Actualitate
Straniu interludiu
(preluare din Observator cultural)
Sigur, cînd nu mai aude motorul frigiderului, încărcat cu alimente de aproape o lună, cînd liniștea bucătăriei e tăiată doar de zborul unui albatros rătăcit pe fereastra deschisă, cînd își întinde, aplecîndu-se cît poate pe marginea geamului, mîna, ca să atingă cu degetele frunza teiului, cum reușea acum o lună, și azi i-ar mai trebui o palmă în plus să simtă din nou pielea aia, a cărei asprime îi amintea de mîna unui bărbat. Treizeci de ani în șir pe 13 aprilie degetele ei pe mîna lui o usturau ca boiaua pe limbă. Singur, singur, singur, îi șoptea la ureche Bacovia… într-un bloc cu 350 de apartamente. Din dreapta bate un ciocan, din stînga zbîrnîie o freză, deasupra lovesc ritmic bocancii școlarului olandez care strivea porumbeii din Piața San Marco… Azi au mai murit 60: o femeie de 71, un bărbat de 54, unul de 76, una de 40, una de 25… coronavirusul e un tiran mai fioros decît Nero; ăla a dat foc Romei, ăsta a sugrumat toată Italia! Închid ochii înaintea somnului: „Doamne, ia de la mine acest pahar!”, gura mea e uscată, limba amară ca anghinarea… De ce n-ai stat la două brațe distanță de mine, cum ne-a învățat Iohannis, de ce m-ai sărutat cînd tocmai ațipisem la filmul ăla cu muribundul care s-a vindecat cînd a îmbrățișat un mesteacăn… cînd și-a smuls copitele din pămînt a nechezat de trei ori s-a ridicat pe picioarele din spate pe urmă calul alb a îngenuncheat înaintea mea și m-a purtat pe spinarea lui afară din moarte… mă țineam strîns de coama lui și tot mi-era frică încoronatul ăsta era în stare de orice și dacă suflarea lui că nici nu purta mască nici botoși nici mănuși doar ochelari citea povestea Stegarului Christoph Rilke… cine-l cunoaște cu adevărat cine l-a văzut în gemetele pe care le scot la fel și muribunzii, și bătrînii scufundați în ejacularea finală sufocîndu-se.
Iertați-mă, nu pot să scriu cum trăiesc, nici cînd văd că azi pe lista decedaților sînt doar 11 și vindecații sînt 70, iar noii depistați s-au oprit la opt… Eu trăiesc altfel, în altă parte, unde vorbesc tot timpul cu mine, cu mierla, cu Zombi, rottweilerul canceros. Pe cîini nu-i ucide coronavirusul, numai pe pisici. Cum să nu-l suspectezi de misoginism, dacă nu-și aduce mult mai mulți bărbați în pat și în femei își bagă cuțitul? Dacă mă gîndesc bine, în anii mei de „jeune fille en fleure” am interpretat exclusiv rolul de subretă, midinetă, cochetă… de asta toți mă plac fără să mă iubească. „E o cabotină!”, așa te văd ei, mi-a spus cineva, o scriitoare, desigur! Și am crezut-o, că abia atunci am înțeles înălțimea acestui calificativ echivalent cu numele de artist. Ce, e de colo să fii unul dintre bufonii lui Shakespeare?!! De ce aș suferi eu în plus cînd vorbesc cu soarele de la fereastră și în colțul ferestrei se înghesuie viespile toate în cuibul lor, traiul lor zilnic e la fel cu al meu, după ce mă trezesc fac puțină gimnastică, pe urmă plec să-mi procur hrana zilnică, pe urmă vin acasă și refac traseul vechilor iubiri: Villon, Rimbaud, Celan, Sylvia Plath, Faulkner, vai, Micul Prinț – a cîta oară? Spuma zilelor, cînd vreau să-l iau un pic peste picior pe Sir Coronavirus… e curioasă relația asta a mea cu el; o, nu, să nu vă închipuiți că sînt atît de perversă încît să mă culc în patul lui. Nu sîntem atît de intimi, dar nu pot să neg că m-a impresionat la început, ca orice fenomen total neașteptat la prima vedere, care s-a furișat în creierul meu ca un sol tocmit de un fals amant să-i ducă Mariei Stuart epistole amoroase în Turnul Londrei. Am început să-mi dau seama că prima tentativă e sugestia: după fiecare pahar cu apă, gura, cum vă spuneam, era amară ca fierea și uneori, peste zi, limba se scaldă prin toate gusturile posibile, fără să fi mîncat nimic. Termometrul nu arăta mai mult de 35, zile în șir neschimbat. Acum am trei termometre, ca viorile lui tăticu’, una engleză, una franceză și una nemțoaică… mercurul rămîne constant, în ciuda originilor diferite, la 35. Uneori mă sufoc sau poate mi se pare, mai des cînd fac tîrguieli. De la Auchan pînă acasă dus-întors fac o oră. V-am mai spus că, decît să mai aud întruna balada marelui satrap Coronavirus în fel de fel de interpretări la televizor, citesc și scriu aproape fără oprire. Atunci cînd ies îmbrăcată în alb și negru să-mi fac provizii, îmi asortez la rochia lejeră masca neagră, care îmi acoperă ridurile, și mănușile albe, care-mi ascund venele umflate de la mîini. Mă uit în oglindă, trei sferturi din mine sunt acoperite, văd ce lumină nefirească mai pot arunca ochii mei pe ziduri… ce lumină, pe care nici cele mai obosite pleoape n-o pot umbri.
Credeți orbește în natură, dragii mei, și n‑o mai ofensați atîta cu superioritatea inovativă a rațiunii voastre… Imaginați-vă ce s-ar întîmpla dacă Goliat s-ar hotărî să-și ia revanșa în lupta cu David. (Nora Iuga).
Actualitate
Sardinia: Acolo unde piloții de vânătoare învață să gândească, nu doar să zboare
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală
Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
-
Exclusivacum 3 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Exclusivacum 14 oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Ancheteacum 4 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 2 zileBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 4 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum o ziPenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi
-
Exclusivacum 3 zileJilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!



