Zilele trecute, premierul Viorica Dăncilă a făcut din nou nominalizări pentru ocuparea posturilor vacante din Guvern. Un moment numai bun pentru fabricanții de diversiuni. Una dintre acestea l-a vizat pe un anume Dumitru Daniel Chirilă, secretar în Ministerul de Interne, propus pentru un portofoliu la vârful acestei instituții de forță. Instantaneu, au fost lansate pe piață câteva informații devastatoare la adresa acestuia.

Iar ceea ce este extrem de interesant este că autorii diversiunii au lucrat, cum se spune în popor, cu materialul clientului. În fruntea acestora este nimeni altul decât Florian Coldea. Iar eu am căzut în capcana sa. Și iată, abia după câteva zile, încerc să-mi îndrept greșeala. Dacă ea mai poate fi cumva îndreptată.

„Pe surse”, opiniei publice, dar și nouă, celor prezenți în acel moment al nominalizării în platourile unor televiziuni de știri, le-a fost servită o salvă de informații vizându-l pe candidatul de la Ministerul de Interne. Toate false. Toate cu cârlig. Utilizând rezervele sau chiar disprețul și antipatia față de Florian Coldea. Sau chiar față de Klaus Iohannis. Și, înainte de a mă dezmetici, eu și alții care au căzut în aceeași capcană, am aflat – și trebuia să comentăm pe loc – că:

1). Dumitru Daniel Chirilă i-a fost băgat pe gât lui Klaus Iohannis în Administrația Prezidențială în poziția de consilier de către Florian Coldea. Că ar fi, prin urmare, omul acestuia.

2). Că Eduard Hellvig, care cu chiu cu vai a reușit să-i facă vânt lui Florian Coldea de la conducerea operativă a Serviciului Român de Informații, i-a trimis note informative președintelui Klaus Iohannis, avertizându-l asupra acestui fapt. Dar președintele nu a ținut cont de sfaturile lui Hellvig și astfel l-a luat pe Dumitru Daniel Chirilă, integrându-l în aparatul de la Cotroceni.

3). Într-un târziu, Klaus Iohannis a realizat că a fost tras pe sfoară și l-a dat pe Chirilă afară de la Cotrceni.

4). Aruncat peste bord, Chirilă, împins tot de Coldea, a aterizat în brațele PSD, iar Dragnea s-a lăsat convins să-l plaseze în poziția de secretar de stat la Ministerul de Interne.

5). Că, anterior, Chirilă fusese agent la „Doi și-un sfert”, unde se ocupase de poliție poltică.

6). Iar de acolo, când a plecat, a plecat pensionându-se cu o sumă frumușică de bani, peste 7.000 de lei pe lună, la numai patruzeci și ceva de ani.

Să recunoaștem că, având în față pe neașteptate un asemenea portret robot, reacția spontană a unuia ca mine este de respingere a unui asemenea personaj. Cu atât mai mult cu cât, pe loc, fiind pus să comentez această nominalizare în studioul unei televiziuni de știri, a trebuit să-mi formulez o opinie. În aceeași situație, din păcate, s-au aflat și alții. Care și ei au căzut în aceeași capcană. Așa se face că, în scurt timp, spațiul virtual, mai ales, a fost inundat de comentarii negative la adresa acestei idei aparent trăsnite a doamnei Viorica Dăncilă de a-l propune pe acest individ într-o funcție atât de importantă în stat și asta chiar în prag de alegeri. În paranteză fie spus, vedeam prin această nominalizare și o abilă provocare la adresa lui Klaus Iohannis. Îl va refuza acesta pe fostul consilier, în care a avut încredere timp de un an?

Cum aș fi putut eu sau cum ar fi putut alții sau cum ar fi putut chiar redacțiile de investigații ale televiziunilor de știri să verifice cu mare rapiditate autenticitatea informațiilor livrate pe surse și în mod insistent mediei și analiștilor politici? Era imposibil. Dacă mergeai pe Google, ce aflai?

1). Că domnul Chirilă absolvise cursurile Academiei de Informații, fapt perceput astăzi drept un punct negativ după ce au ieșit la lumină practici neortodoxe săvârșite acolo, scoase la iveală chiar de către conducerea SRI.

2). Că, într-adevăr, lucrase la „Doi și-un sfert”

3). Că era adevărat că se pensionase la patruzeci și ceva de ani.

4). Că se confirma și știrea potrivit căreia lucrase timp de un an la Cotroceni în Administrația Prezidențială.

5). La fel se confirma și informația, despre care nu am amintit mai sus, că venise secretar la Ministerul de Interne cu câteva zile înaintea demonstrației din 10 august anul curent din Piața Victoriei.

Unde nu se putea însă obține vreo confirmare? Nimeni nu avea posibilitatea să pună mâna pe telefon și să-l întrebe pe Eduard Hellvig dacă este adevărat sau nu că i-ar fi trimis note informative președintelui Klaus Iohannis, prin care îi atrăgea acestuia atenția asupra faptului că domnul Chirilă urma să fie plantat la Cotroceni de către renegatul Florian Coldea. De ce nu puteam obține niciunul dintre noi informații asupra acestui subiect? Pentru că nimeni nu-i putea cere lui Hellvig să divulge un document strict secret sau conținutu acestuia. Nu puteam să aflăm de la Dragnea, întrucât acesta este după gratii și refuză să comunice cu exteriorul, cum de a ajuns să-l preia pe Chirilă și să-l plaseze practic la butoanele Ministerului de Interne taman în pragul alegerilor europarlamentare și a referendumului și doar cu câteva zile înainte de o manifestare de protest, cea din 10 august, care se anunța de-a dreptul explozivă. Și, firește, unii ca mine nu-l puteam contacta nici pe Coldea, un personaj cu care nu am avut niciun fel de contact, pentru a-l întreba în felul următor: „Domnule general, este adevărat că acest Chirilă este omul dvs. de încredere? Și că dvs. l-ați împins la Cotroceni, apoi în poziția pe care o are la Ministerul de Interne și că tot dvs. ați apăsat pe butoanele pe care încă le mai aveți sub control, pentru a-l proiecta în poziția de ministru de Interne?”. Evident că nu puteam obține de niciunde, pe loc, informațiile atât de prețioase rezumate mai sus. Și astfel tocmai pentru că eu unul suflu și în iaurt când aud de Florian Coldea și am și rezervele mele serioase legate de onestitatea lui Klaus Iohannis, iată, am căzut în capcană, alăturându-mă celor care l-au călcat literalmente în picioare pe Dumitru Daniel Chirilă.

Acum, când mi-am dat seama de greșeală – și am să vă explic în ce fel – încerc să o repar ferindu-mă însă să cad în cealaltă extremă și să încerc să fac din el un erou. Am reușit să aflu în câteva zile cam cu ce s-a îndeletnicit Chirilă în serviciul secret al Ministerului de Interne. Conducea partea operativă. Era unul dintre principalii săi șefi. Se ocupa de rețelele de crimă organizată din interiorul și din afara Ministerului de Interne. În acea perioadă, acest serviciu secret, poreclit „Doi și-un sfert”, încerca să contrabalanseze informațiile furnizate de SRI-ul butonat de Maior și de Coldea și care se profilase ca principală poliție politică a României. Tocmai de aceea, acest serviciu secret a stat ca un ghimpe în ochii lui Traian Băsescu, lui Maior, lui Coldea și doamnei Laura Codruța Kovesi. Sub guvernarea Cioloș, situația s-a tensionat și mai mult, astfel încât practic această instituție a Ministerului de Interne a fost paralizată peste noapte și apoi desființată. Statul subteran a înregistrat atunci una dintre marile sale victorii. Și nu doar Dumitru Daniel Chirilă, ci încă vreo 700 de ofițeri ai acestui serviciu secret, cărora li s-a arătat ușa, au ales să se pensioneze în acel moment, conform unui act normativ care le dădea această posibilitate, dacă îndepliniseră condiția a 22 de ani de muncă.

Și ce am mai aflat făcând uz de relațiile la vârf pe care le am? Că cel care l-a adus la Cotroceni în administrația lui Klaus Iohannis nu a fost nicidecum Florian Coldea și nici Klaus Iohannis însuși, ci George Scutaru. Un om pe care l-am cunoscut, l-am prețuit și-l prețuiesc în continuare și care, să ne amintim, a fost pentru scurt timp după victoria lui Klaus Iohannis consilierul pentru securitate și siguranță națională al acestuia. Și care a fost mătrășit de tandemul Coldea-Kovesi. El l-a adus acolo pe Chirilă. Și ce a făcut Chirilă la Cotroceni? A pregătit în beneficiul președintelui un material amplu, temeinic documentat, despre uriașele rețele de crimă organizată patronate de echipele și prepușii lui Florian Coldea. Iar președintele Klaus Iohannis nu a reacționat în niciun fel. În consecință, Chirilă a demisionat de la Cotroceni. Nu i-a dat nimeni un picior în frund, așa cum fusesem dezinformați.

Mă opresc aici cu relatarea circumstanțelor în care a fost lansată pe piață o salvă fake-news, de care mă fac și eu, iată, responsabil. Recunosc și îmi cer scuze. Chiar dacă asta nu mai poate repara nimic.

Sorin Rosca Stanescu