Exclusiv
Mame cu pistol la brâu, drepturi la coadă: cum își bate statul joc de femeile din uniformă
Statul-Glumeț: „Eroi în stradă, restul… vedem la pensie!”
Ani la rând, oamenii în uniformă – militari, polițiști și funcționari publici cu statut special – au fost tratați de statul român fix ca niște decoruri de film de acțiune: buni de poză, buni de sacrificiu, dar uitați când vine vorba de drepturi reale, mai ales la pensie.
Deși vorbim de profesii cu risc, cu incompatibilități cât un cod penal și cu restrângeri de drepturi fundamentale, legislația a reușit performanța să îi lase pe acești oameni la coada listei când vine vorba de mecanisme de protecție și compensare, comparativ cu alți salariați de lux ai statului.
Rezultatul? O inechitate evidentă, strigătoare la cer, dar aparent… mută pentru legiuitorii noștri.
Asta denunță Sindicatul Europol, care pune reflectorul pe un adevăr inconfortabil: în timp ce șefii se împăunează cu „sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională”, cei care duc greul sunt premiați cu diferențe de tratament și bătaie de joc legislativă.
Sistem cu două viteze: „Pensie publică” vs. „Pensie militară de mâna a doua”
În prezent, România a inventat un sport național nou: discriminarea creativă între sisteme de pensii. În sistemul public de pensii există anumite drepturi recunoscute, cu scop clar: protejarea celor care au contribuit la sistem și recunoașterea unor perioade sau situații ce afectează cariera profesională.
Când treci însă în sistemul pensiilor militare, magia dispare. Multe dintre aceste drepturi nu mai au corespondent. Ca și cum un polițist sau un militar ar trăi pe altă planetă și n-ar avea nici carieră, nici familie, nici viață de om normal.
Lipsa unei abordări unitare a născut:
- interpretări diferite ale legii (fiecare instituție cu legea ei paralelă),
- un teanc de litigii în instanțe,
- și, cel mai grav, sentimentul perfect justificat că personalul militar și polițienesc este deliberat dezavantajat față de alte categorii socio-profesionale.
În traducere liberă: aceiași bani ai statului, dar cetățenii de categorie „uniformă” primesc versiunea low-cost a drepturilor sociale.
Proiectul de lege: „Nu vrem privilegii, vrem să nu mai fim fraieriți”
Modificările propuse prin proiectul de lege depus la Senat (despre care vorbește Sindicatul Europol) nu cer vile la mare, pensii speciale de poveste sau privilegii obscene. Cer ceva mult mai periculos pentru un stat ipocrit: logică și corectitudine.
Scopul proiectului:
- să elimine neclaritățile legislative;
- să repare o diferență de tratament care nu mai poate fi apărată cu niciun artificiu juridic;
- să păstreze specificul pensiilor militare, fără a distruge principiile actuale și fără a umbla la drepturile deja aflate în plată.
Adică exact ce ar fi trebuit să facă Parlamentul de ani de zile, dar n-a avut timp, ocupat fiind cu rezolvarea altor urgențe naționale: cum să-și mai pună niște sporuri, cum să-și mai umfle niște indemnizații și cum să prezinte la TV orice cârpă legislativă drept „mare reformă”.
Femeile în uniformă: eroism la serviciu, discriminare la pensie
În aceeași logică, Sindicatul Europol pune degetul pe rana pe care mulți o ignoră: femeile din structurile de apărare, ordine publică și securitate națională.
Aceste femei:
- poartă armă și responsabilitate;
- se supun acelorași riscuri și restricții;
- în paralel, nasc și cresc copii, cu același timp de 24 de ore pe zi ca orice altă mamă.
În sistemul public de pensii, această realitate este recunoscută prin măsuri concrete: statul admite că o femeie care muncește și crește copii face un efort suplimentar și compensează, cât de cât, prin drepturi specifice.
În sistemul militar însă, aceeași femeie – dacă poartă uniformă – devine brusc un caz abstract, fără copil, fără efort recunoscut. Diferența de tratament persistă, fără justificare rezonabilă, produ-când o discriminare clară față de alte categorii socio-profesionale.
Cu alte cuvinte, pentru stat, o mamă în civil contează mai mult decât o mamă cu epoleți. Prima primește mecanisme de protecție. A doua primește aplauze goale și discursuri sforăitoare de „Ziua Poliției”.
Principiul de bun-simț, marea revelație pentru legiuitori: obligații egale, drepturi egale
Sindicatul Europol formulează un principiu care, într-un stat normal, ar părea de ABC. La noi, pare descoperire epocală:
dacă oamenii au obligații egale și sacrificii cel puțin comparabile, trebuie să aibă drepturi egale.
Personalul din sistemul de apărare nu poate fi exclus de la:
- mecanisme de protecție socială deja recunoscute altor salariați;
- doar pentru că activează într-un sistem juridic distinct, construit mai mult pentru control decât pentru protecție.
Este absurd ca:
- aceiași contribuabili să fie împărțiți în „merită protecție” și „nu merită, că poartă uniformă”;
- mamele din poliție să fie bune pentru statistici la 8 Martie, dar invizibile când se calculează drepturi de pensie.
Un pas mic pentru Parlament, un pas enorm pentru decență
Adoptarea modificărilor propuse:
- ar elimina discriminările existente;
- ar restabili un minimum de echitate;
- ar asigura un tratament egal între toate categoriile de lucrători ai statului, indiferent că poartă costum, salopetă sau uniformă cu insignă.
Nu vorbim despre privilegii, ci despre decență legală.
Nu vorbim despre „pensii nesimțite”, ci despre oprirea unui abuz nesimțit de indiferență.
În timp ce politicienii își plâng grijile de imagine pe la talk-show-uri, femeile polițiste continuă să:
- își facă turele de noapte,
- își crească copiii,
- și să afle, la final de carieră, că statul le-a bifat ca „eroi” în comunicate, dar „excepții” când s-au împărțit drepturile.
Iar pamfletul, oricât de dur ar fi, rămâne totuși mai blând decât realitatea unei mame în uniformă care, după o viață de risc și restrângeri de drepturi, descoperă că țara pentru care a muncit o consideră, la pensie, cetățean de mâna a doua. (Cerasela N.).
Exclusiv
IPJ PRAHOVA S.R.L. – „GRĂDINIȚA DE CADRE”, SEZONUL XXXVII: RALIUL PROSTIEI PE DRUMURILE NAȚIONALE. VISE UMEDE DE ȘEFIE CU 2,66 LA CONCURS
Serialul „GRĂDINIȚA DE CADRE” de la IPJ Prahova continuă, iar ziarul de investigații Incisiv de Prahova pune reflectorul, în SEZONUL XXXVII, pe încă o scenă de cabaret administrativ: concursul pentru șefia Biroului Drumuri Naționale și Europene din cadrul Serviciului Rutier al IPJ Prahova.
Postul, ținut până acum „cu sfințenie” prin împuternicire, a fost, în sfârșit, scos la concurs. Rezultatul? Un carnaj al competenței, unde „elita” rutieră a reușit performanța istorică de a demonstra de ce, în IPJ Prahova, aproape toți sunt șefi doar cu delegație: pentru că la capitolul pregătire se iau la trântă cu nota 2,66… din care un punct e din oficiu.
CONCURS CU 2,66: CÂND ȘEFUL „ÎMPUTERNICIT” SE ÎMPUȘCĂ SINGUR ÎN PICIOARE
Potrivit informațiilor obținute și prezentate de Incisiv de Prahova, la concursul pentru șefia Biroului Drumuri Naționale și Europene s-au înscris patru candidați. Peste toți plana figura „șefului din oficiu”:
Subcomisar de poliție Dinu Mihai, împuternicit șef al biroului până ieri, astăzi marele perdant cu nota 2,66.
Conform surselor și caracterizărilor prezentate de Incisiv de Prahova:
- etnie romă, originar din Caracal („unde s-a răsturnat căruța cu proști”, după cum ironizează sursele), mutat cu ambiții la Breaza;
- cunoscut ca arogant, „îndrăgostit” de propria șefie, suferind cronic de formă fără fond;
- le cere tuturor să i se adreseze cu „dumneavoastră”, inclusiv foștilor colegi de pe vremea când era agent la Biroul Rutier Ploiești.
Imaginea publică: „polițist bine pregătit”.
Realitatea din concurs: 2,66, din care 1 punct era din oficiu.
Adică, la modul cel mai oficial, omul s-a luptat cu baremul minim și tot baremul l-a bătut. Și odată cu acest 2,66, a pierdut automat și împuternicirea. „Șefia” pe hârtie s-a topit la primul contact cu pixul pe subiecte.
CEI PATRU „CĂLĂREȚI” AI DRUMURILOR NAȚIONALE: AROGANȚI, MUTĂLĂI ȘI PERICULOȘI DE BIROU
Pe lângă Dinu Mihai, la concurs au mai apărut trei candidați, fiecare demn de un capitol propriu în „Grădinița de cadre”. Conform descrierilor și informațiilor prezentate de Incisiv de Prahova:
1. NITA ALEXANDRU – „ZÂMBITORUL CU DOUĂ ALTARE”
Fost ofițer la Biroul Rutier Ploiești, Nita Alexandru e descris ca:
- tipul care joacă permanent la două capete – se „închina” și la Drăghici Laurențiu, și la Vîrlan Florin;
- de loc din Buzău, „deștept, dar nu dă pe dinafară”;
- jovial, deschis, zâmbitor și foarte primitor… mai ales când e vorba să-și „primească” propriii colegi și să-i dea mai departe;
- caracterizat ca foarte bârfitor și „purtător de vorbe”, un fel de microfon ambulant al biroului;
- trecut pe la Serviciul Rutier, unde mai mult a cărat foi decât să facă muncă reală.
Pe scurt, în logica pamfletară a surselor: om „periculos”, nu prin profesionalism, ci prin capacitatea de a-și trage colegii pe dreapta atunci când îi convine.
2. DUMITRU MIHAI – „OBIECTUL DE DECOR”
Despre Dumitru Mihai, descrierile sunt mai simple și mai crude:
- „cuminte, aproape mutălău”;
- nu se remarcă prin absolut nimic;
- „nu știe nimic, este pur și simplu un obiect de decor”.
Într-un IPJ în care cămătarii cu epoleți își fac jocurile, iar șefii își încarcă SUV-urile electrice din priza statului, Dumitru Mihai e omul care nu supără pe nimeni, nu deranjează pe nimeni și, mai ales, nu contează pentru nimeni. Ideal pentru fundal, nu pentru vârf.
3. PLĂCINTĂ ADRIAN – „FILOSOFUL DE SERVICIU, ZERO PE CONȚINUT”
Plăcintă Adrian vine cu altă „calitate” în CV:
- arogant „până la Lună”;
- vorbește „din cărți”, se dă mai deștept decât este;
- slugarnic cu șefii mai mari, genul care își reglează coloana vertebrală după funcția interlocutorului;
- de mult timp la Serviciul Rutier, unde a avut timp berechet să învețe tot, dar – susțin sursele – pare că a învățat doar plimbatul hârtiilor;
- vorbește despre toate, știe de toate, dar nu pricepe nimic cu adevărat.
Adică, în traducere liberă: multă formă, niciun fond.
„MARELE ABSENT”: GRANCEA CĂTĂLIN, PICAT LA PSIHOLOGIC, POTENȚIAL ȘEF, POTENȚIAL PERICOL
În ecuația concursului apare și un mare absent: Grancea Cătălin.
Conform informațiilor prezentate de Incisiv de Prahova:
- foarte bine pregătit profesional, probabil singurul care putea să ia postul „pe bune”;
- însă nu a mai apucat să concureze – a fost „executat” la psihologic pentru șefia Poliției Câmpina, iar asta i-a închis accesul și aici;
- absolvent de Academie, intrat pe locuri pentru romi;
- a uitat, spun colegii, „de unde a plecat și cu cine a mâncat o pâine”;
- a căzut și el în patima bârfei și a aroganței, salută selectiv – pe unii îi bagă în seamă, pe alții se face că nu-i mai cunoaște.
Inteligent, dar descris ca periculos: nimeni nu știe exact ce ar face într-o astfel de funcție dacă i s-ar da puterea.
Astfel, în „Grădinița de cadre”, până și „premiantul potențial” e desenat cu aceleași tușe: orgoliu, barfă, memorie scurtă pentru prietenii vechi, apetit lung pentru putere.
DE LA XANAX, CĂMĂTĂRIE ȘI VOYEURISM, LA 2,66 LA DRUMURI NAȚIONALE
Acest episod nu vine în vid. Potrivit investigațiilor și serialului dezvoltat de Incisiv de Prahova, IPJ Prahova S.R.L. arată, în ansamblu, așa:
- la vârf, „Împăratul Xanaxului” Marcel Bălan – declarat incompatibil de ANI la 09.03.2026, dar ținut în continuare la butoane, în timp ce DGIPI și DIICOT îi suflă în ceafă (aici);
- eternul împuternicit Ginel Preda, șef „doar cu delegație”, care nu câștigă concursuri, dar câștigă prelungiri de mandat;
- CAR-ul IPJ Prahova, cu un prejudiciu de 1,7 milioane lei și polițiști-cămătari pensionați liniștiți;
- „Academia de Cămătărie” Năsulea, service-ul Nicogel și mașini reparate mai mult pe hârtie decât pe rampă;
- familia Tudor, cu tată spăgar „înviat”, mamă salvată de delapidare și fiu care îngroapă dosare ale colegilor incomozi;
- Stoican „Pinocchio” la Poliția Băicoi, transformat – conform dezvăluirilor anterioare – din șef de siguranță publică în „voyeaur” administrativ, mai preocupat de numere de telefon și poze pe WhatsApp decât de intruși la geamurile minorilor;
- Popa Cornelius „Iuda”, sindicalist transformat în turnător de serviciu, căzut la examenul pentru BCI cu 6,35 (sub minimul de 7,00), în timp ce lingea clanțele birourilor lui Bălan și Preda pentru un scaun;
- Popescu Marian „Năvodarul”, cel care a luat 7,42 la același concurs și a ajuns să „pescuiască” acum, din funcția de șef BCI, inclusiv șefi de post care își încarcă SUV-urile electrice din priza instituției – dosare penale pentru furt de energie electrică, în timp ce marile prejudicii stau sub batista de pe țambal.
Pe acest fundal grotesc, concursul de la Drumuri Naționale și Europene nu face decât să confirme diagnosticul:
IPJ Prahova nu mai are „șefi”, are o colecție de personaje – arogante, periculoase, goale profesional – lipite cu bandă adezivă de scaune prin împuterniciri succesive.
„GRĂDINIȚA DE CADRE”: ADUNĂTURĂ FĂRĂ COLOANĂ, DAR CU VISE UMEDE DE FUNCȚIE
Privind tabloul acestui concurs, așa cum reiese din dezvăluirile și caracterizările publicate de Incisiv de Prahova, concluzia e dură:
- un șef împuternicit, Dinu Mihai, care cade în cap cu 2,66, deși pozează în „polițist bine pregătit”;
- colegi descriși drept bârfitori, periculoși prin labilitate și lipsă de loialitate, nu prin performanță;
- „decoruri” umane, mutălăi și plimbători de hârtii;
- filosofi de birou, aroganți până la cer, dar rupți de practica reală;
- și, în umbră, un „mare absent” ca Grancea Cătălin, prezentat ca foarte bine pregătit, dar mușcat și el de virusul aroganței și al memoriei selective.
Adică, o adunătură de oameni fără coloană, prost pregătiți, fiecare cu visele lui umede de funcție, gata să calce pe oricine pentru un scaun – dar incapabili să treacă decent de un amărât de concurs.
SIGURANȚĂ ȘI ÎNCREDERE? NU. ÎMPUTERNICIRE ȘI RIDICOL
În timp ce cetățenii plătesc factura – la curent, la taxe și la încredere –, IPJ Prahova S.R.L. își continuă sezon după sezon „Grădinița de cadre”:
- șefi incompatibili, dar „de neclintit”;
- împuterniciți eterni, incapabili să ia un concurs;
- cămătari cu epoleți, eco-șmenari la priză, voyeuriști la Băicoi, trădători corigenți la BCI;
- iar acum, rutieriști care își doboară singuri mitul competenței cu note de 2,66, 4 și 5.
Până când DGIPI, DGA sau DIICOT vor deratiza serios această „fermă de protejați”, „siguranță și încredere” rămân doar cuvinte scrise pe mașini, nu și în creierele celor care le conduc.
Incisiv de Prahova va continua serialul. Pentru că, la IPJ Prahova, nici nu știi ce mai urmează – știi doar că nu are cum să fie mai bine, ci doar mai grotesc. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Record mondial la Ministerul Afacerilor Interne: Împuternicirea de șase luni care a durat nouă ani și „amnezia” Guvernului în fața legii
Matematica specială de la vârful statului sau cum se transformă jumătate de an într-o viață de om
În universul paralel al Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.), timpul se măsoară altfel decât pentru restul muritorilor. Potrivit unei dezvăluiri incendiare făcute de Sindicatul Diamantul, am asistat în ultimul deceniu la un experiment biologic și juridic unic: funcția de secretar general adjunct a devenit o „moștenire” temporară. Din anul 2017 și până în prezent, un personaj binecuvântat de sistem ocupă acest fotoliu de înalt funcționar public în baza unei împuterniciri semnate de Prim-Ministru, care expiră la fiecare șase luni și învie miraculos imediat după.
Deși Codul administrativ (art. 61 din O.U.G. nr. 57/2019) spune clar că exercitarea temporară este limitată la 6 luni, la Guvern matematica funcționează după alte reguli: 6 luni înmulțit cu 18 reînnoiri succesive. Nu concurs, nu numire definitivă, ci o stare de provizorat etern care sfidează orice logică a meritocrației și a statului de drept.
Sindicatul Diamantul spulberă zidul tăcerii la Tribunalul București

Sătui să privească acest spectacol grotesc al „împuterniciților de serviciu”, cei de la Sindicatul Diamantul au decis să spargă omerta. Prin petiția nr. 1500 din 4 octombrie 2025, aceștia au cerut Guvernului și Secretariatului General al Guvernului o explicație simplă: de ce? De ce se încalcă legea cu o nonșalanță de neam prost timp de nouă ani?
Răspunsul autorităților a fost cel clasic: tăcere mormântală. Iar când au fost târâți în fața instanței, „marii” juriști ai Guvernului au început să arunce cu excepții penibile, încercând să convingă judecătorii că Guvernul n-ar avea treabă cu semnătura Prim-Ministrului sau că informația despre cum se ocupă funcțiile înalte n-ar fi de competența publicului. Din fericire, Tribunalul București nu a înghițit această momeală birocratică.
Transparența forțată prin sentință: Judecătorii obligă Guvernul să dea socoteală
Justiția a pus capăt, cel puțin pe hârtie, arogantei guvernamentale. În dosarul nr. 36943/3/2025, prin sentința din 17 iulie 2026, Tribunalul București a spulberat toate apărările puerile ale pârâților. Judecătorii au respins excepția lipsei calității procesuale și pe cea a inadmisibilității, obligând Guvernul să comunice de urgență informațiile de interes public solicitate de sindicat.
Astăzi, în august 2026, suntem în punctul în care „marii lideri” așteaptă redactarea sentinței pentru a vedea cum vor mai putea justifica imposibilul. Sindicatul Diamantul a demonstrat că transparența nu este un cadou oferit de miniștri la televizor, ci un drept care se smulge cu dosarul în mână. Rămâne o întrebare care arde: cine este acest secretar general adjunct atât de indispensabil încât legea a fost suspendată timp de 3.285 de zile pentru a-i menține fundul în fotoliu?
Finalul unei ere a excepțiilor sau doar o altă fentă administrativă?
Nu s-au cerut favoruri, ci rațiune. Într-o țară care se pretinde europeană, ocuparea unei funcții de rang înalt timp de nouă ani printr-un mecanism de avarie este dovada supremă a putregaiului administrativ. Mesajul transmis de sindicat este unul dur și fără echivoc: transparența se obține, nu se negociază. Așteptăm cu interes să vedem ce „motive de fapt și de drept” vor inventa geniile de la Palatul Victoria pentru a explica de ce s-au șters la fund cu legea timp de aproape un deceniu. Până atunci, sentința rămâne un monument al rușinii pentru un Guvern care se teme de propriile semnături. (Cerasela N.).
Exclusiv
NOAPTEA MINȚII LA IPJ CONSTANȚA: SINDICATUL „DIAMANTUL” PRIMEȘTE BANI DIN „SURSE ANONIME” CHIAR DIN SALARIILE POLIȚIȘTILOR!
ȘUANEA DE LA FINANCIAR SAU CUM SĂ TE ASCUNZI DUPĂ GDPR CA SĂ NU-ȚI FACI TREABA
Într-o țară în care logica pare să fi intrat în concediu de odihnă prelungit, Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Constanța reușește o performanță demnă de Premiile Darwin ale birocrației. Potrivit unei note de prezentare juridică emise de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, conducerea IPJ Constanța a descoperit o nouă metodă de a sabota activitatea sindicală: „Plata Anonimă de la Propriii Membri”. Mai exact, IPJ-ul reține banii oamenilor, îi varsă într-un cont global, dar refuză cu o încăpățânare demnă de cauze mai bune să spună al cui e banul și de unde vine.
„V-AM DAT BANI, NU ȘTIȚI DE LA CINE? GHICIȚI!” – BALADA CELOR 44 DE POPI ȘI 28 DE RADU
Problema, sesizată oficial de SPR „Diamantul” prin adresa nr. 6.204/MS/25.06.2026, pare desprinsă din schițele lui Caragiale. Sindicatul a cerut un desfășurător simplu: cine a plătit cotizația? Motivul? E matematică pură, nu metafizică: în evidențele IPJ Constanța există nu mai puțin de 44 de membri cu numele „Popa”, 28 de „Radu” și vreo 26 de „Dumitru”. Mai mult, există 14 cazuri unde numele și prenumele sunt identice, iar în trei situații, acești „gemeni” de nume lucrează în aceeași unitate!
Fără CNP – acest identificator pe care IPJ îl păzește de parcă ar fi codul de lansare al rachetelor nucleare – sindicatul ar trebui să dea în bobi sau să sune la „Vrei să fii milionar” ca să afle dacă suma primită e de la Popa Vasile de la Rutieră sau de la Popa Vasile de la Logistică. Dar la Constanța, transparența e un concept abstract, iar confuzia este ridicată la rang de politică de stat.
GDPR-UL, „SFÂNTA ICOANĂ” SUB CARE SE ASCUNDE INCOMPETENȚA
Răspunsul primit de sindicat (nr. 522.627/HI/13.07.2026) este o capodoperă a absurdului juridic. Deși SPR „Diamantul” și-a întemeiat cererea pe Legea Dialogului Social (art. 24 din Legea 367/2022), „geniile” de la IPJ Constanța au răspuns dând cu tifla din perspectiva Legii 544/2001. E ca și cum ai cere o autorizație de construire și primăria ți-ar răspunde că rețeta de gogoși nu e de interes public.
Mai mult, IPJ Constanța invocă celebrul Regulament UE 2016/679 (GDPR) ca pe un zid de netrecut. O logică de fier: IPJ-ul consideră că e periculos să-i spună sindicatului CNP-urile membrilor, deși – atenție! – sindicatul este cel care a dat IPJ-ului acele CNP-uri prin cererile de aderare. Deci, instituția „protejează” datele sindicatului… față de sindicat! Este un nivel de schizofrenie administrativă care ar face un calculator să explodeze de eroare.
HUNEDOARA ȘI SATU MARE SUNT ÎN ALTĂ ROMÂNIE? SAU DOAR AU MAI MULTĂ ȘCOALĂ?
În timp ce la Constanța se joacă „v-ați ascunselea” cu listele nominale, alte inspectorate din țară par să trăiască în secolul XXI. SPR „Diamantul” arată cu degetul spre IPJ Hunedoara, IPJ Caraș-Severin și IPJ Satu Mare, unde contabilii-șefi nu au suferit atacuri de panică juridică și au trimis listele complet prelucrabile, cu nume, CNP și sume.
Se pare că la Hunedoara „spiritul de bună colaborare” există, în timp ce la Constanța s-a instalat „spiritul de Gică Contra”. Aceeași lege, aceleași CNP-uri, dar interpretări diferite: unele pe bază de competență, altele pe bază de „nu vrem și punct”.
SABOTAJ PRIN OMISIUNE: CUM SĂ BLOCHEZI UN SINDICAT CU UN ORDIN DE PLATĂ „LA GRĂMADĂ”
Refuzul IPJ Constanța nu e doar o dovadă de aroganță, ci un sabotaj direct. Sindicatul este obligat prin lege să oprească reținerea cotizației când un membru se retrage. Dar cum să oprești reținerea pentru „Popa Ion”, când ai zece de „Popa Ion” și IPJ-ul îți trimite o sumă globală, ca o pomană la care nu știi cine a contribuit?
Instituția a recunoscut deja calitatea sindicatului de a primi banii, deci și de a gestiona datele. Să pretinzi acum că detalierea plății este „ilegală” înseamnă să recunoști că ai făcut plăți ilegale ani de zile. Ori ești legal până la capăt, ori ești în derivă juridică, stimate IPJ!
CONCLUZIA: CERCETARE DISCIPLINARĂ PENTRU „ARTISTII” DIN FINANCIAR
SPR „Diamantul” nu pare dispus să lase lucrurile așa. Deja a fost depusă o reclamație administrativă la IPJ și IGPR, cerându-se nu doar datele, ci și tragerea la răspundere a „experților” care au semnat refuzul. Nota de prezentare a sindicatului avertizează clar: dacă nu se revine la sentimente legale, circul se mută în instanța de contencios administrativ.
Până atunci, polițiștii din Constanța pot dormi liniștiți: datele lor sunt „protejate” atât de bine, încât nici măcar organizația pe care au ales-o să-i reprezinte nu poate afla dacă și-au plătit sau nu dările. O victorie uriașă pentru birocrație, o palmă sonoră pentru logica juridică! (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zile„Jos labele de pe Ministrul Barbu!”: Fermierii prahoveni rup tăcerea și îi fac „pe genunchi” pe rachetiștii mafiei antigrindină
-
Exclusivacum 4 zileDOSARELE I.P.J. Prahova „GRĂDINIȚA DE CADRE” – SEZONUL XXXII. Împăratul” fără coroană al xanaxului: Cum a rămas incompatibilul Marcel Bălan cu buza umflată și cu DGIPI-ul la ușă
-
Exclusivacum 3 zileIPJ PRAHOVA S.R.L. – „GRĂDINIȚA DE CADRE”, SEZONUL XXXIV: CUM A RĂMAS „IUDA” CU BUZA UMFLATĂ ȘI CLANȚA LINSĂ
-
Exclusivacum 4 zileDOSARELE I.P.J. Prahova „GRĂDINIȚA DE CADRE” – SEZONUL XXXI. EDIȚIE SPECIALĂ:– ZOOTEHNIE PENALĂ ȘI TRĂDARE LA BĂICOI
-
Exclusivacum 2 zileFABRICA DE CHESTORI „CU DEDICAȚIE”: CUM VREA ANP SĂ DISTRIBUIE STELUȚE AURII PRIN SPATELE LEGII
-
Exclusivacum 2 zileIPJ PRAHOVA S.R.L. –„GRĂDINIȚA DE CADRE”- SEZONUL XXXV: DINASTIA XANAX, VOYEURISM LA BĂICOI ȘI CORIGENȚII TRĂDĂRII
-
Exclusivacum 3 zileSezonul XXXIII al „Grădiniței de Cadre”: REPUBLICA PENALĂ PRAHOVA: DE LA ACADEMIA DE CĂMĂTĂRIE, LA PUMNI ÎN GURA COPIILOR SUB PRIVIREA BLÂNDĂ A POLIȚIEI
-
Exclusivacum o ziIPJ PRAHOVA S.R.L. – „GRĂDINIȚA DE CADRE”, SEZONUL XXXVI: DE LA XANAX LA PRIZA FURATĂ. CUM ÎȘI ÎNCARCĂ „ELITA” ELECTRICA DIN BANI PUBLICI



