Featured
De ce s-a anulat premiera și de ce s-a așteptat cinci ani pînă la lansare, caz fără precedent?
(Preluare Inpolitics):
Scriam despre posibilitatea ca filmul momentului, de acum celebrul ”21 de rubini”, să fie de fapt un film care urmărește alte scopuri decît cele artistice, mai precis ”ridicarea” imaginii Laurei Kovesi, care aduce suspect de mult, ca personalitate, cu personajul central al filmului, procuroarea generală Nina Lucreția Ciofu. Azi, suntem în măsură să scoatem la lumină informații noi și spectaculoase despre un caz fără precedent, și care par să întărească ipoteza noastră. Concret, ”21 de rubini” e ceea ce s-ar putea chema un film deturnat.
Ceea ce nu s-a comentat în ultimele luni, de la momentul lansării filmului și pînă la scandalul amorsat de selectarea lui la Festivalul de la Moscova, urmat de difuzarea de către Realitatea Plus și explozia de comentarii în spațiul public, este procesul de creație, în sine.
Mai precis, filmul a fost realizat și finalizat în 2017, premiera anunțată de presa vremii urmînd să aibă loc în 2018.
De ce s-a anulat premiera și de ce s-a așteptat cinci ani pînă la lansare, caz fără precedent?
Dar, cel mai important: de ce acțiunea filmului a fost schimbată radical, mergînd pînă la refacerea totală a principalului fir epic?
Pentru că, stimați cititori, în versiunea inițială a filmului, subiectul filmului era băiatul care și-a dorit să devină preot, dar s-a lovit de corupția și aranjamentele din biserică.
Nici pomeneală de o tînără procuroare generală, de secretar de stat american, de șefa CE șamd. Și, evident, nici pomeneală de pandemie, care izbucnea trei ani mai tîrziu.
În noiembrie 2017, după terminarea filmărilor, preotul regizor Ciprian Mega vorbea în ”Adevărul” despre producție:
”Deşi povestea e mai complexă şi, dincolo de primul ei strat, priveşte până în profunzimile societăţii româneşti din acea vreme, filmul se dezvoltă pe dorinţa unui adolescent de a urma Seminarul Teologic. Numai că dorinţa băiatului deschide un drum greu, marcat de inevitabile compromisuri, pentru familia lui. Încă de la începutul poveştii, simţi dilema morală din sufletul mamei. Bolnavă de cancer şi suferindă de tulburare bipolară, mama ţine cont de sfaturile părintelui Alexie, un preot pensionar, marginalizat de şefii lui, dar foarte iubit de credincioşi. Filmul va fi lansat anul următor”.
Captură foto ”Adevărul” 2017 cu palmaresul lui Ciprian Mega:
Filmul nu a mai fost difuzat anul următor, ci abia peste aproape 6 ani.
Doar că, surpriză, inclusiv pentru actorii din versiunea inițială: în februarie anul trecut, presa de la noi relata venirea la Oradea a faimosului Mickey Rourke, a lui Anthony Delon și a Elisabettei Pellini, pentru filmări la… filmul de mult terminat(!!!)
Contactată de Inpolitics, actrița Manuela Hărăbor, care a jucat în filmul original și care s-a delimitat tăios de peliculă zilele trecute, pe Facebook, a confirmat că filmul inițial a fost finalizat în 2017 și că subiectul era cu totul altul decît cel actual.
Ea spune că a fost surprinsă că producția a fost îngropată la acel moment, dar că nu și-a bătut capul să afle motivele.
”Acțiunea inițială era centrată pe tînărul care dorea să devină preot, nu exista personajul procuroarei generale, nici oficialii străini, și nu erau implicați decît actori români. Am citit anul trecut în presă că vin actori străini să filmeze la aceeași peliculă, semn clar că ceva se schimbase, venise vreun ordin de zi pe unitate sau așa ceva. În forma de acum filmul e efectiv de neînțeles, pentru că s-au preluat bucăți din versiunea originală și s-au amestecat cu noile cerințe, s-au amestecat perioadele – de la personajul lui Dorel Vișan aflăm ceva care trimite cu gîndul la o perioadă de 17 ani în acțiunea filmului -, s-a băgat și pandemia, efectiv eu nu am mai înțeles nimic din acțiune. Nu știu cine și de ce a luat decizia refacerii filmului și nici nu mă mai interesează, eu am spus ce am avut de spus despre producție și asta e tot. A ieșit un film slab și dezlînat”.
În octombrie 2017, trebuie spus, actrița Nuami Dinescu posta pe Facebook fotografii cu actorii din echipă, la finalul producției.

Istoria cinematografiei mondiale cunoaște un caz celebru: în anii 70, o echipă de producători a filmat ”Caligula”, despre viața împăratului roman, cu actori de mare calibru precum Peter O’Toole, Helen Mirren sau John Gielgud. După ce s-a finalizat producția, la filmul original au fost adăugate zeci de minute de secvențe erotice neprevăzute inițial, iar ”Caligula” s-a transformat dintr-un film istoric serios într-o producție pornografică de două ore și jumătate, generînd unul dintre cele mai mari scandaluri hollywoodiene.
Ceva oarecum asemănător s-a petrecut și cu filmul ”21 de rubini”, deturnat complet de la povestea unui tînăr sărac și dornic să devină preot, la povestea unui tinere femei procuror general și la lupta ei contra corupției, în pofida imenselor presiuni – inclusiv internaționale – care se exercită asupra ei.
O figură despre care noi am opinat ieri că aduce mult – inclusiv fizic – cu cea a Laurei Kovesi, încă în cărțile pentru Cotroceni, în acest an.
Un film care, voit sau nu, suflă vînt în pînzele posibilei candidate.

Poate ar fi momentul, în concluzie, ca preotul Ciprian Mega, realizatorul bizarului film, să lămurească public el însuși dedesubturile realizării producției (cu sprijin consistent de la Consiliul Județean Bihor (trecut greșit Oradea pe generic), condus de Ilie Bolojan, vezi foto sus) și motivul pentru care acțiunea a fost complet schimbată, cu accentul pe cu totul altceva decît în scenariul inițial.
Altfel, s-ar putea naște impresia că filmul original era atît de slab încît nu a acceptat nimeni să-l difuzeze și a rămas o producție de sertar. Pînă într-o zi cînd cineva sau ceva l-a vizitat pe realizator cu o ofertă nouă, generos susținută financiar, pentru că marele Mickey Rourke nu joacă pe nasturi și corcodușe.
Administratie
Spitalul Județean Ploiești devine centru regional cheie în noul program național de screening pentru cancerul de sân – proiectul DARIA
Un nou program național pentru depistarea precoce a cancerului de sân
Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești se alătură unuia dintre cele mai ambițioase demersuri naționale de sănătate publică dedicate femeilor: proiectul „Depistare Activă, Responsabilitate, Informație și Acces – DARIA” (Cod SMIS 352209). Inițiativa vizează prevenirea și depistarea precoce a cancerului de sân la nivel național și este coordonată de Institutul Oncologic „Dr. Ion Chiricuță” Cluj-Napoca, în parteneriat cu numeroase spitale și universități de prestigiu din țară.
Informațiile prezentate în acest articol au la bază comunicatul de presă transmis de Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești.
Lansare oficială la București: începutul unei colaborări naționale
Proiectul DARIA a fost lansat oficial pe 11 iunie 2026, în cadrul unui eveniment desfășurat la hotelul Courtyard by Marriott Bucharest Floreasca. La ceremonie au fost prezenți reprezentanți ai instituțiilor partenere și ai organizațiilor implicate în implementarea programului, marcând astfel debutul unei colaborări extinse la nivel național în domeniul screeningului pentru cancerul de sân.
Scopul declarat al proiectului este dezvoltarea și consolidarea programelor de screening mamar în toate regiunile României, cu accent pe zonele mai puțin dezvoltate și pe grupurile vulnerabile.
Ploiești, centru regional de screening pentru Sud-Muntenia
În cadrul DARIA, Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești primește un rol strategic: acela de Centru Regional de Screening pentru Regiunea Sud-Muntenia. Unitatea medicală va coordona acțiunile de prevenție, informare și diagnostic precoce în județele din regiune, devenind un punct de referință pentru organizarea și implementarea programului de screening mamar.
Prin acest statut, spitalul ploieștean își consolidează poziția de actor esențial în rețeaua națională de luptă împotriva cancerului de sân.
Rețea națională de instituții medicale și academice
Proiectul DARIA reunește un consorțiu larg de instituții medicale și academice, printre care:
- Institutul Oncologic „Dr. Ion Chiricuță” Cluj-Napoca;
- Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara;
- Institutul Regional de Oncologie Iași;
- Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” București;
alături de alte unități sanitare și instituții de învățământ medical din țară.
Miza comună: construirea unui program național integrat de screening pentru cancerul de sân, bazat pe protocoale unitare, infrastructură modernă și personal medical bine pregătit.
149.000 de femei informate, 119.000 de mamografii gratuite
Unul dintre pilonii proiectului DARIA îl reprezintă accesul extins la servicii de prevenție și diagnostic precoce pentru femeile din România, în special pentru cele care trăiesc în comunități izolate sau provin din grupuri vulnerabile.
Conform datelor transmise în comunicatul Spitalului Județean Ploiești:
- peste 149.000 de femei vor fi informate și mobilizate să participe la programele de screening;
- 119.000 de femei vor beneficia de investigații mamografice gratuite.
Aceste acțiuni urmăresc identificarea timpurie a leziunilor mamare și creșterea șanselor de tratament eficient și vindecare.
Obiectivele-cheie ale proiectului DARIA
Proiectul își propune o serie de ținte concrete, menite să creeze un sistem funcțional și sustenabil de screening pentru cancerul de sân:
- Acces gratuit la screening: 119.000 de femei vor beneficia de servicii de screening, dintre care 107.000 provin din regiunile mai puțin dezvoltate ale României;
- Cinci centre regionale de prevenție: vor fi înființate și dotate cinci centre regionale și vor fi utilizate unități mobile pentru a ajunge în comunități izolate sau greu accesibile;
- Formarea personalului medical: 592 de profesioniști din domeniul sănătății – radiologi, medici de familie, anatomopatologi, tehnicieni, psihologi și mediatori sanitari – vor fi instruiți pentru a lucra în cadrul programului;
- Campanie națională de informare: va fi derulată o amplă campanie de informare și educare privind importanța depistării precoce a cancerului de sân;
- Registru electronic unic: va fi dezvoltat un registru electronic interoperabil, alături de protocoale standardizate, pentru monitorizarea și îmbunătățirea calității serviciilor de screening.
Impactul așteptat: de la prevenție la politici publice
Pe termen mediu și lung, proiectul DARIA își propune să:
- pună bazele unui Program Național de Screening pentru cancerul de sân, funcțional și unitar;
- consolideze capacitatea spitalelor și a centrelor de diagnostic de a identifica precoce această afecțiune;
- crească accesul femeilor eligibile la servicii moderne de prevenție și diagnostic;
- stimuleze colaborarea multidisciplinară între specialiști (radiologi, oncologi, chirurgi, anatomopatologi, psihologi);
- implice activ persoanele din grupuri vulnerabile în programele de screening.
Depistarea precoce este recunoscută la nivel internațional drept una dintre cele mai eficiente metode de reducere a mortalității prin cancer de sân și de îmbunătățire a calității vieții pacientelor.
Finanțare europeană și națională pentru un proiect de anvergură
Proiectul DARIA are o valoare totală eligibilă de 261.263.760,67 lei. Din această sumă:
- 212.156.477,75 lei provin din finanțare nerambursabilă din Fondul Social European Plus (FSE+);
- 40.190.817,66 lei reprezintă fonduri nerambursabile alocate de la Bugetul de Stat.
Proiectul se desfășoară pe o perioadă de 48 de luni, începând cu 29 decembrie 2024, iar finalizarea este programată pentru 31 decembrie 2029. Intervalul de timp generos permite nu doar implementarea infrastructurii necesare, ci și testarea și ajustarea mecanismelor de lucru la nivel național.
Spitalul Județean Ploiești, pol regional de excelență în screeningul mamar
Prin implicarea în proiectul DARIA și prin rolul de Centru Regional pentru Sud-Muntenia, Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești își întărește poziția de instituție de referință în domeniul sănătății publice și al prevenției oncologice.
Proiectul aduce mai aproape de comunitate servicii medicale esențiale și crește șansele ca femeile din județul Prahova și din întreaga regiune Sud-Muntenia să beneficieze de diagnostic timpuriu și tratament adecvat.
Sprijin esențial din partea Consiliului Județean Prahova
Potrivit comunicatului de presă al spitalului, participarea unității medicale ploieștene la proiectul DARIA este susținută în mod direct de Consiliul Județean Prahova, care asigură cofinanțarea necesară implementării inițiativei.
Această colaborare instituțională facilitează:
- extinderea accesului populației la servicii de prevenție și diagnostic precoce;
- modernizarea infrastructurii medicale;
- dezvoltarea Spitalului Județean de Urgență „Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești ca pol regional de excelență în screeningul pentru cancerul de sân.
Implicarea comună a autorităților județene și a unității medicale ilustrează o direcție clară: investiția în programe de sănătate publică cu impact major asupra comunității din Prahova și din întreaga regiune Sud-Muntenia.
Exclusiv
IPJ Prahova, fabrica de „deranjați”: de la cetățeanul care sună la 112, la polițistul care nu pupă papucul șefului. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IX)
Arde satul, se arde și „nebunul”. Șeful, liniștit: dă cu pixul, nu cu radarul – De la săteanul „deranjant” (aici) la agentul „nebun”: aceeași rețetă, altă victimă
În Scorțeni, județul Prahova, povestea cu cetățeanul care a sunat la 112 pentru fum gros, arderi ilegale și risc de incendiu – și s-a ales cu amendă în loc de mulțumiri – nu e doar un episod izolat, conform relatării acestuia.
Este doar primul act dintr-un spectacol de provincie în care regula de aur pare să fie:
- nu deranja șefii,
- nu comenta,
- nu fi prea civic,
- nu fi prea corect,
- nu fi, în general, „deranjant”.
Dacă ești simplu cetățean, „deranjezi” când suni la 112.
Dacă ești polițist tânăr și nu te lași călcat în picioare, „deranjezi” și mai tare.
În ultima lună, în aceeași zonă, un șef din IPJ Prahova a trecut la nivelul următor: nu i-a mai ajuns să „educe” cetățenii cu amenzi, s-a apucat să „repare” și polițiști. Mai exact, să scape de unul incomod.
Tânărul agent Antonescu: un an de Poliție, cinci minute până devine „problemă psihică”
În centrul noului episod se află agentul Antonescu Andrei Alexandru, ajutor de șef de post la Scorțeni:
- un an vechime în Poliție,
- tânăr, de loc din Bordeni,
- mai dezinvolt,
- nu se lasă călcat pe cap,
- nu are reflexul de a zice „să trăiți” cu capul în podea.
Motiv suficient, se pare, ca să intre în vizorul unui șef din IPJ Prahova, care, în loc să se ocupe de infractori, s-a apucat de „curățenie internă”: adică de polițiștii care nu stau ghemuit.
Șeful a făcut hârtii frumos, ca la manual, și l-a expediat pe tânărul agent la psihologul Poliției Prahova. Nu pentru ajutor, nu pentru consiliere, ci pentru etichetare: „hai să vedem, nu cumva e nebun băiatul ăsta care comentează?”.
Psihologul de serviciu: nu „canapea”, ci „interogatoriu”
La Poliția Prahova, psihologul nu e neapărat omul care te ascultă și te ajută. Mai ales când, cum se spune prin zonă, „e pe mână cu conducerea interimară a IPJ Prahova”.
Agentul Antonescu ajunge la psiholog. Nu la o discuție profesională, ci la un interviu transformat în interogatoriu:
- întrebări, presiune,
- nu analiză neutră, ci examinare cu scop,
- nu „hai să vedem cum te simți”, ci „hai să vedem cum te scoatem nebun în fișe, dacă tot ești incomod”.
În loc să fie un filtru serios care să se uite la starea reală a oamenilor din Poliție, psihologul riscă să devină un fel de ștampilă pentru execuții administrative: „nu ne convine? Perfect, e instabil, e problematic, la revedere!”.
Dilema de bun-simț: nebun de la început sau nebun de când a comentat?
Dacă ne luăm după hârtia șefului, Antonescu, tânărul agent, ar putea fi o problemă psihologică.
Dar atunci se ridică niște întrebări cât IPJ-ul:
- Dacă e „nebun”, de ce n-a observat nimeni asta la admiterea în școala de poliție?
- Cum a trecut de testele psihologice inițiale?
- Cum a trecut de evaluările din școală?
- Cum a funcționat un an de zile în sistem fără ca șeful să vadă „comportamentul nepotrivit”?
- Ce s-a întâmplat brusc, tocmai după ce i-a comentat șefului, astfel încât omul a devenit, peste noapte, „caz psihologic”?
Se pare că în IPJ Prahova diagnosticul nu se pune la psiholog, se pune la nervi:
Comentariul la adresa șefului = simptom.
Demnitatea = tulburare.
Refuzul de a accepta abuzul = „problemă de comportament”.
Când nu prinzi infractori, prinzi… polițiști incomozi
În timp ce unii polițiști de prin posturi se ocupă de „deranjații” sistemului, realitatea din teren arată altfel:
- se moare în accidente grave din cauza vitezei,
- sunt zone unde ar fi nevoie de radar zi și noapte,
- drumuri unde crucile de pe margine țin loc de statistică oficială.
Dar ce face șeful?
Nu, nu trimite radarul acolo unde se moare.
Nu, nu organizează acțiuni serioase pe zonele de risc.
Radarul e plantat „strategic” într-o zonă unde:
- e doar câmp,
- 0 case,
- „localitate” doar pe hârtie, nu și în realitate,
- oamenii merg cu 70 la oră, că nu văd pe cine deranjează,
- și se trezesc cu amendă, că „așa scrie în acte, e localitate”.
Adică: adevăratul pericol – accidentele mortale – primește ignoranță.
Fraierii care circulă cu 70 la oră „prin câmp-localitate” primesc puncte și amenzi.
Polițistul care nu tace când vede prostia, primește psiholog.
Body-cam pe buton, psiholog la comandă, șefi pe pilot automat
Dacă punem cap la cap informațiile din relatarea cetățeanului despre episodul cu arderea vegetației și cele despre agentul Antonescu, conturul devine grotesc de clar:
- cetățeanul care sună la 112 pentru fum gros e certat, amendat și „educat”;
- body-cam-urile, conform aceleiași relatări, par folosite „selectiv”: on când dă bine, off când deranjează;
- Biroul Control Intern din IPJ Prahova își permite, potrivit aceleiași surse, „coincidențe de familie” în soluționarea plângerilor (fostă colegă, fiica fostului coleg, magazin în aceeași comună etc.);
- acum, un polițist tânăr, care nu se lasă strivit, e trimis la psiholog, nu pentru ajutor, ci pentru potențială neutralizare.
Instituția începe să arate nu ca o structură de ordine publică, ci ca un mecanism de autoapărare a șefilor împotriva oricui îi pune în discuție:
- cetățeni activi – sancționați;
- polițiști activi – patologizați.
IPJ Prahova – locul unde „deranjant” e diagnostic, nu compliment
Mesajul care se conturează, este sinistru:
- Nu suna la 112, că deranjezi.
- Nu comenta abuzurile, că deranjezi.
- Nu pune întrebări despre conflicte de interese la Biroul Control Intern, că deranjezi.
- Nu îți contrazice șeful, că devii „nebun” și te ia psihologul în primire.
În loc ca Poliția să fie un scut între cetățean și abuz, pare din ce în ce mai des un scut între șefi și oricine are coloană vertebrală – în uniformă sau în haine civile.
În loc de final: radar pe câmp, psiholog pe deranj, focul arde mai departe
În Scorțeni și în Prahova reală:
- focul la vegetație arde,
- fumul îneacă gospodăriile,
- oamenii se tem să mai sune la 112,
- politisții tineri care nu stau capră sunt trecuți prin psiholog,
- radarul pândește prin câmp „localitatea” cu 0 case,
- iar adevărata urgență a șefilor pare să fie: liniștea lor, nu siguranța publică.
Dacă sistemul continuă așa, concluzia nu mai e pamflet, e diagnoză socială:
Nu mai sunați la 112, deranjați sistemul.
Nu mai comentați la șefi, deranjați cariera lor.
Nu mai fiți normali, că într-un sistem strâmb, normalitatea pare boală psihică. (Cristina T.).
Exclusiv
PENITENCIARUL MĂRGINENI – FERICIRE CU 50% ÎN PLUS, EVADĂRI DIN INTERIOR ȘI PLIMBĂRI CU PARCUL AUTO DE LUX
Când banii publici se închid în curte, dar gardul rămâne deschis
Stat închis, privilegii deschise: 50% în plus la „merite deosebite”
Seria investigațiilor despre cum e „păstorit” Penitenciarul Mărgineni continuă, iar tabloul devine grotesc:
- majorări salariale de 50% pentru conducere,
- evadare din interiorul unității în 2025,
- suspiciuni de mutări abuzive de personal,
- și acum, cireașa de pe tort: parcul auto al penitenciarului, unde se pare că roțile se învârt mult mai sprinten decât adevărul.
Conducerea Mărgineni pare să trăiască într-o realitate paralelă, unde „disciplină de stat” înseamnă disciplină pentru unii și bonusuri pentru alții.
În timp ce în interior se ridică semne de întrebare despre modul în care sunt tratați angajații și cum funcționează mecanismele de siguranță, la vârf se învârt sporuri de 50% pentru „lucrări de excepție”.
Întrebare simplă:
- Care lucrări?
- Ce excepție?
- Unde sunt rezultatele atât de spectaculoase încât să justifice asemenea premieri din bani publici?
Într-o instituție publică, transparența nu e opțională. Fiecare leu din buget, fiecare spor, fiecare bonus – toate se plătesc din buzunarele contribuabililor și trebuie să poată fi explicate, la virgulă, nu acoperite cu formule birocratice.
Evadare din interior: când gardul e scump, dar siguranța e ieftină
În 2025, la Penitenciarul Mărgineni avem evenimentul grav: o evadare din interiorul unității. Nu de pe drum, nu de la o muncă în exterior, nu dintr-o legendă urbană. Din interior.
Informațiile apărute în spațiul public ridică o întrebare pe care șefii ar vrea s-o acopere cu hârtii:
Cine răspunde când mecanismele de siguranță ale unei închisori cedează?
Nu vorbim de o eroare de inventar, ci de un eșec direct al:
- supravegherii;
- disciplinei;
- managementului de risc.
Dacă într-un penitenciar nu se mai poate garanta ceea ce este misiunea de bază, adică siguranța custodiei, ce mai rămâne?
Sporurile. Alea sigur nu scapă nicăieri.
Am cerut explicații oficiale:
- ce măsuri au fost dispuse după acest incident;
- cine a fost tras la răspundere;
- ce a schimbat conducerea în mecanismele de siguranță.
Răspunsurile – dacă vor veni – vor arăta dacă la Mărgineni avem o instituție de stat sau o fortăreață de carton cu salarii de lux la conducere și găuri în gard.
„Mutări strategice” de personal: când angajații devin piese pe tabla șefilor
Alt capitol deschis: modul în care sunt gestionați oamenii.
Nu clădirile, nu mașinile. Oamenii.
Investigațiile noastre au scos la lumină informații conform cărora unii angajați ar fi fost mutați agresiv între structuri sau locuri de muncă, cu „acordul” lor trecut la rubrica formală: bifă pe hârtie, presiune în realitate.
Am cerut clarificări despre:
- cum au fost făcute aceste mutări;
- dacă acordul a fost real sau doar o formalitate;
- dacă s-a abuzat de funcția de conducere pentru a „rearanja” oameni incomozi.
Un penitenciar nu este feuda nimănui. Șefii de azi nu sunt stăpâni pe plantație, iar personalul nu e mobilier mutat după nervii de dimineață.
Dacă mutările se fac cu forța, dacă oamenii sunt presați să semneze ceea ce nu vor, atunci vorbim de abuz de putere, nu de management.
Rude la comandă: penitenciar de familie sau instituție a statului?
Alt subiect care nu poate fi trecut la „diverse”:
relațiile de rudenie între persoane aflate în funcții de conducere.
Am solicitat oficial detalii pentru a lămuri:
- există legături de rudenie între șefi?
- se respectă principiile de integritate și evitarea conflictelor de interese?
- asistăm la un penitenciar condus după criterii profesionale sau după arbore genealogic?
Și aici, nu cerem declarații sforăitoare, ci date.
Dacă într-o unitate unde oamenii sunt privați de libertate, funcțiile se împart după rudenii și „pile”, atunci toată povestea cu „disciplină de stat” devine o glumă amară.
Parcul auto Mărgineni: cai putere, kilometri și contorul banilor publici
După sporuri, abuzuri de personal, evadări și potențiale combinații de familie, firul anchetei coboară acum la asfalt: parcul auto al Penitenciarului Mărgineni.
Aici cifrele nu pot fi mascate în discursuri:
- combustibil;
- reparații;
- întreținere;
- achiziții;
- „deplasări în interes de serviciu”.
Către Administrația Națională a Penitenciarelor am cerut, punctual:
- câte autovehicule are în patrimoniu Penitenciarul Mărgineni;
- câte sunt funcționale și câte zac trase pe dreapta, în așteptarea unor reparații fără sfârșit;
- ce kilometraje au acumulat fiecare;
- cât s-a cheltuit pentru fiecare mașină, la leu: reparații, piese, service;
- cât combustibil s-a consumat și în ce perioade;
- cine folosește aceste mașini de serviciu, când și în ce condiții.
Întrebarea-cheie:
Acest parc auto servește strict necesităților operative ale penitenciarului – escortă, intervenții, misiuni specifice – sau e și taxiul discret al unor șefi care confundă mașina instituției cu mașina personală?
Într-o instituție unde:
- siguranța ar trebui să fie prioritate absolută,
- disciplina – exemplară,
- iar banul public – gestionat cu rigurozitate,
fiecare kilometru, fiecare plin de combustibil și fiecare factură de service trebuie să treacă testul transparenței.
De la evadări la rezervor plin: cine decide, cum decide și pe ce bani?
De la sporuri de 50%,
la evadare din interior,
la mutări de personal discutabile,
la posibile relații de rudenie în conducere,
și acum la parcul auto – firul este același:
Cine decide, cum decide și pe ce bani?
Penitenciarul Mărgineni ar trebui să fie un loc în care statul își demonstrează forța legii, seriozitatea și respectul față de banul public.
În loc de asta, imaginea care se conturează este a unei instituții în care:
- responsabilitatea se topește în comisii;
- greșelile grave devin „incidente”;
- privilegiile se justifică prin tăcere;
- iar mașinile, sporurile și deciziile plutesc într-o ceață convenabilă.
Noi nu avem luxul acestei cețe.
Am cerut oficial:
- răspunsuri de la Administrația Națională a Penitenciarelor;
- lămuriri de la conducerea Penitenciarului Mărgineni, punct cu punct.
Până când vor veni, rămâne o concluzie incomodă:
dacă într-o închisoare nu se poate garanta nici siguranța, nici disciplina, nici transparența financiară, atunci adevărata evadare nu este a unui deținut, ci a responsabilității din instituțiile statului. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 3 zileEvadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP
-
Exclusivacum 3 zileBreaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani
-
Exclusivacum 3 zileDe la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute
-
Exclusivacum 3 zilePensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală
-
Exclusivacum 4 zileEVADARE CU BONUS LA PUSCARIA MĂRGINENI: CÂND SARE DEȚINUTUL GARDUL, SARE ȘI SALARIUL DIRECTORULUI
-
Exclusivacum 4 zileProtejat: „Bodycam la mișto”: Agentul Irimia, starul rutier (IPJ PRAHOVA) care dă amenzi pe filmare și iertări pe șoptite.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VII)
-
Exclusivacum o ziArde satul, stingem cetățeanul! Biroul Control Intern IPJ Prahova, pompier de imagine pentru polițiștii ‘deranjați’”.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VIII)
-
Exclusivacum 4 zileRepublica Scorțeni: Codul Penal – regulament de ordine interioară, avertizorul de integritate – dușmanul poporului




