Exclusiv
“SECRETUL LUI POLICHINELLE” si gasca de criminalitate economico-financiara organizata din Prahova
Defilarea pe care o face DNA de trei zile in dosarul mastilor achizitionate pe vremea Covid in care sunt vizati directorul ROMARM, Gabriel Tutu, si antrenorul Victor Piturca, are bataie lunga si contotatii/reactii la nivelul urbei noastre.
Auzim ca asta ar fi doar inceputul, caci DNA ar urmari nume de politiceni, precum Ludovic Orban.
Numele acestuia ar fi fost enuntat in timpul declaratiilor date de directorul ROMARM, Gabriel Tutu, la DNA, cand intrebat fiind despre cei implicati, Tutu ar fi pomenit numele fostului premier Ludovic Orban. Atentie!, numele acestuia nu face parte dintr-un denunt.
Acum, deh, la ce talente a avut un sef de partid de buzunar din Prahova ne gandim ca a ramas fara presul de sub picioare.
Acesta se pregateste de o conferinta de presa prin care sa atace imprastiat, din disperare, pe principiul hotul striga hotii.
In afpt, o gasca de criminalitate economico-financiara organizata din Prahova, simpatica de altfel, care clama arestarea unor sefi de institutii, debarcarea altora sau fabricarea de dosare penale unora (pe metoda procurorului „Portocala”) care au dezvaluit si au informat organele statului roman de faradelegile lor si considerau ca au sprijinul SRI si sunt „aparati de SRI si statul francez” a ramas fara presul de sub picioare, si foarte curand si fara aer/spatiu.
Tupeul acestui sefulet de partid de buzunar care a sprijinit, pe fata, aceasta gasca simpatica se pare ca este incomensurabil.
Probabil ca acest sefulet de partid are o memorie foarte scurta si a uitat de stenogramele din dosarele penale ale mafiei lemnului prin care organele statului au consemnat ca se dadeau spagi catre acesta de sute si milioane de euro, cum probabil ca a uitat ca si-a construit o vila pe acelasi principiu si in aceeasi locatie ca si procurorul Negulescu Mircea, tot ilegal.
In fine, ii lasam in plata domnului momentan si va prezentam si ceva serios dar, cu mult umor despre seful acestui sefulet de partid de buzunar care intentioneaza sa iasa intr-o conferinta de presa, din disperare.
Ludovic Orban a avut o amantă mult mai tânără decât el, pe vremea când era premier. Tânăra, Cristina Todoran, supărată, probabil, de faptul că a fost părăsită de politicianul Orban, a scris o scrisoare lungă, cu detalii incredibile din viața sa intimă cu fostul prim-ministru al României. Detaliază cu lux de amănunte cum făceau sex, cum se iubeau în sediul din Modrogan sau la Guvern, cum se alintau și multe alte picanterii. Aceasta scrisoare a fost publicata in premiera de cotidianul Puterea dar a poposit si la noi in redactie:
“SECRETUL LUI POLICHINELLE
In primul rand, sa il intrebati pe Ludovic de ce abia in februarie anul trecut mi-a spus cu o greutate in voce ca fratele sotiei lui sta in Corbeanca. Nu stiu de ce din senin s-a trezit sa imi zica fata in fata ca sunt vecina de comuna cu cumnatul lui. I-am zis asa: „unde anume sta? Bine ca imi spui asta dupa doi ani”. Mi-a explicat pe unde, nu am inteles, decat ca trece de primul sat, ajunge in al doilea, trece la stanga si e padurea, sau dupa padurea nu stiu care la stanga, etc… apoi a schimbat vorba.
Sa incepem cu inceputul, ca sa eliminam si sa lamurim minciunile si jignirile lui Ludovic pe care el le spune, la adresa mea, fara asumare si pentru a-si proteja imaginea. Sa vedem cine a agatat pe cine la inceput. El pe mine, sau eu pe el? Eu spun purul adevar.
In trei ani au fost atatea momente incat nici nu le pot cuprinde pe toate.
In primul rand, eu am revenit in PNL crezand in falsa impresie ca se va schimba ceva. Mi s-a spus ca trebuie sa fac Facebook si sa scriu. M-am inscris la filiala Ilfov in noiembrie 2019. Lucram la Tarom, (post obtinut in ianuarie 2018 si mentinut cu mare greutate ca nu cunosteam pe nimeni acolo), eram fericita si linistita, fericita ca a castigat PNL. A trebuit sa il cunosc pe Orban sa ma distrug. Aveam un iubit. Pilot comandant AIRBUS la Tarom, fiul unuia dintre pilotii lui Ceausescu, Gheorghe Gavril, pe care Ludovic cand era minis Transporturilor, a avut grija sa il elimine de la Autoritatea Aeronautica. Nici nu se gandea pe atunci, ca astazi, marul discordiei dintre el si o alta amanta, adica eu, va vedeni chiar fiul acelui om, care e in varsta de 53 de ani. Si razboiul e unul dur.
Relatia cu pilotul era oricum una dificila, iar cand pe 14 februarie 2020 am primit cadou de la Orban functia de presedinte TNL la Corbeanca, iubitul m-a parasit crezand ca am o relatie ori cu Orban, ori cu vreun politician, ceea nu era deloc adevarat in ziua respectiva. Dar Ludovic, miseleste, prin altii, a urmarit sa ma aduca aproape de el. Incet, dar sigur. Ca se pricepe la manipulare. Minciuna si manipularea, desi nu imi pasa, eu i le apreciez. Sa revin.
Ludovic ma urmarea pe Facebook. In doua luni am avut un avans extraordinar, un impact urias. Peste noapte, am devenit printre cei mai urmariti comunicatori PNL. Pe 21 si 22 decembrie 2019 au fost niste evenimente, unele in strada, altele pe la Ateneu, cu prilejul comemorarii a 30 de ani de la Rev Romana. Eu eram si sunt apropiata de Doru Maries, de revolutionari, de tot ce a insemnat strada 10 august 2018 si rezist. La aceste evenimente Ludovic se uita insistent la mine, nu isi putea lua ochii. Ma deranja chiar. Mi se parea lipsit de bun simt.
Pe 22 dec 2019, in timpul spectacolului, conferinte, interviuri de la Ateneu se uita obsesiv si insistent la mine. Apoi, la final, pe scari, era inconjurat de o multime, iar eu cand am iesit si cand m-a observat, i-a dat pe toti la o parte si a venit la mine. M-a luat de mana si m-a pupat cum face cu toata lumea, dar ma privea provocator. Nu era acel pupat sau dat mana obisnuit al lui. Si ma strangea f tare de mana. M-a deranjat abordarea. Nu cad pe spate asa usor, mai ales ca sa le arati tu celor din jur ce macho, ce tare esti.
M-a intrebat de trei ori la finalul discutiei cum ma cheama, fara sa imi desprinda mana de care ma strangea tare, si mi-a spus ca ma asteapta la el…..22 decembrie 2019. Stia oricum cum ma cheama. Inca ramasese pe scarile Ateneului si ma privea insistent in timp ce tragea din tigara, mai eram doar trei oameni, iar eu stateam de vorba. Nu m-am dus la el. A mai trecut si ianuarie, nu ma dusesem, relatia cu iubitul meu era tot mai tensionata din cauza politicii cu care nu era de acord.
A fost de ajuns sa scriu pe Facebook despre Orban ca sunt sigura ca va organiza alegerile locale&parlamentare la fel de bine cum a organizat si europarlamentarele si prezidentialele, ca gata! Domnul s-a aprins si mai mult! Culmea, in ianuarie v-am dat si dvs cerere de prietenie pe FB. Nu mi-a fost acceptata. Asa cum si prietenul meu simtea si prevedea viitorul, asa si dvs ati simtit. Desi eu in ianuarie 2020, o secunda nu m-as fi gandit ca Orban imi va schimba viata. Nicicand nu m-as fi gandit pe atunci ca eu voi ajunge sa imi distrug familia si cariera pt si din cauza promisiunilor si a gesturilor lui Orban. Nu ma gandeam ca Orban ma va cuceri si va profita. La el tot nu m-am dus. Nu l-am cautat. Nu ma interesa in mod special, eram interesata doar sa pun umarul la schimbarea tarii. Eram foarte cautata si curtata in PNL la inceput. Si multe luni si cel putin un an am fost. De la ministrii, primari, structuri, pana la membri simpli. (I-am zis tot, intotdeauna de toti, si care s-au dat la mine, a stiut 24h/24 ce fac).
Am fost chemata la inceputul lunii februarie 2020 la ministerul Transporturilor de catre Irinel Scriosteanu, care mi-a promis, fara ca eu sa cer ceva, ca ma va lua din Tarom si imi va da un post mai bun. Nu stiam de ce ma chemase. Nu intelegeam nici de ce propunerea asta.
La cateva zile, am primit telefon de la centru, de la vicepresedintele TNL National ca a fost sunat presedintele PNL CORBEANCA si i s-a spus ca pe langa functia de presedinte OFL sa fiu numita si presedinte TNL. M-am intalnit cu George , Pres TNL ILFOV de atunci la Snagov sa ma cunoasca si sa imi spuna ce implica asta.
Apoi, am fost sunata iar de catre George , pres TNL ILFOV sa ma anunte ca pe 14 februarie a convocat sedinta in care voi fi numita pres TNL CORBEANCA. Am inceput sa dau telefoane in partid, la Ben Oni Ardelean, la Vela, la altii, sa ii intreb daca cumva au vreo implicare, pt ca m-am trezit pe piedestal si nu inteleg de catre cine. Ben Oni mi-a zis ca Orban a dat ordin. Zis si facut. Pe 14 febr 2020, m-am prezentat la sedinta BPJ ILFOV, in seara aia iubitul aproape ca m-a parasit. Am fost afectata profund si nu stiam ce sa aleg intre serviciu si iubit, si politica. Am fost sunata imediat dupa sedinta in seara aia de pres TNL de la Chiajna si am fost invitata pe 23 febr 2020 la lansarea primarului de la Chiajna la Militari Residence. In urmatoarea saptamana, iubitul meu m-a ignorat total. Cu o seara inainte sa merg la Chiajna, m-a parasit in parcarea aeroportului dupa ce am iesit de la serviciu amandoi. El spera totusi sa renunt la politica, apoi era convins ca sunt cu cineva. Eu nu am putut renunta la politica. Pe langa invidiile care au aparut in partid dupa ce lumea a vazut ca am fost cocotata pe un piedestal, nou revenita, fara sa fac absolut nimic, suportam si ironiile colegilor si a celor care nu il inghiteau pe Orban din Tarom si destramarea unei povesti de dragoste, alaturi de un pilot de care m-am indragostit la serviciu. Dar eu inca nici nu stiam cine e Orban defapt. Pe 23 februarie, am ajuns la Militari Residence si am fost asezata in primul rand de catre George si cei de la Chiajna.
Ma simteam jenata, nu meritam acel loc. Apare Ludovic din spate. Mi-a trezit pe loc un interes altfel, datorita aceluias fel arzator din privire insistenta, care vrea sa imi spuna ceva. Pe tot parcursul evenimentului, cand vorbeau ceilalti, se uita tot timpul la mine. Cand s-a urcat pe scena, s-a oprit in timpul discursului, si mi-a zambit indelung. Unii s-au uitat catre mine. Apoi a reluat. Nu eram dispusa sa cedez. Sunt obisnuita ca barbatii sa se perinde pe langa mine, si sunt oricum satula de ei. Am mers pe jos sa inauguram sediul. Era ochi dupa mine tot timpul. Cand am intrat in sediu, s-a dus la baie, apoi a iesit si a venit direct la mine, eu stateam cu tel in mana, spunandu-le celorlalti ca are o cerere mai speciala de poza si restul sa astepte. Nici atunci nu i-am zis nimic, din nou ma deranja abordarea de fata cu toata lumea. Dar ma strangea de sold de mama focului, ca nu mai puteam sa respir.
Apoi, la final, m-a asteptat la masina Daniel Gheorghe, care m-a invitat la masa. Dar nu la masa unde erau toti ceilalti colegi din partid, ci la masa unde era Ludovic restransa, sus, la ballroom Militari. Cand am vazut SPP-ul la scari, dandu-mi seama ca e si el acolo, am refuzat sa mai urc. A insistat enorm Daniel, am urcat. Erau la masa Hubert, candidatul, Ionel Scriosteanu, Nelu Comusi, Antonel, Nicoleta Pauliuc, si inca un senator, care e acum pe la aparare, imi scapa numele, eu, Daniel Gheorghe si inca doi care nu stiu cine erau. Intre timp, au mai plecat. Pe tot parcursul mesei, nu i-am zis nimic lui Ludovic. Nu il bagam in seama. Vizibil furios, dupa vreo 40 de minute, a inceput sa isi bage pula in unii. Dupa vreo doua ore, a zis ca va pleca ca „a amenintat nevasta-mea ca ma asteapta la masa” si daca nu se duce, iar va face ca o nebuna, sau criza, nu mai stiu exact cum s-a exprimat.
A venit momentul sa isi ia dupa vreo doua-trei ore „la revedere”. Cand a venit la mine, s-a inrosit la fata, era fastacit tot, nu isi mai gasea vorbele, se balbaia. Mi-a zis doar atat „păi…..voi veni la Corbeanca si sa te pregatesti” apoi, „pa”. Am zis „da, la revedere”. Sa recunosc, ca in momentul acela, dupa ce l-am simtit in fata mea ravasit, mi-a transmis puternic sentimentul si dorinta, si am inceput sa ma simt atrasa si eu de el. Dupa respectiva masa, nu stiam daca sa il caut, sau sa mai astept.
Prietenul meu, fostul deja la momentul acela, a aflat ca am participat la masa aia, si mi-a zis ca sunt amanta lui Orban. Ceea ce nu era adevarat. Dus si pierdut a fost, chiar daca ne vedeam la serviciu, nu am mai vorbit cu iubitul din februarie 2020 pana in aprilie 2021, momentul cand am plecat din Tarom la Camera Deputatilor si cand el a considerat ca e cazul sa lupte din nou pt mine.
Am ajuns acasa in seara aia de la masa, si vreo cateva nopti la rand am stat sa ma interesez la cunoscuti de Orban si sa ma uit la filme, interviuri, discursuri. Am gasit ca nu ne diferentiaza aproape nimic si merita sa il caut. Asa ca am decis sa astept sa termine interimatul, sa nu mai fie premier, si ca il voi cauta. Nu a fost sa fie asa, iar in seara cand fusese la Cotroceni i-am dat un sms. A raspuns efectiv instantaneu. Am vorbit si la telefon. Nu a mai apucat sa vina la Corbeanca. Venise criza peste noi. Mi-a dat sms de 1 sau de 8 martie, nu mai stiu exact.
Nu stiam ca cei din PNL deja ii pregatesc debarcarea. Insa, toata lumea a inceput usor, usor, sa ma cheme si sa imi explice ca chiar daca il sustinem pe FB, o facem la cererea lui si ca vor fi schimbari cand o sa fie momentul, mi s-a explicat ca Madalina Simion e o nenorocita care nu poate sa ramana la usa tarii si multe, enorm de multe lucruri.
Alegerile mele au fost de fiecare data sa raman langa el. Ii spuneam tot, despre toti, ce imi zic. In perioada martie-aprilie-mai 2020, relatia cu el, s-a sudat, nu ne vedeam, dar vorbeam. Ne cunosteam. Parea fericit de cate ori ma auzea. Il incurajam, scriam, faceam tot ce puteam pentru el. Renuntam, pe rand, la toate, la toti, la mine in primul rand. Prinsesem in martie 2020 primele zile de campanie cu Tase Stamule. Era cu ochii pe mine Ludovic.
In mai 2020, m-am dus cu doua zile inainte de ziua lui la el, la guvern, ii comandasem de la o casa de moda din Timisoara o cravata si alte chestii. Am intampinat-o si eu pe celebra sperietoare a partidului, Madalina Simion. Care nici nu avusese bunul simt sa imi spuna ca defapt el ma asteapta in birou. A avut un comportament de cea mai joasa speta, nu am fost obisnuita sa fiu tratata asa si nici nu am vazut asa ceva, mai ales la un asemenea nivel. (Tatal meu are o pozitie importanta la cea mai mare fabrica de biscuiti din Romania de peste 25 de ani si acolo protocolul nu asa arata.)
A fost primul moment in care am considerat ca trebuie sa renunt, problemele se tot precipitau la serviciu, ne taiase salariile, aveam 1.300 lei pe luna, toti ma dadeau in suturi ca sustin un om care ne-a taiat salariile, etc. Seara, pe la ora 22-23, dupa ce m-am dus si i-am lasat alea, m-a sunat si mi-a zis ca ii pare rau pt cum s-a comportat Madalina cu mine, ca ii scrisesem. Si normal, ca m-a intors din drum. Am apreciat!
Peste vreo doua zile a aparut celebra poza facuta de Ben. I-am dat imediat un sms. M-a sunat, si Ludovic printre altele, m-a rugat si mi-a cerut la telefon sa nu mai vorbesc de azi inainte decat cu el. Mi-a parut putin cam posesiva abordarea si pot zice ca usor ma indepartase. (pt ca il stiti, este un barbat gelos, razbunator si posesiv, desi nu pare deloc asa. Tot din gelozie ma si face in toate felurile acum, fara sa isi asume altele. Nicio pbma.)
Dar, eram deja intrata in hora.
Mi-a fost spart Facebook-ul, probleme la munca, etc. Ii ziceam. Stia ce salariu am. Si a inceput sa imi promita ca ma va lua de acolo, sa ii trimit CV ul si rezolvam problema. Nu a vrut nimeni sa ma angajeze, decat daca renuntam sa il mai sustin.
Nici cei de la ANRE cu care el vorbise, nici altii de la nu stiu ce institutie de stat, etc. Nu-mi doream sa plec din Tarom, dar trebuia. Colegii ma urau, salariul era de 1.300 lei pe luna si lucram in ture. Ludovic continua sa imi promita. Ne mai vedeam dupa ce s-a mai dat drumul, in iunie, iulie….in weekend uri la Modrogan. Cand erau anumite persoane se ferea, si eu l-am protejat intotdeauna, pt el. Nu pt mn. De fata cu oamenii ii spuneam dl presedinte, dl premier, dar el pt mine cand eram noi doi, era Ludovic. Habar nu avea cineva, oamenii doar incercau sa inteleaga de ce nu renunt la el. Unii ziceau ca ma plateste si ca e totul straniu.
La functia de pres TNL renuntasem din martie 2020, fiindca cei de la ILFOV mi-au pus in vedere sa imi vad de ale mele si sa nu il mai sprijin pe Orban. El mi-a zis sa ma mut la un sector de pe Bucuresti. M-am dus la sectorul 1. Absolut tot ce se discuta impotriva lui, ii ziceam. Treptat, toti au inceput sa isi dea seama ca de la mine afla si stia. Mi se spunea „turnatoarea lui Orban”. Oamenii ma evitau.
In sfarsit, a venit campania electorala si l-am ajutat enorm. Cand iesea cu Violeta, cu Antonel, cu Madalina, se cam ferea, ca e normal. Si cand ma duceam la el cu treburi, de secretare se ferea intotdeauna si lasa usa deschisa. Daca era singur, era relaxat, degajat, dulce si inchidea usa la birou sus la Modrogan.
Dar sunt si unele persoane de care nu se ferea. Aceia sunt prietenii nostri comuni, care pe dvs nu va cunosc personal, si care in prezent au ramas cei mai multi, doar ai mei. Sunt suparati toti pe atitudinea lui. Din prietenii lui vechi.
Trec peste tot ce a insemnat campania electorala, in care am mers pe banii parintilor mei, fiindca salariul de la Tarom nu-mi permitea sa sustin motorina, mancarea si toate cheltuielile pt o zi de campanie grea, in vara torida, si cu mastile la gura. Ii ziceam seara cand vbeam la telefon, tot ce a fost in sectorul X si ce se discuta, sau in orasul sau comuna cutare, daca el nu era prezent. Nimeni nu intelegea de ce eu ma duc peste tot si sunt la orice eveniment. Buc, Ilfov sau tara. Dar el imi permitea orice. Oricum daca aveam probleme pe undeva, ma baga SPP ul, sau el, sau Cata Dumitru care s-a ocupat de toataaa campania. Care si el la final, mi-a zis, pleaca de langa Orban, e dificil, nebun, injura ca un birjar si vei avea probleme.
Pe mine nu m-a injurat niciodata, desi meritam. Pacat. Trebuia sa ma injure.
In octombrie 2020, a plecat la Paris. Stiam de la el ora la care pleaca si m-am dus la aeroport stiind ca are si frica de avion, sa il conduc, sa il vad, sa ii dau curaj. A fost asa de fericit in dimineata aia si de mandru ca m-am dus, incat mai avea putin si ma saruta de fata cu toata lumea. A spus spp ului sa traga masina langa mine, a coborat si a venit si s-a lipit de mine. Am stat pana a decolat. Imi facea cu mana din cockpit, ca Florin, comandantul de Boeing de la cursa respectiva il bagase in cabina pilotilor. Daca nu eram acolo, s-ar fi intamplat un incident si nu ar mai fi plecat la Paris.
Una dintre cale ramasese uitata sub roata avionului in fata, si am urlat la colegul de la handling sa o ia, desi pilotii primise deja aprobarea sa miste aeronava de pe loc. Ursu era de fata. A fost fractiune de secunda in care am oprit avionul. Probabil ca acela a fost scopul meu sa ma aflu acolo in acea dimineata incetosata, ca el sa plece totusi.
Cand a revenit, l-am asteptat pt ca ii scosesem un tablou auriu cu o poza superba cu el pe covorul rosu la Paris. A doua zi, am fost sunata de catre sefa operatiuni sol Tarom si am fost chemata la ea in birou. Mi s-a spus ca pentru ca m-am afisat in vazul tuturor si nu am anuntat, bla bla bla, vor lua decizia intr-o Comisie de cercetare disciplinara daca mai raman in Tarom sau ma vor concedia. L-am sunat imediat cum am iesit din birou. Era nervos oricum pe ce patisem, dar parca eu eram vinovata. M-a chemat imediat la el sa incercam sa rezolvam problema. M-am dus cand am avut liber de la munca la el. Nu as fi facut asta daca stiam ce urmari grave va avea pt amandoi.
Nu a fost pt prima data, cand ma dusesem cu legitimatia in timpul liber, toti faceam asa. Problema era Orban. Cat a fost premier, aceasta actiunea demarata de catre psd istele respective, in frunte cu Mihaita Ursu, impotriva mea, nu fusese inaintata. Imediat cum nu a mai fost premier, am fost chemata, la raport. In sfarsit. Va dati seama ce s-a declansat la mine in familie, si ce a insemnat pentru mine, munca de trei ani de acolo sa imi fie strivita, doar pt un lucru marunt, si ce stres a fost sa fiu in fata unor cinci oameni care mi-au facut un dosar gros de cateva palme, sa ma intrebe ce am discutat cu Orban la aeronava si ce relatie am cu el, imi e ruda cumva, etc.
Nu am dat curs acestor porcarii, raspunzandu-le ca m-au chemat conform regulamentului, nu sa ma chestioneze de lucruri personale, si daca vor, sa ma dea afara si sa terminam povestea odata. Nimeni, nu va sti ce am simtit in acele momente in inima mea, umilinta primita. Incercam sa il protejez si pe el. Ei acolo vroiau sa ajunga prin mine. La el.
In luna decembrie 2020, eram foarte apropiati unul de celalalt, si chiar il simteam si pe el indragostit tare. Ii gestionam deja de cateva luni bune pagina de Facebook, ca baietii au zis ca s-au cam saturat ca ar fi normal sa fie platiti…asa ca m-am implicat eu. Raspundeam oamenilor, vorbeam cu ei, ii trimiteam ce consideram important. Etc. Pe 24 decembrie, m-a asteptat la Modrogan dormind pe canapea, cand am ajuns, dormea. Am vrut sa il trezesc sarutandu-l, dar am zis sa il las sa doarma.
Cand s-a trezit, era ciufulit si nearanjat, m-a luat in brate, ma mangaia si ma pupa. Se alinta si eu il alintam, nu mai exista nimic, nici familie, nici serviciu, nici prieteni, nici oamenii din partid, eram indragostita si dispusa sa mor pentru el. Exista el, muzica in surdina, intunericul din camera(birou), mirosul lui si tigarile, cu geamurile deschise. Asta era atmosfera de fiecare data pe acolo. Am stat de vorba, etc apoi, fiecare ne-am dus la casele noastre. Vorbeam in fiecare zi prin sms uri.
De revelion, la miezul noptii, eu petreceam cu o gasca din TNL, el era la Sinaia. Mi-a raspuns la mesajul de la fix miezul noptii de revelion. In rest, nu a raspuns la NIMENI. Decat a doua zi sau dupa doua zile. In prima saptamana din ianuarie 2021 fusesem convocata la comisie la Tarom. Asta e. A fost prima mare suparare pe el, fiindca fugea sa isi asume acest lucru. Ca barbat, nu imi placea atitudinea lui, dadea dovada de lipsa de barbatie. Ma duceam peste el cu Madalina sau Adriana de fata.
De ziua mea, in ianuarie, mi-a trimis 7 trandafiri galbeni prin David. I-am scris asa „daca vrei sa raman langa tine toata viata, dovedeste-mi asta de ziua mea”. In cateva ore, m-a sunat David, soferul lui Cristi Barbu. L-am sunat, i-am multumit. M-a intrebat emotionat tare daca i-am primit si daca imi plac. I-am pozat, i-am trimis. Aparuse la orizont Dinu Vali. A inceput sa imi povesteasca toate betiile, toate petrecerile, toate porcariile lui Ludovic. Deja le stiam, unele nu. Va dati seama, ca femeie, sa aud de un asa trecut? In sfarsit, am trecut si peste asta.
Nu ma intereseaza trecutul lui. Dupa ce am fost in comisie la Tarom, mi s-a transmis clar ca in martie, contractul meu de munca, din cauza asta, nu va mai fi prelungit. Eram disperata. In familie aveam o problema mare. Il rugam sa faca ceva. In final, intr-o seara, tarzie la Modrogan, l-a sunat pe Bode, eu fiind de fata, dupa ce a citit si el scrisoarea aia facuta de aia si procesul verbal si l-a rugat sa ma ajute. Bode, rusine sa ii fie, dupa ce l-am ajutat sa ia masuri in Tarom si sa reduca cheltuieli inutile, s-a fastacit. Nici nu l-a interesat. Era perioada negocierilor. Ludovic era f nervos. Si eu. Intr-o seara m-am imbatat si i-am scris ca ma pis pe el, ca trebuia sa imi trimita sute de trandafiri si nu 7, etc etc etc.. fiindca lui ii pasa de negocieri, nu de problemele altora. Mi-am cerut iertare si i-am spus ca bausem amestecat si ca il iubesc. Normal, un betiv, poate intelege comportamentul altui betiv la mixuri de spritz si pe fond de amaraciune. Sa fim realisti. Eu recunosc orice, am taria de a recunoaste, nu sa fug de un adevar.
Am inceput sa ne cam clatinam relatia, din cauza ca pe el il interesa pozitia lui, pe mine pozitia mea si cariera mea. A trecut si februarie 2021, am avut un scandal la inceputul lunii martie la telefon, cred ca daca eram in fata lui, ma batea, respira repede, de parca alergase 100 de km, nu ca nu meritam o bataie. Pe fondul acestui moment , toti stiau cu Taromul, incercam sa ma salvez, iar altii incercau sa profite de moment sa ma ia in tabara lor, de la Rares Bogdan, Sighiartau, pana la proasta aia de Alinuta. Eram pe punctul de a ceda. Nu am facut-o. Angajarea mea in cadrul Biroului Permanent de la Camera Deputatilor, s-a negociat si stabilit la carciuma lui Laurentiu din Cismigiu.
Laurentiu, pe care Ludovic il cunoaste din Brasov, si carciuma (restaurant) la care Ludovic bea si manca cand era viceprimar al Capitalei. E aproape restaurantul din Cismigiu de primaria capitalei. Am uitat cum se numeste. Nici nu conteaza. Am fost angajata pe sesiune, pe Biroul Permanent. Alte detalii sunt mai putin importante. Ce credeti? Ca a avut habar cineva? NIMENI! DOAR NOI SI RESPECTIVII stim cum am ajuns eu acolo la parlament. Stia zilnic ce fac. Ludovic mi-a zis clar la inceputul anului 2021 ca daca ma dau astia din Tarom, sa vin la parlament. Am zis, da! Evident.
Normal ca ma duceam langa barbatul pe care il iubesc. Nimeni nu intelegea cum am ajuns acolo la parlament si din nou, „de ce ea”. Ne feream de angajatele lui de la Camera Deputatilor. Iar daca vroiam ceva, intram pe usa din spate. Sau tot la Modrogan in weekend uri.
Dar, cu cateva zile inainte de a pleca din Tarom, sefa mea si sefele, si-au dat seama de raul facut, plangeam enorm zilnic ca trebuia sa parasesc locul in care m-am format, deci sefele mi-au propus sa raman prin urmatoarea metoda. Sa ma transfer pe serviciul „IN FLIGHT”, si dupa ce pleaca Ursu, sa revin inapoi pe postul meu. Am stat si m-am gandit. Multe zile. Dar IN FLIGHT e un job pentru analfabeti, insa nu era alta solutie.
Insa, gandeam, sa renunt la Ludovic, despre care oricum stiam ca pierde tot, si sa raman aici sa imi vad de viata mea, sau sa ma duc in parlament? A fost cea mai grea decizie a vietii mele pana acum. Nu stiam ce sa aleg. Am ales sa ma duc in parlament. Ca sa fiu langa el. Nu de altceva. In ultima zi de Tarom, am plans si parca stiam ca nu o sa fie bine.
Am simtit ca rup o bucata din inima mea, ca renunt la o parte din trupul meu. M-am oprit noaptea in fata aeroportului in ultima seara si am plans in genunchi, si de umilinta. In nici o luna de zile, fostul meu prieten, pilotul, m-a cautat. Eram la parlament. Mi-a zis sa vin inapoi in Tarom si sa il dau dracului pe Orban. Am stat din nou pe ganduri, dar, imi respect promisiunile si cuvantul dat fata de cineva. Ludovic nu imi spusese vreodata ca intelegerile noastre sau promisiunile facute reciproc, cad. Asa ca, nu aveam motiv sa il parasesc pe Ludovic. INCA! I-am spus fostului prieten cu care nu mai vorbisem din februarie 2020 sa nu ma mai caute si sa uite de mine. Zis si facut. In parlament, iarasi ii spuneam tot ce se intampla si cum gasca Sighiartau-Pavel-Rares se lupta sa ma ia de partea lor. La parlament, nu mi-a mai fost prelungit contractul, si de acolo mi s-a rupt filmul. Nu avea curajul sa imi spuna efectiv ca nu ma mai poate ajuta.
Pe 1 iunie seara, am avut al doi-lea mare scandal cu el, dupa cel de la inceputul lunii martie, in care a urlat tare de tot la mine si mi-a zis: „mă, unde ai vazut tu azi mă ca am avut timp? Tu vrei sa ma bagi in boala mă, vrei sa ma bagi in pamant, nu mai pot mă cu tine, habar nu ai tu ce inseamna sa stai sa dai mana cu toti, sa stai la poze , sa ii asculti pe fiecare, nu mai pot nici de spate”. Iar eu i-am zis dupa urlete, calma, ca vreau sa termin tot si daca mai vrea ceva de la mine sa imi zica acum. Mi-a spus asa, tot calm, tragand aer in piept „Da! Te rog, intelege-ma, ai rabdare si lasa-ma sa gasesc o solutie, da Cristina?” M-am gandit, si i-am zis: DA, te sarut si gata. Apoi mai tarziu i-am dat mesaj cu iarta-ma si te iubesc mult.
Solutia nu a venit, timpul a trecut. Fostul prieten continua sa ma caute. Tocmai de aceea il si intrebasem pe 1 iunie seara daca mai vrea ceva de la mn sau nu, vroiam sa ma impac cu fostul iubit si sa ma intorc la Tarom. I-am zis dupa, tot la o betie, cand solutia nu venea, tot fara job eram, cu scandal in familie, ca fostul ma tot cauta si sa aiba grija sa nu ma intorc la el. I l am aratat, i-am trimis poze. A parut deranjat tare de tot.
A trimis pe doi tipi sa imi spuna sa il inteleg ca nu ma mai poate ajuta.
M-a deranjat din nou, lipsa de barbatie. Mai fac o paranteza, in luna mai 2021, cand nimeni, la Teatru de Vara din Herastrau, nu a vrut sa il aplaude, ma asteptam la asta ca se discutase, m-am ridicat in picioare si mai aveam cativa prieteni pititi organizat din partid si le-am zis „cand ma ridic eu, va ridicati si voi” si atunci, am creat o falsa impresie si l-am salvat, toti au fost atunci obligati sa se ridice. Nici in ziua de azi el nu stie. Eu a trebuit sa ii ridic cu forta de pe scaune atunci sa il aplaude pe niste idioti din jurul meu. Iar la final, s-a uitat in ochii mei si ne venea la amandoi la plangem. Stiam amandoi ce va urma. Nu puteam sa il tin in brate si sa il pup, de fata de toata lumea.
Cateva zile am fost plecata din tara dupa ce am plecat din parlament. Parintii , in special mama, dorea sa ma tina cat mai departe de el. A inceput sa il urasca. Cand am plecat din tara, era profund afectat. Ma mai suna, ca il sunam eu, si mi-a zis ca la toamna imi gaseste un serviciu ca nu vrea sa mai plec si crede ca si pe mine asta ma intereseaza, sa nu fiu nevoita sa plec. Nu am putut sa stau plecata. Am venit acasa. A fost bucuros. O luna am lucrat la o firma f mare. Nu imi gaseam locul, nefiind obisnuita cu biroul si spatii mici. Vroiam inapoi la Tarom.
In sfarsit, in vara lui 2021, i-am zis , iubitule, eu raman langa tine neconditionat, te sustin pana la capat. Hai sa uitam de astea. Nu m-am afisat NICAIERI cu el, la nicio conferinta. La PNL eu renuntasem din ianuarie 2021. Dar la Ludovic NU. Stiam umilinta ce urmeaza pe 25 sept. Ne vedeam doar cand era singur la Modrogan, in weekend uri sau seara tarziu, rar, ca era mereu plecat. Uneori, era atat de suparat…..incat, isi varsa frustrarea pe mine. Ma saturasem de comportamentul urat. Dar, toate discursurile, pe unde a fost, am urmarit tot, si ii ziceam mereu, il incurajam, ii spuneam unde mai greseste, ii ziceam daca il vedeam cu lacrimi sa inceteze, il imbarbatam, chiar daca stateam pe sezlong in curte si plangeam ca pierdem de cate ori mai pierdea cate o filiala. In iunie sau iulie 2021, doua ore cat au durat numaratoarea alegerilor pe Bucuresti, am petrecut „romantic”, pe scarile salii polivalente. Dupa, seara a plecat la Arges si vorbeam din masina. De cate ori ne vedeam, ne era greu amandurora „despartirea”. Simteam nevoia sa mai ne scriem sau sa vorbim dupa.
La congres eu nu am fost. Nu am vrut sa il vad umilit in fata mea, nu am vrut sa fiu umilita. Nu am vrut sa il privesc in ochi umilit, ce as fi putut sa ii spun?
Din cauza frustrarii, si inainte de congres, dar si dupa, nu mai inghiteam comportamentul. Ma departasem. Dar am revenit in noiembrie 2021 din nou, si ne-am reluat joaca. I-am spus sa nu isi faca partid, fiindca pica intr-o capcana si va fi inlaturat. I-am zis sa preia alternativa dreapta, sa schimbe numele, ca in caz de ceva, va avea alte parghii. Ma ascultase, dar actualii si viitorii noi tradatori, s-au opus vehement, era clar. Oricum, el intotdeauna a tinut cont de parerea mea. Decembrie 2021-ianuarie 2022 a fost frumos, cu COVID. Am iesit din carantina la o zi dupa el.
Ii trimisesem un fost coleg de la Tarom dupa ce terminasem cu covid, care a venit sa ma intrebe daca sa se bage la el sau nu, care a si infiintat Forta Dreptei Corbeanca. Era normal ca tot eu sa ma ocup, dar din umbra totala de data asta,de organizarea si infiintarea a Fortei Drepte Corbeanca. In februarie 2022 cand ma duceam la el la parlament seara dupa ora 19.30, imi punea muzica, Pasarea nsh care, Phoenix, fata verde, etc….era fericit, ii mai aratam una alta pe la calculator, la Facebook, barfeam. Ma intorsesem in decembrie 2021 in aeroport, la RAS lucram, la Ivascu. Am lucrat pana in septembrie 2022. Aveam probleme cu anumiti colegi care stiau si nu il suportau, nici pe el nici masurile luate. Inca trageam urmele publice. Cea mai mare ruptura dintre noi doi, s-a produs in martie 2022. Aveam pretentia de la el, de 1 sau 8 martie, doar un LA MULTI ANI sa imi zica. Pe 8 martie seara, dupa mai multe pahare de cognac si vin rosu, i-am scris, groaznic. Si mult. Dar nu mai stiu ce. Stiu ca groaznic de urat.
Mi-a zis a doua zi la telefon pe 9 martie „iar ai baut? Eu cred ca nici nu mai stii mi-ai scris aseara daca ai baut”. I-am zis, „da, am baut, nu mai stiu ca am si sters”. A inceput sa ma certe inainte sa ma intrebe daca am baut si sa imi zica cum e posibil sa il terorizez cu atatea mesaje daca vad ca nu raspunde, nu imi e clar ca nu poate sa vbeasca la tel daca nu imi raspunde?
Mi s-a parut normal si civilizat, sa faca un gest atunci in martie 2022. Totusi!
Si…..fiind intoarsa prin aeroport, fostul prieten ma tot curta, ne intalneam intamplator pe acolo. Si… ma si impacasem, vazand lipsa de educatie a lui Ludovic prin care putea barbateste sa faca un gest de 1 sau 8 martie, i-am zis asta. I-am spus la mijlocul lunii martie ca m-am impacat cu fostul prieten, si ca deja am facut dragoste cu el in masina lui in parcarea aeroportului, neputand sa ne abtinem si ma voi intoarce la Tarom si imi voi relua viata de dinainte si ca ma voi si casatori.
De atunci ma uraste in adancul lui! A sunat la Mihaita Ursu la finalul lunii martie 2022 sa il dea afara pe pilotul O.G. A fost trecut pe lista neagra si a fost expediat din companie, un pilot comandant cu 14.000 de ore de zbor. La inceputul lunii mai a avut ultimul zbor. M-a gasit iubitul vinovata pt asta. Ba mai mult, s-a speriat ca Ludovic i-ar putea face si mai mult rau. Iar ma parasise, nici nu ma simtea convinsa, spunea ca gandul meu e la Orban. Vorbise si cu Ludovic la telefon. Doar ei doi stiu ce au vorbit. Eu nu cred ca voi afla vreodata. Acum e pilot la Animawings.
Ludovic a profitat ca am fost iar parasita din pricina lui si pusese pe Facebook, melodia noastra, adica, una dintre melodiile noastre, I’ll never fall in love again, a lui Tom Jones. Prima melodie pe care eu i-am trimis-o.
L-am sunat imediat si a reactionat. Ne-am mai jucat putin, iar. Cei care stiau, mi-au spus cand au vazut piesa la el: „ăsta inca e indragostit de tine”. Mesajul il stiam amandoi, stiam ce vrea sa imi transmita. Mama a luat foc cand a vazut ca ma intorc. Cred ca l-a amenintat. S-a retras putin. Totul devenise amenintator si pt mine. Dezmostenire daca mai continui cu Orban. In iulie nu m-am abtinut si i-am trimis poze goala cu mine iar lui Ludovic. Oricum, inainte, era ceva obisnuit. Mereu ii trimiteam poze nud cu mine. Ii faceau placere.
Cand am stabilit ca ne vedem, mama a aflat, si a facut orice sa impiedice sa ne vedem. Nu stiu exact ce s-a intamplat. A vorbit si cu pilotul, sa ma debaraseze de Orban. Si-au dat mesaje. Ei stiu ce. Am stabilit cu Ludovic ca ne vedem intr-o vineri. De frica la ce primise pe telefon de la familia mea, nu mi-a raspuns si nici nu a avut puterea sa imi zica ce. Ca sa stiu si eu. Imi anulasem o plecare la mare, ca sa ma vad cu el intr-o vineri seara si o sambata in Victoriei, normal, cand nu era nimeni. Prin august. Faptul ca nu mi-a raspuns la telefon, apoi a sunat si mi-a spus ceva ce nu mai auzisem de la el, de ma blocasem, si nu si-a asumat sa imi spuna ce se petrece cu adevarat, am luat cheia si l-am inchis la birou, usa de la un hol.
Nici nu i-a pasat. Pe el cred ca mai mult il intereseaza melodiile noastre, inclusiv Aurelian Andreescu, ca tot eu i le-am trimis. Nu a trecut mult dupa inchiderea in birou, ca iar am inceput sa vorbim la final de septembrie. Eu eram din nou cu pilotul. Eram la Cluj cu el, deci tocmai ajunsesem, cand cine ma cauta de dimineata? Ludovic. Care stia de undeva, de la ai nostri comuni, ca sunt la Cluj, in mini excursie, cu pilotul. Dar cum m-a cautat? Pe Facebook. Nu mai eram dispusa sa renunt iar la pilot. Mama era calma. Terminase cu scenariile, nervii, ura, si conturile false de Facebook.
In octombrie nu ne-am vazut. A aflat ca mi-am facut firma de constructii. Nu lipseau „like-urile” lui Lud de pe Facebook catre mine. Eu, IGNORE. Si scrisese ceva vag. Am ajuns la Resita, in octombrie, prin oamenii lui Ludov, incercand sa iau un contract. A trebuit sa ii zic. In noiembrie, a organizat o sceneta, doua defapt. Prima nu i-a iesit, cea dintr-un parc. Ca nu m-am dus. Fusesem invitata de catre un prieten comun, care nu va cunoaste, dar stie alte detalii. Nu ma dusesem, ca nu am vrut. Iar in IOR, fusesem invitata de acelas om impreuna cu altcineva sa plimbam animalele. Cand am vazut ca e acolo Ludovic si campania, am vrut sa plec.
Nu il pot ierta pt faptul, ca pt a-si proteja imaginea, ma denigreaza in fata altora si cum bine stim amandoi, din gelozie si ura, pt faptul ca in acest cerc este si acel pilot cu care el a dus lupta tacuta. Si-a propus sa ma jigneasca. Dar cand a trimis-o pe amanta lui Barbu in luna aprilie 2022, doua saptamani sa ma spioneze la serviciu? Pt ca se stie cu fostul meu sef si a angajat-o la misto pe tipa, a pus-o pe tura cu mine…..ca sa afle tot de pilot? Iar ea, mi-a zis sa plec imediat de la locul acesta de munca si sa merg la parlament. M-a dus la parlament pe 9 mai, si a zis ca nu plecam de acolo pana cand nu urc la Ludovic sa ma impac cu el si sa ii zic ca eu trb sa lucrez si sa ma intorc la parlament. Nu am cedat. Nu am facut asta. Dar am aflat ca Ludovic mi-a transmis daca mai e sau nu iubirea vietii mele, daca nu a mers faza, dupa aproape o luna a pus Tom Jones pe facebook, aici a functionat, ma emotionase. Puscas se ruga de mine in luna mai si toata vara sa ma inscriu in FD. Oare de ce? Credeti ca FD avea sau are nevoie de mine? Sau Ludovic avea nevoie?
In sfarsit, ne-am impacat in noiembrie, iar, in IOR, iar in urmatoarea saptamana eram asteptata la Forta Dreptei sa ma inscriu. I-am zis clar ca pt el o fac si nu pt altceva. Mama a aflat, a facut pe dracu in patru sa afle, si a blocat treaba asta. Iar scenarii, mesaje, etc.
Cand a fost la Casa Romaneasca in prima saptamana din decembrie, am sunat acolo si i-am trimis papanasi. I-am zis ca vin la Sibiu. I-a fost atat de frica sa imi spuna ca o sa fie si sotia acolo, incat sa nu spun ceva, sa nu zic poate si treburi politice din razbunare, sa nu fac show. S-a justificat ca in apartament a avut doua dormitoare si a dormit separat, de parca i-as fi cerut socoteala. La Bucuresti, i-am zis niste chestii prin mesaje. M-am oferit sa il duc cu masina cand am timp, eu sau trimit pe cineva, ca nu e normal si in regula sa mearga singur si cu metroul. L-a infuriat asta. Iar in saptamana de dinainte de CRACIUN a avut un comportament EXECRABIL. Mi-am asumat toata situatia ORBAN. Si asa, nu e frumos sa ma astepte mereu cu picioarele pe masa, ca nu suntem in sufragerie. Sau sa vorbesc cu peretii pana termina cacatul ala de joc.
Mi-am calcat in picioare familie, iubit, locuri de munca, prieteni, principii de viata, moralitate, interesele, demnitatea si onoarea. Pentru gelozia lui, ura pe persoanele apropiate pt faptul ca a pierdut autoritatea, nu sunt obligata sa accept jignirile lui. Sa isi asume!
Au ajuns oamenii sa imi zica din trecutul lui, de la faptul ca s-a destainuit cuiva ca bea din cauza sotiei, sau ca sotia l-a inselat cu un prieten (asta cu multi ani in urma), sau ca a murit un om din cauza lui din camarila lui Stolojan, si ca l-a lasat in agonie, sau ca in 2007 a facut sex cu doua femei jurnaliste, beat fiind, si e santajat cu acel video si cu cate si mai cate povesti….cu barurile de streaptease, sau cand de culca cu tinere pe la petreceri cate o noapte, ori le pipaia prin bai pe la cluburi.
Nu ma intereseaza nici cine il târa in bai, holuri, birouri, cu rusinea cand se imbata si nu m-a interesat nimic.
In primul rand, nu va reusi sa ajunga acolo unde vrea, nu din cauza trecutului. Ci din cauza faptului ca e inconjurat de oamenii de jos, de mediocrii, de oameni nespalati si murdari in jurul lui, si la propiu si la figurat. Nu ai cum sa ajungi si sa te mentii in functii mari cu oameni care nu au harul in viată de a sta sus. Pacat de el! El putea sa fie altfel!
Am avut momente multe in care am vrut sa renunt din cauza tuturor presiunilor. Salariu, pozitia la serviciu, cearta cu familia, etc. De fiecare data cand simtea sau vedea acest lucru, ma tragea inapoi sau punea oamenii sa ma sune sau sa se vada cu mine. Adevarul e ca niciodata nu am avut puterea sa renunt la el. M-am afundat in necazuri din cauza asta.
Stiu ca el este misogin si nu ii place defapt ideea femeii in politica.
I-am facut mereu cadouri. Cravate, parfum exclusivist, chitara, diverse. Imi placea sa ii duc cate ceva. Ar fi fost bine sa se comporte ca un adevarat gentleman, sa imi arate ca e un barbat puternic si adevarat. El a ales totul! L-am amenintat uneori, in 2022 ca o sa public tot datorita comportamentului. Eu am pastrat timp de un an si jumatate toate mesajele noastre, pt mine. Le-am sters la un moment dat. Ce am, le am de la prietenele f apropiate carora le trimiteam, au ramas in conversatii. Nici nu le inter politica. Niciodata nu mi-a dat prin cap sa ii fac rau. Nu voi publica nimic.
Dar ca sa inteleaga anumiti oameni, e bine sa ii informez. Intotdeauna, oricum, m-am intrebat daca cumva el e alta persoana in viata privata, si mereu m-am mai intrebat, de ce un om inteligent, nu poate sa urce si sa ramana sus de tot. Din cauza celor din jur, pe care i-a ales prost mereu, crezand ca ii sunt prieteni. Ei bine, il vor vinde. Si nu e el singurul care a contribuit sa isi aleaga persoanele din jur.
Alegi sa fii un om simplu, ramai un om simplu, ca tot omul de rand. Alegi sa devii si sa ramai rege, te comporti ca un rege, ca sa poti ramane un rege. Nobilimea nu se amesteca cu oamenii simpli, de rand.
ÎI multumesc barbatului pentru care am dat tot, pentru tot ce mi-a oferit. Psd ul nu m-a alungat din tara, dar el, da. Am semnat contract de munca pe cinci ani cu al doilea cel mai mare aeroport din Germania. La 1 februarie parasesc Romania, cu masina personala si bagajele, sau si mai rapid daca actele de locuire acolo sunt gata. E cea mai mare durere, dar aici nu mai sunt primita la aeroport, pe un salariu mare si pozitie buna, din cauza pretului ce il am de platit pt Ludovic. Probabil ca nu ma voi mai intoarce niciodata.
Acum, nu are decat sa ma faca cu ou si cu otet in fata tuturor!” (Redactia Incisiv de Prahova)
Exclusiv
INSPECTORATUL DE PROTECȚIE AL JMECHERULUI PRAHOVEAN. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XIII)
Cum calcă IPJ Prahova legea în picioare ca să nu se șifoneze șefii, doctorii‑Dumnezeu și „școlărițele” în fundul gol
Prahova, județul în care legea e pentru proști, restul au „Preda la telefon”
În Prahova, statul de drept funcționează după o schemă simplă, pe care orice om normal a învățat‑o deja pe pielea lui:
- dacă ești sătean anonim, pensionar, tânăr fără relații sau polițist tânăr cu coloană vertebrală – ești „deranjant”, „nebun”, „problemă”;
- dacă ești șef, „mare doctor”, copil de bani gata, protejat politic sau agenta în fundul gol – ești „caz sensibil”, „special”, „se rezolvă la centru”.
Inspectoratul de Poliție Județean Prahova a devenit, cum documentează de ani de zile ziarul de investigații Incisiv de Prahova, nu instituție de ordine publică, ci mecanism de autoapărare pentru șefi și protejați. Cetățeanul fără relații este material consumabil.
Când sursele presei se predau la ghișeul Poliției
Cazul redacției Incisiv de Prahova e simptomul perfect al bolii.
IPJ Prahova:
- deschide un dosar penal pentru „divulgare de informații secrete de serviciu” după un articol despre un accident rutier cu o autospecială de poliție;
- trimite o adresă oficială prin care cere redacției să‑și predea sursele: „nume, prenume, la pachet”.
Adică exact ce interzice Regulamentul UE 2024/1083 privind libertatea mass‑media (EMFA), intrat în vigoare din august 2025, și ce sancționează clar jurisprudența CEDO.
În scrisoarea deschisă semnată de ActiveWatch, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul de Resurse Juridice, CeRe, Centrul FILIA și alte organizații, se amintește negru pe alb:
- sursele jurnalistice sunt protejate;
- statele membre NU pot obliga presa să le divulge;
- nici jurnaliștii, nici persoanele aflate în relație profesională cu presa nu pot fi transformate în denunțători oficiali.
Bruxelles-ul spune: „nu umblați la surse”.
IPJ Prahova aude: „scrieți frumos cine v-a spus, că vrem și noi”.
Când instituția care trebuie să aplice legea se lovește cu capul de propriul Cod Penal, de EMFA și de CEDO, nu mai vorbim de gafă. Vorbim de sfidare cu bună știință.
Scorțeni: arde satul, amendăm cetățeanul
În comuna Scorțeni, un sătean vede ce vede orice om întreg la cap:
- arderi mari,
- fum gros și înecăcios,
- risc de incendiu la gospodării, risc pentru sănătate și mediu.
Face ce i se spune la televizor: sună la 112.
În teorie, aici ar trebui să pornească statul.
În practică, după cum susține omul, s‑a pus în mișcare doar aroganța.
La fața locului vin polițiștii de la Băicoi și cei ai Primăriei Scorțeni. Nu caută sursa focului, nu verifică, nu iau măsuri serioase. În schimb:
- îl ceartă că a sunat la 112;
- îi repetă că „asta nu e urgență”;
- îi sugerează să nu mai sune, chiar dacă arde;
- și, bonus, îi dau o amendă usturătoare.
Spirit civic? Nu, „deranj” la program.
Body‑cam‑urile, după cum povestește săteanul, ar fi folosite „la buton”:
- oprite când se spune și se face ce nu trebuie să ajungă pe înregistrări;
- pornite când trebuie produsă, la nevoie, o poveste „corectă”.
Plângerea lui ajunge la Biroul Control Intern exact la o ofițeră cu legături de familie și de colegialitate cu polițiștii reclamați. Conflict de interese? La IPJ Prahova se numește „repartizare fericită”.
Mesajul transmis comunității e clar:
- nu mai sunați la 112, că nu flăcările deranjează sistemul, ci voi îl deranjați.
Antonescu, polițistul „nebun” pentru că nu stă în genunchi
În aceeași zonă apare un alt „deranjant”: tânărul agent Antonescu Andrei Alexandru, ajutor de șef de post la Scorțeni.
Profil:
- un an în Poliție,
- tânăr, dezinvolt,
- nu se lasă călcat pe cap,
- nu are reflexul de a zice „să trăiți” cu fruntea în gresie.
Destul ca să intre în colimatorul unui șef de IPJ care nu prinde infractori, dar prinde polițiști incomozi.
Ce face conducerea?
- nu verifică abuzurile din teren;
- nu își pune ordine în posturi;
- îl trimite pe Antonescu la psiholog, nu pentru ajutor, ci pentru etichetă.
Logica IPJ Prahova:
- demnitatea devine „comportament problematic”;
- refuzul de a pupa papucul e „instabilitate psihică”;
- polițistul incomod nu se contrazice, se „psihologhează”.
Întrebările elementare:
- dacă ar fi fost cu adevărat „nebun”, cum a trecut de testele psihologice de admitere?
- cum a funcționat un an de zile în sistem fără ca nimeni să constate nimic?
- de ce „simptomele” apar brusc după ce îndrăznește să nu mai stea în genunchi?
La IPJ Prahova, psihiatria nu se face cu teste, ci cu nervii șefilor.
Radar în câmp, cruci în oraș

În timp ce oameni ca Antonescu sunt trimiși la psiholog, realitatea rutieră arată așa:
- morți în accidente grave,
- tineri aruncați prin parbriz și înfipți în garduri de fier forjat,
- străzi înguste, cu garduri și stâlpi montați haotic, fără avize reale de la Serviciul Rutier Prahova.
Unde e radarul?
- Nu pe străzile unde s‑au produs tragedii.
- Nu în punctele negre reale.
- Ci pe câmp, în „localități” cu zero case, unde oamenii merg cu 70 la oră pentru că nu deranjează pe nimeni – în afară de foaia de amendă.
Statistica e fericită: multe procese‑verbale, multe puncte, multe „acțiuni”.
Crucile de pe marginea drumului nu mai apucă să vorbească.
După un accident mortal la Băicoi, părinții victimei încep să facă sesizări, scandal, întrebări. Abia atunci se „trezește” IPJ-ul:
- încearcă să dea vina pe rutieriștii de la fața locului,
- de parcă gardurile și stâlpii s‑au plantat singuri peste noapte, nu stăteau acolo de ani de zile, sub nasul Serviciului Rutier.
În birouri se aude filosofia de pensionar bine acoperit:
- „oricum mă pensionez, nu au ce să-mi facă”.
Asta e strategia conducerii:
nu prevenim, nu ne asumăm, ne pensionăm.
„Doctorul‑Dumnezeu” cu PH 01 TID și poliția în poziție de covor
Cazul doctorului Toma Iustin Daniel, personaj descris în investigațiile Incisiv de Prahova, e manual de umilință instituțională.
Scena:
- curtea Postului de Poliție Păulești,
- indicator mare, clar: ACCES INTERZIS,
- intră în trombă o decapotabilă albă Mercedes, PH 01 TID.
Agentul Stănică Mihai îi spune omenește:
- nu e parcare de supermarket;
- dacă ai reclamație, lași mașina afară;
- mută mașina, respectă semnul.
Din mașină coboară:
- un individ extrem de agitat,
- extrem de transpirat,
- extrem de infatuat.
Țipete, gesturi, amenințări cu „tata” și cu „Preda”, pretexte ridicole („n-am unde parca”, „s-a stricat mașina”). Refuză să se legitimeze, refuză să mute mașina.
Agentul face ce trebuie:
- îl sancționează contravențional;
- cheamă echipaj cu DrugTest, pentru că:
- e agitat,
- e transpirat,
- are comportament dubios la volan.
Testul:
- negativ la droguri,
- pozitiv la ego.
Apare tăticul:
- se laudă cu „relațiile”,
- promite că „vor vedea polițiștii cine suntem noi”,
- invocă numele „Preda”, nu al șefului de post, ci al șefului IPJ Prahova, Preda Ginel.
În loc să‑și tragă odrasla de urechi, vine să‑i spele mofturile cu influență.
Rezultatul?
- Biroul Control Intern (BCI) ajunge în forță la Păulești;
- se ridică imaginile de pe camerele Primăriei;
- Serviciul Ordine Publică (SOP) trimite omul lui să ridice procesul‑verbal;
- pe grupul WhatsApp „SPR 3 Blejoi” apar mesaje despre „speta de la Păulești”, inclusiv unele șterse.
Pentru ce mobilizare? Pentru un proces‑verbal corect, dat unui „zeu local” care a intrat cu mașina peste semnul ACCES INTERZIS.
Pentru un viol, o crimă, o dispariție nu se mișcă jumătate de inspectorat.
Pentru orgoliul rănit al „doctorului‑Dumnezeu”, da.
Noaptea minții la Blejoi: statistici pe 5 ani pentru un „supărat” testat la droguri

După ce Incisiv de Prahova a publicat dezvăluirile despre acest mare doctor transpirat, IPJ Prahova intră în modul „spălare de imagine”.
Pe WhatsApp-ul Secției de Poliție Blejoi ajunge un mesaj demn de manualul „noaptea minții”:
Li se cere polițiștilor OP să raporteze:
- 2020–2024
– media acțiunilor / raziilor pe droguri (media pe 5 ani);
– media polițiștilor OP participanți; - 2025
– numărul total de acțiuni / razii droguri;
– numărul total de polițiști participanți; - 2020–2024
– media persoanelor conduse la sediu pentru droguri;
– din care sub 18 ani; - 2025
– numărul exact de persoane conduse la sediu pentru droguri;
– din care sub 18 ani; - și, dacă au fost persoane conduse, câte plângeri au fost depuse împotriva polițiștilor și ce au vizat.
Adică, în loc să fie întrebat simplu:
- „A fost testarea lui TID legală, conform procedurii, justificată de comportamentul lui?”
șefimea întreabă:
- ce medie aveți la razii la droguri pe ultimii 5 ani;
- câți ați condus la sediu;
- câți sub 18 ani;
- câte plângeri ați avut vreodată.
Nu pentru o strategie antidrog, nu pentru un raport național serios.
Ci pentru că UN singur „băiat cu bani” a fost testat la droguri conform legii.
Întrebările de bun-simț:
- pentru oricare alt cetățean testat vreodată, a cerut IPJ asemenea statistici?
- când un puști e prins cu un joint, se mobilizează cineva să vadă media pe 5 ani?
- dacă mâine s‑ar dovedi că TID a fost singurul testat la droguri din tot județul, schimbă asta cu ceva faptul că avea comportament suspect și a fost legal testat?
Nu.
Dar la IPJ Prahova contează nu ce se face, ci pe cine atingi.
Pentru un om simplu – procedura.
Pentru un „Dumnezeu cu TID” – analiza statistică, extrasă cu forcepsul din arhive.
Polițiștii de la Blejoi întreabă și ei:
- cum să dai statistici pe 5–6 ani când mulți nici nu erau în serviciu, unii s-au pensionat, alții au plecat din Poliție?
- care e relevanța acestor cifre pentru un caz punctual?
Răspunsul real?
Niciuna.
Singurul scop e să se inventeze un pretext prin care „marele doctor” să poată poza, eventual, în victimă a sistemului.
„Academia de cămătărie” IPJ Prahova: semnătura ta, jaful lor
În spatele circului cu TID, Miruna și Antonescu funcționează liniștit o fabrica de bani negri, scoasă la lumină pas cu pas de Incisiv de Prahova și confirmată ulterior de Mediasud.
Schema:
- ani la rând, grupări din interiorul IPJ Prahova (dosarul „WHITE TOWER”, dosarul penal 4621/P/2023) au folosit:
- credite la CAR-ul inspectoratului;
- falsuri grosolane de semnături;
- „povești lacrimogene” pentru a stoarce bani de la colegi;
- un prejudiciu de cel puțin 1,7 milioane lei în 4621/P/2023, plus circa 600.000 de euro în alte combinații interne relatate de polițiști.
Nume pomenite constant în interior:
- Matei Tatiana – liderul „promoției” de credite, pensionată, „plecată prin Olanda”;
- Neacșu Silviu;
- Cremeneanu Costel;
- Hagiu Monica – secretara cu pix tăios.
Metode:
- cereri de împrumut „umflate” (de la 6.000 la 60.000 de lei, printr-un zero „creativ”);
- semnături falsificate ale unor polițiști (Iulică Dascălu, Manea Victor, Bădică Gabriel și alții);
- împrumuturi luate „pentru probleme grave de sănătate”, folosite în realitate pentru a acoperi alte datorii.
Când Incisiv de Prahova a strigat prima dată despre caracatița creditelor, sistemul a ridicat din umeri.
Între timp:
- zeci de polițiști au popriri pe salarii;
- apar divorțuri, familii distruse;
- rușinea cade pe victimă: „cum ai putut fi păcălit, dacă ești polițist?”
Rețeaua? Protejată:
- adjunctul IGPR, Eduard Mirițescu, știind de ani de zile ce se întâmplă la CAR;
- Marcel Bălan, adjunct IPJ, omniprezent în examene, numiri și „rezolvări”;
- fosta șefă SICE, Codruța Șchiopu, care a ținut dosarele la sertar până la pensia specială.
DGA s-a oprit la ușa șefilor. SIPI/DGPI, deși în aceeași clădire cu IPJ, a preferat liniștea.
Miruna de la Băicoi: când uniforma devine doar recuzită de studio foto
În tot acest decor, agenta Miruna Ciubuciu e doar un simptom grotesc, nu excepția.
Conform informațiilor obținute și analizate de Incisiv de Prahova:
- colegul Andrei Olaru intră în birou și o găsește „în fundul gol”, dezbrăcată în sediu;
- explicația oficială: își tratează „o boală de piele” cu o cremă miraculoasă, fix în birou, de parcă baia secției ar fi fost sub lacăt;
- în interior se vorbește însă de ședințe foto „naturiste”, la cererea vreunui admirator.
Nu e singurul derapaj:
- cu 2–3 ani înainte, la o petrecere de sfârșit de an, apare îmbrăcată în „școlăriță”: fustă mică, codițe, atitudine de film pentru adulți;
- permis suspendat, dar, după cum se verifică acum, ar fi condus liniștită autospecialele Poliției, în timp ce un civil ar fi intrat direct în dosar penal pentru același lucru.
Protecție?
- tată fost cadru;
- „tătuc” important la București;
- șefi de IPJ Prahova care au închis ochii până când scandalul a ajuns în presă.
Când realitatea a devenit imposibil de cosmetizat, Miruna și‑a depus demisia. Dar demisia nu șterge:
- anii de batjocură la adresa uniformei;
- protecția de care s-a bucurat;
- mesajul dezastruos transmis colegilor corecți.
Cancerul sexual din IPJ Prahova: prădători în uniformă, mușamalizați la vârf (I)
De departe cele mai grave episoade sunt cele sexuale, documentate de Incisiv de Prahova în ancheta:
„I.P.J. Prahova, patul de moarte al legii: Cancerul sexual mușamalizat de comisarii Ginel, Bălan & Co. – Incisiv de Prahova demască rețeaua prădătorilor sexuali din uniformă!”
Disponibilă integral aici:
https://www.incisivdeprahova.ro/2025/12/30/i-p-j-prahova-patul-de-moarte-al-legii-cancerul-sexual-musamalizat-de-comisarii-ginel-balan-co-incisiv-de-prahova-demasca-reteaua-pradatorilor-sexuali-din-uniforma/
Două cazuri definitorii:
- Comisarul‑șef Iordan Ion Laurențiu – Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina
- acuzat că l-a agresat sexual pe elevul R.D. chiar în biroul său;
- scenariu sordid: presiune, violență, promisiunea „revenirii pentru favoruri sexuale” ca metodă de control;
- raportul esențial al Serviciului de Investigații Criminale din IPJ Prahova, emis pe 20.12.2025, ora 16.00, este… ȘTERS după doar 30 de minute.
- Agentul Nicolae Ciprian – fost șef de post la Bătrâni, mutat la Măgurele
- arestat preventiv pe 23.12.2025 pentru agresiune sexuală și tentativă de viol;
- victime: persoane aflate în dosare la care lucra sau sub protecția unor ordine de protecție;
- a folosit funcția și ascendentul psihologic pentru a transforma victime vulnerabile în pradă.
Tiparul este identic: prădători în uniformă care se folosesc de autoritate pentru a comite cele mai abjecte abuzuri.
Și tiparul mușamalizării este identic:
- raport SIC șters în 30 de minute;
- Serviciu condus anterior de Marcel Bălan, actual adjunct IPJ, deja celebru în anchetele Incisiv de Prahova;
- un procuror „amic” al lui Ginel Preda, cu decenii de „soluții parțiale”, ține ani de zile dosare grele la sertar.
Ghinionul lor (și norocul victimelor): ambele dosare ajung, în final, la procurorul Mihoc Iuliana, recunoscută ca profesionist serios.
Strategia conducerii IPJ?

- să ascundă cazurile,
- să interzică subordonaților să vorbească cu presa,
- să evite orice urmă de „management defectuos” în fața superiorilor,
- să‑i permită lui Ginel să iasă la pensie „curat”, iar lui Bălan să viseze la funcția de inspector‑șef.
Cancerul sexual din IPJ Prahova: prădători în uniformă, mușamalizați la vârf (II)
În timp ce, pentru un hoț mărunt, IPJ Prahova se umflă în pene cu comunicate despre „prinderea în flagrant”, când autorul poartă uniformă și abuzează sexual victime vulnerabile, se activează:
- ștergerea de rapoarte în 30 de minute;
- tăcerea;
- prietenii de-o viață prin parchete;
- presiuni pe anchetatori.
Prahova nu mai este doar un Caracal al prostiei administrative. E un pat de moarte al legii, unde abuzul sexual își găsește adăpost sub epoleții „protejaților”.
Panourile „Stop Vexler”: când statul apără extremismul prin lene
Pe DN1, la Băicoi, România și‑a pus oglinda perfectă:
- arheologii scot la lumină un mormânt de 5.000 de ani al culturii Yamnaya;
- Consiliul Județean Prahova vorbește solemn despre „rădăcini” și „patrimoniu”;
- la câțiva metri, două panouri țipă „Stop Vexler”, adică „Stop Legea 241/2025”, lege anti‑antisemitism, anti‑xenofobie, anti‑extremism, inițiată de deputatul Silviu Vexler (conform Digi24, Spotmedia, Adevărul).
Legea spune:
- nu vrem cultul criminalilor fascist‑legionari;
- nu vrem negarea Holocaustului;
- nu vrem propagandă rasistă și xenofobă.
Panoul spune:
- „Stop Vexler”, adică „stop legea care ne taie propaganda”.
CNCD, prin vicepreședintele Cătălin Raiu (citat de Spotmedia și Adevărul), atrage atenția:
- mesajele de tip „Stop X” pot fi percepute ca discurs de ură;
- când ținta este o persoană asociată unei comunități (Silviu Vexler – reprezentant al comunității evreiești), mesajul poate fi interpretat, la limită, ca incitare până la „lichidare fizică”;
- panourile StopVexler.ro ridică un risc real de discurs de ură și violență.
IPJ Prahova:
- înregistrează sesizarea (14.264/09.06.2026);
- deschide dosar penal (1689/11.06.2026);
- scrie frumos că „se fac verificări privind conținutul și autorizarea panourilor”.
Pe teren:
- unul dintre panouri stă bine‑merci pe teren al UAT Băicoi, fără drept;
- ambele ar fi fără autorizații;
- campania StopVexler.ro (asumată public de PAC – Partidul Acțiunea Conservatoare, condus de Claudiu Târziu, conform Spotmedia și Adevarul) se derulează liniștit.
Abia pe 17.06.2026, ora 10:15, Incisiv de Prahova surprinde în sfârșit o mașină IPJ mergând spre Primăria Băicoi, după aproape o lună de la izbucnirea scandalului.
Melcul instituțional se urnește doar când presa îl ia la mișto public.
Legea Vexler apără statul de extremism.
Cine apără Legea Vexler de un stat care se mișcă în reluare?
Două Românii în același județ: una cu pile, una cu dosar „in lucru”
Din toate aceste episoade – documentate cu nume, funcții, dosare, linkuri și surse – iese la iveală o schemă clară de funcționare a IPJ Prahova:
- România fără pile (săteni, simpli șoferi, tineri fără „spate”, polițiști cinstiți):
- dacă suni la 112 pentru fum, primești amendă;
- dacă reclami garduri ilegale, ești ignorat până moare cineva;
- dacă ești hărțuit, ți se spune că „fapta nu e prevăzută de lege penală”;
- dacă ești polițist tânăr și nu taci, te trimite șeful la psiholog.
- România cu pile (șefi, doctori „God”, agende protejate, cămătari cu epoleți, prădători sexuali în uniformă, activiști extremiști de carton):
- dacă intri cu PH 01 TID în curtea Poliției peste ACCES INTERZIS și ești testat la droguri, se cer statistici pe 5–6 ani;
- dacă îți faci poze în fundul gol în birou și conduci autospeciala cu permis suspendat, sistemul te ocrotește până când presa te expune;
- dacă faci credite pe semnături false și „albesti” sute de mii de euro prin CAR, dosarele se duc la sertar până la prescripție;
- dacă agresezi sexual elevi sau persoane aflate sub protecție, rapoartele dispar în 30 de minute, iar prietenii lui Ginel și Bălan din parchete „rezolvă”.
În această ecuație, Biroul Control Intern nu mai e structură de autocurăţare, ci departamentul de protecție a jupânilor.
Prahova – județul în care nu 112 deranjează sistemul, ci adevărul
Elementele de noutate care vin din interior – mesajele de pe WhatsApp, ordinul aberant cu statisticile pe 5 ani, zarva făcută pentru orgoliul unui singur „doctor” – arată că IPJ Prahova a trecut demult de la simplă incompetență la abuz administrativ programat.
- Nu există mobilizare pentru bătrânul căruia i-au fost furați banii.
- Nu există „BCI pe repede‑nainte” pentru femeia care reclamă hărțuire sau violență.
- Nu se cer statistici pe 5 ani pentru tinerii morți pe drumurile „păstorite” de radarul din câmp.
- Nu se ridică, în 30 de minute, rapoarte și camere pentru săteanul din Scorțeni amendat că a sunat la 112.
Dar pentru un transpirat cu decapotabilă, autoproclamat „God” pe Instagram, IPJ Prahova:
- mobilizează BCI, SOP, Secția Blejoi;
- cere medii de acțiuni la droguri pe 5 ani;
- pune presiune pe polițiștii care și‑au făcut treaba.
Și aici este esența:
- nu întrebarea „de ce a fost testat?” e problema, căci răspunsul e simplu: pentru că A TREBUIT, conform procedurii.
- problema este „de ce se încearcă acum demonstarea, cu orice preț, că el era, de fapt, o victimă a excesului de zel, nu un cetățean ca toți ceilalți, supus legii?”
Concluzie: Inspectoratul de Protecție al Jmecherului Prahovean
Din Scorțeni până la Băicoi, de la Păulești până la CAR-ul IPJ, de la Miruna la TID, de la Iordan la Nicolae Ciprian și de la panourile Stop Vexler până la încercarea de a obliga un ziar să‑și predea sursele, imaginea e una singură:
IPJ Prahova funcționează ca Inspectoratul de Protecție al Jmecherului, nu ca Inspectoratul de Poliție al Județului.
- Cetățeanul care încă mai crede în 112 este amendat, umilit, descurajat.
- Polițistul tânăr care aplică legea „în sus”, nu doar „în jos”, este etichetat nebun, trimis la psiholog, lucrat intern.
- Jurnaliștii de la Incisiv de Prahova, care refuză să tacă, sunt puși sub presiune prin adrese abuzive și dosare penale inventate.
- Șefii se gândesc cum să iasă la pensie „curați”, cum să fie promovați, cum să nu li se clatine scaunul – nu cum să apere cetățeanul.
Cât timp:
- Preda Ginel și Marcel Bălan rămân la butoane;
- academiile de cămătărie, de hărțuire, de protecție pentru „doctori‑Dumnezeu” și „școlărițe” nu sunt rase până la temelie;
- DGA, Parchetul, DGPI și restul instituțiilor se prefac că nu văd ce e chiar sub nasul lor;
Prahova va continua să fie județul în care:
- legea nu se aplică, se negociază;
- 112 nu salvează, deranjează;
- dosarele nu se rezolvă, se pun la păstrat;
- iar adevărul nu se caută, se șterge „în 30 de minute”.
Într‑un asemenea sistem strâmb, normalitatea pare boală psihică, iar decența – act de rebeliune.
Iar până când cei care au transformat IPJ Prahova în Inspectoratul de Protecție al Jmecherului nu vor pleca – forțați de probe, de anchete, de presiunea publică –, acest județ va continua să fie, cum a scris deja presa de investigație, patul de moarte al legii și laboratorul perfect al rușinii instituționale.
Restul – pliante cu „Siguranță și încredere” – sunt doar hârtie lucioasă lipită peste o baltă de noroi.
În numărul de mâine vom reveni cu ce au făcut vineri polițiștii rutieriști de la Băicoi – de noaptea minții, exact cei acuzați de abuz sexual și „albiți” de procurori; stați aproape, nici nu știți ce pierdeți. (Cristina T.).
Exclusiv
Comisii de disciplină la mișto și destituiri din concediu medical in M.A.I.: manualul de abuz „made in instituție”
Când e de tăiat în carne vie prin destituiri, instituțiile merg cu 200 la oră. Când e de dovedit că își pregătesc legal comisiile care „judecă” polițiștii, brusc intrăm în zona crepusculară: nu mai există registre, nu mai sunt documente, doar „cadrul normativ” și „studiu individual”.
SPR „Diamantul” a decis să nu mai înghită placa. A dat în judecată două inspectorate de poliție județene – Brăila și Ilfov – și Tribunalul le-a prins fix acolo unde se credeau invincibile: la capitolul DOVEZI. Rezultatul? O hotărâre care rupe fasada și arată cum arată, de fapt, „profesionalismul” comisiilor de disciplină.
Comisiile de disciplină – mari specialiste pe hârtie, analfabete la capitolul fapte
Ce a cerut SPR „Diamantul”?
Nimic SF, nimic secret, nimic „clasificat”:
Pentru ultimii 5 ani (2020–2025), datele CONCRETE privind programul de pregătire al membrilor comisiilor de disciplină, pregătire impusă expres de art. 62³ alin. 3 din Legea 360/2002:
- în ce zile au avut loc sesiunile,
- unde,
- cât au durat,
- câți participanți au fost.
De ce contează? Pentru că oamenii ăștia decid soarta profesională a polițiștilor. Legea îi obligă să fie pregătiți printr-un program organizat, condus de resurse umane – nu prin „lasă că știu eu legea, am mai auzit de ea”.
Răspunsul inspectoratelor? Lecție clasică de mimare a legalității:
- au descris „cadrul normativ”,
- au explicat „modul de organizare”,
- despre ce s-a întâmplat în realitate – ZERO.
Ba, una dintre instituții a plusat: a susținut că pregătirea comisiilor s-ar fi făcut prin „studiu individual”. Fiecare cu cartea lui, ca la horoscop: cine prinde, prinde, cine nu, asta e.
Tribunalul traduce din „limba de lemn” în română: nu ajunge să reciți legea, trebuie s-o și respecți
Instanța a făcut ceea ce instituțiile refuză sistematic: a citit legea cu mintea trează.
Din considerentele Tribunalului (extrase, via SPR „Diamantul”):
„simpla enunțare a normelor aplicabile nu poate echivala cu comunicarea informaţiilor de interes public, câtă vreme legea impune ca răspunsul să reflecte realitatea faptică, nu doar cadrul juridic incident.”
Adică nu mai merge cu: „noi respectăm legea, credeți-ne pe cuvânt”.
Vrei să fii luat în serios? Vii cu date: zile, ore, locații, nume, durate.
Instanța continuă, tăindu-le elanul:
„O atare manieră de răspuns, prin care se invocă respectarea legii fără a se furniza elementele de fapt care să o demonstreze, goleşte practic de conţinut dreptul de acces la informaţii de interes public.”
Fix sportul preferat al instituțiilor: „da, sigur, aveți dreptul la informații… dar nu primiți nimic verificabil”.
„Studiu individual” – când pregătirea comisiilor se face la mișto, între cafea și scroll pe telefon
Momentul de vârf al rușinii: „pregătirea” prin „studiu individual”.
Instanța:
„legea impune o obligaţie de rezultat verificabilă, nu o simplă recomandare adresată polițiștilor de a se documenta individual. În consecință, invocarea studiului individual ca modalitate de îndeplinire a obligaţiei legale nu constituie un răspuns pertinent […], ci, dimpotrivă, demonstrează că obligaţia instituțională nu a fost îndeplinită.”
Traducere:
– Când legea zice „program organizat de pregătire”, nu poți veni cu: „le-am spus să citească singuri, că sunt oameni mari”.
– Asta nu e formare, e bătaie de joc.
– Și, mai grav, e PROBA că obligația instituțională nu a fost respectată.
Cu alte cuvinte, comisiile de disciplină sunt „pregătite” doar în PowerPoint și în referate. În realitate, nimeni nu poate arăta când, unde și cum au fost instruiți oamenii care decid destine profesionale.
„Nu avem registru” – traducere: „nu vrem să recunoaștem că n-am făcut nimic”
Instituțiile au venit și cu scuza clasică: „nu avem registru special, deci nu putem oferi informații”.
Răspunsul Tribunalului:
„absenţa unui registru special nu echivalează cu absenţa informaţiei în sine. În măsura în care sesiunile de pregătire au avut loc în mod real, acestea au generat în mod necesar documente administrative conexe, cum ar fi convocatoare, pontaje, procese-verbale […].”
Cu alte cuvinte:
– dacă pregătirea chiar a existat, au rămas urme,
– dacă nu există urme, e simplu: nu ați făcut nimic și vreți să ocoliți răspunderea.
Instanța închide cercul:
„fără date concrete și verificabile, obligaţia instituită de lege riscă să rămână una pur declarativă, iar solicitarea reclamantului urmăreşte tocmai să împiedice această deturnare a spiritului legii.”
Exact asta face SPR „Diamantul”: împiedică transformarea legii în decor pentru comunicate și discursuri.
Legea cere DOVEZI, nu declarații pompoase.
Nota de plată: 3.000 de lei și transparența cu forța
Concluzia instanței:
- ambele inspectorate (Brăila și Ilfov) sunt obligate să comunice informațiile cerute,
- plus 3.000 lei cheltuieli de judecată.
Când ignori Legea 544 și dreptul la informații, plătești. La propriu.
Și mai rămâne ceva, extrem de important pentru fiecare polițist:
– avem acum, pe cale judiciară, confirmarea că instituțiile NU POT DOVEDI factual că își pregătesc comisiile de disciplină, deși legea le obligă.
În dosarele de destituire, una dintre apărările esențiale devine beton:
– comisia care te „judecă” a fost LEGAL pregătită, cu program organizat, sau doar la nivel de „studiu individual” și povești la cafea?
Transparența nu e un moft. E armă de autoapărare juridică.
Destituirea din concediu medical: când instituția se joacă de-a Dumnezeu și pierde la tribunal
Dacă la capitolul transparență instituțiile mimează că respectă legea, la destituiri trec direct pe modul „executăm și vedem noi după”. Doar că „după” mai înseamnă și instanță.
Un coleg a fost sancționat cu destituirea din poliție. SPR „Diamantul” a intervenit, iar Tribunalul a SUSPENDAT destituirea, printr-o hotărâre EXECUTORIE DE DREPT, până la judecarea pe fond.
Important:
– fapta concretă pentru care colegul este cercetat se judecă separat, în penal;
– ce a fost atacat aici nu este „cine are dreptate pe fond”, ci MODUL ILEGAL în care instituția a derulat procedura disciplinară.
Destituire cu forța, peste concediu medical: „procedura nu se oprește nici când ești bolnav”
Motivul principal, pe care orice polițist ar trebui să-l aibă scris mare, pe prima pagină din mapa de apărări:
Colegul era în CONCEDIU MEDICAL în momentul în care au fost emise actele de destituire.
Legea 360/2002, art. 60 alin. 2 lit. b, spune clar:
– pe durata concediului medical, termenele procedurii disciplinare se SUSPENDĂ DE DREPT.
Adică:
– instituția nu are voie să ducă procedura mai departe în acea perioadă,
– nu poate emite decizii finale,
– nu poate „finaliza” destituiri.
Ce a făcut instituția?
Exact opusul:
– a mers mai departe cu procedura,
– a emis actele de scoatere din sistem FIX în perioada de concediu medical.
Situație pe care mulți o vor recunoaște instant ca „Exact ca la Cănărău!”.
Modelul e același:
– când e vorba să te execute, legea devine opțională,
– când e vorba să-ți apere drepturile, ți se citează articole cu tonul de „nu se poate, dom’le”.
Când aceeași faptă e și penală, și disciplinară: instituția schimbă eticheta, instanța se uită la realitate
Al doilea abuz reținut de instanță:
Procedura disciplinară trebuia OPRITĂ cât timp aceeași faptă era cercetată penal.
Art. 62⁵ din Legea 360/2002 nu e „opțional”, nu e „recomandare”:
– dacă aceeași faptă face obiectul unui dosar penal, oprești disciplinarul și aștepți.
Instituția a încercat clasicul truc:
– „la penal e una, la disciplinar noi îi zicem altfel, deci nu e chiar aceeași faptă”.
Instanța a punctat un principiu esențial:
– contează FAPTA în materialitatea ei,
– nu „eticheta juridică” schimbată de instituție ca să ocolească regula.
Cu alte cuvinte:
– nu poți reboteza aceeași faptă, doar ca să-ți iasă pasența disciplinară mai repede.
Stop joc: toate actele de scoatere din sistem, puse pe pauză
Rezultatul în acest caz:
- Tribunalul a suspendat TOATE actele prin care colegul fusese scos din sistem;
- hotărârea este EXECUTORIE DE DREPT – nu se așteaptă „bunăvoința” instituției.
Asta înseamnă, în termeni concreți:
– destituirea este pusă pe pauză,
– instituția este obligată să respecte, în sfârșit, propria lege.
Nu e un „detaliu procedural”. E diferența dintre a fi aruncat în stradă pe repede-înainte și a avea șansa unui proces corect.
Când legea nu mai încape în uniformă, dar încape în sala de judecată
Mesajul de fond, în ambele cauze, este același și e simplu ca lumina zilei:
- Legea nu se aplică „pe alese”.
- Nu există: „polițistul trebuie să respecte regulile, instituția doar le predică”.
- Dacă vrei disciplină în sistem, începi prin a-ți respecta propria lege, nu prin a o călca în picioare când îți convine.
SPR „Diamantul” nu cere favoruri, nu cere scurtături, nu cere imunitate pentru nimeni.
Cere ceva infinit mai incomod pentru reflexele sistemului:
– ca transparența să fie reală, nu doar declarată,
– ca procedurile disciplinare să fie legale, nu doar spectaculoase,
– ca polițistul să aibă arme reale de apărare, nu doar pliante cu „valori instituționale”.
Când instituția spune „așa zice legea” dar nu poate arăta NICIO DOVADĂ, răspunsul corect este cel dat de Tribunal:
– date concrete,
– documente,
– sau recunoașterea abuzului.
SPR „Diamantul” – sindicatul care nu lasă legea să rămână doar o pancartă pe perete, în timp ce deciziile se iau „după ureche”. (Cerasela N.).
Exclusiv
IPJ Prahova, manual de distrus un județ: când „deranjantul” e bolnav, mortul e vinovat. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XII)
În Prahova, siguranța și încrederea nu mai sunt slogan de minister, ci banc prost spus la parastas. Pentru că de la Scorțeni la Băicoi și până la Păulești, IPJ Prahova a reușit performanța istorică de a transforma o instituție a statului în plasa de siguranță a șmecherilor și cușca de dresaj pentru proștii care mai cred în lege.
Și, inevitabil, în vârful rahatului (turcesc)– conducerea IPJ Prahova. De acolo pornește tot: frica, slugărnicia, protecțiile, clasările „de lux” și viteza turbo când plânge cine nu trebuie.
Când legea nu mai e lege, e diagnostic: „Ești deranjant? Ești nebun”
La Scorțeni, sistemul funcționează simplu:
- cetățeanul care sună la 112 pentru fum gros și incendiu primește amendă, nu mulțumiri;
- polițistul tânăr care nu stă capră – agentul Antonescu – nu primește sprijin, primește psiholog;
- șefii care dorm pe ei sunt protejați, nu verificați.
Conducerea IPJ Prahova a inventat o nouă specialitate: psihiatrie administrativă.
- Ai coloană vertebrală? Suspiciune de tulburare.
- Nu pupi papucul? Ești „instabil”.
- Îndrăznești să nu accepți abuzul? La psiholog, repede, să-ți găsim o etichetă.
În loc să curețe borfașii din stradă, IPJ Prahova își curăță polițiștii incomozi din interior. Radar pe câmp, psiholog pe „deranj”, șefi pe pilot automat.
Băicoi: morții pe stradă, radarul în câmp, șefii la birou
Accidentul mortal de la Băicoi, de acum două zile, nu e tragedie, e act de acuzare împotriva unei conduceri care se știe vinovată și se preface surprinsă.
- Un băiat aruncat din mașină, străpuns de un gard de fier forjat.
- Părinți care ajung la locul accidentului și își văd copilul înfipt într-un gard montat ilegal.
- Garduri și stâlpi înghesuiți pe străzi, îngustând carosabilul, crescând riscul de impact frontal între mașinile din sensuri opuse.
Toate astea montate:
- fără avize reale de la Serviciul Rutier Prahova,
- fără ca cineva să se deranjeze să vină la fața locului – că la Ploiești e scaunul moale și cafeaua caldă.
Dar unde e radarul?
- Nu unde se moare.
- Nu pe strada Înfrățirii.
- Nu în punctele negre reale.
Radarul e la păscut, în câmp, în „localități” cu zero case, să prindă șoferi cu 70 la oră prin pustiu, că „așa scrie în acte”. Statistica e fericită, crucile de pe marginea drumului nu mai apucă să vorbească.
Când părinții băiatului mort au început să facă scandal și sesizări, abia atunci s-a „trezit” IPJ-ul. Nu de rușine, nu de conștiință, ci de frică de imagine. Și cum reacționează conducerea?
- încearcă să paseze vina pe rutieriștii de la Băicoi,
- de parcă gardul ăla a crescut ieri din asfalt, nu stă acolo de ani de zile, sub nasul Serviciului Rutier Prahova.
Iar șeful, înțelept ca un pensionar cu dosarul plin, aruncă replica de manual:
„Oricum mă pensionez și nu au ce să îmi facă.”
Asta e filosofia conducerii IPJ Prahova:
nu prevenim, nu recunoaștem, nu răspundem – ne pensionăm.
„Deranjantul” hărțuit e nebun, hărțuitorul șef e… „neprevăzut de lege penală”
În timp ce IPJ Prahova vânează cetățeni „obrăznicuți” și polițiști cu coloană, un alt film se derulează în birourile de lângă: parchetele care le cântă în strună.
Avem un dosar penal:
- agent-șef de poliție Ionică Dan,
- hărțuire, hărțuire sexuală, folosirea abuzivă a funcției în scop sexual,
- victime: Potecă Nicola-Sabrina, Simion Florentina-Antoanela, Ciubuciu Miruna-Ștefania,
- ani întregi de mesaje, urmărit pe stradă, presiune, abuz de funcție.
Organele se sesizează, Parchetul Câmpina deschide dosar, se fac acte, se scriu pagini serioase. Și, la final, procurorul Dăianu Vasile-Florin constată solemn:
„Faptele nu sunt prevăzute de legea penală.”
Cum adică?
- Hărțuire – nu.
- Hărțuire sexuală – nu.
- Folosirea abuzivă a funcției în scop sexual – nu.
Toate acestea, în Codul Penal, dar – culmea – nu și în ochii procurorului. Ce rămâne în picioare? Doar ultrajul (disjuns frumos, să nu se supere prea tare nimeni important). Și se comunică ordonanța la:
- victime,
- agent,
- IPJ Prahova – „pentru a analiza conduita agentului… prin prisma dispozițiilor cu caracter administrativ”.
Adică, penal – apa sfințită. Administrativ – poate, eventual, un „nu mai fă”.
Când un doctor cu TID plânge, sare IPJ-ul.
Când trei tinere reclamă hărțuire, sare din pix o clasare.
Omul simplu vs. „doctorul Dumnezeu”: cine merită IPJ-ul pe modul TURBO?
Întrebarea e simplă și ar trebui să le fie pusă în față, zilnic, conducerii IPJ Prahova:
Dacă un om bătrân, de la sat, vine și spune:
- „mi-au furat banii”,
- „m-au bătut”,
- „m-au amenințat vecinii”,
- „polițistul X mă șicanează”,
Se mobilizează BCI, SOP și tot lanțul până la șeful IPJ?
Se ridică filmări? Se fac grupuri de WhatsApp în care se dau mesaje nervoase? Se trimit oameni de la Ploiești special pentru cazul lui?
Nu. Pentru oamenii ăștia sunt:
- mii de dosare,
- plângeri îngropate,
- „vedem”, „revenim”, „e în lucru”.
Dar când un „doctor făcut cu bani de tati”, autoproclamat „God” pe Instagram, plânge ca o piți cu gene de 3D că a primit o amendă pentru că a intrat cu PH 01 TID în curtea Poliției Păulești, atunci:
- BCI se deplasează urgent,
- SOP ridică procesul-verbal cu mâna lui,
- se cer filmările de la Primărie,
- se scriu mesaje pe grupurile interne, ba chiar se și șterg – să nu rămână urme.
Pentru un proces-verbal perfect corect, dat unui transpirat cronic cu Mercedes. Nu pentru un viol, o crimă, o dispariție. Pentru orgoliul umflat al unuia care își scrie pe Instagram:
„Be a king? Think not, why be a king when you can be a God?”
Și ce face IPJ Prahova?
Îi confirmă: îl tratează ca pe un mic dumnezeu local pentru care semnul „ACCES INTERZIS” nu se aplică.
Conducerea IPJ Prahova: din fabrică de „deranjați”, în SRL de spălat pile
Toate firele astea duc într-un singur birou: conducerea IPJ Prahova.
- Acolo se acceptă ca un polițist tânăr, Antonescu, să fie trimis la psiholog pentru că nu stă în genunchi.
- Acolo se tolerează ca la Băicoi radarul să stea în câmp în timp ce oamenii mor în oraș.
- Acolo se închide ochii la garduri și stâlpi montați fără avize, ani de zile.
- Acolo se aprobă, tacit sau direct, mobilizări aberante pentru „doctori dumnezei” și liniște deplină pentru victime reale.
- Acolo se mizează pe „oricum mă pensionez” ca scut legal și moral.
Nu Băicoiul e problema, nu Păuleștiul, nu Scorțeniul.
IPJ Prahova e problema. Conducerea lui. Sistemul lui de valori:
- Cetățeanul deranjant – amendat.
- Polițistul deranjant – patologizat.
- Femeia hărțuită – „fapta nu există”.
- Mortul din stradă – statistică.
- Doctorul care vrea să fie „God” – protejat, spălat, servit.
În loc de concluzie:
Nu mai sunați la 112, deranjați cariera.
Nu satul a ajuns aici, nu oamenii de rând, nu „deranjații”.
Ați adus Prahova în halul ăsta chiar voi, conducere IPJ, cu:
- pixul cu care semnați rotații, nu dosare grele,
- telefonul cu care răspundeți la „tati de doctori”, nu la mame disperate,
- frica bolnăvicioasă de „șmecherii cu relații” și disprețul constant față de amărâți.
Așa arată un județ în care legea nu mai e aplicată, ci servită la masă, la alegere:
- pentru unii – meniu complet: BCI, SOP, IPJ, ridicări, presiuni;
- pentru restul – firimituri, clasări și tăcere.
Și până nu veți pleca sau veți fi dați jos, IPJ Prahova va rămâne exact ce a devenit deja: nu Inspectoratul de Poliție al Județului, ci Inspectoratul de Protecție al Jmecherului. Vom reveni. (Cristina T.)
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova, fabrica de „deranjați”: de la cetățeanul care sună la 112, la polițistul care nu pupă papucul șefului. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IX)
-
Exclusivacum 3 zileBreaking news pe DN1: Melcul IPJ Prahova si-a luat, in sfarsit, Loganul
-
Exclusivacum 5 zileNoaptea, ca hoții de mochete. Pamflet despre caracatița de lux din Ministerul Economiei
-
Exclusivacum 5 zileArde satul, stingem cetățeanul! Biroul Control Intern IPJ Prahova, pompier de imagine pentru polițiștii ‘deranjați’”.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VIII)
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, fabrica de deranjați: de la cetățeanul care sună la 112, la polițistul călcat pe cap și rutieriștii ieșiți la păscut pe câmp. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (X)
-
Exclusivacum 2 zilePenitenciarul Târgșor, noua agenție de plasare în sindicate: Șefa de secție face casting cu subalternele
-
Exclusivacum o ziIPJ Prahova, manual de distrus un județ: când „deranjantul” e bolnav, mortul e vinovat. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XII)
-
Exclusivacum 2 zileRepublica TID: Cum se face poliția (I.P.J. Prahova) preș în fața unui doctor autoproclamat Dumnezeu. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (XI)



