Exclusiv
Pilonul III al fraudei lui Nicu Marcu, strecurat Preşedinte ASF: case de la RAPPS, nedeclarate. Parchetul să cerceteze atribuirea la ASF, SGG şi RA-APPS şi falsul în declaraţii al lui Marcu
De ce să ai o carieră pe bune când te poți ,,strecura” ca Nicu Marcu și să ai venituri mai mari decât 99% din populație, să faci fraudă academică, să furi TVA de la Poșta Română (prin achiziție trucată)? Și bașca, să mai ai și două case de la RAPPS, pe care nu le declari ca să nu plătești impozit, asumându-ți falsul în declarații (pe baza ghemului relațional de ,,strecurare” în poziții publice, extrem de bine plătite? Veți vedea că, după ce ,,s-a ajuns” cu beneficiile de la stat, Nicu Marcu s-a pus pe treabă: a urcat la cer asigurările RCA. Am detaliat acest pilon III al fraudei (cea imobiliară), dezvaluie analistul economic Radu Teodor Soviani.
Sunt două case de la RAPPS pentru acelaşi Nicu Marcu şi voi detalia imediat. Dar până atunci, este important să relev contextul. Statul român l-a luat de pe stradă pe Nicu Marcu (53 de ani), cel care până la 28 de ani nu a avut niciun loc de muncă şi nu terminase nici facultatea (după mai multe eşecuri la admitere, Nicu Marcu este exmatriculat de la Universitatea din Sibiu si reuşeşte abia la 29 de ani să termine o facultate la Craiova). Statul român i-a dat şcoală lui Nicu Marcu (Colegiul Naţional de Apărare şi ,,Institutul Naţional de Diplomaţie” – pe care acum le ascunde din CV), i-a dat cel puţin 20 de locuri de muncă bine plătite lui Nicu Marcu, dintre care opt pe la ocoale silvice (până să ajungă în siajul Colegiului Naţional de Apărare) şi alte 12 în perioada 2006 – iunie 2020, când Nicu Marcu, în urma unui troc politic, a fost numit în poziţia de Preşedinte ASF, cea în care câştigă până la 200.000 de euro/an. Statul român i-a dat şi tichete de vacanţă lui Nicu Marcu, şi, în acest episod, veţi vedea că statul român i-a dat şi casă lui Nicu Marcu, Preşedinte ASF, deşi nu are dreptul, conform legii. Evident, prin fals în declaraţiile de avere, Nicu Marcu ascunde faptul că stă într-o casă de la RAPPS. Dupe ce anterior mai stătuse într-una. Am numit dimensiunea imobiliară a fraudei care îl arată fără poleială pe Nicu Marcu exact aşa: Pilonul III.
Articolul publicat vineri, 3 februarie 2022, în ziarul Bursa oferă o primă dimensiune a matrapazlâcurilor imobliare: declararea vânzării de către Marcu a unei case subevaluate (50.000 de euro casă plus teren faţă de valoarea de piaţă de minimum 150.000 de Euro), către propria fiică, în locul unei donaţii care nu ar fi stârnit atâtea suspiciuni. Scopul cel mai probabil este punerea la adăpost a averii în cazul unei cercetări penale. Deja Agenţia Naţională de Integritate ar fi trebuit să se sesizeze şi să investigheze modul în care s-au topit 200.000 de euro din declaraţia de avere a lui Nicu Marcu în anul în care şi-a negociat postul de Preşedinte ASF, dacă tranzacţia e reală sau simulată, destinaţia reală a sumelor plecate din conturile lui Marcu, inclusiv fişele de cont cu transferuri pentru a evalua şi dacă Nicu Marcu respectă sau nu regimul incompatibilităţilor, respectiv dacă face sau nu afaceri prin interpuşi.
Potrivit legii, Preşedintele ASF nu are dreptul la casă de la RAPPS. Şi totuşi cere şi obţine o casă în sectorul 1 (Primăverii/Dorobanţi).
Nicăieri în OUG 93/2012 (de înfiinţare şi funcţionare a ASF) nu se regăseşte echivalarea poziţiei de Preşedinte ASF cu cea de secretar de stat, care eventual i-ar putea da dreptul lui Nicu Marcu să ceară şi să primească o casă de la RAPPS, în timp ce toacă pe destinaţii ascunse 200.000 de euro pe an (de la stat) şi pretinde că nu are casă.
Nici nu ar avea cum să fie asimilat poziţiei de secretar de stat Preşedintele ASF, întrucât Autoritatea de Supraveghere Financiară este presupus independentă, iar numirea se face de către Parlament. Preşedintele ASF nu este un înalt funcţionar public (nu este numit de premier, de Guvern, ci de Parlament), ci doar îndeplineşte o funcţie publică, fără ca ASF să fie în sensul legii altceva decât o ,,autoritate administrativă, autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică independentă, autofinanţată” – nu grile de salarizare conform grilelor instituţiilor publice, îşi stabilesc singuri salariile etc.
De altfel, OUG 101/2011 este clară în privinţa celor care pot beneficia de casă de la RAPPS. Iată ce stipulează la Art. 14 indice 8, alin. (1), LIMITATIV şi EXPRES:
,,Prin derogare de la prevederile legii locuinţei nr. 144/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, imobilele cu destinaţia de locuinţe, aflată în proprietatea privată a statului şi în administrarea RA-APPS şi propuse în vederea vânzării, în condiţiile prevăzute la Cap.I, pot fi atribuite temporar, cu destinaţia de locuinţe, persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică numite, respectiv viceprim-ministru, ministru de stat, ministru, ministru delegat, precum şi funcţii asimiliate celei de ministru, consilier de conturi, secretar de stat, subsecretar de stat, precum şi funcţii asimilate acestora”.
Aşadar, Preşedintele ASF nu are nimic de-a face nici cu funcţia de ministru şi nici cu cea de secretar de stat. O asemenea asimilare de funcţii nu există în Ordonanţa de înfiinţare a Autorităţii de Supraveghere Financiară şi nici nu poate exista. Şi, prin urmare, Preşedintele ASF, plătit cu până la 200.000 de euro anual, nu are dreptul nici la locuinţă de la RA-APPS, conform legii. Iar dacă ar avea, ar trebui să o declare şi să plătească impozite pentru veniturile în natură.
• A obţinut Nicu Marcu casă de la Ra-APPS, ca Preşedinte ASF? Da. Şi nu o declară în declaraţia de avere.
Verificarea informaţiei dacă Nicu Marcu a obţinut casă de la RA-APPS a durat ceva timp. Întrebarea am adresat-o în 17 Septembrie 2021, a fost înregistrată în 21 Septembrie 2021. Constatând că a expirat termenul de 30 de zile de răspuns (perioadă în care am suficiente motive să cred că oameni din RA-APPS şi SGG au transmis în stânga şi în dreapta că un jurnalist întreabă de casele lui Marcu), în data de 27 Octombrie 2021, ora 12.42 (după numeroase apeluri în perioada de 30 de zile rămase fără răspuns), am formulat plângere administrativă către Regie.

Imediat după plângerea administrativă, la mai puţin de o oră, RA-APPS îmi transmite confirmarea că Nicu Marcu, în calitate de Preşedinte ASF, a obţinut o locuinţă de la RA-APPS:

Aşa cum am arătat mai sus, OUG 101/2011 şi OUG 93/2012 nu îi dau dreptul Preşedintelui ASF să ceară şi să obţină o casă de la RA-APPS. Prin urmare, l-am întrebat pe Nicu Marcu dacă obţine şi alte avantaje materiale (spre exemplu locuinţă de serviciu) în calitate de Preşedinte ASF, avantaje pe care nu le declară în declaraţia de avere. Văzând că nu le declară, l-am întrebat textual (în contextul în care l-am întrebat şi de declarata vânzare sub-evaluată a casei de la Craiova): ,,2. Având în vedere că în declaraţia de avere nu apare nicio clădire cu destinaţie de locuinţă în urma înstrăinării imobilului respectiv, vă rugăm să ne precizaţi dacă domnul Nicu Marcu beneficiază de decontarea chiriei pentru hotel sau pentru o locuinţă şi care este valoarea acestor beneficiii de la momentul numirii în poziţia de Preşedinte ASF (24 iunie 2020) şi până la data de 31 Octombrie 2021”.
Nicu Marcu a refuzat să răspundă în ceea ce priveşte valoarea beneficiilor materiale în natură (pentru care ar fi trebui impozitat) şi dacă are şi conform cărei legi locuinţă de serviciu, transmiţându-mi doar următoarele propoziţii:
,,În ceea ce priveşte aspectele menţionate la punctul 2 din solicitarea dumneavoastră precizăm că domnul Nicu Marcu, în calitatea domniei sale de Preşedinte al ASF, beneficiază de drepturile conferite prin lege, astfel cum acestea rezultă din prevederile OUG 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionare ASF, aprobată din modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare şi legislaţia în vigoare”.
Un astfel de non-răspuns arată dispreţul faţă de opinia publică şi faţă de lege a unui individ precum Nicu Marcu, plătit cu până la 200.000 de euro anual manifestat prin a nu răspunde întrebărilor concrete şi anume:
– dacă beneficiază de locuinţă de serviciu;
– care este valoarea acestor beneficii în natură, în perioada 24 iunie 2020 – 31 Octombrie 2021, eu estimându-le la circa 10.000 de lei/ lună, sumă pentru care Nicu Marcu ar fi trebuit să plătească impozit 16%. Anual, asta înseamnă încă până la 24.000 de Euro avantaje în natură pentru Nicu Marcu pentru imobilul din zona Primăverii, care se adaugă încasărilor nete de până la 200.000 de Euro pe an ca Preşedinte ASF, avantaje pe care Nicu Marcu nu le declară, deşi este obligat.
Dar acest non răspuns mai arată ceva şi mai grav: tentativa de a muşamaliza falsurile în declaraţia de avere făcute personal, de Nicu Marcu, aspect pentru care Agenţia Naţională de Integritate şi Direcţia Naţională Anticorupţie sunt obligate să se autosesizeze, la fel ca şi ANAF.
Concret, legea îl obligă chiar şi pe Nicu Marcu să declare, sub sancţiunea falsului în declaraţii, dacă a obţinut cadouri, servicii sau avantaje cu titlu gratuit sau subvenţionate faţă de valoarea de piaţă din partea unor regii autonome, companii/societăţi naţionale sau instituţii publice sau decontări de cheltuieli (altele decât cele ale angajatorului), a căror valoare depăşeşte 500 de euro. Dacă dumneavoastră consideraţi că o casă în Primăverii, acordată prin fraudă la lege (Preşedintele ASF nu este înditruit potrivit OUG 93/2012 să primeacă casă de la RAPPS) nu se încadrează în valoarea de 500 de euro anual, atunci Nicu Marcu are dreptate. Altfel, comite fals în declaraţii, aspect pentru care ANI şi DNA trebuie să se sesizeze. În declaraţia de avere completată în iunie 2021 nu se regăseşte casa de la RAPPS, menţiunile nefiind secretizate, ci pur şi simplu Nicu Marcu scriind ,,linie” – adică nu există, aşa cum rezultă din declaraţie.


De altfel, şi în declaraţiile de avere completate în 2020 (care ar fi trebuit să reflecte şi o a doua casă de la RAPPS atribuită lui Nicu Marcu), dar şi în declaraţia de avere completată în 2019, în care ar fi trebuit să nominalizeze casa de la RAPPS pe care o primise ca Vicepreşedinte al Curţii de Conturi, Nicu Marcu face acelaşi fals, nedeclarând-o.


Falsul în declaraţii al lui Nicu Marcu în ceea ce priveşte omisiunea de a trece casa de la RAPPS în care stătea ca Vicepreşedinte al Curţii de Conturi este demonstrat fără dubiu de răspunsul RAPPS.
Legat de casa de la RAPPS primită în calitate de Vicepreşedinte al Curţii de Conturi, Nicu Marcu îndeplinea una (dintre multele condiţii) prevăzute de lege, şi anume era consilier de conturi. Parchetul trebuie să verifice însă, pe lângă falsul în evident în declaraţia de avere (ca să ascundă faptul că obţinea venituri în natură pentru care Marcu trebuia să plătească impozit), dacă îndeplinea şi celelalte condiţii, respectiv dacă Nicu Marcu, cel care în ultimii 16 ani a avut mai mult de 12 servicii numai în Bucureşti, are sau nu în co-proprietate imobile cu destinaţia de locuinţă în Bucureşti sau dacă a stat în ultimii 16 ani, în timp ce încasa sute de mii de Euro din banii noştri, împreună cu familia, doar pe la prietene.
Şi Parchetul trebuie să mai verifice ceva: ce s-a întâmplat cu prima casă de la RAPPS atribuită lui Nicu Marcu: care a fost valoarea beneficiilor în natură, inclusiv cine stă acum în ea.
Precizez de la bun început că RAPPS-ul este doar un executant al deciziilor Secretariatului General al Guvernului. SGG este cel care primeşte cerere de la Nicu Marcu pentru atribuirea unei locuinţe din patrimoniul de stat, în condiţiile în care demonstreză că încasările de până la 200.000 de euro pe an de la stat, nu i-au permis să îşi cumpere o locuinţă.
Ce spune Secretariatul General al Guvernului, cel care trebuie verificat de DNA dacă a respectat condiţiile legale în atribuirea unei case lui Nicu Marcu după ce acesta a devenit Preşedinte ASF.
Prin tăcerea lui, spune multe. Pe perioada investigaţiei mele, Secretariatul General al Guvernului a fost condus de Tiberiu Horaţiu Gorun (fiul lui Adrian Gorun), până la 7 Decembrie 2021, şi apoi (inclusiv acum) de Marian Neacşu, pesedistul condmanat penal pentru conflict de interes după ce şi-a angajat fiica la propriul cabinet parlamentar.
Ştiind că RAPPS nu dă case la sinecurişti fără aprobarea SGG, în data de 22 noiembrie 2021 am întrebat oficial secretarul general al guvernului despre situaţia caselor date lui Nicu Marcu, pe care, prin fals în declaraţii, nu le menţionează în declaraţiile de avere.

Mă aşteptam la o muşamalizare din partea Secretariatului General al Guvernului (DNA să se sesizeze) a propriilor acţiuni şi inacţiuni. Mai ales că în data de 22 noiembrie, SGG era condus, aşa cum am arătat, de Tiberiu Horaţiu Gorun, care este legat de Nicu Marcu nu numai prin faptul că şi lui statul i-a dat şcoală (Colegiul Naţional de Apărare), ci mai ales prin faptul că este fiul lui Adrian Gorun, un alt coleg de Colegiu Naţional de Apărare cu Marcu, dar şi co-autor de furt intelectual.
Concret, în data de 19 aprilie 2021, am documentat aici despre furtul intelectual comun al lui Nicu Marcu şi Adrian Gorun (taică-său lui Gorun mic de la SGG), în scopul de a mima activitatea de cercetare academică. Absolventul de litere Adrian Gorun şi contabilul de ocol silvic, Nicu Marcu, semnau în 2013 ca autorii 2 şi 3 un articol ştiinţific ce presupunea cunoştinţe de matematici superioare, evident în limba engleză, pe care cei doi nu o cunosc.
Articolul intitulat ,,DCC-Garch Model to estimate the Risk to the Capital Market in Romania” îl avea ca prim-autor pe Marius Acatrinei, la momentul documentării angajat al lui Nicu Marcu la ASF, motiv pentru care nu mi-a răspuns atunci când l-am întrebat care este contribuţia necunoscătorilor de engleză Marcu şi Gorun la articol, admiţând astfel implicit că respectivii au avut contribuţie zero. Îl înţeleg pe Marius. Dacă mi-ar fi răspuns adevărul, Marcu l-ar fi dat afară. Dar pot afirma cu mâna pe inimă că legăturile dintre Marcu, Gorun şi modelul Garch sunt fix legăturile pe care le are baba cu mitraliera.
Prin urmare, prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu (între care intră şi sesizarea Parchetului în cazul în care ar fi constatat că poziţia de Preşedinte ASF nu îi permite, conform legii, lui Nicu Marcu, să obţină casă de la RAPPS prin SGG), Tiberiu Horaţiu Gorun nu înregistrează solicitarea mea de informaţii publice din 22 noiembrie 2021.
A apărut însă o fereastră de oportunitate. În 7 decembrie 2021, Tiberiu Horaţiu Gorun este dat afară din poziţia de SGG, locul lui fiind luat de Marian Neacşu, cel care fusese condamnat pentru că îşi angajase fiica la cabinetul de parlamentar, ANI constatând şi ajungând în instanţă conflictul de interese. La momentul numirii lui Neacşu ca SGG, cel care l-a propus (acelaşi care l-a propus şi pe Nicu Marcu ca Preşedinte ASF), respectiv Marcel Ciolacu, se întreba, despre infracţiunea lui Neacşu: ,,Asta e corupţie?”. Am fost tentat să îi răspund public: ”Nu Marcele, asta e găinărie, ca şi la Nicu Marcu”. Prin urmare nu am niciun motiv să nu cred că dacă ar fi să fac un top al caracteristicilor personajelor pe care Marcel Ciolacu şi Paul Stănescu le preferă în sinecuri publice (Marian Neacşu vine de la o altă sinecură, de Vicepreşedinte ANRE, el lăsându-i un loc la ANRE fratelului lui Paul Stănescu), decisiv este răspunsul la întrebarea: ,,Este găinar?”.
Fereastra de oportunitate dintre eliberarea din funcţie a lui Tiberiu Horaţiu Gorun şi numirea lui Marian Neacşu s-a consumat chiar în ziua de 7 decembrie 2021, când, contrar dispoziţiilor lui Gorun (şi până ca Neacşu să muşamalizeze), SGG a înregistrat solicitarea mea de informaţii publice, la neobişnuita oră din afara programului, respectiv 17.49.

În mod real, termenul solicitării mele a expirat în 22 decembrie 2021. Graţie neînregistrăii solicitării mele de către Tiberiu Horaţiu Gorun, să spunem că termenul ar fi expirat în 7 ianuarie 2022. Şi totuşi, până astăzi, 7 februarie 2022, Marian Neacşu nu a dat OK-ul să îmi fie transmis răspunsul la solicitarea mea de informaţii publice. Desigur, pot specula dacă nu cumva Marian Neacşu este şantajabil de către Nicu Marcu, cel în pixul căruia stă rămânerea sau nu a soţiei lui Marian Neacşu la conducerea PAID, cea despre care presa (jurnalistul Adrian Dumitrache) a documentat şi argumentat că a fost numită de predecesorul ASF, respectiv Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), la conducerea PAID, cu salariu de peste 5000 de euro pe lună, fără să respecte condiţiile de experienţă pentru a ocupa această poziţie, la acel moment.
Eu voi solicita astăzi din nou Secretariatului General la Guvernului să îmi răspundă în ceea ce priveşte respectarea legalităţii în privinţa acordării unei case RAPPS lui Nicu Marcu, ca Preşedinte ASF şi de asemenea voi insista să primesc răspunsul la întrebarea dacă prima casă obţinută de Marcu de la RAPPS a fost efectiv eliberată sau dacă ea a continuat să fie ocupată de (fosta) soţie a lui Nicu Marcu, contrar legii, aşa cum am întrebat şi SGG şi RA-APPS, cei care sunt obligaţi să îmi dea răspunsul.
Până la primirea răspunsului de la SGG, îmi voi permite să trag următoarele concluzii:
1.Nicu Marcu, în calitate de Preşedinte ASF, a obţinut fără drept de la SGG o casă din patrimoniului RAPPS, prin fraudarea legii. DNA trebuie să se sesizeze atât în privinţa atribuirii fără drept a casei de către SGG, cât şi în privinţa falsulului în declaraţii al lui Nicu Marcu (cel care nu a declarat casele RAPPS nici când era vicepreşedinte al Curţii de Conturi şi nici ca Preşedinte ASF)
2.Nicu Marcu a făcut fals în declaraţii, omiţând să declare cele două case. Agenţia Naţională de Integritate trebuie să se sesizeze, şi să sesizeze Parchetul;
3.Nicu Marcu nu a declarat veniturile în natură obţinute prin casele de la RAPPS atât ca Preşedinte ASF cât şi ca Vicepreşedinte al Curţii de Conturi. ANAF trebuie să se sesizeze şi să calculeze impozitele eludate de Nicu Marcu.
4.Secretariatul General al Guvernului trebuie să verifice respectarea legii în privinţa atribuirii fără drept a unei case lui Nicu Marcu (cel care are venituri anuale de la stat de peste 200.000 de Euro) şi în cazul în care legea nu a fost respectată, NIcu Marcu să fie evacuat din casa pe care o ocupă fără drept, potrivit informaţiilor mele ne-negate de RAPPS şi SGG, în cartierul Primăverii-Herăstrău.
5.Agenţia Naţională de Integritate şi DNA trebuie să se sesizeze şi să verifice inclusiv elementele din investigaţia publicată de mine în data de 3 februarie 2022 în Ziarul BURSA, care demonstrează toate indiciile unui act simulat în privinţa pretinsei vânzări, sub-evaluate, a unei case în valoare de peste 150.000 de euro către fiica Preşedintelului ASF, pentru numai 50.000 de euro. ANI şi DNA trebuie să documenteze toate transferurile bancare în legătură cu Nicu Marcu pentru a documenta dacă Preşedintele ASF efectuează sau nu operaţiuni incompatibile cu poziţia sa, pe numele unor interpuşi.
6.Parlamentul să se sesizeze în privinţa falsului în declaraţii comis de Nicu Marcu şi să ia de urgenţă măsurile legale în ceea ce priveşte Preşedintele ASF, comisiile de specialitate fiind obligate să verifice dacă aspectele semnalate de mine (plagiatul, furtul de TVA de la Poşta Română prin trucarea unei licitaţii, bursa de la Academia Română, acordarea de titlu de Doctor Honoris Causa pe articole furate, actul simulat şi obţinerea de beneficii nelagale) sunt compatibile cu poziţia de Preşedinte ASF.
Iar la final, în contextul acestui al treilea pilon al fraudei lui Nicu Marcu (frauda imobiliară), vă întreb: de ce să ai o carieră pe bune, cand te poti ,,strecura” ca Nicu Marcu şi să ai venituri mai mari decât 99% din populaţie? Şi două case de la RAPPS. Astfel, după ce s-a ajuns cu beneficiile de la stat, s-a pus pe treabă la ASF: a urcat la cer asigurările RCA. (Sava N.).
Exclusiv
Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”, nu și pe la generali.
În prim-plan, cine altcineva decât eternul nostru personaj principal: Bogdan Despescu, chestor, secretar de stat, specialist în portul uniformei… „după ureche”. După cum îl taie briza, nu după cum scrie în OMAI.
De data asta, omul nu s-a mai obosit să inventeze povești cu „uniformă adusă de Armată” sau „personalizări” trase de păr. A trecut direct la nivelul următor: demonstrație practică de „AȘA NU” în portul uniformei de poliție, chiar de Ziua Marinei. Un fel de lecție video pentru școlile de poliție: „Uitați-vă bine. Așa să NU vă îmbrăcați NICIODATĂ.”
Compoziția artistică a ținutei:
- jos: pantaloni cu vipușcă, de reprezentare, ceremonie, solemnități, din categoria „să trăiți, sărumâna, să n-aveți nevoie de noi”;
- sus: cămașă-bluză albă, tot de reprezentare, să știe poporul că are în față rang mare și lustruit;
- pe cap: șepcuța de soare de serviciu, plimbată de la „munca de jos”, direct în poza de protocol.
Adică o combinație pe care regulamentul nu doar că nu o prevede, dar o urlă din toți rărunchii: NU AȘA.
Niciodată, dar NICIODATĂ, nu combini uniforma de reprezentare/ceremonial cu șapca de soare de la uniforma de serviciu. E ca și cum te-ai duce la nuntă cu smoking, dar în papuci de gumă. Numai că aici nu vorbim de modă, vorbim de Regulamentul pentru compunerea și portul uniformelor de poliție.
Și, ca ironia să fie completă, art. 2 alin. (2) din OMAI nr. 183/2021 spune negru pe alb că:
- tocmai ȘEFII trebuie să respecte regulamentul,
- să urmărească respectarea lui de către subordonați,
- și să ia măsuri când constată încălcări.
Ei bine, regulamentul zice una, iar „el general” înțelege alta: „Regulamentul e pentru executanți. Eu sunt general, nu executant. Eu doar… dau exemplu. Prost.”
Rămâne întrebarea pe care o evită toată lumea, dar o vede toată lumea:
CINE IA MĂSURI CÂND CHESTORII SUNT CEI CARE ÎNCALCĂ REGULAMENTUL?
În toată țara, au fost sancționați sute de polițiști pentru:
- pantofi nepotriviți,
- lipsă chipiu,
- cămașă băgată pe jumătate în pantaloni,
- ținută „neconformă”.
Pe aceștia îi prind imediat: sunt executanți. În consecință, trebuie „executați”. E simplu, e la îndemână și dă bine la statistici: „Am asigurat disciplina portului uniformei”.
Dar când ajungem la eșalonul „cu vipușcă + stele + funcție + cameră de luat vederi”, brusc regulile devin… „orientative”. Pe uscat se dau sancțiuni, pe mare se dau lecții de ipocrizie. Aparent, pe mare chestorii combină uniforma după cum îi taie briza, nu după cum prevede Regulamentul.
Și, ca să fie tabloul complet, în spatele lui Despescu, în aceeași imagine, stă cuminte, perfect regulamentar, un „amărât” de polițist de frontieră:
- uniformă de serviciu corectă,
- capul acoperit cum trebuie,
- nimic „personalizat”,
- nimic „combinat” după inspirația de moment.
Fără vipușcă de chestor, fără stele de general, dar cu regulamentul știut și respectat.
Omul ăsta dă mai multă lecție de onoare și disciplină decât tot discursul oficial de Ziua Marinei.
Se pare că, uneori:
- cu cât ai mai multe stele pe umăr, cu atât îți permiți să ignori regulamentul;
- cu cât ai mai puține stele, cu atât îl cunoști și îl respecți mai bine.
Ce vedem noi, de fapt, în poza de Ziua Marinei?
- În față: „el general”, simbol al sistemului care predică regulamentul, dar îl poartă… experimental.
- În spate: un polițist de frontieră care, fără să spună un cuvânt, le dă rușine tuturor „șefilor” din cadru doar prin felul în care-și poartă uniforma.
Și atunci, iarăși:
Cine îl sancționează pe Despescu pentru port necorespunzător al uniformei?
Cine îi explică art. 2 alin. (2) din OMAI 183/2021?
Cine îi arată poza cu polițistul din spatele lui și îi zice: „Așa se face, domnule general”?
Răspuns scurt: nimeni.
Pentru că în România, regulamentul e obligatoriu pentru cei fără stele. Pentru cei cu stele, regulamentul e… opțional. „Orientativ”. Un fel de recomandare meteo: „azi e bine să îl respecți, dar dacă e Ziua Marinei și sunt camere, lasă, merge și așa.”
Felicitări sincere tuturor marinarilor și personalului contractual din Armata României cu ocazia Zilei Marinei. Oamenii care chiar știu ce înseamnă uniformă, onoare și regulament, fără să le confunde cu decorul pentru poze oficiale.
Felicitări și politistului de frontieră din spatele lui Despescu. Fără vipușcă, fără stele, dar cu coloană vertebrală și regulamentul la zi. Uneori, adevărații „generali” nu au grad pe umăr, ci bun-simț și respect față de meserie – exact cum dezvăluie Sindicatul Europol în această nouă lecție publică despre dublul standard din MAI. (Cristina T.).
Exclusiv
Sclipiri de geniu la IPJ Călărași: e-mailul, acest abuz de drept procedural
Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul.
„Prea multă transparență strică” – noua doctrină de la IPJ Călărași

La IPJ Călărași, tehnologia nu e un instrument, ci aproape o amenințare la ordinea publică. Dintr-un răspuns oficial prezentat de Sindicatul Diamantul aflăm, cu uimire amestecată cu râs amar, că solicitarea de comunicare pe cale electronică a unui document deja diseminat intern poate constitui, atenție, „un demers excesiv și abuz de drept procedural”.
Cu alte cuvinte, dacă documentul există, a fost deja răspândit în interior și tu îndrăznești să-l ceri și pe e-mail, riști să fii etichetat drept abuzator de procedură. Transparența, da, dar să nu fie… comodă și modernă.
Legea 544/2001, reinterpretată: „nu pentru voi am muncit noi”
În același răspuns, IPJ Călărași invocă, cu o creativitate demnă de un manual de satiră juridică, Legea nr. 544/2001. Aceasta, spun ei, ar avea ca scop „asigurarea transparenței față de cetățeni și nu dublarea sau ocolirea mecanismelor de dialog social”.
Traducere liberă în limbaj de pamflet:
– Legea 544 e pentru transparență, dar nu vă folosiți prea mult de ea, că ne deranjați „mecanismele”.
– Dialog social înseamnă, probabil, să vii frumos, cu capul plecat, la ghișeu, să aștepți, să insiști, să revii, iar dacă îndrăznești să ceri documentul pe e-mail… e exces.
Sindicatul Diamantul expune astfel un tip de gândire birocratică în care legea e invocată nu pentru a ușura accesul la informații, ci pentru a justifica refuzul de a apăsa pe „Trimite”.
„Consum nejustificat de resurse”: apăsarea tastei Enter, pericol bugetar
Răspunsul IPJ Călărași merge mai departe, într-o demonstrație de „sclipire administrativă”:
activitatea de transmitere electronică a unor acte interne, deja accesibile angajaților, ar genera „consum nejustificat de resurse administrative”.
Într-o eră în care firme private, ONG-uri și instituții publice serioase trimit mii de documente prin e-mail zilnic, la Călărași apăsarea tastei Enter se transformă într-o amenințare la adresa bugetului și a ordinii instituționale.
Probabil că, în logica asta, cel mai sigur este să tipărești hârtiile, să le cari din birou în birou și să le pui sub ștampilă – că asta nu consumă resurse, doar timp și nervi.
Comisia salvatoare: „reclamația nu e întemeiată, polițistul e curat ca lacrima”
Ca să fie tacâmul complet, răspunsul citat de Sindicatul Diamantul ne anunță că, în urma analizei efectuate de comisia desemnată, s-a concluzionat solemn că reclamația administrativă adresată IPJ Călărași nu este întemeiată, iar polițistul responsabil cu gestionarea informațiilor de interes public este fără „rea-credință”.
Deci sistemul a anchetat sistemul și a decis că sistemul are dreptate. Cine ar fi crezut?
Comisia internă a validat ideea că solicitarea prin e-mail poate fi excesivă, că Legea 544 nu e pentru „ocolirea mecanismelor”, și că orice insistență pe transparență ridică suspiciuni de abuz.
IPJ Călărași, laborator de inovație birocratică
Pamfletul de față pornește de la un simplu document oficial, scos la lumină de Sindicatul Diamantul, dar portretizează o mentalitate periculoasă:
– modernizarea e doar la nivel de slogan;
– transparența există doar când nu incomodează;
– tehnologia e bună, dar nu când simplifică viața celui care cere socoteală instituției.
„Sclipirile de geniu” de la IPJ Călărași arată cum poate fi răsturnat sensul unei legi menite să protejeze cetățeanul. Din instrument de acces la informație, Legea 544/2001 devine scut pentru refuz politicos: nu sunteți abuzați de opacitatea noastră, sunteți dumneavoastră abuzivi că cereți prea mult.
Concluzie: apăsați cu grijă pe „Trimite”
Dezvăluirile Sindicatului Diamantul despre IPJ Călărași ne livrează o lecție amară, dar perfectă pentru un pamflet:
În unele instituții, e-mailul nu e un instrument de comunicare, ci o linie roșie. Când ceri un document electronic, nu uita: nu doar că „generezi consum de resurse”, dar riști să fii acuzat că forțezi legea să funcționeze.
În România în care digitalele se taie anual în speech-uri pompoase, există încă insule de „geniu administrativ” în care cel mai mare abuz procedural este simpla pretenție ca statul să-ți trimită un document… cu un click. (Cerasela N.).
Exclusiv
„Stat de drept, dar să nu supărăm derbedeii” – pamflet despre România în care polițistul plătește din buzunar pentru că aplică legea
Polițistul român, dușmanul public nr. 1: a îndrăznit să aplice legea
În România anului 2026, dacă ai nenorocul să fii polițist la Poliția Orașului Buhuși, județul Bacău, și comiți „crima” supremă de a aplica legea, trebuie să fii pregătit ca mașina ta personală să arate, la final de tură, ca după un antrenament de baseball pe capota și parbrizul ei.
Pe 12.08.2026, în jurul orei 20:00, niște polițiști au făcut gestul revoltător de normal de a conduce la sediul poliției un bărbat care încălcase legea. Ei nu știau, săracii, că în România există o specie nouă de „apărători ai libertății” care confundă statul de drept cu „statul la scandal”: în fața sediului au apărut imediat mai multe persoane ce solicitau eliberarea „eroului” încătușat și contestau, cu maximă tupeu, măsurile dispuse de oamenii legii.
Mașina polițistului – sac de box pentru vitejia de turmă
Cum argumentul rațional nu mai are nicio trecere, spiritele s-au încins rapid, în stilul clasic „hai cu toții pe unul”. În loc de dezbatere, s-a trecut direct la pedagogie cu pumnul și piciorul aplicată asupra autoturismului personal al unuia dintre polițiști. Mașina a fost devastată, într-o tentativă evidentă de intimidare a celor care, culmea nesimțirii, și-au permis să-și facă datoria.
Nu mai contează că omul ăla e polițist, că are familie, că mașina respectivă nu e proprietatea statului, ci rezultatul unor rate la bancă și al unor nopți de serviciu. Important e mesajul „educativ” transmis: dacă atingi infractorul, îți facem praf bunurile. Stat de drept în varianta autohtonă: „legea e bună, dar să nu deranjeze pe nimeni”.
Segmentul de societate care urlă la poliție, dar tace la hoți
Din păcate, există în România un segment bine antrenat să reacționeze prompt când legea începe să funcționeze împotriva „băieților noștri”. Pentru unii, polițistul nu e reprezentantul statului, ci sac de box, țap ispășitor și, la nevoie, decor urban pentru scuipat și înjurături.
În momentul în care un polițist aplică legea, o parte din societate vede în el dușmanul perfect: e vizibil, are uniformă, nu ripostează ca interlopul și, în plus, este ținut în frâu de aceiași politicieni care, la televizor, ne povestesc cum „România e un stat modern, european, orientat spre valorile occidentale”.
ONG-uri evaporate, bani cheltuiți, rezultate: zero barat
Pe hârtie, România e plină de ONG-uri preocupate de „educare” și „integrare socială” a categoriilor vulnerabile. În practică, când se întâmplă asemenea incidente – cum a fost cel de la Buhuși – aceste organizații dispar ca prin magie. Nu vezi nici formatori, nici mediatori, nici psihologi prinși între polițist și grupurile nervoase care îl înconjoară.
ONG-urile care au mânuit ani de zile fonduri generoase pentru „incluziune”, „educație civică” și „mediere comunitară” sunt, brusc, plecate în vacanță. Fără raport public, fără responsabilitate, fără explicații. Tac, iar statul tace și el, complice, prin acordul său tacit.
Acest tip de acțiune/inacțiune, după cum atrage atenția Sindicatul Europol, devine unul dintre factorii pentru care polițiștii ajung să se teamă că, după ce ies din tură, își pot găsi mașinile și bunurile personale făcute zob, doar pentru că au făcut ceea ce legea le cere: să intervină.
Realitatea din stradă vs. basmul politicienilor de la televizor
Ceea ce s-a întâmplat la Buhuși nu este vreo excepție exotică, ci doar unul dintre riscurile reale ale profesiei de polițist în România. Riscuri care nu apar nici în pliantele de recrutare, nici în declarațiile siropoase ale politicienilor.
În discursul oficial, polițistul „cel mult stă de vorbă cu cetățenii pe stradă”, zâmbind, eventual cu un pliant în mână și un copil pe umăr, imagine perfectă pentru Facebook. În realitate, același polițist își parchează mașina uitându-se de două ori în jur, se uită de trei ori în oglindă când pleacă acasă, și se întreabă dacă nu cumva următoarea „educație civică” i se va aplica direct pe caroserie sau pe geamurile apartamentului.
Când lovești polițistul pentru că își face treaba, lovești statul – dar cui îi pasă?
Sindicatul Europol dezvăluie limpede: când ataci polițistul pentru că aplică legea, ataci însăși autoritatea statului. Problema e că, în România, autoritatea statului a fost atât de mult terfelită, relativizată și vândută pe bucăți, încât unii au ajuns să creadă că e normal să te strângi cu gașca în fața secției și să faci presiuni ca „băiatul nostru” să fie eliberat.
Un stat care se autoproclamă „pro-european” de cel puțin două ori pe zi, în orice discurs public, dar permite ca polițiștii să fie intimidați, amenințați și atacați pentru că îndrăznesc să aplice legea, nu mai e un stat de drept, ci o caricatură de autoritate, o improvizație cu pretenții de civilizație.
Concluzie amar-comică: cine apără pe cei care ne apără?
Pamfletul acesta pornește de la un fapt concret – incidentul de la Poliția Orașului Buhuși din 12.08.2026 – semnalat public de Sindicatul Europol. Dincolo de tonul usturător, întrebarea rămâne una cât se poate de serioasă:
Într-un stat care își lasă polițiștii singuri în fața presiunii de stradă, ONG-urilor fantomă și politicianismului ipocrit, cine mai apără, în realitate, pe cei care ar trebui să ne apere pe toți?
Până răspunde cineva serios la întrebarea asta, polițistul român va continua să fie, în ochii unora, nu simbolul legii, ci vinovatul de serviciu. Iar mașina lui personală – locul unde frustrarea socială își dă cu pumnul, cu piciorul și cu piatra, în numele unei „libertăți” care confundă drepturile cu derbedeala. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J Prahova – „GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XL (40)” – SIPI PRAHOVA SAU „VOLGA NEAGRĂ” CU OCHI AZURII: CÂND PASAGERUL BEAT VREA SĂ DEA ORDINE LA BODICAM
-
Exclusivacum 2 zile„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
-
Exclusivacum 3 zileIPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
-
Exclusivacum 4 zileTriatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”: Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!
-
Exclusivacum 4 zileAlexandri Nicolae – Nae Comisionarul care a încercat să rescrie legea trapului. ANZ îl contrazice: decizie ilegală, cal descalificat, scandal cu tentă penală (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 4 zileRepublica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului
-
Featuredacum 5 zile”Reforma cu capul în nori”. Vicepremierul Gheorghiu le explică bugetarilor că protestează… de prea bine
-
Exclusivacum 5 zileCum a inventat IGPR sclavia de lux în uniformă




