Exclusiv
Academia de Cămătărie „Semnătura Falsă”. Cum se „albesc” milioanele sub uniformele de gală din IPJ Prahova
În timp ce cetățeanul de rând tremură la vederea girofarului, în interiorul IPJ Prahova „Siguranță și încredere” a devenit, de ani de zile, un slogan pentru fraieri. În spate, după cum au dezvăluit în timp ziarul de investigații Incisiv de Prahova și, ulterior, Mediasud, funcționează o adevărată academie de cămătărie, fals și influență, cu profesori, protejați și promoții întregi de victime cu popriri pe salarii.
Dacă în dosarul „WHITE TOWER” și în dosarul penal nr. 4621/P/2023 (caracatița creditelor la CAR, cu prejudiciu de circa 1,7 milioane lei) tabloul era deja grotesc, noile informații din interiorul IPJ Prahova arată că „materia” predată la această academie a fost extinsă: violență domestică acoperită, servicii auto dubioase, rețele de împrumuturi pe semnături falsificate, intimidarea anchetatorilor și presiuni pe procurori până la prescripție.
Logistica de teroare: „Deratizarea” care alungă oamenii, nu șobolanii
La Serviciul Logistică al IPJ Prahova, condus de Alexandru Năsulea, „deratizarea” nu se face în curte, ci în organigramă. Din relatările oamenilor din interior, stilul de lucru al lui Năsulea – agresiv, conflictual, de tip „eu sunt stăpânul la chei și la mașini” – a alungat din sistem un număr semnificativ de lucrători, împinși la pensie sau determinați să plece. Din teritoriu, nimeni nu mai vrea să vină la Logistică: nu pentru că munca ar fi grea, ci pentru că șeful ar fi „toxicul perfect”.
Alexandru Năsulea nu e doar „băiat de treabă” cu colegii. Conform surselor, el este informatorul de casă al chestorului Eduard Mirițescu, adjunctul IGPR, și este protejat cu grijă de Marcel Bălan, personaj care apare recurent în dezvăluirile Incisiv de Prahova ca mare păpușar din umbră.
Problemele cu legea ale lui Năsulea nu sunt o invenție de cafenea. I s-a întocmit dosar penal pentru violență domestică, după ce și-ar fi agresat fosta soție. Ulterior, când polițiștii de la Biroul Rutier Ploiești i-au reținut permisul de conducere, șeful de Logistică a reacționat așa cum se poartă un „mic zeu” din sistem: cu sfidare și amenințări, promițându-le oamenilor „probleme la locul de muncă”. Adică exact genul de comportament care, la un civil, se termină cu dosar, nu cu protecție.
Service pe bani publici, profit pe persoană fizică: „Mașina vine reparată, pleacă stricată”
O altă filă din manualul „Academei de Cămătărie” vizează contractele de service auto semnate, în numele IPJ Prahova, de Alexandru Năsulea. Nimeni nu pare să fi verificat serios, ani de zile, aceste contracte. În schimb, în practică, scenariul e simplu și sinistru:
– mașina de poliție intră „defectă” la service,
– iese „reparată” pe hârtie,
– la scurt timp se strică la loc în realitate.
Service-ul Nicogel apare pomenit în interior ca stație de spălat nu doar șuruburi, ci și bani. Pe contracte – totul impecabil; în teren – autospeciale care cedează după „reparații”, în timp ce pe persoană fizică se rostogolesc „foloase” pentru cei care semnează cu generozitate din partea instituției.
În mod normal, asta ar fi teme de audit, control, DGA, parchet. În „normalitatea” IPJ Prahova, e doar capitol de manual intern: „Așa se face”.
Grupul infracțional de casă: Matei, Neacșu, Cremeneanu, Hagiu – promoția 2015–2023
Dacă în serialul „Caracatița WHITE TOWER” și în dosarul 4621/P/2023 Incisiv de Prahova arăta cum se făceau credite pe numele unor polițiști (unii fără să știe, alții păcăliți), noile informații vin cu scheletul complet al rețelei:
– lider: Matei Tatiana – actualmente pensionară bine-mersi, „prin Olanda”, după cum circulă vorba printre colegi;
– mâna dreaptă: Neacșu Silviu;
– omul de legătură pe logistică și foloase: Cremeneanu Costel;
– secretara cu pix de aur: Hagiu Monica, secretara.
Această grupare a început, conform surselor interne, încă din anii 2015–2016 să se afunde în credite – bănci, CAR, IFN-uri. Când datorii peste datorii au început să-i sufoce, au trecut la „nivelul 2”: au început să își „convingă” colegii să facă împrumuturi la CAR al IPJ Prahova, sub pretexte lacrimogene:
– „am probleme grave de sănătate”;
– „trebuie să iau repede o casă / o mașină”;
– „mă ajuți acum, îți plătesc eu ratele, nu rămâi cu nimic pe cap”.
Banii? Folosiți în interes strict personal și pentru acoperirea altor credite. Un lanț de tip Caritas, dar cu uniformă, ștampilă și acces direct la documente.
„Semnătura ta, problema mea”: falsuri grosolane cu patalama de serviciu
Situațiile descrise de polițiștii păgubiți seamănă la indigo cu cele deja expuse de Incisiv de Prahova și ulterior confirmate, în linii mari, de Mediasud:
– cereri de împrumut falsificate, sume umflate de la 6.000 la 60.000 lei printr-un zero „adăugat creativ”;
– semnături contrafăcute ale unor lucrători de poliție:
– Iulică Dascălu (șef Post Hălești),
– Manea Victor,
– Bădică Gabriel,
– și, în oglindă, zeci de alți lucrători în aceeași situație.
Unii au aflat că „au luat” credite când au venit poprile. Alții, că au garantat pentru persoane pe care nu le-au văzut vreodată. Falsul nu e excepția, ci procedură curentă.
În timp ce Incisiv de Prahova striga, ani la rând, că la IPJ Prahova funcționează o fabrică de cămătărie și fals, sistemul se uita în altă parte. Acum, când prejudiciul discutat între polițiști ajunge, după calculele interne, la circa 600.000 de euro, conducerea se preface că aude doar muzică de fanfară la defilare.
Mirițescu, Bălan – patronii spirituali ai „Academiei”
Nu vorbim despre un grup de „băieți de jos” scăpați de sub control, ci despre o structură care respiră protecție de sus în jos. Numele care apar constant în toate aceste povești:
– Eduard Mirițescu, adjunctul IGPR – cel despre care Incisiv de Prahova a relatat că era pomenit pe post de „prieten la telefon” în diverse combinații;
– Marcel Bălan (adjunct al sefului IPJ Prahova), personaj-cheie, protector al lui Năsulea, dar și al altor „elevi” de elită ai academiei.
Conform surselor interne, Mirițescu știa de sutele de cereri de împrumut făcute în numele colegilor păgubiți. Din 2016 până astăzi, toți șefii de inspectorat au auzit, au primit sesizări, au fost informați. Rezultatul?
– șefii: pensionări, avansări, „liste guvernamentale”, pensii speciale;
– rețeaua: funcțională ani de zile;
– polițiștii fraieriți: popriri, divorțuri, rușine în familie, credibilitate spulberată.
Șefă la SICE, dosarele la sertar: Codruța Șchiopu – „pensie specială pentru protecție specială”
Dosarele penale constituite ca urmare a plângerilor polițiștilor păgubiți au fost, „din întâmplare”, instrumentate de polițiști din cadrul SICE. Adică exact structura de care depindea imaginea instituției și mai ales imaginea lui Preda & Co.
Fosta șefă SICE, Codruța Șchiopu, a avut grijă ca dosarul să rămână la loc sigur: în sertar. Nu la percheziții, nu la expertize, nu la instanță. Și-a făcut, între timp, ieșirea din sistem: pensionare „mai mult decât specială”, avand o carieră protejată care, când nu apărea pe lista de propuneri a IPJ Prahova, ateriza direct din direcția IGPR.
Rezultatul „muncii” SICE:
– plângerile polițiștilor păgubiți: îngropate;
– dosarele: conexate, blocate, lăsate să aștepte prescripția;
– gruparea: neatinsă de cătușe.
DGA și SIPI – „curajoși până ajung la ușă la șefi”
Direcția Generală Anticorupție – Prahova a atins, conform surselor, plafonul instituțional: au început să sape, au ajuns la nivelul conducerii IPJ Prahova și IGPR… și s-au oprit. Când șpaga e 200 de lei pe șosea, apar camere, flagrant, comunicate și „toleranță zero”. Când prejudiciul se apropie de 600.000 de euro (doar în această schemă, peste ce e deja în dosarul 4621/P/2023), brusc apar „priorități” mai mici.
SIPI (actual DGPI) avea și are sediul în aceeași clădire cu IPJ Prahova. Informațiile circulau pe holuri, polițiștii vorbeau între ei, ziarele – în special Incisiv de Prahova – publicau nume, mecanisme, dosare, perioade. Dacă ar fi verificat serios „de la început”, azi nu am avea zeci de polițiști cu popriri și familii distruse.
Dar e mai simplu să asculți telefoane cu amărâți, decât să verifici CAR-ul inspectoratului unde ai biroul la doi pași.
BCI-ul de vitrină și examenele „cu dedicație”
Lanțul protecțiilor nu se oprește la credite și logistică. Ajunge și în zona „eroică” a combaterii criminalității organizate.
La Biroul de Combatere a Infracționalității (BCI), șeful de birou a fost titularizat printr-un examen la care președinte al comisiei a fost… nimeni altul decât Marcel Bălan. Cel care, conform relatărilor Incisiv de Prahova, decide, de facto, cine și ce controlează.
Noul șef de BCI, Popescu, este cunoscut în sistem mai degrabă pentru activitatea sa la compartimentul Prevenirea Criminalității, cu „capturi” de pește crap în timpul liber, decât pentru lupte cu rețele infracționale serioase. Dar, când examenele se dau cu dedicație, important nu e ce ai făcut, ci pe cine ai avut în comisie.
În acest timp, polițiștii operativi reali se luptă cu infractorii adevărați, iar „Academia de Cămătărie” de la IPJ Prahova se ocupă de credite, popriri și comisioane.
Victimele: polițiști cu grade pe umăr și popriri pe fluturașul de salariu
În tot acest decor absurd, cele mai lovite sunt victimele interne: polițiștii simpli, folosiți ca giranți, „beneficiari” fictivi de credite, semnatari fără să știe, sau pur și simplu naivi care au crezut în colegialitate.
– zeci de angajați ai IPJ Prahova au popriri pe salarii;
– mulți nu își mai pot întreține familiile;
– apar divorțuri, tensiuni conjugale, neînțelegeri: „cum să fii polițist și să fii păcălit așa?”, se întreabă soțiile și soții;
– rușinea e la victimă, nu la autor.
Prejudiciul total despre care se vorbește în interior se apropie de 600.000 de euro – sumă distinctă de cea din dosarul 4621/P/2023, unde Incisiv de Prahova și Mediasud au indicat circa 1,7 milioane lei și peste 500 de acte materiale.
Batista pe țambal, volumul la maxim: pamfletele mai dure decât codul penal
Din 2019 încoace – ba chiar din 2015–2016, dacă ne uităm la primele credite – șefii se schimbă, șefi de servicii se pensionează, unii dispar prin Olanda, alții se înfig pe liste „guvernamentale”, pensiile speciale curg.
Incisiv de Prahova a strigat primul, ani la rând, despre „Caracatița WHITE TOWER” și despre dosarul 4621/P/2023. Mediasud a confirmat, în 2026, mecanismul și dimensiunea jafului. Acum, noile dezvăluiri completează tabloul unei Academii de Cămătărie instalate chiar în inima IPJ Prahova.
Statul? Procurorii? DGA? DGPI?
– dosarele stau;
– presiuni se fac, nu pe infractori, ci pe procurorii care îndrăznesc să miște ceva;
– prescripția e lăsată să curgă ca o pensie specială juridică.
În timp ce cetățeanul de rând tremură la vederea unui echipaj și plătește amenda la secundă, în interiorul IPJ Prahova se „albesc” credite, se adaugă zerouri, se semnează în numele altora și se împart comisioane la service.
Până când dosarele nu vor produce altceva decât praf pe raft, pamfletele vor rămâne, din păcate, mai dure decât legea. Pentru că, la IPJ Prahova, „Siguranță și încredere” pare să se aplice doar între cămătari, nu între stat și cetățeni.
Vom reveni cu dezvăluiri senzaționale despre presiunile puse pe procurori – cine, ce și cum apasă butoanele –, dar și cu fapte mult mai grave, în stare să zguduie din temelii nu doar IPJ Prahova, ci și alte structuri de așa-zisă „intelligence”, unde informația se ascunde sub birou, nu se pune în slujba legii. (Cristina T.).
Exclusiv
Republica „butoiului roșu”: Mafia deșeurilor de la Coca‑Cola Ploiești își face legea pe OLX
Din fabrica de suc, direct la tarabă
În urma declanșării investigației privind deșeurile din cadrul fabricii Coca‑Cola din Ploiești și a articolului publicat în data de 12 iunie 2026 pe site‑ul incisivdeprahova.ro (https://www.incisivdeprahova.ro/2026/06/12/coca-cola-hbc-ploiesti-reciclare-pe-persoana-fizica-pe-banii-firmei-si-bc-ur-la-tarabă/), redacția primește tot mai multe mesaje de la oameni din interiorul combinatului de „sustenabilitate creativă”.
Denunțători, angajați, martori tăcuți până acum – toți descriu aceeași poveste: în spatele etichetelor lucioase și al discursurilor despre reciclare responsabilă, la Ploiești funcționează, de ani buni, o mică „republică autonomă” a deșeurilor, cu șefi, executanți și „eroi de laborator” făcuți praf pentru că au îndrăznit să înfrunte „mafia” din fabrică.
„Echipa de șoc” – aceiași oameni, aceleași practici, același maistru de sacrificiu
Potrivit unuia dintre denunțători, personalul cu atribuții în gestionarea acestor deșeuri este, de ani de zile, cam același. Aceleași nume, aceleași funcții, aceleași combinații. Același maistru este, de fiecare dată, luat în colimator de șefii de tură, care – susține sursa – nu visează decât să îl „execute”, cu ajutorul unui angajat dispus „să dea cu subsemnatul” pentru a construi dosare împotriva altora.
Într‑un caz relatat de sursă, un angajat de la laborator ar fi avut curajul să înfrunte mafia din fabrică pentru a apăra un coleg. Rezultatul? După spusele denunțului, i s‑a „retușat” din temelii toată viața profesională. Sistemul nu iartă pe cine calcă pe coadă mecanismul de „reciclare pe persoană fizică”.
De la „uz personal” la uz mafiot – butoiul care se multiplică pe OLX
În denunț se recunoaște lucid un fapt: unii angajați, ocazional, mai puteau lua câte un recipient pentru uz strict personal – de exemplu pentru depozitarea cerealelor sau a altor substanțe inofensive. Dar, accentuează sursa, niciunul dintre acești angajați de rând nu ar fi avut cum să pună mâna pe asemenea volume de butoaie, la asemenea frecvență, decât, poate, în situații izolate, când intervenea în lucrări specifice unei anumite secții.
Altfel spus, „borcanul de murături” luat de acasă nu explică în niciun fel avalanșa de butoaie care apar, miraculos, pe platformele de anunțuri.
Documentul „beta” și litera moartă a ciclului de viață al ambalajelor
Aceleași surse mai afirmă că miza reală nu ține de „o simplă înșiruire de reguli” privind ciclul de viață al ambalajelor, ci de un document intern – poreclit plastic „beta” – prin care, pe hârtie, se impune respectarea strictă a regulilor și a întregului circuit al ambalajelor returnabile. Scopul declarat al acelui document ar fi să facă imposibilă sustragerea acestora și să oblige la verificări interne suplimentare.
Pe hârtie, „beta” veghează. În realitate, susțin sursele, regulile sunt bune doar ca decor, cât timp butoiul „bun” găsește mereu alt drum decât containerul de reciclare.
Teatru de reciclare în curtea fabricii – decor transparent, culise opace
Pentru a crea aparența unei gestionări transparente a deșeurilor, potrivit surselor, oficial se susține că butoaiele metalice sunt frecvent depozitate în incinta fabricii înainte de a fi predate spre reciclare. Imagine de manual: butoaie aliniate, reciclate responsabil, totul verde, sustenabil, corporatist.
În realitate însă, aceleași surse afirmă că ar fi predate doar recipientele deteriorate în timpul manipulării, cele lovite, îndoite sau altfel „compromise”. Butoaiele aflate în stare bună – adică cele care chiar mai pot avea valoare – ar urma, discret, un alt traseu. Nu spre reciclare, ci spre „piață”.
Tura de noapte – când maistrul încarcă „deșeuri” la oră fixă
Conform informațiilor primite, deșeurile neconforme sunt încărcate și evacuate de același maistru, pe timp de noapte, în zile și la ore fixe, pe ture special organizate astfel încât activitatea să nu poată fi observată. Nicio mișcare la vedere, totul calculat.
În plus, aceleași surse susțin că în această afacere ar fi implicate mai multe persoane din cadrul fabricii, inclusiv factori de decizie și angajați din departamentele tehnic, resurse umane (muncă) și chiar ceea ce denunțătorii numesc, ironic, „ochiul lui Sauron” – adică segmentul intern care ar trebui să vadă tot, dar alege ce vede și ce nu.
Butoiul de Coca‑Cola, noul star de Buzău: „ridicare personală” la 100–160 lei bucata
Și așa ajung butoaiele de tablă, potrivite pentru concentratul de Coca‑Cola de la Ploiești, să fie vândute voios pe platformele online locale din Buzău, inclusiv pe OLX, la prețuri cuprinse, potrivit semnalărilor, între 100 și 160 de lei bucata, în funcție de dimensiune, model și de „opțiunea” de ridicare personală sau livrare la domiciliu.
Întrebarea firească este: mai sunt și acum astfel de oferte pe diverse site‑uri de anunțuri sau, între timp, au dispărut miraculos, odată cu izbucnirea scandalului? Butoiul nu minte, dar anunțul poate fi șters la un click distanță.
Trasabilitatea – marele banc corporatist
Se ridică astfel întrebarea: aceasta este „simpla” trasabilitate a deșeurilor generate de unitate? Cum sunt întocmite și raportate documentele privind transferul acestor deșeuri? Există, în mod real, o concordanță între:
- cantitățile raportate pe hârtie,
- cantitățile efectiv predate spre reciclare
și - cele care sunt puse la dispoziția autorităților de control?
Sau, dimpotrivă, cineva jonglează cu cifrele, cantitățile și traseele până când totul pare să dea cu plus doar în buzunarul cui trebuie?
„Reciclare pe persoană fizică” – afacere privată, pe banii firmei și timpul nostru
Din toate aceste semnale rezultă un tablou sinistru: o „afacere pe persoană fizică” cu deșeurile unei corporații care își vinde imaginea drept „cea mai sustenabilă”, în timp ce consumatorii sunt puși să stea la cozi, să adune PET‑uri și ambalaje, să scaneze coduri și să „recupereze banii lor”, în numele unui sistem de garanție‑returnare.
În timp ce oamenii se înghesuie, docili, la aparatele de reciclare, cineva face bani reali din butoaie reale, trecute, discret, la categoria „deșeuri gestionate responsabil”.
Managerii de mediu – contabilii deșeurilor sau gardienii butoiului dispărut?
În această ecuație, întrebarea care arde este: cum fac managerii de mediu raportarea deșeurilor? Ce fel de trasabilitate pun ei, concret, la dispoziția autorităților de control?
Vorbim de controale făcute „ca la carte”, de instituții care chiar verifică documentele și circuitul fizic al deșeurilor? Sau de inspectori „de‑ai casei”, care doar bifează formal în registrul unic de control, ca să rămână totul frumos, liniștit și profitabil?
„Se face bani din orice” – iar noi vom scoate gunoiul la lumină
Din relatarea angajaților reiese că, în interiorul companiei, „se fac bani din orice”. De la concentrat până la butoi, totul poate deveni monedă de schimb, dacă este gestionat „creativ”.
Redacția, împreună cu cititorii și cu cei care au curajul să trimită informații, își propune să demascheze toate ilegalitățile semnalate, astfel încât adevărul să iasă la suprafață, nu să fie îngropat sub tone de „hârtii conforme”. Mesajul este clar: jos mafia deșeurilor din Coca‑Cola Ploiești.
Verificări reale sau mușamalizare standard?
Rămâne de văzut dacă eventualele verificări efectuate de instituțiile competente vor clarifica situația sau dacă ne aflăm în fața încă unui dosar pregătit pentru mușamalizare. Trebuie stabilit dacă au existat:
- abateri de la legislația în vigoare,
- complicități sau neglijențe din partea responsabililor cu managementul deșeurilor,
- implicări ale conducerii unității în tolerarea sau acoperirea acestor practici.
Sau dacă, dimpotrivă, totul va fi înghițit într‑un nou val de tăcere, „așa cum se obișnuiește în astfel de cazuri sensibile”.
Concluzie: Așteptăm răspunsuri oficiale
Redacția va continua documentarea acestui subiect, pornind inclusiv de la informațiile publicate de incisivdeprahova.ro și de la noile mărturii primite. Vor fi solicitate:
- un punct de vedere oficial din partea companiei Coca‑Cola HBC Ploiești,
- explicații din partea autorităților competente privind controalele efectuate, documentele verificate și eventualele măsuri luate.
-
Poate că, odată cu numirea pe furiș a noii șefe a Gărzii de Mediu Prahova, doamna Spiridon, vom afla în sfârșit dacă are de gând să facă curățenie în această ogradă în care forajele Coca‑Cola funcționează fără autorizație, „V…” se laudă că „nu îi poate trage nimeni la răspundere”, boierul Nan își consolidează feuda de parcă și-ar lua buletin de Ploiești, iar noi bem, sub ochii îngăduitori ai autorităților, suc cu apă potențial contaminată, produsă ilegal.
Pe măsură ce noi informații relevante vor putea fi făcute publice, vom reveni, pentru a oferi o imagine cât mai clară și completă asupra situației. Până atunci, butoiul de tablă rămâne proba mută a unei afaceri care miroase mai tare decât orice „deșeu neconform”. (Cristina T.).
Exclusiv
Republica Fiduciei S.A. (Bin Go Solutions SRL) – Gunoaiele, miliardele și acționarii invizibili. Cum se spală bani la umbra legii împotriva spălării banilor
Trei firme și-un singur mare paravan: „Nu se vede beneficiarul, deci nu există”
În România, țară cu peste 900.000 de firme active, trei societăți comerciale au reușit performanța să funcționeze cu acționari reali ascunși, strecurându-se fix prin breșa legii făcute, teoretic, să oprească tocmai asta: spălarea banilor și finanțarea terorismului.
Conform unui răspuns oficial al Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC), consultat de NewsCenter.ro (sursă: NewsCenter.ro), în toată România, la 12.06.2026, există exact trei profesioniști în funcțiune cu asociați fiduciari. Dintre aceștia, doi au chiar beneficiari majoritari ținuți la adăpost în spatele unor contracte de fiducie.
Cele trei „minuni” juridico-comerciale sunt:
- Bin Go Solutions SRL (fosta Rosal Grup / United Waste Solutions) – salubritate, datorii uriașe, acționariat fiduciar;
- Blue Planet Services SA – preia activitatea de salubritate, cu acționar fiduciar majoritar, contracte în Sectoarele 1, 3 și 4;
- Tiragram SRL – firmă mai mică, dar folosită în aceeași logică, doar că aici, măcar, beneficiarul fiduciei este declarat: MyGreenConcept SRL, controlată 100% de Radu-Bogdan Urda, nepotul lui Adrian Tărău.
Toate trei se intersectează direct cu obligațiile impuse de Legea nr. 129/2019 privind prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului, lege care cere explicit declararea beneficiarului real. Pe hârtie, totul pare legal. În practică, structurile de proprietate sunt făcute să nu le înțeleagă nimeni.
ONRC numără până la trei. Restul, la revedere transparență!
ONRC, prin directorul general Luiza Mărdare, confirmă negru pe alb pentru NewsCenter.ro:
„Conform datelor existente în registrul comerțului computerizat, sunt înregistrați trei profesioniști în funcțiune cu asociați fiduciari la data de 12.06.2026, din care doi sunt beneficiari majoritari.”
Trei firme din 900.000+ active. Dar acestea trei:
- au contracte uriașe cu autorități publice,
- gestionează salubritate în Sectorul 1, Sectorul 3 și Sectorul 4,
- jonglează cu credite de sute de milioane,
- și se joacă de-a „cine-i proprietarul real?” în timp ce Legea 129/2019 zice că beneficiarul trebuie declarat.
Un expert fiscal explică pentru NewsCenter.ro avantajul „practic” al fiduciei:
„Beneficiarul real poate dispune de acțiuni prin intermediul fiduciarului (…) fără ca identitatea beneficiarului să fie înscrisă în Registrul Comerțului, unde figurează doar fiduciarul.”
Traducere în limbaj de cartier: „nu scriem pe numele meu, scriem pe numele avocatului”.
Ce e fiducia? Manual scurt de făcut paravan, cu binecuvântarea Codului civil
ONRC explică oficial:
„Fiducia este operațiunea juridică prin care unul sau mai mulți constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale (…) către unul sau mai mulți fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi și obligații din patrimoniile fiduciarilor.”
Pe scurt:
- fiduciarul e cel care apare la vedere,
- beneficiarul real e cel care trage sforile și încasează foloasele,
- contractul între ei e legal, dar nu este public în detaliu,
- structura reală a proprietății devine o ghicitoare pentru cei care ar trebui să verifice cine controlează de fapt firmele.
Un avocat specializat în drept civil pentru companii, citat de NewsCenter.ro, o spune clar: mecanismul este legal și folosit și în alte state, dar:
„poate face mai dificilă înțelegerea structurii de proprietate a unor companii (…) Beneficiarul economic poate rămâne o altă persoană, iar detaliile complete ale contractului nu sunt publice.”
Legea împotriva spălării banilor cere transparență. Codul civil, prin fiducie, oferă un tunel „discret” în subteran. Cine are nervi și bani, îl folosește.
Prigoană, fiducia și roata de gunoi de zeci de milioane: de la Rosal la Bin Go
Prima mare firmă care a folosit în România acționari fiduciari a fost, în 2015, Rosal Grup SA, imperiul de salubrizare creat de Vasile-Silviu Prigoană. Firma s-a redenumit ulterior United Waste Solutions SRL, iar acum se numește Bin Go Solutions SRL.
Cronologia fiduciei la Rosal/Bin Go, potrivit actelor analizate de NewsCenter.ro:
- 2015 – Contract de fiducie nr. 2807/17.11.2015
Acționari Rosal Grup SA:- Dan Gabriel Găman – 52% (fiduciar)
- Cătălin Adrian Manciu – 20% (fiduciar)
- Gheorghe Minea – 10%
- Bogdan Niculescu – 18%
Ultimii acționari la vedere înainte de fiducie:
- Honorius-Adrian Prigoană – 67%
- Dumitru Mihalache – 22%
- Gheorghe Minea – 11%
O hotărâre AGA din 8 ianuarie 2019 arată clar că avocatul Dan Gabriel Găman deține 52% din acțiuni doar ca proprietar fiduciar, beneficiarul real fiind Vasile-Silviu Prigoană.
- După 2015 – Fiducii în lanț
Hotărârea AGA nr. 1 din 7 mai 2021 consemnează un nou contract de fiducie:- Dan Gabriel Găman – proprietar fiduciar pentru 30%
- Vasile-Silviu Prigoană – acționar direct cu 40%
- Imperial Master Invest SRL – 20%
- Gheorghe Minea – 10%
- 16 aprilie 2024 – acțiunile „la vedere” ies din familia Prigoană
AGA United Waste Solutions (fostă Rosal Grup, actuală Bin Go Solutions) aprobă cesiunea pachetului de 40% deținut de Honorius-Adrian Prigoană către Jean Niculescu, în baza unei tranzacții prin care se sting și litigiile cu familia Prigoană.
Silviu Prigoană, creatorul afacerii Rosal, moare pe 12 noiembrie 2024, la 60 de ani, la un restaurant din Șimon, lângă Bran (sursă: NewsCenter.ro). În prima fază s-a vorbit de înec cu mâncare, expertiza medico-legală stabilește ulterior infarct pe fondul unor afecțiuni cardiace preexistente.
După moartea lui Prigoană, fiducia rămâne vie. Beneficiarii – în continuare, invizibili
La 10 octombrie 2025, structura Bin Go Solutions SRL arată așa (conform ONRC, citat de NewsCenter.ro):
- 30% – Dan Gabriel Găman, proprietar fiduciar (contract de fiducie nr. 1359/13.07.2022);
- 10% – Cabinet Individual de Avocat Cătălin Adrian Manciu, proprietar fiduciar (contract de fiducie nr. 214/14.02.2023);
- 20% – Imperial Master Invest SRL;
- restul – alte dețineri, evoluate până la situația actuală.
Important: documentul nu identifică beneficiarii reali ai acestor fiducii.
La aproape doi ani după moartea lui Silviu Prigoană, structura acționariatului fostului Rosal, actuala Bin Go Solutions SRL, este, în esență, aceeași: proprietari fiduciari la vedere, beneficiari la secret.
Situația în 2026, conform datelor actuale de la Registrul Comerțului:
- 70% – avocatul Dan Gabriel Găman, ca proprietar fiduciar;
- 10% – avocatul Cătălin Adrian Manciu, tot ca proprietar fiduciar;
- 20% – Imperial Master Invest SRL.
În 2016, pachetul de 70% din fosta Rosal Grup era la Silviu Prigoană (52%) + Bogdan Niculescu (18%). Acum, aceeași masă de participare se plimbă sub formă de fiducie. Beneficiarii? Neidentificați public.
Bin Go – datorii la stat de aproape 40 de milioane. Blue Planet – „curată” și pregătită de noi contracte
Potrivit ANAF, Bin Go Solutions SRL are obligații fiscale restante de aproximativ 39,87 milioane lei, din care:
- ~38,48 milioane lei – datorii principale;
- ~1,39 milioane lei – dobânzi și penalități.
În acest timp, activitatea de salubritate a fostei Rosal/Bin Go este mutată pe alt vehicul: Blue Planet Services SRL, firmă din Sectorul 2, București.
Adevărata frumusețe: Bin Go e îngropată în datorii, Blue Planet – „curată” și aptă să participe la licitații și negocieri directe pentru contracte noi, inclusiv:
- contractul de salubritate (anunțat, apoi blocat în instanță) în Sectorul 1;
- asocierea pentru Sectorul 3;
- asocierea pentru Sectorul 4.
Perfect pentru cine vrea să păstreze contractele, dar să lase datoriile în urmă, pe altă firmă.
Blue Planet: de la nepotul lui Tărău la frații Niculescu, prin fiducie
Istoricul Blue Planet Services, reconstituit din date de la ONRC și din ancheta NewsCenter.ro:
- Firma e înființată în 1995.
- Din 2018, este preluată de Bogdan Niculescu, prin Clean Green Energy Invest SRL.
- În 2018, asociat majoritar devine Vestsal Solution SRL din Oradea, cu 90% din acțiuni.
- Până la final de 2018, Blue Planet era deținută 100% de Vestsal Solution SRL.
Vestsal Solution SRL este deținută de Radu-Bogdan Urdă – nepotul omului de afaceri Adrian Tărău.
Tărău, fiul fostului prefect PSD de Bihor, Mihai Ioan Tărău, a devenit cunoscut la începutul anilor 2000 în dosarul de contrabandă cu produse petroliere instrumentat de procurorul Alexandru Lele. Scandal major la vremea Guvernului Năstase, cu premierul declarând celebrul „nu cred în arestările de vineri seara”. Ulterior, mandatul de arestare a fost revocat, iar Tărău a obținut despăgubiri în instanță pentru arestare nelegală.
În ultimii ani, numele lui Adrian Tărău reapare în atenția publică în dosarul în care sunt cercetați Florian Coldea, Dumitru Dumbravă și avocatul Doru Trăilă (sursă: relatări de presă, inclusiv NewsCenter.ro).
29 martie 2023: Blue Planet trece de la nepot la „rețea”
La 29 martie 2023:
- Vestsal Solution SRL își cedează integral participația la Blue Planet Services SRL:
- 70% – către Jean Niculescu;
- 20% – către Imperial Master Invest SRL;
- 10% – către Promoter Invest SRL.
La 21 iunie 2023, prin Hotărârea AGA nr. 8:
- pachetul de 70% nu mai figurează pe numele lui Jean Niculescu, ci pe cel al lui Alexandru Cristache, în calitate de asociat fiduciar;
- Imperial Master Invest SRL păstrează 20%;
- Promoter Invest SRL păstrează 10%.
De atunci și până azi, structura oficială a Blue Planet Services SRL rămâne:
- 70% – Alexandru Cristache (acționar fiduciar majoritar);
- 20% – Imperial Master Invest SRL;
- 10% – Promoter Invest SRL;
- administrator – tot Alexandru Cristache.
NewsCenter.ro cere Blue Planet lămuriri:
- Cine este beneficiarul real al contractului de fiducie?
- Au cerut autoritățile contractante (primării, bănci) contractul de fiducie?
- Au fost informate instituțiile publice despre cine controlează în realitate pachetul majoritar?
Răspuns: zero. Nici măcar confirmarea că vor răspunde.
Holdinguri fără angajați, dar cu milioane profit: Imperial și Promoter
Două societăți „de tip holding”, discrete, dar extrem de profitabile, apar ca acționari minoritari la Blue Planet:
- Imperial Master Invest SRL
- înființată în 2019;
- controlată egal de Călin Ioan Mihalache și Cristian Mihalache;
- în 2025: peste 4 milioane lei profit net, fără cifră de afaceri, fără angajați.
- Promoter Invest SRL
- înființată în 2012;
- deținută integral de Stelian Minea;
- administrată de Dumitru Mihalache;
- în 2025: peste 2 milioane lei profit net, fără cifră de afaceri, fără angajați.
Firme de „investiții pure”, fără activitate operațională propriu-zisă, dar cu profituri grase. Ideal pentru a ține participații la structuri de salubritate cu contracte publice de zeci și sute de milioane.
Frații Niculescu – din șoferi și prieteni de familie, în controlul gunoaielor și al creditelor de 250 de milioane
Documentele analizate de NewsCenter.ro arată că frații Jean și Bogdan Niculescu apar constant în actele Bin Go Solutions SRL și Blue Planet Services SRL ca oameni care exercită controlul real, chiar când părți mari din acțiuni sunt la avocați-fiduciari.
Exemple:
- Hotărârea AGA Bin Go Solutions SRL din 10 februarie 2025:
- Jean Niculescu participă ca asociat cu 40% din capital;
- alți 40% sunt deținuți de doi proprietari fiduciari;
- documentele privind beneficiarul real declară că frații Niculescu exercită controlul asupra societății, deși beneficiarii fiduciei nu sunt nominalizați în hotărârile AGA.
- Monitorul Oficial nr. 4528/25.09.2025 arată că, în mai 2025, frații Niculescu au avut un rol central în contractarea unui credit de 250 milioane lei de la Exim Banca Românească pentru Blue Planet Services SA:
- credit pe 60 luni, cu 5 luni perioadă de grație;
- se constituie un pachet extins de garanții:
- cesiune de creanțe din contractele de salubritate cu Primăria Sectorului 4;
- cesionarea creanțelor din asocierea Blue Planet Services – Bin Go Solutions;
- ipoteci asupra conturilor bancare și asupra acțiunilor celor două firme;
- fidejusiunea este semnată de Bogdan Niculescu și Jean Niculescu.
CV „public” al fraților Niculescu:
- Bogdan Niculescu – fost coleg de studii și amic cu Horațiu (Honorius) Prigoană, potrivit informațiilor obținute de NewsCenter.ro;
- Jean Niculescu – fost șofer al lui Silviu Prigoană, ulterior „om de încredere”;
- încă din 2012, Jean apare ca administrator la firme ale familiei Prigoană, de ex. Capodopera Production, deținută de Adriana Bahmuțeanu și Honorius Prigoană;
- în 2016, Jean devine acționar minoritar (18%) la Rosal Grup SA, chiar în perioada prelungirilor controversate ale contractelor din Sectorul 3 – contracte ajunse în dosar penal, cu DNA acuzând prejudiciu de ~578 milioane lei;
- din 2021, Bogdan devine director Rosal Grup SA pe 4 ani;
- în anul următor, ambii frați intră în Consiliul de Administrație;
- Silviu Prigoană mai deține doar 40% din acțiuni;
- după 2022, Prigoană preferă să lase frații Niculescu să preia activitatea, nu pe fiul său Honorius.
Astăzi, aceiași frați apar ca figurile centrale în:
- Bin Go Solutions (fosta Rosal),
- Blue Planet Services,
- credite garantate cu contracte de salubritate de sute de milioane.
A treia firmă cu fiducie: Tiragram SRL și drumul înapoi la nepotul lui Tărău
Nu toate fiduciile sunt atât de opace. În cazul Tiragram SRL, schema este cel puțin transparentă la nivel de beneficiar:
- În 2019, asociatul unic al Tiragram SRL, Dan-Cătălin Albăstroiu, transferă temporar toate cele 100 de părți sociale către avocatul Oana Berbecariu, proprietar fiduciar.
- Ulterior, la Registrul Comerțului apare:
- 100% din părțile sociale deținute de Societatea Civilă de Avocați Pavel, Berbecariu și Asociații,
- aceasta figurează clar ca fiduciar pentru părțile deținute de MyGreenConcept SRL, pentru 10 ani, din 14.10.2025.
Beneficiarul fiduciei este MyGreenConcept SRL, controlată 100% de Radu-Bogdan Urda, nepotul lui Adrian Tărău.
Tiragram, MyGreenConcept și nepotul lui Tărău: cercul se închide tot la aceiași oameni
MyGreenConcept SRL – beneficiarul fiduciei de la Tiragram – este:
- deținută 100% de Radu-Bogdan Urda (asociat unic și administrator);
- înființată în 2012, cu sediul în comuna Tăut, jud. Bihor;
- în 2025 a raportat:
- cifră de afaceri de aprox. 1,93 milioane lei;
- profit net de 951.319 lei;
- Urda apare la Registrul Comerțului ca deținător al 100% din părțile sociale.
Și, pentru cine a pierdut firul: Radu-Bogdan Urda este nepotul lui Adrian Tărău. Și da, este același Urda care a deținut Blue Planet Services SRL înainte ca firma să fie trecută la frații Niculescu și la acționari fiduciari.
Adică drumul banilor și al participațiilor face un cerc elegant:
- de la Tărău (prin nepotul Urda),
- la Blue Planet,
- la frații Niculescu,
- la fiduciile cu avocați,
- înapoi la aceleași familii de „băieți deștepți” ai gunoiului.
Teoria spune „control”, practica spune „neînregistrat nicăieri”
Codul civil nu lasă fiducia în zona gri totală. Art. 780 spune clar:
- contractul de fiducie și modificările lui trebuie înregistrate la organul fiscal competent, în termen de 1 lună de la încheiere,
- altfel intervine nulitatea absolută;
- dacă masa patrimonială cuprinde imobile – înregistrare și la fiscalul local;
- desemnarea ulterioară a beneficiarului – tot prin act scris, sub aceeași sancțiune;
- fiducia devine opozabilă terților doar după înscrierea în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM).
NewsCenter.ro a verificat toți participanții la fiduciile din:
- Bin Go Solutions SRL,
- Blue Planet Services SRL,
- Tiragram SRL.
Rezultatul: nu există nicio înregistrare în AEGRM pentru aceste fiducii.
Adică, în timp ce statul dă lecții de „compliance” și „transparență” micilor firme, marii jongleri ai salubrității țin contractele de fiducie în buzunar, nu în registru.
Legea 129/2019: „Beneficiarul real trebuie declarat”. Realitatea: „Doar dacă avem chef”
ONRC o spune verde-n față, citând art. 56 alin. (1) din Legea nr. 129/2019:
„Persoanele juridice supuse obligației de înregistrare în registrul comerțului depun, la înmatriculare și ori de câte ori intervine o modificare, o declarație privind beneficiarul real (…)”
Legea 129/2019 a fost adoptată tocmai pentru:
- a împiedica ascunderea persoanelor care controlează în realitate firmele;
- a alinia România la standardele europene anti-spălare de bani și anti-finanțare a terorismului.
Teoria: orice SRL, oricât de mic, trebuie să declare cine e „beneficiarul real”.
Practica, în cazul celor trei firme „cu fiducie”:
- la Bin Go – contractele de fiducie NU identifică public beneficiarii;
- la Blue Planet – acționarul majoritar e fiduciar, iar întrebările jurnaliștilor despre beneficiarul real rămân fără niciun răspuns;
- la Tiragram – e singurul caz unde beneficiarul (MyGreenConcept/Urda) e scris negru pe alb.
Deci se poate. Când se vrea. Când nu se vrea, ne ascundem după avocați, fiducii „confidențiale” și tăcere.
Blue Planet, firma cu acționar ascuns, pusă să spele Sectorul 1 – la propriu și la figurat
Primăria Sectorului 1 anunță senină că:
- a semnat un contract de salubritate pe maximum 12 luni cu Blue Planet Services;
- valoare: 95,5 milioane lei;
- justificarea: vechiul contract cu Romprest ar fi costat 168 milioane lei pentru aceeași perioadă;
- deci, zice viceprimarul Iulian Hatmanu, „vom plăti cu 72,5 milioane lei mai puțin”.
Procesele-verbale și comunicatele primăriei (sursa: comunicatul PS1, citat în articol) laudă „economia istorică”.
Ce nu se spune în flyer-ul politic:
- acționarul majoritar al Blue Planet (70%) este fiduciar – Alexandru Cristache;
- deci beneficiarul real al pachetului majoritar este altcineva;
- Primăria Sectorului 1 nu pare interesată să afle cine;
- contribuabilii plătesc 95,5 milioane unui operator a cărui structură reală de proprietate e parțial ascunsă.
Și încă un detaliu aflat „din interior” (potrivit unui reprezentant al Primăriei Sectorului 1 citat de NewsCenter.ro):
- oferta Blue Planet a fost inițial cea mai mare dintre cele depuse (Blue Planet, REBU, Brantner);
- după „analizele” comisiei, devine brusc „cea mai mică”, prin interpretarea costurilor finale ale celorlalte două oferte.
Magie administrativă: aceeași cifră, văzută din alt unghi, devine „mai mică”. Evident, în favoarea operatorului cu acționar fiduciar.
Doar că aventura Sectorului 1 a fost, deocamdată, blocată. Romprest a contestat rezilierea, a susținut că contractul ține până în 2033, nu în 2026, iar instanța a suspendat actele prin care Primăria voia să-l închidă la 30 iunie.
Pe 29 iunie 2026, Tribunalul București:
- suspendă efectele actelor PS1 privind încetarea contractului cu Romprest;
- obligă Primăria să nu mai emită alte documente pe durata contractului;
- respinge cererea de intervenție a Blue Planet.
Rezultatul: tranziția la Blue Planet nu mai începe la 1 iulie. Contractul de 95,5 milioane rămâne, deocamdată, praf în ochi. Sectorul 1 înoată în procese, nu în „eficiență”.
Sectorul 3: cum se „licitează” aproape jumătate de miliard cu un singur ofertant
Partea finală a tabloului este și cea mai grotescă: Sectorul 3.
Primăria condusă de Robert Negoiță a:
- cheltuit ani la rând zeci de milioane de euro pe utilaje, pubele, camioane, uniforme, în numele „regiei proprii” – strângem gunoiul singuri, nu mai stăm la mâna privaților;
- apoi, brusc, în decembrie 2025, a scos la licitație:
- procedura PC1003154 / JOUE 815175-2025;
- obiect: „delegarea prin concesiune” a salubrității;
- valoare estimată: 432.663.678,75 lei (aproape 86 milioane de euro).
Prima mare ciudățenie: de ce concesionezi pe aproape jumătate de miliard un serviciu pentru care tocmai ai cumpărat „tot”, din bani publici?
A doua: traseul licitației arată ca un manual de inginerie procedurală:
- 22 decembrie 2025 – Romprest și REBU contestă documentația (nr. 5028 și 5032).
- atacă prevederi legate de recipienți, containerizare, date logistice;
- contestă lipsa datelor esențiale pentru calculul corect al costurilor;
- CNSC le dă parțial dreptate prin Decizia nr. 493/C6/5028,5032 din 20 februarie 2026;
- Primăria e obligată să modifice documentația.
- 30 martie 2026 – Sectorul 3 publică în SEAP o nouă documentație, nr. DF1261142.
- 31 martie 2026 – apare o nouă contestație (nr. 1201). De data asta, din partea… Blue Planet Services SA.
- Blue Planet contestă clarificările din 20 și 27 martie, pe aceeași problemă: recipienți, punere la dispoziție, structură;
- problema fusese deja analizată anterior de CNSC în februarie;
- contestația Blue Planet este respinsă de CNSC (Decizia nr. 1476/C6/1201).
Detaliul bizar:
- operatorii tradiționali (Romprest, REBU) contestă, câștigă parțial, dar la final nu mai apar ca ofertanți;
- Blue Planet contestă și pierde, dar rămâne în procedură;
- la final, în SEAP rămâne un singur ofertant în cursă.
Întrebările care decurg logic:
- Câte zile reale, ne-suspendate, a avut piața pentru a elabora oferte după toate contestațiile?
- Cum arată „concurența” într-o licitație de aproape jumătate de miliard cu un singur ofertant admis?
- De ce mai vorbim de „piață”, dacă schema este făcută să conducă la un singur nume?
Sectorul 4: licitația de 1,9 miliarde – vechea Rosal rebranduită, aceeași combinație
Sectorul 4 completează puzzle-ul:
- contract pe 5 ani, valoare ~1,9 miliarde lei;
- câștigător: asocierea United Waste Solutions SRL (fosta Rosal Grup) + Blue Planet Services SA;
- deci același „grup” de interese:
- fostul Rosal (actual Bin Go / United Waste),
- Blue Planet,
- oamenii lui Prigoană,
- frații Niculescu,
- rețeaua de fiducii și avocați.
Opoziția locală țipă că licitația e cu dedicație. Dincolo de scandal politic, rămâne realitatea: la Sectorul 4, în plin context al prăbușirii Rosal, tot aceeași combinație de firme se înfige în contractul uriaș de salubritate.
Tarek El Feki, Toyo, EximBank și umbrele din spatele gunoiului
Numele lui Tarek El Feki nu apare la vedere în ofertele depuse pentru Sectorul 3 sau 1. Nu e acționar oficial, nu e terț susținător cu poză în Monitorul Oficial.
Dar presa de investigație (Captura.ro, Buletin de București, Săptămâna Financiară, Newsweek – citate în articol) l-au desenat clar în spatele:
- grupului Toyo (Toyo Motors, Toyo IFN, Toyo Aviation),
- cesiunilor de creanțe ale Rosal către firmele sale,
- garanțiilor aduse de Toyo Motors pentru creditele Blue Planet.
Ce știm, din dezvăluirile publice pomenite în articol:
- Rosal a cesionat o parte din încasările sale către Toyo Motors Center, iar Primăria Sector 4 a început să plătească direct în conturile firmei lui El Feki;
- Săptămâna Financiară îl pune pe lista „actorilor” din circuitul de golire a Rosal de peste 40 de milioane euro;
- Newsweek dezvăluie că Toyo Motors a pus la dispoziție două terenuri în Voluntari evaluate la 13 milioane lei, drept garanție imobiliară pentru un credit luat de Blue Planet de la EximBank.
Deci:
- la suprafață – Blue Planet, Bin Go, frați Niculescu, avocați-fiduciari;
- în spate – banii, garanțiile și influența unor personaje precum Tarek El Feki, conectate la vechea rețea Rosal și la jucători puternici din servicii, business și politică.
Concluzie: „Legea e pentru fraieri, fiducia e pentru băieți deștepți”
Legea zice:
- declară beneficiarul real;
- înregistrează fiducia la Fisc și în AEGRM;
- nu ascunde structura de proprietate;
- nu folosi mecanisme paravan pentru spălarea banilor sau finanțarea terorismului.
Realitatea în cazul acestor trei firme:
- Bin Go Solutions – moștenitoarea Rosal, cu datorii la stat de aproape 40 de milioane, cu 80% acțiuni la avocați-fiduciari și beneficiari reali nedeclarați public;
- Blue Planet Services – operator „curat” pe hârtie, cu acționar majoritar fiduciar, credit de 250 milioane la EximBank, contracte de salubritate la Sectorul 1 (anunțat), Sectorul 3 (licitație de 430+ milioane), Sectorul 4 (parte din asociere de 1,9 miliarde);
- Tiragram SRL – mică firmă, dar conectată prin fiducie la MyGreenConcept și la Radu-Bogdan Urda, nepotul lui Tărău, fost proprietar al Blue Planet.
Autoritățile locale:
- aleg să semneze contracte de zeci și sute de milioane cu firme ale căror beneficiari reali sunt parțial opaci;
- își justifică deciziile prin „economii” miraculoase și „proceduri legale”;
- se fac că nu văd contradicția între Legea 129/2019 și acționarii invizibili.
Autoritățile centrale:
- ONRC numără corect până la 3 și dă citate din lege;
- Fiscul ar trebui să verifice fiduciile, AEGRM ar trebui să le ofere opozabilitate;
- dar în arhivele reale, contractele de fiducie nu se văd.
Și peste toate, rămâne avertismentul final din articol:
„Așteptăm ca justiția să își facă treaba chiar dacă Niculescu, Tarek, Băluță, Tuță și alți implicați amenință cu numele unor procurori, șefi și șefe din anumite instituții publice. Oameni care ar trebui să apere statul, nu să facă afaceri cu gunoaie.”
Într-o țară normală, trei firme care ocolesc transparent legislația anti-spălare de bani, cu contracte de sute de milioane pe bani publici, ar fi sub reflectorul permanent al procurorilor.
În România, deocamdată, sunt doar trei excepții statistice. Și foarte probabil, doar vârful unui munte de gunoaie îngropate sub cuvântul magic: fiducie. (Cristina T.).
Exclusiv
Nu mai sunt oameni pentru funcții de conducere? Ba sunt! Nu mai sunt proști motivați! ANP, cu frânele rupte, dar cu Facebook-ul la maximum
Mitul oficial: „Nu mai avem oameni pentru șefii de mâine”
De la un simplu anunț al Penitenciarului Slobozia pentru ocuparea funcției de director adjunct a explodat o dezbatere în Poliția Penitenciară, relatată pe www.penitenciare.info (sursa: articolul publicat pe penitenciare.info). Iar concluzia discuțiilor dintre polițiștii de penitenciare ar trebui să lovească direct în biroul directorului general Bogdan BURCU, în ANP și în DMRU:
Problema nu e că nu mai există oameni. Problema e că oamenii buni NU MAI VOR.
Diferență uriașă, pe care, în mod convenabil, „centrala” o trece sub tăcere.
De ce nu mai vor? Poate, în loc să mai bruieze cu „n-avem cadre, dom’le”, ar trebui să răspundă, cu subiect și predicat, „specialiștii” din DMRU și structurile de resurse umane ale ANP.
Nu lipsesc șefii. Lipsește motivația de a te băga în malaxor
În aproape fiecare unitate sunt polițiști de penitenciare care ar putea conduce fără emoții un penitenciar, o direcție, un serviciu. Oameni echilibrați, competenți, respectați, capabili să ia decizii.
Și totuși, aceiași oameni, când se uită la cei deja puși în frunte, nu văd o promovare, ci un pachet complet de dezavantaje:
- responsabilitate uriașă,
- câteva sute de lei în plus la leafă,
- presiune permanentă,
- relație tensionată cu ANP,
- opinii ignorate sistematic,
- sprijin zero fix când ai mai mare nevoie de el.
Rezultatul? Oamenii care ar putea oricând conduce un penitenciar aleg conștient să rămână pe funcții de execuție. Nu pentru că nu pot, ci pentru că nu mai merită să fii șef în condițiile de azi.
ANP – creier simplificat: „Nu mai sunt oameni!”
În loc să-și facă o minimă analiză de conștiință și să se întrebe „De ce refuză oamenii valoroși funcțiile de conducere?”, ANP preferă scurtătura intelectuală:
„Nu mai sunt oameni care să vrea.”
Fals. Oameni sunt. Și încă mulți. Întrebarea reală este: „De ce NU MAI VOR oamenii buni?”
Răspunsul spune totul despre tipul de gândire care domină ANP: simplist, comod, autoflatare cu discursuri de PR și o negare totală a realității din unități.
Un fost director sintetizează plastic, într-un mesaj trimis referitor la ANP (sursa: comunicare citată în articolul de pe penitenciare.info):
„Ai dreptate cu articolul: suntem într-o mașină de mare viteză care a rămas fără frâne și se îndreaptă spre un zid. Dar nu-i interesează, că le merge clima și muzica. În rest sunt foarte buni pe Facebook și Social Media, de zici că e Olimpiada la influenceri.”
Adică: se rupe sistemul, dar e important să dea bine poza la feed.
Când oamenii buni refuză, nu rămâne locul gol. Se umple cu mediocritate
Una din cele mai lucide observații apărute în dezbatere ar trebui lipită pe ușa DMRU:
„În față ajung cei despre care se vorbește în articol, nu neapărat pentru că sunt cei mai potriviți, ci pentru că oamenii competenți nu mai sunt motivați să își asume aceste funcții.”
Funcțiile nu rămân vacante, se ocupă. Întrebarea-cheie este: DE CINE?
Dacă oamenii valoroși fac un pas în spate, inevitabil altcineva face un pas în față. Și acel cineva nu este, de fiecare dată, cel mai pregătit, ci cel mai disponibil să intre în jocul pilelor, să tacă, să execute, să nu deranjeze. Exact tipologia de personaj descrisă în articolul de pe www.penitenciare.info, sursa discuției.
Diferența de salariu – scuză comodă. Problema e mult mai adâncă
Da, e adevărat: diferențele salariale între funcțiile de execuție și cele de conducere s-au subțiat atât de mult încât foarte mulți spun deschis:
„Nu merită stresul pentru câteva sute de lei.”
Dar aici nu se oprește explicația. Din discuțiile dintre polițiștii de penitenciare reiese limpede:
„Nu doar banii aduc satisfacție. Sunt oameni capabili care ar accepta o funcție de conducere dacă ar simți că sunt sprijiniți, respectați și lăsați să construiască.”
Problema nu e doar financiară, este una de încredere.
Polițiștii de penitenciare nu mai cred în capacitatea ANP de a face:
- selecții serioase,
- proceduri riguroase,
- concursuri transparente.
Percepția generală? Pilele câștigă mereu. Restul sunt decor.
Mașina de resurse umane care produce demotivare pe bandă
FSANP a fost, în ultimii ani, în aproape toate unitățile din sistem (sursa: FSANP, potrivit articolului). Peste tot:
- oameni excepționali,
- caracter, bun-simț, experiență,
- oameni care ar putea gira funcții importante.
Și peste tot aceeași replică amară:
„Nu are rost.”
Nu pentru că nu s-ar descurca, ci pentru că:
- nu cred că vor fi lăsați să-și facă treaba,
- nu cred că vor avea parte de un tratament corect din partea ANP,
- nu cred că vor fi sprijiniți când vor trebui luate decizii grele.
Așa că, după cum spune un polițist de penitenciare (șef într-o unitate, sursa: articolul citat):
„Își văd de pătrățica lor și pleacă liniștiți acasă.”
Traducere: Sistemul e cel care i-a împins afară din zona de conducere. Nu „lenea”, nu „comoditatea”. Dezgustul.
DMRU, întrebarea e simplă: unde s-a pierdut motivația?
Acum douăzeci de ani exista lume la poarta funcțiilor de conducere. Azi sunt mai mulți ofițeri decât atunci.
Și totuși, vorbim de „lipsă de candidați”. Cum se explică?
- Oamenii n-au dispărut.
- Nu s-a evaporat brusc materia cenușie.
Între timp, sistemul i-a DEMOTIVAT.
Acesta este poate cel mai grav eșec al politicii de resurse umane din ultimii ani: să transformi normalitatea, competența și bunul-simț în „dezavantaje de carieră”.
Anunțul Penitenciarului Slobozia (sursa: anunțul oficial, comentat pe penitenciare.info) este doar o fotografie de moment: ANP nu mai reușește să-i convingă pe cei mai buni să accepte funcțiile de conducere.
Și până când cauza reală nu va fi asumată și tratată, conducerea centrală va continua să confunde:
- lipsa candidaților cu
- lipsa valorii.
Sunt două lucruri total diferite. Valoarea există. Candidații lipsesc pentru că nu mai vor să fie carne de tun.
Bogdan BURCU – vrea sau nu să fie primul director general care rupe cercul vicios?
Întrebarea finală, lansată direct către directorul general Bogdan BURCU:
„Va vrea domnul Bogdan BURCU să fie primul director general care încearcă schimbarea?”
Ca să poți schimba ceva, trebuie mai întâi:
- să accepți realitatea,
- să recunoști eșecul politicii de resurse umane,
- să înțelegi că nu mai merge cu „merge și-așa”,
- să acționezi în consecință.
Nu este prea târziu. FSANP anunță clar că e dispus să îl sprijine (sursa: poziția FSANP din textul analizat). Dar sprijinul nu poate înlocui voința reală de schimbare.
Corupția de ieri, demotivarea de azi
Fenomenul actual nu a apărut în vid. Articolul atrage atenția explicit că corupția din anii trecuți a contribuit din plin la apariția acestui val de demotivare în rândul polițiștilor de penitenciare integri, obiectivi, responsabili și cu bun-simț.
Mesajul este clar:
- când ani la rând se promovează „ai cui trebuie”,
- când pilele fac legea,
- când profesionalismul e tratat ca obstacol,
nu te miră că, într-o zi, oamenii buni îți spun: „Mulțumesc, dar NU.”
Concluzie: nu mai sunt proști motivați să-și pună semnătura pe haos
Mitul oficial – „nu mai există oameni pentru funcțiile de conducere” – e doar o perdea de fum.
- Oameni există.
- Oameni buni, încă mulți.
Dar nu mai există motivația de a intra într-un sistem care:
- îi vrea doar ca să aibă pe cine să dea vina,
- nu îi ascultă,
- nu îi sprijină,
- nu îi respectă,
- nu le oferă nici bani, nici încredere, nici autonomie.
Mașina ANP rulează cu viteză spre zid, fără frâne, după cum spunea fostul director citat. Clima merge, muzica bubuie, Facebook-ul e plin de „comunicate”, „activități” și poze frumos filtrate.
Singura întrebare reală, pentru domnul Bogdan BURCU și pentru DMRU, rămâne:
Vreți să reparați frânele sau continuam să dăm vina pe „lipsa oamenilor” până ne izbește zidul? (Cristina T.).
Republica „butoiului roșu”: Mafia deșeurilor de la Coca‑Cola Ploiești își face legea pe OLX
Din fabrica de suc, direct la tarabă În urma declanșării investigației privind deșeurile din cadrul fabricii Coca‑Cola din Ploiești și...
Republica Fiduciei S.A. (Bin Go Solutions SRL) – Gunoaiele, miliardele și acționarii invizibili. Cum se spală bani la umbra legii împotriva spălării banilor
Trei firme și-un singur mare paravan: „Nu se vede beneficiarul, deci nu există” În România, țară cu peste 900.000 de...
Nu mai sunt oameni pentru funcții de conducere? Ba sunt! Nu mai sunt proști motivați! ANP, cu frânele rupte, dar cu Facebook-ul la maximum
Mitul oficial: „Nu mai avem oameni pentru șefii de mâine” De la un simplu anunț al Penitenciarului Slobozia pentru ocuparea...
Condiții grele și toxicitate birocratică: Sindicatul ‘Diamantul’ dă MAI în judecată pentru răspunsuri fantomă
Sindicatul vs. Ministerul: fluturașul de salariu, noul document secret de stat Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a decis să scoată...
Alarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
„S-a stins lumina la clanuri”. Dosarele cu miros de grajd, coca-cola toxică și doctori de vite cu costume de firmă...
„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
După ce în episodul XV am arătat cum IPJ Prahova plătește micii de pe DN1 și folia neagră de la...
Cursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
Doi deținuți, trei ofițeri și o demonstrație practică: „Cum să faci praf autoritatea uniformei în câteva secunde” Scena de la...
Smiorcăială „de excelentă” la instanță: jandarmii plâng de mila bugetului, dar ascund propriile prostii și abuzuri (Document)
Lacrimi pentru buget, tăcere pentru pagubiți Într-un dosar pe majorarea de „excelență”, argumentele depuse de jandarmi la instanță sunt croite...
Republica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
Regionalizare pe hârtie, garduri în realitate În timp ce alte instituții intră în era digitală, Administrația Națională a Penitenciarelor se...
Ordinul Secret S/7/2018: Cum își ascunde M.A.I. „misiunile speciale” de împărțit bani între șefi
Sindicat vs. Minister: începe războiul pe bani publici și secrete de carton Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” (CIF 19544011, cu...
Statul radioactiveșuat: cum a aruncat Guvernul 1.060 de tone de deșeuri nucleare în curtea românilor și a plecat acasă
Statul eșuat? Nu, statul radioactiv. România, țara în care guvernanții lasă uraniul la soare România nu mai este doar „stat...
Mafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”
Băieții cu girofar și rezervor fără fund În mijlocul Poliției Române, acolo unde ar trebui să miroasă a lege și...
Polițist la 40 de grade: dacă nu te omoară infractorul, te topește statul la serviciu
Caniculă cu 40+ grade, polițist în stradă: statul la umbră, cu OUG-ul în buzunar În timp ce în foarte multe...
Promovări la Poliție, după un an de pauză: se mișcă melcul bugetar prin MAI
“Veste mare” în MAI: după un an de amorțeală, s-au găsit vorbele, nu și fondurile După aproape un an în...
Când poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
„Poliție aservită” și poliție iritată: Recorder aprinde fitilul, Drăgan detonează conferința Un reportaj Recorder – „Poliție aservită” – publicat în...
-
Exclusivacum 2 zile
Cursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 2 zile
„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 2 zile
Alarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 5 zile
Când poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 5 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Exclusivacum 2 zile
Republica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
-
Featuredacum 5 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 4 zile
Mafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”