-au adunat probe și plângeri, se ridică semne de întrebare asupra realității unei justiții eficiente în fața corupției endemică și a influențelor politice locale. Factorii de decizie trebuie să rămână vigilenți pentru a restabili încrederea publicului în sistemul judiciar și pentru a asigura responsabilitatea celor implicați în aceste grave abuzuri.

“Bin go” sau corupție?

Semne de întrebare asupra noii strategii a firmei Rosal/UWS

bin-go-solutions-srl (1)

Atenționare privind firma Rosal/UWS și strategia sa de rebranding
Dorim să reamintim atenția asupra firmei Rosal/UWS și a strategiei de rebranding pe care am anunțat-o cu ceva timp în urmă. Protagonștii acestei strategii sunt parte a aceleași grupări de criminalitate economico-financiară organizată.

Această mișcare nu face decât să accentueze preocupările cu privire la legitimitatea și etica practicărilor comerciale ale acestei firme, precum și la intențiile ascunse din spatele rebrandingului. Este esențial ca autoritățile și publicul să rămână vigilenți față de aceste evoluții.

Iată că am avut dreptate; ceea ce vom publica în numărul viitor al ediției Incisiv de Prahova va confirma această situație.

Revizuirea tacticilor de afaceri
Referitor la firma Rosal/UWS, solicităm autorităților să fie vigilente, având în vedere intențiile acesteia de a reveni la negocieri sub o nouă denumire, BINGO. Conform informațiilor primite, reprezentanții acestei societăți se laudă în piață că licitația va fi câștigată, invocând discuții cu „toți generalii”, sugerând o complicitate care le-ar asigura victoria în procesul de achiziție.

Îngrijorări privind transparența
Această situație ridică semne de întrebare cu privire la transparența procesului și corectitudinea acestor practici. Există temeri fundamentale că, în spatele rebrandingului, se ascund aceleași practici corupte care au caracterizat activitatea firmei Rosal/UWS în trecut.

Atenție

Dezvăluiri incendiare în perspectivă
Mâine, ziarul nostru va reveni cu dezvăluiri incendiare care vor pune pe jar TOATE autoritățile. Aceste informații vor aduce la lumină aspecte esențiale și potențial controversate care merită atenția tuturor celor implicați. Rămâneți aproape pentru detalii care ar putea schimba cursul evenimentelor!

Întrebarea privind viitorul licitației

Se va striga BIN GO?
Suntem curioși dacă se va striga „BIN GO”, adică dacă aceeași firmă asociată cu mafia, condusă de foști ofițeri SRI, va câștiga licitația din Prahova/Ploiești (aici), (aici), (aici), (aici), etc.

Noi nu facem decât să ridicăm această întrebare și să atragem atenția asupra posibilelor implicații. Așadar, rămâneți atenți și vigilenți la aceste evenimente! Vom reveni, cu multa placere! (Cristina T.).

 

 

Exclusiv

„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă

Publicat

pe

De

Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem”

Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor Interne să răspundă, în esență, cu un „mulțumim pentru interes, dar nu”. Povestea începe cu un polițist de frontieră care a avut tupeul suprem într-un stat „democratic”: a vrut să vadă actul după care e obligat să își facă permanența de acasă. Și de aici începe circul birocratic cu iz de farsă de prost gust, descris pe larg de Sindicatul Polițiștilor și Personalului Contractual „Diamantul”.

Agentul-șef principal de poliție Sebastian-Alin Rusu, de la Sectorul Poliției de Frontieră Siret, a fost sancționat cu „mustrare scrisă” pentru că nu s-a prezentat la chemare în timpul unei permanențe făcute de acasă, în afara programului. Adică nu a răspuns la un ordin secret, emis în baza unui alt ordin secret, despre care nu avea voie să știe prea multe, dar era obligat să-l respecte.

Omul a făcut ce scrie în manualul de bun-simț juridic: a cerut să vadă ordinul. A contestat clasificarea la minister în noiembrie 2024, a cerut declasificarea Ordinului MAI nr. S/108/2011 – actul care reglementează serviciul de permanență și accesul în unitățile ministerului, inclusiv permanența de acasă. În loc de transparență, a primit… ping-pong instituțional.

Ordinul fantomă: sancționăm după el, dar nu ți-l arătăm

Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/108/2011 este clasificat „secret de serviciu”. Cu alte cuvinte: după el se fac planificări, se dau sarcini, se dau sancțiuni, dar când întrebi „ce scrie acolo?”, ți se răspunde cu aer superior: „Nu e pentru ochii tăi, dar e pentru timpul tău liber.”

În noiembrie 2024, polițistul contestă clasificarea la minister. Ministerul face ce știe mai bine: pasează problema. Direcția Secretariat General, condusă atunci de chestorul de poliție Marius Tache, trimite cererea la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. Iar Poliția de Frontieră, prin inspectorul general Cornel-Laurian Stoica, îi comunică polițistului, cu o gravitate birocratică impecabilă, că poate face… contestație „la autoritatea care a clasificat informația”. Adică exact acolo unde depusese deja cererea.

Nu e refuz, e doar comedie administrativă repetată.

Judecătoarea descrie „cercul vicios”, apoi îl reînnoiește cu ștampilă

Sătul să fie plimbat ca o hârtie între departamente, Rusu dă în judecată ministerul. În mai 2025 ajunge la Curtea de Apel Suceava, unde dosarul e judecat de Cristina-Daniela Dănilă. Și aici se întâmplă ceva rar: instanța scrie negru pe alb ceea ce toți simt pe pielea lor.

Judecătoarea constată că ministerul a refuzat nejustificat să-i soluționeze cererea, că a pasat-o altor instituții „fără a o analiza pe fond”, și că a invocat secretul fără să verifice dacă secretul se mai justifică, „ermetizând cercul vicios al refuzului”. Adică ministerul își apără secretele prin simplul fapt că refuză să le mai analizeze. Perfect rotund, perfect absurd.

Normalitatea ar fi fost ca instanța să rupă acest cerc: să se uite ea însăși pe ordin, să vadă dacă are ce căuta la „secret de serviciu” și să decidă dacă trebuie declasificat sau nu.

Numai că, după ce descrie impecabil cercul, judecătoarea se așază cumințelă în el.

„Nu e treaba noastră, e treaba lor”: cum se spală pe mâini puterea judecătorească

În loc să judece fondul, instanța decide că „aprecierea îndeplinirii condițiilor de fond asupra clasificării constituie exclusiv atributul pârâtului”. Cu alte cuvinte: doar ministerul care a pus ștampila pe „secret” poate aprecia dacă ștampila mai are sens. Orice altă abordare ar însemna, spune instanța, „interferarea în atribuțiile administrației, cu depășirea prerogativelor puterii judecătorești”.

Rezultatul? Ministerul este obligat doar „să soluționeze” petiția reclamantului, nu să declasifice, nu să justifice serios, nu să producă un act de decizie verificabil. Cercul vicios pe care sentința îl descrie este repornit fix prin sentință. Elegant, legalist, steril.

În traducere liberă: „Da, refuzul e nejustificat. Da, ministerul a greșit. Dar tot ministerul trebuie să-și verifice singur propria greșeală, iar noi stăm pe margine și așteptăm să vedem dacă se răzgândește.”

Ministerul, varianta copy–paste: aceeași poveste, același refuz, alt „apreciem”

Partea cea mai cinică apare după ce sentința rămâne definitivă, în octombrie 2026. Ministerul e obligat de instanță să „soluționeze” cererea de declasificare. Ce face?

Pe 11 noiembrie 2026, la mai puțin de o lună după ce sentința a devenit definitivă, Direcția Secretariat General emite o adresă nouă. Nu de la ministru, nu de la cineva cu responsabilitate politică, ci „p. Director”, semnată de comisarul-șef de poliție Andreea Teodorescu. Adresa e rezultatul – ni se spune – „consultării structurilor de specialitate”, evident nenumite.

Conținutul? O reluare aproape la indigo a argumentelor din întâmpinarea depusă în proces în iulie 2025:
– clasificarea „a fost atribuită de persoana împuternicită prin lege”;
– „termenul de clasificare nu a expirat”;
– polițistul nu se încadrează în cazurile de declasificare din Standardele HG 585/2002;

Și, la final, lovitura de grație birocratică:
„apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.

Nu se indică niciun act formal de decizie, cu număr și dată, pe care un judecător să-l poată verifica. Doar un „apreciem” aruncat cu o nonșalanță administrativă care sfidează și legea contenciosului, și hotărârea judecătorească. Judecata e înlocuită cu „apreciem”, iar responsabilitatea – cu parafa secretariatului.

Justiție pe două viteze: la Suceava – „pas”, la București – „declasificați!”

În timp ce la Suceava instanța s-a ferit să deranjeze prea tare ministerul, la București același ordin S/108/2011 a ajuns la Curtea de Apel, într-o acțiune deschisă de S.P.R. „Diamantul”, în paralel cu procesul lui Rusu.

Dosarul a ajuns la judecătorul Amer Jabre – cunoscut deja publicului după ce, în 2021, a constatat inexistența unor hotărâri „de pandemie” ale CNSU, pentru că nu fuseseră publicate în Monitorul Oficial, deși îngrădeau libertatea de circulație. Adică un judecător obișnuit să se uite și la fond, nu doar la formă.

În noiembrie 2025, la doar 13 zile după sentința de la Suceava, Jabre citește efectiv ordinul S/108/2011, în compartimentul de documente clasificate al instanței. Constată că are „un conținut cvasiidentic cu cel al reglementărilor anterioare, neclasificate” – adică nu e nimic acolo care să justifice teatrul cu „secret de serviciu”. Și obligă ministerul să-l declasifice. Sentința nu e definitivă, dar mesajul e clar: prerogativa administrativă nu poate anula controlul judecătoresc asupra legalității clasificării.

Înalta Curte spusese deja, cu câteva săptămâni înainte, că nu poți ascunde la infinit în spatele „e secret, avem noi grijă”. Dar la Suceava, aceleași principii au fost păstrate în sertar.

Cronologia absurdului: doi ani de pași laterali

Povestea declasificării OMAI S/108/2011, așa cum o reconstituie Sindicatul „Diamantul”, arată ca un manual de obstrucție legalizată:

  • 4 noiembrie 2024 – polițistul contestă clasificarea ordinului și cere declasificarea la minister;
  • 2 decembrie 2024 – Poliția de Frontieră, căreia cererea fusese pasată, îl trimite înapoi… la minister;
  • 22 mai 2025 – acțiune în instanță, la Curtea de Apel Suceava;
  • iulie 2025 – ministerul, prin Direcția Generală Juridică (Viorel Tatu), își apără clasificarea pe fond, în întâmpinare;
  • 9 decembrie 2025 – sentința de la Suceava: refuzul e nejustificat, dar ministerul e doar obligat „să soluționeze”;
  • 22 decembrie 2025 – la București, alt complet obligă ministerul să declasifice același ordin (sentință nedefinitivă);
  • 16 octombrie 2026 – sentința de la Suceava rămâne definitivă;
  • 11 noiembrie 2026 – ministerul transmite celebra adresă: „apreciem ca nu se impune declasificarea ordinului”.

Doi ani pentru același refuz, ambalat de două ori: o dată ca tăcere, a doua oară ca „apreciere”.

Când „apreciem” ține loc de lege: nou proces, aceeași miză

În loc să clarifice ceva, toată această înșiruire de contestații, pasări, procese și adrese a produs doar un lucru sigur: polițistul o ia de la capăt. Rusu a deschis o nouă acțiune, prin care cere din nou instanței să oblige ministerul să declasifice ordinul, cu fond și recurs, ca și cum primii doi ani n-ar fi existat.

În același dosar, a ridicat și o excepție de neconstituționalitate a textelor din Legea nr. 182/2002 pe care se sprijină adresa din noiembrie 2026. Separat, a cerut instanței să constate că sentința de la Suceava nu a fost executată și să aplice ministerului amenda prevăzută de Legea contenciosului: 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere. Și a cerut declanșarea cercetării disciplinare pentru cei care au produs, cu seninătate, un „apreciem” în loc de un act de decizie.

Prețul concret al secretului absurd: permanență la ordinul-fantomă

Poate părea un exercițiu juridic steril. Nu este. Pentru polițiștii care fac permanență de acasă, prelungirea acestei farse are un preț foarte concret: în tot acest timp, pot fi planificați și sancționați în baza unui ordin pe care nu îl pot pune pe masă în fața judecătorului. Adică răspund disciplinar după reguli secrete, dar trebuie să se apere pe baza unor principii abstracte, nu pe textul efectiv al regulii.

Stat de drept cu parolă la intrare: „secret de serviciu”.

Concluzie: în România, unele secrete nu apără siguranța națională, ci rușinea instituțională

Cazul Ordinului MAI nr. S/108/2011, așa cum a fost documentat de S.P.R. „Diamantul”, nu vorbește doar despre un act administrativ. Vorbește despre un reflex: acela de a transforma orice abuz într-un „secret de serviciu” și orice control într-un „apreciem că nu e cazul”.

Când o instanță recunoaște un cerc vicios și apoi îl întărește, când un minister își bate joc de o hotărâre judecătorească prin copy–paste birocratic, iar polițiștii sunt ținuți sub un ordin-fantomă care le atinge direct timpul liber și banii, nu mai vorbim de protecția informațiilor clasificate. Vorbim de protecția opacității.

Iar până când cineva va avea curajul – și competența – să spună limpede „declasificați și asumați”, România va rămâne țara în care justiția se face, uneori, cu formule politicoase de genul:
„Apreciem că nu se impune… stat de drept pe bune.” (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar

Publicat

pe

De

În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile. Nu de pe Netflix, ci de pe fluturașul de salariu.

Un polițist care a avut tupeul să intre în concediu medical a descoperit că, brusc, șeful lui a devenit profet: îi vede viitoarele boli în globul de cristal și îi taie preventiv orele de weekend. Nu e dreptul lui să lucreze weekendul, spune legea. Corect. Dar nici dreptul șefului să-și planifice subordonații după horoscopul medical pe februarie–decembrie.

Cazul „N-ai voie să tușești”

Omul scrie la sindicat: din februarie, șeful îi raționalizează orele de weekend. Pierdere estimată: 500–800 lei pe lună. Motivul oficial? Concediul medical dintr-o parte de lună. Motivul neoficial? „Nu mai ai tu încrederea mea de muncitor de sâmbătă…”

Șeful, vizionar, îl anunță din timp: luni întregi de acum înainte, colegii vor avea 40–48 ore de weekend, iar el vreo 20. Jumate. Ca să învețe minte să nu mai facă febră când nu trebuie.

Întrebarea lui e simplă: „E discriminare? Pot reclama?”
Răspunsul sindicatului: „Stai jos, că sunt două părți. La prima, n-o să-ți placă. La a doua, da.”

Partea nasoală: Weekendul lucrat nu e drept de la Dumnezeu

Legea zice clar: program normal – 8 ore pe zi, 40 pe săptămână, cu două zile de repaus, „de regulă sâmbătă și duminică”. Adică, în teorie, polițistul are dreptul să se odihnească în weekend, nu să alerge după infractori. Pe hârtie, măcar.

Pentru cei în ture, ordinul OMAI 577/2008 e și mai generos: îți garantează minimum un weekend liber, sâmbătă și duminică la rând. Ai voie să ai o viață măcar o dată pe lună. Dar atenție: protejează weekendul liber, nu pe cel lucrat.

Banii de weekend vin din altă lege. Sporul se plătește doar „proporțional cu timpul efectiv lucrat” sâmbăta, duminica, sărbători legale. Adică: n-ai fost, n-ai luat. Ai fost, ai luat. Simplu ca bacșișul.

Concediu medical în weekend? Ghinion, cum ar zice un clasic în viață. N-ai fost la muncă, nu vine sporul pe card. Șeful nu e obligat să-ți bage trei sâmbete la rând după ce te întorci, ca să-ți „recuperezi” banii. Pe tema asta, reclamația moare din fașă.

Până aici, șeful încă nu e abuziv. Doar lipsit de inimă, dar asta nu e încă infracțiune.

Partea în care șeful își ia halat alb imaginar

Problema începe când șeful începe să facă planificarea după fișe medicale inexistente.

Una e să nu-ți recupereze weekendurile pierdute. Alta e să te planifice luni la rând cu jumătate din orele de weekend ale colegilor, pe motiv că „sigur te mai îmbolnăvești tu”.

Legea nr. 141/2025 e mai clară decât o pastilă de paracetamol: comandanții trebuie să facă o „planificare lunară echilibrată” a programului de lucru în ture, în weekend și în sărbători, pentru toți oamenii din aceeași formațiune. Nu scrie nicăieri „în funcție de ce boală crede șeful că vei avea”.

Există și un plafon: maxim 40% din timpul de lucru pe lună poate fi în weekend/sărbători. Într-o lună cu 168 de ore, asta înseamnă 67 de ore maxim. Dar aici nu plafonul doare.
Problema e alta: colegii cu același post au 40–48 ore de weekend, tu ai 20. Toți sănătoși, toți în tură. Doar că tu ai comis păcatul suprem: ai fost bolnav luna trecută.

Asta nu mai e management, e loterie pe salariul omului.

„Nu e discriminare, dar nici normal nu e”

Juridic, trebuie să fim corecți: legea nu îți dă drept la ore de weekend. Dă un cadru, niște limite, niște plafonări. Deci la Consiliul pentru Combaterea Discriminării, plângerea o să șchiopăteze.

Dar ce face șeful e altceva: lovește în obligația de planificare echilibrată, la vedere. Când toată tura are 40–48 de ore de weekend, iar tu ai 20 doar pentru că „ai fost bolnăvicios”, nu mai vorbim de gestionare a serviciului, ci de sancțiune mascată în Excel.

Pe scurt: boala nu e criteriu de pontaj. Nici măcar când șeful vrea să fie Dr. House.

Cum arată abuzul, pe cifre

  • Plafon legal: 67 ore weekend/sărbători într-o lună de 168 ore.
  • Colegi normali: 40–48 ore de weekend.
  • Colegul „problematic”: 20 ore.
  • Motiv: a îndrăznit să aibă concediu medical într-o lună anterioară.

Se cheamă „planificare echilibrată”? Doar dacă echilibrul e între favoritism și pedepsire.

Ce poate face polițistul (în afară să nu mai răcească)

Din păcate, la vorbe goale nu poți face reclamație. Dacă șeful doar i-a spus „Vezi că de acum ai mai puține weekenduri”, dar nu a apărut nimic pe hârtie, legal e nimic. Moral e mizerabil, dar nu se investighează moralul în instanță.

Pasul unu: se așteaptă planificarea pe luna următoare.

Dacă acolo scrie clar că omul are 20 ore de weekend, iar colegii cu același post au 40–48, fără ca el să fie în concediu:

  1. Depune raport scris la șeful unității.
  2. Cere în clar:
    • să i se spună criteriul după care are jumătate din orele de weekend,
    • să fie planificat după aceleași criterii ca ceilalți, în baza art. XVIII alin. (6) din Legea nr. 141/2025 și art. 8 alin. (1) din OMAI 577/2008.

Dacă în răspuns apare negru pe alb „probleme medicale”, atunci șeful tocmai și-a redactat singur proba de la dosar. Mulțumim, semnați aici.

Concluzia „Diamantului”: boala nu e hobby și nici criteriu de pontaj

Weekendul lucrat nu e un drept sfânt, să fim corecți. Dar nici sănătatea nu e obligație contractuală.

Când șeful începe să-ți facă programul după ce crede el că va scrie medicul în foaie luna viitoare, nu mai e planificare a serviciului, e loterie pe bani publici și pe spinarea oamenilor.

S.P.R. „Diamantul” îți spune pe șleau:

  • Nu-ți poți cere „înapoi” weekendurile din medical.
  • Poți însă să ceri să nu fii mazilit la pontaj pentru o boală imaginară.
  • Iar dacă șeful își face din asta metodă de conducere, s-ar putea ca problema serioasă să nu fie la medicul de familie, ci la comandă. (Cerasela N.).
Citeste in continuare

Exclusiv

IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei

Publicat

pe

De

Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”?

IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu buget nelimitat de rușine publică. De fiecare dată când crezi că nu mai pot coborî ștacheta, mai sapă un pic (aici), (aici), (aici), etc.

De data asta, nu e nici videochatista de la Băicoi, nici vreun „artist” de la structurile SRL. E alt episod, aceeași rețetă: polițist fără drept de a conduce, pus să conducă autospeciala. Adică exact „arma” statului în trafic.

În timp ce prin conducerea IPJ Prahova se fâlfâie titluri pompoase, conduceri și „protectori” de genul PREDATOR Ginel, prin structuri se derulează cam același film: șefi slabi, vai de steaua lor, ținuți în brațe, care nu știu – sau se prefac că nu știu – nici cine are, nici cine nu are drept de a urca la volanul mașinii de poliție.

Episodul Tătărani: agent cu permisul suspendat, trimis să păzească… conducând

Marți dimineață, la începutul acestei săptămâni, la Biroul Drumuri Naționale Europene (BDNE) Bărcănești, scenariul pare inițial banal:

  • agentul Virtopeanu Adrian se prezintă la serviciu;
  • ia autospeciala de poliție;
  • pleacă spre Tătărani, unde trebuie să asigure paza de zi a unui parc auto/bază.

Până aici, nimic spectaculos. Știind „tradiția” IPJ Prahova, te-ai aștepta măcar la o tamponare minoră, o răsturnare, ceva cu girofar și foi de constatare. Dar nu, realitatea e, de fapt, mai gravă.

Prin birouri și printre colegi, o „păsărică” șușotește:
„Bre, șefule… ăsta cum conduce mașina de poliție, că doar știm toți că are permisul suspendat până în decembrie, că a mers cu viteză? Noi toți știm, numai matale, nu?”

Și, surpriză: când încep verificările, se confirmă.
Agentul Virtopeanu Adrian nu avea voie să conducă autospeciala. Permisul îi este suspendat până în decembrie, pentru viteză. Cu toate astea, omul a fost trimis la drum, la Tătărani, în mașina de poliție, ca și cum ar fi cel mai regulamentar șofer al statului român.

De la Băicoi la BDNE: același tipar, al aceleiași conduceri paralizate

Povestea este aproape copie la indigo cu episodul Băicoi:

  • La Băicoi, Ciubuciu Miruna Ștefania, cunoscută din episoadele cu poze la fundul gol în birou, conducea mașina de poliție prin oraș, de parcă avea două permise. În realitate, nu avea voie să conducă deloc la acel moment.
  • La BDNE Bărcănești, Virtopeanu Adrian este pus să conducă autospeciala spre Tătărani, deși are permisul suspendat până în decembrie.

În ambele cazuri, schema e aceeași:

  • șefi slabi, „vai mama lor”,
  • puși în funcții pe meritul… notelor de doi, pilelor și protecțiilor,
  • ținuți de mână, mângâiați pe cap și protejați de PREDAtor Ginel & co,
  • care nu știu – sau se prefac că nu știu – cine are dreptul să conducă mașina de poliție.

La Băicoi, șef incompetent și corupt nu știe că Miruna nu are voie să conducă mașina.
La BDNE Bărcănești, Dinu Mihai ia locul lui Stoican în această piesă penal-comică, iar Virtopeanu Adrian e varianta masculină (deocamdată doar la capitolul permis) a Mirunei.

Dinu Mihai: șef cu nota 2, BMW pe Valea Prahovei și subordonați fără permis

În opinia noastră, personaj-cheie al acestui nou episod este Dinu Mihai, șef la BDNE Bărcănești:

  • ajuns șef cu nota 2 la examen – informație care a stârnit chiar acuzații din partea subordonatului său, Onica Aurelian Rareș,
  • același Onica declarând că șeful e incompetent (pentru că a luat 2 – fapt real) și că îl hărțuiește (afirmație pe care o semnalezi ca atare și tu, iar presa o consemnează ca declarație).

Acum, episodul cu Virtopeanu vine ca o „confirmare practică”:

  • dacă tu, ca șef, pui în autospecială pe unul care nu are voie să conducă,
  • dacă nu știi măcar situația permisului oamenilor tăi,
  • dacă unica ta preocupare pare să fie să îți plimbi fundul prin BMW pe Valea Prahovei,
    atunci chiar că Onica a avut dreptate când a spus că ești incompetent.

Întrebarea logică:
Are Dinu Mihai, ca șef, doar obligația de a-și aerisi posteriorul prin BMW, sau ar trebui să știe și ce fac – legal sau ilegal – angajații lui sub nasul lui?

Schema de protecție: Stoican, PREDATOR Ginel & compania (aici)

Nu e prima oară când vedem același mecanism:

  • Stoican – șef slab, ținut în brațe;
  • PREDATATOR Ginel – personajul care pare să aibă talentul de a „mângâia pe cap” astfel de specimene și de a le menține la butoane, indiferent câți de „2” adună prin CV;
  • Dinu Mihai – „alt deștept” pripășit în vârful structurii, cu nota 2, dar cu pretenții de șef peste oameni pe care nici nu-i controlează minim.

Rezultatul?

  • La Băicoi avem Miruna fără drept de conducere la volanul autospecialei.
  • La BDNE Bărcănești avem Virtopeanu fără drept de conducere, trimis cu mașina să păzească la Tătărani.

Diferența e doar de nume și locație. Tiparul de debandadă totală în conducere e același.

Cine se va „arde” primul?

Întrebarea-cheie, în opinia noastră, nu mai e „Cine greșește?” – asta e evident.
Întrebarea reală este: cine îi mai ține palma și trena acestor șefi?

Pentru că un IPJ nu ajunge în halul ăsta de rușine publică doar prin prostia locală a unuia sau a altuia:

  • cine semnează, mai sus, liniștit, fără să întrebe cum ajunge un „2” să fie șef?
  • cine tolerează șefi care nu știu dacă subordonații au sau nu dreptul să conducă?
  • cine închide ochii la tiparul Băicoi – BDNE – și tot ce urmează?

În ritmul ăsta, în opinia noastră, cineva „se va arde” foarte rău. Întrebarea e dacă sistemul va sacrifica doar pioni (un Miruna, un Virtopeanu), sau va ajunge, în sfârșit, să ia foc și „conducerea” care semnează, protejează și patronează acest haos.

De la permis la „fund”: IPJ Prahova nu mai știe dacă să râzi sau să plângi

Pamfletar vorbind, IPJ Prahova arată astăzi cam așa:

  • sus, o galerie de șefi cu note de 2, BMW-uri și zero control pe oameni;
  • la mijloc, personaje protejate, cu permisul suspendat, trimise în misiune la volanul autospecialei;
  • la Băicoi, fund la vedere în birou;
  • la BDNE, fundul în BMW și subordonați fără drept de conducere în autospecială.

Și, ca notă de final:
bine că agentul are curea; altfel îi cădeau blugii și vedeam și aici fundul, ca la Băicoi.

La IPJ Prahova, diferența între „fundul gol în birou” și „fundul plimbat prin BMW” e doar de decor.
Problema reală rămâne aceeași: în mâinile cui este, de fapt, siguranța rutieră și ordinea publică în acest județ? Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv13 ore ago

„Apreciem că ne facem că muncim”: cum a îngropat Ministerul de Interne un ordin secret într-un cerc vicios cu ștampilă

Justiție cu frâna de mână trasă: doi ani ca să primești un „apreciem” Doi ani. Atât i-a trebuit Ministerului Afacerilor...

Exclusivo zi ago

M.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar

În Poliția Română s-a inventat, în sfârșit, o politică de sănătate publică: dacă îndrăznești să te îmbolnăvești, îți taie weekendurile....

Exclusiv3 zile ago

IPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei

Conducerea IPJ Prahova: cine le mai ține „palma” și „trena”? IPJ Prahova pare un serial de proastă calitate, dar cu...

Exclusiv3 zile ago

M.A.I. – Fișa postului: „Du-te la casierie după 1,5 lei și vino la sediu după o hârtie pe care ți-o puteam trimite pe mail”

Birocrația la minut: mail cu ștampilă, dar fișa postului doar la ghișeu În România anului 2026, statul digitalizat funcționează așa:...

Exclusiv3 zile ago

Tribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi

Un raport de audit de conformitate ad‑hoc al Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova, desenează un tablou...

Exclusiv4 zile ago

Ministrul care pune apa în mișcare: Florin Barbu, omul fermierilor după 1990

Sub titlul simplu, dar devastator pentru indiferența de până acum – „Dați-ne apă pe canale și restul facem noi!” –...

Exclusiv4 zile ago

Directorul din borcanul cu mercur și Generalul Gărzii de Fum – Cum s-au transformat APM Prahova și Garda de Mediu în firmă de pază pentru mafia deșeurilor

Biroul unde mediul moare cu ștampilă Oficial, pe siglă scrie „Agenția pentru Protecția Mediului Prahova” și „Garda Națională de Mediu...

Exclusiv4 zile ago

Pensiile militare, înghețate la cuptor: Guvernul promite 7,3%, dar scoate tava cu mâna înapoi

Promisiunea de An Nou – „Luați de aici… dacă mai rămâne ceva” De la 1 ianuarie 2027, pensiile militare de...

Exclusiv4 zile ago

Șeful ‘perfect’ al Poliției Arad: 8 luni la butoane, apoi declarat inapt psihologic. Restul e liniște în minister

„Omul de nădejde” al chestorului: 8 luni șef, apoi picat la psihologic În România, țara unde „merge și-așa” e politică...

Exclusiv4 zile ago

IPJ Prahova, girofarul și izul de alcool: polițiști din Boldești-Scăeni, opriri pe DN1

„Pișior” și „Mănuță”, în control pe șosea Pe 11 noiembrie 2026, doi polițiști din Boldești-Scăeni au circulat cu autospeciala pe...

Exclusiv5 zile ago

Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE

Comuna care nu-și încasează propriile taxe: „Republica Drăgănești”, unde Codul Fiscal e opțional Primăria care funcționează pe încredere, nu pe...

Exclusiv5 zile ago

Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE

Comuna în care banii publici sunt o specie protejată: nu se ating, nu se încasează Potrivit Curții de Conturi a...

Exclusiv5 zile ago

Gherghița – Prahova, campioană la „bugetul invizibil”: taxe uitate, datorii prescrise și acte dispărute din arhivă – I – (DOCUMENTE)

La Primăria Gherghița, veniturile locale par să fi avut parte de un tratament special: unele au fost calculate prea timid,...

Exclusiv5 zile ago

Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești

În plină „situație dificilă”, fabrica Coca‑Cola Ploiești reușește, culmea, să fie din ce în ce mai „inovatoare”. Nu neapărat datorită...

Exclusiv5 zile ago

Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină

Cine e, de fapt, „șoferul primarului” Vlăduț nu e nici șoferul personal al primarului, nici bodyguardul lui de campanie și...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv