Exclusiv
Un nou scandal pune într-o lumină proastă imaginea și-așa pătată a Poliției Române, protagonist fiind acelasi Eduard Miritescu/ Cazul crimelor din Onești si raspunderea PENALA
„Remarcat” in functie dar, in sens negativ, in cel mai controversat caz al Poliţiei Române de după Revoluţie – Cazul crimelor din Onești
O luare de ostatici într-un apartament din Oneşti, judeţul Bacău, s-a încheiat tragic. Gheorghe Moroşan, de 68 de ani, a sechestrat doi muncitori care renovau locuinţa. A sunat la 112 şi a ameninţat că îi omoară. Însă nu era prima oară când ameninţa. Iar Poliţia nu a făcut absolut nimic ca să-l oprească. „Criminalul a ameninţat încă de acum câţiva ani că îşi va face dreptate cu arma în mână după ce, susţinea el, a fost nedreptăţit şi a rămas fără casă. Aceste ameninţări au fost publice, pe o reţea de socializare, dar nimeni nu le-a luat în seamă.
Poliţia Română a recunoscut că intervenţia a fost prost gestionată. Cu acest prilej, IGPR a transmis public scuze şi a prezentat punctual, în cadrul unei conferinţe de presă, greşelile de comunicare, respectiv de operare, din ziua de 1 martie.
Șef SIIAS, SAS, Sef politie romana, sef de judet, cu totii au fost albiti, in prima faza, in timp ce mortii de la Onesti au 2 ani de zile de cand au fost ingropati dupa ce au asteptat ore in sir sa fie salvati
Șeful Serviciului de Intervenții și Acțiuni Speciale (SIAS) din cadrul Poliției Române, chestorul Alexandru Scurtu a fost audiat la Parchetul General, în calitate de suspect, în dosarul deschis în cazul ostaticilor uciși anul trecut, la Onești. Scurtu ar fi declarat în fața procurorilor că este nevinovat și că echipa SIAS nu a făcut deplasarea în județul Bacău pe motiv că nu ar fi primit aprobare din partea conducerii Poliției Române. Adica, din partea (ne)specialistului E. Miritescu.
SCURTU A ARĂTAT CĂTRE CHESTORUL MIRIȚESCU
Scurtu ar fi explicat că ordinul trebuia să vină de la inspectorul general în exercițiu sau de la adjunctul acestuia. Numai în cazul în care cei doi lipseau, era de datoria lui să ia o hotărâre.
Eduard Miritescu a fost albit, in prima faza, de Parchetul General dupa ce acesta a declarat, tot in fals, ca nu au existat proceduri proceduri si reguli prentru astfel de interventii, fapt contrazis de specialistii din sistem.
Reamintim doar cateva jonglerii cu iz penal privind ascensiunea și prăbușirea chestorului Eduard Mirițescu care a vrut să se cațere prea sus și nu il va mai ține „craca” !
Acelasi chestor care protejeaza o grupare de criminalitete-economico-financiar organizata din Prahova, prin politisti corupti, procurori si judecatori, investigatie la care vom reveni cu dezvaluiri senzationale!
Clasarea data de procurorul Iacob de la ICCJ a fost desființată în totalitate de către Curtea de Apel Bacău si celebrul „specialist” Eduard Miritescu „cocotat” in varful M.A.I. va raspunde penal, conform unor surse judiciare!
In prezent, criza ostaticilor de la Onești, la data de 1 martie 2021, finalizată cu uciderea acestora scoate la iveală lacune uriașe în activitatea Poliției Române, instituție care s-a dovedit total nepregătită pentru astfel de intervenții, precum si IMPOTENTA manageriala a „specialistului” Eduard Miritescu care si-a dovedit potenta manageriala doar in protejarea mafiei!
De ce nu a intervenit SIIAS
O anchetă care îi vizează în mod direct pe șefii poliției care au coordonat negocierea cu agresorul și intervenția la fața locului indică un haos total, care a dus inevitabil la moartea victimelor.
În vara anului trecut, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a clasat dosarul în care se cerceta intervenția forțelor de ordine în cazul Onești. Curtea de Apel Bacău a desființat, în noiembrie, ordonarea de clasare și a retrimis cauza procurorului pentru a pune în mișcare acțiunea penală referitoare la Alexandru Scurtu, șeful Serviciului Independent pentru Intervenții și Acțiuni Speciale (SIIAS), sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu.
În motivare, judecătorii notează faptul că șeful SIIAS a ezitat să intervină în criza ostaticilor, deși era la conducerea unei structuri create și antrenate pentru astfel de situații, lucru care a condus la un deznodământ tragic.
Au fost mobilizați 47 de polițiști și jandarmi
Judecătorii spun că ”orice persoană aflată în situaţia de a fi subiect pasiv al infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, a cărei viaţă este ameninţată de un agresor înarmat, are aşteptarea legitimă, umană dar şi legală, potrivit reglementărilor de ordin constituţional, precum şi a legislaţiei primare şi secundare, de a beneficia de intervenţia promptă şi specializată a trupelor SIIAS, structură organizatorică special creată şi antrenată pentru obţinerea unor rezultate cât mai bune la apariţia unor astfel de situaţii de criză”.
Din dosar reiese că întreaga operațiune a fost un dezastru. În ciuda faptului că la acțiune au luat parte un număr impresionat de forțe de ordine (27 de polițiști – 6 din cadrul Serviciului de Investigații Criminale, 9 de la Serviciul de Ordine Publică, 10 de la Acțiuni Speciale Bacău; – 2 polițiști locali; 9 jandarmi și 9 militari de la ISU Bacău), lipsa de coordonare și necunoașterea normelor procedurale de către șefii unităților de poliție a dus la eșecul operațiunii.
Serviciul de acțiuni speciale a dat consultanță prin telefon
Astfel, din dosar reiese că șeful SIIAS, structura creată exact pentru astfel de situații, a aflat despre situația de la Onești în jurul orei 14:00, la mai bine de două ore după ce agresorul Gheorghe Moroșan, apelase numărul de urgență 112 și anunțase că a sechestrat două persoane și că intenționează să le ucidă.
Informarea șefului SIIAS s-a făcut prin intermediul aplicației Whatsapp și a fost urmată de mai multe apeluri telefonice între acesta și oamenii din teren.
”În intervalul 14:22 – 17:06 au fost iniţiate 11 apeluri între echipa de negociatori SIIAS şi negociatorii de la nivelul IPJ Bacău în cadrul cărora, sub conducerea şefului SIIAS au fost trimise recomandări cu privire la tehnicile de ascultare activă, specularea unor circumstanţe şi sugestii de crearea unor circumstanţe.
De asemenea, in intervalul 14:22 – 17:06, în cadrul a 11 apeluri telefonice, şeful SIIAS a transmis celorlalţi suspecţi prezenţi la faţa locului recomandări privind gestionarea eficientă a situaţiei de criză cu care se confruntau”, se arată în dosar.
Lunetistul chemat nu avea atestat de trăgător
Din dosar mai reiese că Gheorghe Moroșan a sunat la 112 la ora 11:47, iar cinci minute mai târziu, un echipaj de ordine publică a comunicat că sesizarea se confirmă.
Echipa de intervenție din cadrul IPJ Bacău a ajuns la fața locului la ora 13:45, iar la 15:28, o echipă tactică s-a poziționat în scara blocului, la etajul 2 al imobilului. La 16:15 a venit și a doua echipă tactică, tot de la IPJ Bacău, iar la 16:55 s-a intrat în locuință pentru imobilizarea agresorului, ocazie cu care au fost executate cinci focuri de armă.
Înainte de momentul intervenției, polițiștii au mai avut în vedere două scenarii: coborârea în rapel, prin balcon și utilizarea unei arme de foc cu lunetă aflată în dotarea IPJ Bacău. Doar că la nivelul acestei structuri, niciuna dintre variante nu era posibilă.
”Prima modalitate nu putea fi realizată întrucât poliţiştii IPJ nu aveau nici pregătirea şi nici materialele necesare pentru această activitate.
S-a renunţat şi la a doua modalitate de intervenţie, întrucât puşca aflată în dotarea IPJ nu era conformă iar deţinătorul de fapt al acesteia nu avea atestat de trăgător”, se arată în dosar.
SIIAS avea arme și pregătire, dar nu a ”fost solicitată”
De cealaltă parte, luptătorii SIIAS au pregătire specială pentru lunetiști și au în dotare trei arme cu lunetă, doar că nimeni nu a ordonat deplasarea acestora la fața locului.
Judecătorii spun că, la momentul respectiv, SIIAS era ”structura cu competență teritorială generală care care exercită atribuții ce revin Poliției Române precum: realizarea activităților de negociere și de intervenție pentru eliberarea persoanelor lipsite de libertate în mod ilegal, precum şi pentru imobilizarea sau neutralizarea persoanelor care folosesc arme de foc ori alte mijloace care pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a persoanei”.
Doar că la audieri, șeful SIIAS a declarat că ”nu a existat o solicitare pentru intervenția SIIAS la incidentul de la Onești și nu a primit vreo dispoziție din partea conducerii IGPR pentru a interveni”. El a mai spus că nu a avut informații suficiente care să-l ”conducă la o consultare cu factorii de supervizare SIIAS”, pentru a obține permisiunea deplasării la Onești (deși cazul era extrem de mediatizat iar criza era transmisă în direct la televiziune).
Șefii din poliție spun că sunt nevinovați
În cauză a fost audiat și șeful IPJ Bacău, care a ajuns la fața locului abia la ora 16:15, deși drumul până la Onești durează maxim o oră. Acesta a declarat că ”nicio dispoziție nu prevedea rolul expres al șefului IPJ Bacău într-o astfel de intervenție”. El a mai precizat că ”în aceste situații, competența de intervenție aparține SIIAS”.
Nici șeful Poliției Municipiului Onești nu se consideră vinovat. În anchetă, el a declarat că ”nu avea atribuţii legale de desfăşurare a acţiunii de salvare a victimelor sau de imobilizare sau neutralizare a agresorului, ci doar atribuţii de delimitare a perimetrului de siguranţă, de efectuare a verificărilor cu privire la persoanele sechestrate şi de acordare a sprijinului echipelor de intervenţie”.
Instanța a reținut că ”și inspectorul general al Inspectoratului General al Poliției Române avea obligația legală de a da dispoziție ierarhică de a interveni către subalternul direct”.
Raport intern al poliției, ținut la secret
În urma eșecului intervenției de la Onești, procedura generală privind modul de acțiune al structurilor SIIAS s-a modificat. Informația apare într-un raport al comisiei de control din cadrul IGPR.
Astfel, începând cu 10 ianuarie 2022, IGPR a aprobat o nouă procedură operațională în situații de criză cu ostatici, în care SIIAS nu mai are competență exclusivă asupra operațiunilor de intervenție.
„Catararea” ilegala in varful M.A.I
In iulie 2021, Europol atentionase asupra unor combinatii cu iz penal facute de Minoiu & comp, destinate sa asigure mentinerea lui Miritescu la varful IGPR.
Inspectoratul General al Poliției Române avea un nou adjunct al inspectorului general definitivat pe post. Este a doua poziție cea mai importantă în Poliția Română, după cea de inspector general, și are în competență structurile de investigații criminale.
Este vorba despre chestorul de poliție Valentin Minoiu, directorul general adjunct al Direcției Generale Management Resurse Umane din MAI, care a „dorit” să ocupe funcția de adjunct al șefului Poliției Române, însă doar pentru o zi. După care, a fost împuternicit director general al Direcției Generale Resurse Umane.
Pentru că este foarte greu de explicat pentru publicul larg ce s-a întâmplat în realitate, vom încerca să sintetizăm telegrafic starea de fapt care sfidează orice moralitate profesională și chiar depășește limitele legale, din perspectiva coduluii penal. Așadar, avem următoarele detalii:
- Ianurie 2020, chestorul Eduard Mirițescu, din funcția de inspector șef al IPJ Prahova, este promovat la nivelul IGPR și împuternicit pe funcția de adjunct 1 al inspectorului general, având în portofoliu tot ce înseamnă „judiciarul”;
- Iulie 2020, chestorului Eduard Mirițescu i se prelungește împuternicirea în funcția de adjunct 1 al inspectorului general al Poliției Române;
- Decembrie 2020 pe site-ul Poliției Române, funcția de adjunct 1 al inspectorului general este scoasă la concurs;
- Ianuarie 2021, după numirea ministrului Bode, toate concursurile de la nivelul Poliției Române sunt „sistate temporar”, fără a se menționa vreun motiv sau temei de drept care să justifice această decizie;
- Februarie 2021, împuternicirea pe funcția de adjunct 1 al inspectorului general al Poliției Române expiră, fiind atins termenul maxim de 12 luni pentru care putea fi împuternicit în mod legal;
- Februarie 2021, concursul „sistat temporar” în luna ianuarie 2021 este ANULAT. Condițiile în care poate fi anulat un concurs sunt prevăzute de Ordinul MAI nr. 140/2016, si Cabinetul nostru de Avocatura nu a identificat niciuna dintre aceste condiții. Astfel, apreciem că anularea s-a realizat în mod ilegal și fără a se asigura transparența prin postarea acestui anunț pe site-ul Poliției Române, așa cum s-a procedat cu celelalte anunțuri. Un alt aspect care sare în ochi este că dintre cele 3 concursuri pentru pozițiile de adjuncți ai inspectorului general, doar acesta este anulat;
- Februarie 2021, după anularea concursului pentru funcția de adjunct 1 al șefului Poliției Române, poziția poate fi ocupată din nou prin împuternicire (însă nu de chestorul Mirițescu) sau mutare, doar în condițiile în care persoana are un coeficient al funcției mai mare sau egal cu funcția de adjunct al insp. gen., adică persoane care ocupă funcții de directori generali adjuncți sau directori generali din MAI;
- A doua zi după anularea concursului, chestorul Valentin Minoiu, care deținea funcția de director general adjunct al Direcției Generale Management Resurse Umane, solicită să fie mutat pe funcția de adjunct I al șefului Poliției Române, i se aprobă, iar a doua zi este împuternicit director general al DGMRU în MAI. Chestorul Minoiu nu a făcut parte NICIO ZI din structurile poliției judiciare, nu a întocmit NICIODATĂ acte de urmărire penală, nu a lucrat NICIODATĂ într-un dosar penal și nu a lucrat NICIO ZI în Poliția Română;
- Prin această mutare, funcția de adjunct I devine „temporar vacantă” și poate fi ocupată din nou prin împuternicire de chestorul Mirițescu, care exercită și în prezent această funcție, ocupand intr-un final postul prin concurs. (Chiar daca intr-un final a ocupat postul prin concurs, din punctul nostru de vedere ocupa postul ielegal avand in vedere jongleria prin a ocupat acest post „vacant”.
Acum, revenim la culisele acestor permutări, făcute „noapte ca hoții”, despre care nici măcar cei din Poliția Română nu au știut. Chestorul Valentin Minoiu a terminat în 2003 ASE-ul (cibernetica economica) și în 2010 Facultatea de Drept la „Spiru Haret” iar din 2010 este „veșnic” împuternicit la Direcția Generală Management Resurse Umane din MAI, prin metoda „suveică”. Acesta ar fi acceptat acest compromis, de a solicita mutarea pe poziția de adjunct I al Poliției Române, care să-i faca loc lui E. Miritescu să fie împuternicit în continuare, pentru că i s-ar fi promis că la momentul scoaterii la concurs al poziției de director general al Direcției Generale Resurse Umane din MAI.
Toate aceste combinații ar fi avut succes doar dacă ar fi trecut neobservate și nu ar fi existat oameni care să pună întrebări. Asta explică și faptul că actele referitoare la anularea concursului, numirea în funcție a chestorului Valentin Minoiu și ulterior împuternicirea chestorului Mirițescu, nu au fost văzute de nimeni din Poliția Română și s-ar afla ținute „la secret” în birourile Direcției Generale Management Resurse Umane. De altfel, inclusiv CV-ul chestorului Mirițescu și al chestorului Minoiu au fost șterse de pe site-ul instituției și nu mai erau accesibile.
Mai mult, o altă greșeală flagrantă care îi dădea de gol și care împinge toate aceste acțiuni spre zona „ilegalității” este reprezentată de faptul că numai concursul de adjunct 1 al Poliției Române a fost anulat, în timp ce concursurile pentru poziția 3 și 5 au fost în continuare „sistate temporar”. Asta demonstrează că totul a fost realizat „cu dedicație” pentru Eduard Miritescu.
Apoi, este fără precedent ca o asemenea numire, în poziția 2 cea mai importantă după inspectorul general al Poliției Române să nu fie comunicată în mass-media și opiniei publice. Dar până la urmă ce să comunici și cum să justifici „combinațiile” și „jocurile de culise” care pot întruni elementele constitutive a cel puțin 3 infracțiuni.
Sindicatul Europol a trimis la acea data mai multe solicitări de informații publice, atât MAI, cât și IGPR, pentru a confirma existența acestor jocuri de culise și pentru a încerca să afle considerentele acestor mutări. Dar cine să le cerceteze? (Cristina T.).
Exclusiv
Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public
Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor îți descrie, în clar, pe Facebook, ceea ce un ziar de investigații tot scrie de ani de zile, nu mai vorbim de simple suspiciuni. Vorbim de confirmare oficială, din vârful sistemului.
Geo Bogdan Burcu, directorul general al ANP, a ieșit public și a spus, negru pe alb, exact ceea ce Incisiv de Prahova a tot documentat: din 2004, o “famiglie” a pus stăpânire pe sistemul penitenciar, printr-un sindicat transformat în clan de influență. Adică Famiglia Teoroc.
“Este suficient! E momentul să predea ștafeta”, scrie Burcu. Nu noi, nu “răuvoitorii”, nu “dușmanii sindicatelor”, ci chiar omul care stă în fruntea Administrației Naționale a Penitenciarelor.
“Famiglia” sindicală: 22 de ani de cotizații și presiune
Burcu nu vorbește din auzite. O spune clar: din 2004 până în 2022 are 18 ani de cotizație la sindicatul condus de Teoroc. Adică ani buni în care a văzut pe dinăuntru cum se lucrează cu:
- cotizații,
- influențe,
- jocuri subterane,
- “grijă” față de cine trebuie și presiune față de cine nu trebuie.
“Din 2004, în 2022, sunt 18 ani de cotizație care îmi dau dreptul să îmi dau cu părerea. Și îmi dau!”, scrie șeful ANP.
Nu e simplu membru de rând, nu e un “nemulțumit anonim”. Este exact profilul ideal al martorului din interior: a fost acolo, a plătit, a văzut, a tăcut cât a tăcut, iar acum spune că AJUNGE.
Aceeași Famiglie Teoroc pe care Incisiv de Prahova a arătat-o, în detaliu, ca fiind:
- scut de protecție pentru șefi compromiși,
- mecanism de control asupra “ălora mici”,
- mașină de influențat cariere, mutări, evaluări, încadrări.
Amenințări, jocuri subterane, Recorder la pachet: arsenalul Famigliei
Nu doar că directorul general al ANP confirmă existența unei “famiglii” sindicale care sufocă sistemul de 22 de ani, dar descrie și metodele acesteia.
Geo Bogdan Burcu scrie deschis că a fost:
- “amenințat constant cu demiterea”,
- vizat de “jocuri subterane”,
- ținta “influențelor la nivel de MJ sau alte instituții”,
- pus pe lista “armei media”, cu nume propriu: “cu Recorder… șamd.”
Adică exact rețeta clasică a unei structuri care nu mai are nicio legătură cu sindicalismul autentic și totul cu:
- presiunea,
- șantajul moral și de imagine,
- tentația de a înlătura pe oricine nu se supune.
Ceea ce Incisiv de Prahova scrie de ani de zile – că sindicatul condus de Teoroc a devenit instrument de presiune, nu de protecție – este acum confirmat public de șeful ANP.
“Famiglia” ostilă sistemului, nu abuzurilor: pe cine deranjează, de fapt, Teoroc?
Geo Bogdan Burcu spune un lucru esențial: nu a căutat niciodată să se poziționeze de o parte sau alta a unei baricade sindicale. 23 de ani în sistem, din care 22 “trăiți” sub umbra Famigliei Teoroc, fără să se facă “lider de tabără”.
Și totuși, scrie clar că această “famiglie” manifestă o ostilitate constantă față de el.
De ce?
Nu pentru că ar încălca drepturi ale polițiștilor de penitenciare.
Nu pentru că ar tăia sporuri sau salarii.
Ci pentru că nu mai acceptă jocurile lor de culise.
Ostilitatea Famigliei nu se îndreaptă împotriva abuzurilor din sistem, ci împotriva oricui nu se înclină în fața:
- “influențelor”,
- rețelei de protejați,
- intereselor de clan sindical și familial.
Fix ceea ce articolul inițial despre “peștii mari” și “ăia mici” arăta la Penitenciarul Giurgiu se vede acum la scară națională: aceeași rețea, aceeași mentalitate, aceeași Famiglie.
“Nu am agendă ascunsă” vs. sindicatul cu agendă de clan
Directorul general al ANP afirmă, răspicat:
- “Nu am agenda ascunsă”,
- “Caut să nu precupetesc niciun efort pentru a asigura sustenabilitatea sistemului penitenciar și pentru a asigura bunăstarea colegilor mei.”
Din contrast, se vede, ca în oglindă murdară, ce fel de “agendă” are sindicatul condus de Teoroc:
- jocuri subterane,
- amenințări cu demiteri,
- presiune prin influențe externe (Ministerul Justiției, alte instituții),
- folosirea presei “prietene” ca bâtă, nu ca instrument de transparență.
În timp ce Burcu vorbește despre sprijinul majorității colegilor și despre disponibilitatea de a pleca “mâine” dacă există o variantă mai bună, Famiglia Teoroc se agață de butoane, de telefoane la minister, de Recorder și de tot ce mai poate fi folosit pentru a menține monopolul.
“E vremea schimbării!” – lovitura pe care Famiglia nu o mai poate ignora
“E vremea schimbării! Voi milita activ pentru ea!” – acest pasaj din mesajul directorului ANP nu este doar o opinie personală. Este anunțul unei rupturi istorice.
Pentru prima dată, la acest nivel, un director general:
- identifică explicit o “famiglie” care a pus stăpânire pe sistem,
- indică perioada clară: din 2004 până azi,
- spune apăsat: “Ajunge! Este suficient! E momentul să predea ștafeta.”
Nu mai vorbim despre simple dispute sindicale, ci despre recunoașterea oficială că:
- un sindicat nu mai reprezintă de mult “pe ăia mici”,
- ci funcționează ca o umbrelă de putere pentru “peștii mari”,
- iar această umbrelă trebuie retrasă.
Tot ce a scos la iveală Incisiv de Prahova – amante, rude, prieteni de pahar ajunși în funcții “călduțe”, presiune pe simpli agenți, șefi dubioși apărați de “scuturi sindicale” – este validat și întărit de această poziție publică.
Cotizații, frică și obediență: combustibilul celor 22 de ani de monopol
Burcu amintește cei 18 ani de cotizație la sindicatul Famigliei. Nu e doar un calcul contabil, este radiografia unui sistem:
- ani de bani încasați de sindicat,
- ani de loialități cumpărate sau forțate,
- ani în care oamenii au rămas “de formă” în sindicat, nu din convingere, ci de frică.
Așa cum am arătat deja în cazul Penitenciarului Giurgiu, acolo unde faptul că un lider de sindicat lucrează la Resurse Umane și are și funcție de conducere în unitate creează o presiune difuză dar reală:
- “mai bine să fiu cu ăia care îmi pot decide cariera”,
- “mai bine să nu supăr Famiglia”,
- “mai bine cotizez, decât să risc.”
Aceeași rețea de frică și obediență descrisă local se regăsește acum confirmată la nivel național.
Sindicat sau cartel? Întrebarea la care răspunde chiar DG-ul ANP
Când directorul general al ANP vorbește despre:
- amenințări cu demiterea,
- jocuri subterane,
- influențe la nivel de Minister,
- “famiglie” care a pus stăpânire pe sistem,
nu mai poți vorbi rezonabil despre “sindicat”.
Sindi-cat, poate. Clan, mai degrabă. Cartel de influență, foarte probabil.
Sindicatul ar trebui să fie:
- scut pentru drepturile polițiștilor de penitenciare,
- voce pentru “ăia mici”,
- contrapondere la abuzurile administrației.
În schimb, ceea ce descriu:
- articolul nostru inițial despre Giurgiu,
- sursele din teren,
- și acum chiar directorul general al ANP,
este un sindicat transformat în:
- scut pentru un cerc restrâns de “pești mari”,
- instrument de presiune asupra celor incomozi,
- unealtă de reglare de conturi în interiorul sistemului.
“Când majoritatea va vrea altceva, mă dau singur la o parte” – lecție pentru cei lipiți de scaun
Geo Bogdan Burcu mai dă o lecție simplă, dar devastatoare pentru cei care nu se mai pot imagina fără funcții:
- “Nu țin și nu voi ține niciodată de poziție, indiferent de ce zic unii sau alții.”
- “Nu insist să rămân DG în niciun fel.”
- “Dacă există o variantă mai bună, mâine mă voi așeza în spatele ei.”
Contrapunct: Famiglia Teoroc, lipită de butoane de 22 de ani, nu pleacă, nu lasă, nu cedează, nu predă ștafeta, ci doar:
- schimbă partenerii,
- înnoiește listele de protejați,
- își reactivează presiunile și influențele.
Cine pare mai sindicalist autentic și cine pare baron al sistemului?
Răspunsul l-a dat, involuntar sau nu, chiar directorul general al ANP, în postarea sa.
Concluzie: nu mai este doar dezvăluirea presei – este act de acuzare din vârful sistemului
Incisiv de Prahova a scris, a documentat, a numit, a arătat.
Famiglia Teoroc a strâns la piept eticheta de “sindicat reprezentativ”, în timp ce:
- “ăia mici” erau buni doar pentru cotizații,
- șefii cu probleme erau protejați,
- carierele se făceau și desfăceau pe bază de relații, nu de merit.
Acum, însă, ceea ce până ieri putea fi catalogat, cu tupeu, drept “atac de presă” devine cu totul altceva: este confirmat explicit de șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Când directorul general al ANP spune că:
- din 2004 o “famiglie” a pus stăpânire pe sistem,
- că a fost amenințat constant de același nucleu,
- că e “vremea schimbării” și că “ajunge”,
nu mai vorbim doar de suspiciuni.
Vorbim de un act de acuzare din interior, la cel mai înalt nivel.
Famiglia Teoroc poate continua să mimeze sindicalismul și să-și plimbe lozincile cu “În primul rând, oamenii!”.
Realitatea – confirmată acum și de DG ANP, și de investigațiile Incisiv de Prahova – e mult mai simplă:
În primul rând, funcțiile.
În primul rând, influența.
În primul rând, Famiglia.
Restul? “Ăia mici”, buni doar la cotizații, figuranți în decorul unei puteri sindicale care, după 22 de ani, a primit în sfârșit verdictul din interior: AJUNGE. (Cristina T.).
Exclusiv
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
SUBCOMISAR FĂRĂ RCA, DAR CU TUPEU – Episod din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”
Când șeful de poliție e șoferul perfect… de dosar penal
În serialul nostru despre IPJ Prahova – devenit între timp „Grădinița de Cadre” și „Inspectoratul de Protecție al Jmecherului” – credeam că le-am văzut pe toate:
- CAR transformat în „Academie de Cămătărie”;
- prădători sexuali în uniformă spălați la imagine;
- SIPI-iști beți cu legitimația în dinți;
- HR condus de secretare și amante reciclatoare de cariere.
Și totuși, nu. Vine Episodul Joița. Subcomisarul Joița Alexandru, șeful Poliției Plopeni, fost rutierist și fost „sclav de serviciu” la BDNE, a decis să demonstreze, practic, cum arată manualul complet de „AȘA NU” în materie de aplicare a legii rutiere.
Pentru cine nu crede că „Grădinița de Cadre” există, cazul ăsta e proba!
Șeful rutierist care descoperă RCA-ul abia în dosar penal
Locul acțiunii: comuna Păulești. Timpul: recent, noaptea.
Distribuția:
- la volan: soția;
- pe scaunul din dreapta: subcomisarul Joița Alexandru, șef de poliție, fost rutierist, ușor „afumat”;
- în față: un echipaj de poliție pe bune, nu din „Grădinița de Cadre”.
Urmează un banal control de rutină. Agenții verifică actele, dau o răsfoire prin „viața de mașină” și… surpriză:
- RCA: lipsă totală.
Nu expirat cu o zi. Nu „vai, dom’le, am uitat să-l reînnoiesc acum două ore”. ZERO. NIMIC. GOL.
Șef de poliție rutier, cu decenii de „experiență” și pretenții, care își plimbă soția și mașina prin trafic exact ca ultimul inconștient.
Agenții – probabil neatinși încă de virusul „Grădiniței de Cadre” – ce fac?
- rețin plăcuțele de înmatriculare;
- rețin talonul;
- imobilizează mașina, conform legii;
- dau sancțiunea.
Fix „ca la carte”. Cartea de lege, nu „caietul de combinații” de la IPJ. Pentru orice cetățean normal, aici se încheia telenovela: cu rușine, amendă și – eventual – o platformă chemată cu ea de gât. Dar noi suntem la Prahova, la I.P.J. Prahova!
Și personajul e șef.
Noaptea, ca hoții. Sau: Subcomisarul fără numere
După ce se încheie controlul, iar echipajul își vede de drum, se întâmplă magia specifică „Grădiniței de Cadre”:
- mașina e fără plăcuțe, fără RCA, legal moartă pe loc;
- dar subcomisarul Joița și doamna Joița decid că legea e doar pentru proști.
Potrivit informațiilor din interiorul I.P.J Prahova (mai mult de trei surse):
- Așteaptă să treacă timpul și să se lase bine întunericul.
- Se urcă frumos în mașina fără numere, fără RCA, fără nicio jenă.
- Conduc PE RÂND până acasă.
Adică iau o măsură legală – imobilizarea mașinii – și o transformă într-un decor de glumă. Dacă mașina asta lovea pe cineva, tot „fraierul din stradă” era de vină, nu zeii fără RCA.
Asta nu mai e neglijență. Este sfidare premeditată. Și, mai grav, sfidare din partea unuia care ar trebui să știe codul rutier mai bine decât știe codul PIN la card.
Agenții cu coloană – specia pe cale de dispariție
Doar că scenariul „merge și-așa” a dat de un obstacol neprevăzut în manualul șmecherului de Prahova:
niște polițiști care CHIAR își fac treaba.
Agenții observă că mașina „imobilizată” nu mai e unde a fost lăsată.
Nu spun „asta e, șefu-i șef”.
Nu dau din umeri.
Fac ce scrie în lege:
- se sesizează din oficiu;
- întocmesc dosar penal pentru ambii soți – și pentru șef, și pentru doamna;
- procedează la suspendarea dreptului de a conduce până la hotărârea instanței.
Cu alte cuvinte, tratează șeful de poliție ca pe orice alt infractor rutier.
Adică exact cum ar fi fost tratat un om obișnuit, fără epoleți și fără spate.
Aici e partea care doare cel mai tare în „Grădinița de Cadre”:
nu infracțiunea în sine, ci faptul că niște subordonați au avut tupeul să aplice legea și la un șef.
Drăgălașul reflex de clan – „Nu se face așa între noi!”
Și acum, cireșele de pe tortul fără RCA.
În loc să își asume rușinea și să stea în banca lui, subcomisarul Joița:
- se plânge că „nu se face așa între colegi”;
- invocă scuza clasică: „n-au știut că sunt polițist”;
- se uită nu la ce a făcut el, ci la cine „a îndrăznit” să-l prindă;
- se vorbește deja de reclamații la BCI, de plângeri și presiuni asupra agenților.
Tradus din limba „Grădiniței de Cadre”:
„Nu contează că am greșit eu. Contează că voi ați avut curajul să mă tratați ca pe un om normal.”
Este reflexul tipic al IPJ Prahova, așa cum l-am prezentat episod cu episod în paginile Incisiv de Prahova:
- Nu fapta e problemă.
- Problema e cine a avut curajul să o constate.
Portret de subcomisar „model” pentru Grădinița de Cadre
Dacă am face un poster cu „Absolvent de onoare al Grădiniței de Cadre”, subcomisarul Joița ar bifa, lejer:
- fost rutierist, dar prins fără RCA;
- șef de poliție, dar circulând noaptea cu mașina fără plăcuțe;
- „om al legii”, dar sfidând o măsură legală ca ultimul golan de cartier;
- soț grijuliu: își bagă și nevasta în ilegalitate, ca să nu fie singur în dosar;
- șef sensibil: în loc să zică „mulțumesc că m-ați trezit la realitate”, vrea să-i toace disciplinar pe cei care au îndrăznit să aplice legea.
Este rezumatul perfect al sistemului descris în serialul nostru despre IPJ Prahova – Grădinița de Cadre:
- Legea, pentru plebe.
- Excepțiile, pentru „dom’ șef”.
- Rușinea, pentru nimeni.
De ce contează cazul Joița mai mult decât pare
Unii ar putea spune: „E, ce mare lucru, un RCA, un număr, o mașină…”.
NU.
Cazul Joița este IMPORTANT pentru că arată, în miniatură, tot ce este stricat în IPJ Prahova:
Dublu standard oficializat
-
- Când un amărât e prins fără RCA – îl rupe legea.
- Când un șef este prins fără RCA, fără plăcuțe, conducând noaptea – vrea să rupă agenții.
- Uniforma ca imunitate, nu ca responsabilitate
Subcomisarul nu pricepe că uniforma nu îți dă dreptul să calci legea, ci îți pune o răspundere mai mare pe umeri.
El o folosește ca pe o cartelă VIP de la club: „între noi, nu ne facem d-astea”. - Sistemul care își devorează oamenii cinstiți
Agenții care și-au făcut treaba la Păulești riscă să fie târâți prin comisii disciplinare.
Ăsta e semnalul clar pentru restul:
„Data viitoare, închideți ochii când vedeți că șefu’ e în dreapta.” - Continuitatea serialului IPJ Prahova – Grădinița de Cadre
Cazul Joița nu e izolat. E doar episodul 54 din același film în care:- CAR-ul fură bani cu pixul;
- prădătorii sexuali sunt protejați;
- SIPI apără bețivi cu legitimație;
- HR umilește profesioniști și promovează pile.
Joița este versiunea rutieră a aceleiași boli cronice.
În loc de final: un subcomisar, două permise suspendate și o întrebare simplă
Rezumat sec, fără pamflet:
- Șef de poliție, subcomisar, fost rutierist.
- Mașină fără RCA, oprită în trafic.
- Plăcuțe și talon reținute, mașină imobilizată.
- Noaptea, mașina pleacă „pe șest”, fără numere, fără asigurare.
- Soț și soție – ambii cu dosar penal, ambii cu drept de a conduce suspendat.
- Șeful se supără nu pe sine, ci pe agenții care au aplicat legea.
Întrebarea e simplă, pentru toți cei care încă se prefac că nu văd nimic:
Câți subcomisari Joița mai trebuie să apară, ca să recunoaștem oficial că IPJ Prahova nu mai e inspectorat, ci o grădiniță de zei fără RCA?
Incisiv de Prahova va continua serialul. „Grădinița de Cadre” are, din păcate, destui copii mari de prezentat. (Cristina T.).
Se ia o instituție obosită, câțiva șefi care confundă managementul cu dresajul și se adaugă o vestă antiînjunghiere. Se amestecă bine până dispare orice urmă de logică și se servește la pachet polițiștilor din București, obligați să poarte echipamentul opt ore pe tură, la 40 de grade, ca să nu cumva să fie atinsă demnitatea de birou a vreunui „strateg” în uniformă.
Exact asta descrie Sindicatul Europol în legătură cu Poliția Capitalei: nu o politică de protecție a polițistului, ci un exercițiu de putere făcut de oameni care n-au purtat în viața lor altceva greu decât ecusonul de la intrarea în birou.
„Pericolul poate apărea oricând” – slogan bun pentru un afiș, prost pentru o dispoziție
Poliția Capitalei ne explică doct, în punctul ei de vedere, că portul vestei antiînjunghiere are caracter „preventiv, nu reactiv” și că echipamentul trebuie „să fie disponibil și purtat înainte de apariția unui pericol concret”.
La prima vedere, pentru publicul care nu a văzut în viața lui o tură de polițist decât în filme, sună bine. Desigur, apelurile la 112 pot fi incomplete, o intervenție banală se poate transforma în câteva secunde în agresiune, iar polițistul nu poate fugi la autospecială fix când sare cuțitul.
Până aici, nimic de zis. Doar că, de la un punct încolo, logica sare pe geam, fără vestă.
Dacă pericolul este imprevizibil „oricând, oriunde”, așa cum ne vând șefii în comunicate, atunci de ce nu se aplică aceeași regulă și la polițiștii rutieri? Ei sunt scutiți, ni se spune, „având în vedere specificul activității lor”.
Adică pericolul este imprevizibil selectiv. Într-o intersecție nu poate apărea un dement cu cuțitul, doar în fața unui bloc? La un control în trafic nu poate escalate o situație în câteva secunde, doar la o intervenție la scandal în scara blocului? Evident că poate. Dar, brusc, „imprevizibilul” devine brici de ras pentru textul comunicatului, nu criteriu real pentru măsură.
„Specificul activității”: când nu ai argumente, dar ai ștampilă
Poliția Capitalei invocă „specificul activității” pentru a-i excepta pe rutieri de la purtarea obligatorie a vestei. Perfect, spun cei de la Sindicatul Europol. Doar că exact acest argument lovește direct în dispozițiile idioate pe care aceeași instituție le-a dat pentru polițiștii de ordine publică.
Dacă „specificul activității” contează, atunci nu poți băga în aceeași oală:
- polițistul care scrie documente într-un birou improvizat în autospecială;
- polițistul care așteaptă repartizarea unei lucrări;
- polițistul care se plimbă cu autospeciala între două locații;
- și polițistul care intră într-un apartament după un apel care anunță o persoană violentă.
Să le spui tuturor, mecanic, „port permanent al vestei, opt ore, indiferent ce faci” nu e strategie de protecție, e lene intelectuală combinată cu abuz administrativ. E genul de gândire a șefului care crede că „a conduce” înseamnă să dea ordine cât mai absurde, nu să gândească riscurile și efectele reale asupra oamenilor din subordine.
Vesta – echipament de protecție sau lesă birocratică?
Ideea de bază e atât de simplă încât devine jenant că trebuie explicată unor oameni cu grade pe umeri:
- echipamentul de protecție se poartă în funcție de riscul activității;
- nu devine accesoriu permanent doar pentru că „oricând se poate întâmpla ceva”.
Medicul nu umblă toată ziua în combinezon de izolare, în halatul de bloc operator, doar pentru că poate intra un pacient contagios pe ușă.
Pompierul nu stă opt ore complet echipat, cu butelia în spate, doar pentru că „oricând poate suna alarma”.
Electricianul nu poartă permanent echipament pentru lucrul sub tensiune atunci când bate o adresă la calculator.
Dar, în logica de birou a Poliției Capitalei, polițistul trebuie să fie un soi de pom de Crăciun încărcat non-stop: vesta pe el la condus, vesta pe el la completat acte, vesta pe el la așteptat în curte, vesta pe el la orice – nu cumva să se supere hârtia din fișet.
Rezultatul? Reacții adverse pe piele, disconfort termic, mobilitate redusă, oboseală inutilă. Iar când chiar ai nevoie de polițist într-o intervenție de risc maxim, te alegi cu un om surmenat, coclit în propria transpirație, dar bifat frumos la rubrica „echipat conform dispozițiilor”.
Prevenție versus prostie administrativă
Sindicatul Europol nu cere mai puțină protecție, dimpotrivă: cere protecție inteligentă.
Adică:
- vesta să fie disponibilă imediat;
- polițistul să o poarte la intervenții operative, acolo unde nivelul de risc o impune;
- să existe o evaluare reală a activităților: când are sens să porți vesta și când nu.
Între „vesta trebuie să fie disponibilă imediat” și „vesta trebuie purtată opt ore, nu ne interesează ce faci” e o diferență colosală. Prima înseamnă grijă reală pentru siguranța polițistului. A doua înseamnă doar un automatism birocratic, fără logică, fără empatie, fără contact cu realitatea.
Și exact asta demască Europol: o conducere care confundă prevenția cu un regulament prost scris, și protecția cu bifa pe hârtie.
Polițistul real vs. șeful de laborator de idei sterile
Din birou, cu aer condiționat, e simplu să redactezi un „punct de vedere” în care să explici doct cum „pericolul poate apărea oricând”, cum „măsura are caracter preventiv”, cum „specificul activității” justifică orice ai chef să decizi.
Dar în stradă, opt ore:
- simți greutatea vestei;
- simți căldura și disconfortul;
- simți cum mobilitatea scade;
- simți cum pielea cedează.
Și apoi vine același șef, care n-a stat o zi în stradă cu tot echipamentul pe el, și îți explică paternalist că toate astea sunt „irelevante”, pentru că „pericolul poate apărea oricând”.
Asta nu mai e protecție, e dispreț. E exact divorțul clasic dintre cei care conduc după Excel și cei care muncesc pe teren.
Concluzie: vesta nu trebuie să compenseze lipsa de judecată
Sindicatul Europol spune clar: problema nu este vesta, ci felul în care o transformă șefii în instrument de control și acoperire birocratică.
- Un polițist protejat nu este un polițist cărat de echipament de dimineață până seara.
- Un polițist protejat este cel echipat corect, la momentul potrivit, în funcție de misiune și riscul real.
- „Specificul activității” nu poate fi invocat selectiv: ca să scutești rutierii, dar să lovești cu ciocanul în ordine publică, fără nicio diferențiere internă.
Dacă „mințile luminate” din Poliția Capitalei chiar cred în propriul argument cu „specificul activității”, atunci:
- să-l aplice până la capăt, nu doar când le convine;
- să diferențieze clar momentele în care vesta e obligatorie de cele în care nu are niciun sens;
- și, eventual, înainte de a mai scoate comunicate rupte de realitate, să îmbrace și ei vesta măcar un schimb de opt ore, în soare, în mașină, în tura de noapte – și abia apoi să mai vorbească despre „prevenție”.
Până atunci, ceea ce a demontat Sindicatul Europol nu e doar o dispoziție aberantă, ci o mentalitate de cazarmă birocratică în care vesta antiînjunghiere nu apără polițistul, ci orgoliul șefului. (Cerasela N.).
Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
SUBCOMISAR FĂRĂ RCA, DAR CU TUPEU – Episod din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre” Când șeful de poliție...
Vesta antiînjunghiere și logica înjunghiată
Se ia o instituție obosită, câțiva șefi care confundă managementul cu dresajul și se adaugă o vestă antiînjunghiere. Se amestecă...
CÂȚI POLIȚIȘTI MAI TREBUIE BATJOCORIȚI CA SĂ ÎNȚELEGĂ STATUL CĂ PATRULA CU DOUĂ SUFLETE NU E SCUTUL ROMÂNIEI?
Faraoani, republica alcoolului: doi polițiști vs. „elita” de la cârciumă Faraoani, județul Bacău. Nu, nu e scenă dintr-un film prost,...
Sindicatele, bau-baul securistului rebranduit: cazul Iulian Fota
„Structura internă de securist”: când lumea veche nu vrea să moară Uitându-te la discursurile lui Iulian Fota, ai senzația că...
TCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
TCE Ploiești în ajun de AGA: Organigrama „chilotel” și sindicatul de buzunar Mâine, 31 august, la TCE Ploiești nu e...
Miliardul care se scurge din buzunarul militarilor: jalba la Miruță, tăcerea PSD–AUR și merdenelele politice ale rezerviștilor
În atenția pensionarilor militari: cifrele reci, furia caldă. Sindicatul „Diamantul” pune lupa pe bani Sindicatul Diamantul, prin Emil Pascuț, rupe...
Când nu poți repara sistemul, vinzi fuste: eleganță bleumarin peste burnout și umilință
În timp ce salariile se duc în rate, dotările lipsesc, turele se fac pe stomacul gol și oamenii ard psihic...
Mătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
Polițist cu epoleti, nu cu mopul în brațe Știați că la IPJ Brăila, ca să se facă, în sfârșit, curățenie...
Urmărire în Chiajna după ce un motociclist a refuzat să oprească la semnalele polițiștilor
Bărbatul conducea o motocicletă fără număr de înmatriculare O intervenție de rutină a polițiștilor din cadrul Poliției Orașului Chitila –...
Episodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
Serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” merge mai departe. După ce v-am prezentat „Academia de Cămătărie” (CAR), „Iuda”...
TCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
Organigrama rușinii – proba finală a complicității: CA-ul a ales tabăra „zdrențelor” – (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc. Nu mai...
Cum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri
Consiliul Local Ploiești: fabrică de haos, nu de ordine publică În iulie, în Consiliul Local Ploiești, s-a jucat un vodevil...
TCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
Luni, 31: Ziua în care unii așteaptă o minune, iar alții își rod unghiile până la cot În timp ce...
IGPR, angajatorul-fantomă: salariile polițiștilor, plătite după ureche, fără acte și fără rușine
De lene administrativă: IGPR pasează salariile la alții În loc să-și asume rolul de angajator și să-și plătească propriii oameni,...
-
Exclusivacum 3 zile
Episodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 4 zile
TCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 3 zile
TCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum o zi
TCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 10 ore
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 2 zile
Mătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 3 zile
Cum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri
-
Featuredacum 3 zileIndustria românească de apărare, lăsată în afara finanțării SAFE. Sindicaliștii acuză Guvernul că blochează producția internă