Connect with us

Exclusiv

Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie

Publicat

pe

În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și a „cârpeală” administrativă. Ceea ce trebuia să fie mândria industriei de apărare românești – celebra Fabrică de Pulberi – s-a transformat într-un poligon de încercare pentru incompetența guvernamentală, unde victimele colaterale sunt investițiile americane de milioane de euro și logica elementară a statului de drept.

„Barda” exproprierii: 370 de hectare luate la grămadă, din „eroare strategică”

Totul a început sub auspiciile „geniului” administrativ materializat în HG nr. 1570/2024, actul normativ prin care statul român a decis să se joace de-a proprietarul pe 370 de hectare din platforma industrială Victoria. Conform unei notificări oficiale transmise Guvernului la 4 iulie 2025 de către administratorul special al Viromet S.A., statul a acționat ca un elefant într-un magazin de porțelanuri. În loc să exproprieze cele 270 de hectare de teren liber, „strategii” de la București au pus mâna pe toată platforma operațională, sufocând activitatea economică existentă sub pretextul unui proiect de apărare care, nici la jumătatea anului 2026, nu a văzut primul hârleț.

Rezultatul? Un blocaj total. Statul a luat terenul „la burtă”, fără un plan de construcție gata, demonstrând că în România ordinea firească este: întâi dărâmăm ce merge, apoi vedem dacă știm să construim altceva în loc.

Investitorul american, ostatic în stația de epurare a statului

În acest peisaj de ruină și improvizație, gigantul american Purolite SRL (parte a grupului Ecolab) a învățat pe pielea sa ce înseamnă „predictibilitatea” românească. Deși este un investitor de calibru, Purolite a rămas captiv într-o dependență absurdă de stația de epurare a fostului combinat. După ce statul a expropriat tot, inclusiv conductele și stațiile de tratare, americanii s-au trezit la mâna unor decizii guvernamentale luate între două cafele.

Notificarea oficială din iulie 2025 către Prim-Ministrul Ilie Bolojan confirmă dezastrul: activitatea Purolite a fost paralizată temporar, generând pierderi de „milioane de euro”. De ce? Pentru că operatorul local nu mai putea gestiona stația de epurare în vidul juridic creat de expropriere. Practic, statul român a reușit performanța de a pune în genunchi un angajator major pentru că nu a fost capabil să separe utilitățile de interes strategic de cele necesare producției private.

HG 366/2025: Arta de a nu-ți păsa, documentată oficial sub semnătura Ministrului Darău

Dacă cineva mai spera la un dram de responsabilitate, Nota de Fundamentare a HG nr. 366/2025, promovată recent de ministrul Darău, este monumentul suprem al nepăsării. La secțiunea „Impact socio-economic”, unde orice stat normal ar analiza cum afectează deciziile sale locurile de muncă și mediul de afaceri, funcționarii români au scris sec: „Hotărârea Guvernului nu se referă la acest domeniu”.

Este o recunoaștere oficială a autismului administrativ. În timp ce Purolite și Viromet se zbat într-o incertitudine juridică prelungită acum „prin chirie” până la finalul anului 2026, Guvernul pretinde că amputarea unui ecosistem industrial nu are impact economic. Este ca și cum ai tăia piciorul unui pacient și ai susține în fișa medicală că intervenția nu se referă la mobilitatea acestuia.

Război rece la Victoria: Washington-ul și Berlin-ul, arbitrați de „improvizația de la București”

Conflictul de la Victoria a încetat de mult să fie o simplă dispută pe o stație de epurare; este un test de diplomație economică pe care România îl pică cu brio. Pe de o parte, SUA își protejează capitalul prin Purolite, cerând respectarea regulilor jocului. Pe de altă parte, Germania, prin Rheinmetall, așteaptă terenul liber pentru a construi un pilon NATO.

Statul român, în loc să fie un arbitru inteligent care să investească în separarea utilităților pentru a permite ambelor entități să funcționeze, preferă să „cârpească” situația din două în două luni. Mesajul transmis investitorilor străini este devastator: „Veniți în România, unde contractele de concesiune sunt doar sugestii, iar proprietatea poate fi călcată în picioare oricând apare o nouă prioritate politică neterminată!”

Concluzie: Un hub de pulbere… în ochi

Până la plata despăgubirilor de 71 de milioane RON – sumă considerată de administratorii Viromet a fi „net inferioară” prejudiciului real – și până la clarificarea statutului platformei, „Fabrica de Pulberi Victoria” rămâne doar un hub al incompetenței.

Statul român a reușit imposibilul: să blocheze un investitor strategic american, să saboteze propriul proiect vital pentru NATO și să transforme un oraș întreg într-un teatru al absurdului birocratic, totul dintr-o singură lovitură de semnătură „nefundamentată”.

Utilitățile, „gâtul de sticlă” unde se strangulează dezvoltarea

În timp ce oficialii de la București visează la producția de muniție, realitatea de pe teren este de o simplitate dureroasă: cine controlează apa și canalizarea, controlează platforma. Viromet a devenit o „carcasă” industrială pe care toată lumea se bate, iar statul, în loc să investească masiv în separarea rețelelor pentru ca Purolite să poată respira independent de proiectul militar, preferă să mențină o stare de asediu juridic.

Fără o separare clară a utilităților, acest conflict va continua să mocnească sub preșul Ministerului Economiei, punând în pericol nu doar producția de rășini a americanilor, ci însăși credibilitatea României în fața aliaților. Cum să convingi partenerii de la Rheinmetall că ești capabil să gestionezi un hub de securitate, când tu nu ești în stare să administrezi o stație de epurare fără să provoci un scandal diplomatic?

Victoria – orașul unde prioritățile se bat cap în cap pe stomacul gol

Orașul Victoria nu mai este astăzi doar un punct pe harta județului Brașov; este locul unde ambițiile Washingtonului și necesitățile militare ale Europei se ciocnesc frontal de „Dorel-ismul” guvernamental. Guvernul Bolojan, aflat sub presiunea moțiunilor și a contextului geopolitic, pare să fi uitat că un hub militar nu poate fi construit pe ruinele unei investiții străine de succes.

Este de o ironie cruntă faptul că „Fabrica de Pulberi”, prezentată ca un obiectiv de siguranță națională, generează în acest moment cea mai mare stare de insecuritate economică din regiune. Până când responsabilii din Guvern nu vor lăsa deoparte notele de fundamentare „seci” pentru a privi realitatea dură, acest proiect strategic va rămâne exact ceea ce este astăzi: o bombă cu ceas a incompetenței, gata să explodeze în fața propriilor investitori.

Dacă acesta este modul în care România înțelege să-și „revitalizeze” industria de apărare, atunci singurul lucru pe care îl vom produce cu siguranță la Victoria va fi, din păcate, doar multă, multă pulbere în ochii partenerilor noștri externi. (Cristina T.).

Exclusiv

Breaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani

Publicat

pe

De

O știre pozitivă, dar prea pozitivă ca să intereseze pe cineva?

La capitolul „fapte pozitive” din județul Prahova, unde de obicei se strecoară, timid, câte o fotografie cu o panglică tăiată la o inaugurare de trotuar, apare, de data aceasta, o bombă sportivă în toată regula:
echipa de handbal junioare IV a comunei Ariceștii Rahtivani s-a calificat în finala Turneului Final organizat la Galați, unde va întâlni nimeni alta decât CSM București, o forță cu zeci de ani de activitate și cu un palmares pe care se laudă, de obicei, doar cluburile „mari și tari”.

Știrea e atât de tare, încât, evident, în Prahova… nu a scris nimeni încă despre ea. Ieri s-a câștigat semifinala, dar, din câte se pare, nu s-a auzit decât în vestiar și, eventual, în autocar.

(Sursa informațiilor: declarații și date furnizate de reprezentanți ai echipei și ai comunității din Ariceștii Rahtivani.)

De la „cine sunteți voi?” la „suntem în primele 8 din țară”

Echipa din Ariceștii Rahtivani are doar 3 ani și jumătate de la înființare. Trei ani și jumătate în care, teoretic, ar fi trebuit „să mai crească fetele”, „să mai prindă experiență” și „să vedem peste vreo 10 ani ce iese”.

Practic însă, în loc să aștepte cuminți la coadă, fetele din comuna prahoveană au intrat direct în elita națională:

  • competiția a avut la start peste 300 de echipe,
  • iar Ariceștii Rahtivani a ajuns în primele 8 echipe ale țării,
  • iar acum joacă FINALA Turneului Final de la Galați.

Într-o Românie în care se repetă la nesfârșit clișeul „nu avem bază, nu avem condiții”, comuna Ariceștii Rahtivani a ales varianta „nu comentăm, jucăm”.

Comuna care a îndrăznit să bată granzii: 20–18 cu CSM București

Dacă tot am ajuns la capitolul „blasfemii sportive”, să consemnăm și faptul că, în grupa principală,
echipa prahoveană a învins CSM București cu 20–18, câștigând grupa.

Adică o comună a bătut un club cu blazon, tradiție și buget de metropolă.
Nu pe PlayStation, nu „la mustață” într-o replică imaginară, ci pe teren, cu tabelă, cu arbitri, cu tot.

În drumul lor spre finală, fetițele din Ariceștii Rahtivani au trecut, printre altele, de:

  • Academia Birtalan,
  • Reșița,
  • Târgu Mureș,
  • Giarmata,
  • CSM București,
    și multe alte echipe cu blazon și tradiție, care, teoretic, ar fi trebuit să predea lecții, nu să le primească.

Miracol sau normalitate? Primărie care chiar finanțează sportul juvenil

Unul dintre cele mai inedite aspecte ale acestei povești este că, dincolo de munca fetelor și a staff-ului tehnic,
Primăria comunei Ariceștii Rahtivani a avut un rol decisiv în obținerea acestei performanțe.

Nu doar cu vorbe, nu doar cu „suntem alături de voi”, ci prin faptul că a asigurat permanent resursele necesare.
În handbalul juvenil din România, așa ceva e aproape SF, pentru că, de cele mai multe ori,
sarcina asigurării resurselor necesare cade pe umerii părinților, care plătesc, transportă, susțin și speră.

La Ariceștii Rahtivani, modelul este invers:

  • Comuna se implică,
  • Primăria finanțează,
  • iar părinții, în loc să caute bani, pot să caute șervețele pentru lacrimile de bucurie.

De ce câștigă fetele?

Nu e doar despre entuziasm local și copilărie frumoasă.
Antrenorul echipei, Silviu Stănescu, este unul dintre cei mai experimentați tehnicieni din țară.

Despre el trebuie spus clar:

  • este fost handbalist,
  • și aduce la o echipă de junioare IV un nivel de expertiză pe care multe cluburi mari îl visează.

Cu un astfel de antrenor pe bancă, fetele din Ariceștii Rahtivani nu vin la turneu „să participe”,
ci vin să își joace șansa la maxim, indiferent de numele adversarului trecut pe tabelă.

Prahova tace, comuna joacă: cine scrie istoria?

În Prahova, nu a scris încă nimeni despre această performanță.
Ieri s-a câștigat semifinala, nu s-a auzit nimic în spațiul public.

În schimb, o comună întreagă trăiește o poveste pe care alții ar pune-o pe panouri publicitare:

  • echipă cu doar 3 ani și jumătate de existență,
  • peste 300 de echipe la start,
  • primele 8 din țară,
  • finală împotriva CSM București,
  • victorie anterioară cu 20–18 împotriva aceluiași colos,
  • primărie care finanțează corect sportul juvenil,
  • antrenor fost arbitru de Champions League.

Nu e o poveste cosmetizată, e realitatea unei comune care a decis că nu stă la coadă la modestie sportivă.

Ariceștii Rahtivani demonstrează, în mod extrem de concret, că:

  • se poate face performanță și la sat/comuna,
  • se poate bate CSM București la junioare IV,
  • se pot depăși academii cu nume mari,
  • și că o comunitate, când își susține copiii și antrenorii, poate să rescrie ierarhii naționale.

Restul e tăcere mediatică.
Până când astfel de povești nu vor deveni regula, ci vor rămâne excepția, Ariceștii Rahtivani are tot dreptul să se promoveze cu voce tare:
o comună mică, dar cu un handbal mare. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

De la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute

Publicat

pe

De

Restaurant „de fițe”, clientele de clan: Ploieștiul și-a făcut ring de luptă în centru

În centrul Ploieștiului, la doi pași de tot ce înseamnă „zonă civilizată”, Restaurantul Prestij s-a reprofilat: nu mai e local, e cartier general de interlopi și „băieți veseli” de etnie romă.

Loc unde, după cum știe jumate de oraș:

  • se parchează pe avarii, în mijlocul străzii,
  • se blochează circulația „că a venit șefu’ la masă”,
  • se intră în local ca la club privat, cu atitudine de „noi suntem legea”.

Ultima „specialitate a casei”: bătaie generalizată.
Nu între chelneri și bonuri fiscale, ci între:

  • interlopi,
  • „băieți de etnie”,
  • și șeful de sală, Cătălin, care de ceva timp tot încearcă să scape de ei, dar nu mai poate.

Omul vrea să facă ospătărie, ei vor să facă colosseum.

De la Prestij la Maneliadă: când meniul zilei e bătaia

Atmosferă de lux? Nu. Atmosferă de Maneliadă.
Atât de mult au „prestigiat” interlopii localul, încât singura schimbare de brand realistă ar fi:

  • „Restaurant Prestij” → „Restaurant Maneliadă – All Inclusive la Scandal”

Program:

  • ziua – blocăm strada cu mașini pe avarii;
  • seara – ne încălzim la masă;
  • noaptea – încălzim mesele între noi, cu pumni, picioare și sticle.

Să nu ne ascundem după deget:

  • toată lumea știe cine frecventează locul;
  • toată lumea vede cum se parchează,
  • toată lumea aude ce muzică, ce ton, ce figuri se perindă.

Singura care pare să nu vadă și să nu audă nimic este IPJ Prahova.

IPJ Prahova: „noi nu intervenim la Prestij, ne stricăm prestigiul”

Bătaie în centrul orașului, la un restaurant cunoscut, cu clienți „problematici” de ani de zile.
Într-o lume normală, ce urmează?

  • patrule,
  • identificări,
  • dosare,
  • prezență constantă în zonă.

În Ploiești, ce urmează?

  • nimic.
  • liniște.
  • „nu comentăm cazul, se fac verificări”.

Pentru IPJ Prahova, Restaurantul Prestij pare să fie o zonă de acțiune tip „nu deranjați fauna locală”.
Nu există:

  • plan de măsuri pentru zona de centru;
  • acțiuni vizibile;
  • reacție fermă față de un local care a devenit fief interlop la vedere.

Atât timp cât:

  • interlopii se plimbă liber,
  • oamenii de bun-simț schimbă trotuarul,
  • Cătălin, șeful de sală, se luptă singur cu ciorba și cu clanurile,

poliția pare să aibă o singură preocupare: să nu deranjeze echilibrul fragil al „prestigiului” local.

Restaurant sau ring? Pentru ploieșteni, cine intră, intră pe propria răspundere

Când un restaurant din buricul Ploieștiului ajunge:

  • teren de bătaie,
  • loc de adunare pentru interlopi,
  • parcare ilegală permanentă,

avem o singură concluzie: restaurantele din oraș au devenit nesigure.

În timp ce IPJ Prahova mimează orbul și surdul:

  • oamenii simpli încep să evite localurile din oraș;
  • patronii cinstiți sunt lăsați să se descurce singuri;
  • centrele devin zone gri, în care nu știi dacă la masă primești nota sau… vreo sticlă în cap.

Recomandarea logică a unui om care ține la integritatea lui fizică?

  • Restaurante din afara orașului,
  • unde nu e „VIP list” cu interlopi,
  • și nici „abonament” la scandal.

Când Ploieștiul se transformă în „Maneliadă City”, cine mai răspunde de siguranță?

Cazul Prestij / viitoarea Maneliadă nu e doar o poveste de cancan.
E un simptom:

  • autorități care nu intervin acolo unde e deranj mai mare,
  • poliție care „nu vede” focarele de interlopi din centru,
  • oraș în care normalii ajung să se simtă tolerați, iar interlopii – stăpâni.

Cât timp un restaurant central poate deveni ring de bătaie recurent, fără ca IPJ Prahova să ia măsuri serioase și vizibile, mesajul este clar:

  • „Respectați legea, că altfel pățiți ca… fraierii.
    Dacă sunteți interlopi, ne uităm în altă parte.”

Până când cineva din instituții se hotărăște să coboare din birou în centrul orașului, ploieștenilor le rămâne doar opțiunea sănătoasă:

Prestij / Maneliadă – doar pentru amatorii de adrenalină.
Pentru restul, există restaurante în afara Ploieștiului, unde singurul risc e să nu mai prindă desertul preferat, nu să prindă un pumn în figură. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Pensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală

Publicat

pe

De

Când nu te mai țin nervii la ședință, te ține pensia specială

Un șef din IPJ Prahova, etern împuternicit pe funcții de conducere, a descoperit brusc chemarea pensiei. După ani de zile în care a tras cu dinții de fotoliul de „șef interimar”, cu binecuvântare politică și toleranță instituțională, brusc s-a activat modul „ieșire pe repede-înainte”, în maximum două luni.

Ce s-a întâmplat?

  • Poate că dezvăluirile INCISIV DE PRAHOVA i-au făcut nervii praf în ședințele operative.
  • Poate că a înțeles, târziu, că nu poți rămâne veșnic „băiatul de casă” al sistemului, oricâte sprijiniri politice ai avea.
  • Poate că a primit același semnal pe care l-au primit, înaintea lui, alți „băieți deștepți” – foști șefi de IPJ Prahova – care, când au simțit că se strânge lațul, au priceput mesajul și au fugit la pensie, unde își duc viața „bine, mersi”.

Nu știm exact care a fost detonatorul. Ce știm sigur este că, după ani de stat agățat de funcție, omul vrea acum să plece cât mai repede. Iar când cineva se grăbește așa de tare spre pensie, întrebarea logică este: ce vine din urmă?

Ultima sută de metri: „casă”, „viliță”, „viloaie” la Apostolache

Problema nu e că omul se duce la pensie. Problema este cum pleacă și cu ce pleacă.

Din informațiile obținute de INCISIV DE PRAHOVA de la anumite servicii speciale, reiese limpede:

  • acest șef interimar nu are de gând să plece cu mâna goală din sistem;
  • a înțeles că nu mai poate beneficia de Duster-ul de serviciu (cu „numele de botez” la număr) și de șoferul la discreție (aici);
  • așa că își pregătește „colțul de rai” pentru pensie: o „căsuță”, „viliță”, „viluță”, „viloaie” în comuna Apostolache, județul Prahova.

Mulți ar spune: „Bravo lui, omul se pregătește de bătrânețe”.
Și noi am spune „bravo”, dacă:

  • există facturi reale,
  • la valoarea reală,
  • pentru orice material de construcție și orice lucrare,
  • fără jonglerii de tip „symbolic price” și „discount de șef”.

Pentru că, din ce se aude prin sistem, „șmecheria mică” înseamnă și:

  • facturi subevaluate până la ridicol,
  • diferențe acoperite „pe prietenie”,
  • servicii și materiale „ajustate” ca să nu sară în ochi veniturile vs. investiția.

Noi nu spunem că așa este.
Spunem altceva, mult mai simplu: dacă am aflat noi, înseamnă că știu și alții. Și mai ales știu cei care trebuie.

De la împuternicit pe viață la „pensionar în trecere”: sistemul nu mai garantează imunitate

Acest șef de la IPJ Prahova a fost ani la rândul:

  • împuternicit,
  • prelungit,
  • menținut,
  • „susținut politic” și „acceptat de sistem”.

Cât timp i s-a cerut să fie util, a fost.
Cât timp a închis ochii unde trebuia și a „gestionat” ce trebuia, a fost bun.

Brusc, acum, agenda se schimbă:

  • pensionare „pe repede înainte” în 1–2 luni;
  • fără explicații publice;
  • cu aceeași tăcere grea care a însoțit și alte „retrageri strategice” de la vârful IPJ Prahova.

Să ne înțelegem: pensie ușoară îi dorim.
Dar îl avertizăm foarte clar:

Chiar dacă DGA și DGIPI pot alege să vadă „în ceață” ce face pe ultima sută de metri de șefie, există alte instituții care stau cu geana pe el.

Și aceste instituții nu se uită doar la:

  • cum era Duster-ul de serviciu,
  • unde era parcat,
  • cine îl conducea.

Se uită la:

  • fluxul de bani,
  • valoarea investițiilor,
  • traseul materialelor,
  • concordanța între venituri oficiale și „viloaie” în ridicare.

Factura, noul test de stres: dacă hârtia nu iese, viluța devine probă

În România, „pensionarul de lux” din sistem nu este judecat după cât a muncit, ci după:

  • ce casă are,
  • cât de repede a ridicat-o,
  • și ce spune fiecare factură și deviz despre ea.

În cazul acestui șef interimar de la IPJ Prahova, întrebarea-cheie este:

Există pentru fiecare cărămidă, fier, beton, tâmplărie, acoperiș și finisaj o factură reală, la valoare reală?

Sau:

  • s-au folosit „sume simbolice”,
  • facturi „cosmetizate”,
  • lucrări plătite „parțial” pe hârtie și „plenar” în natură?

Noi nu-i dorim răul.
Îi dorim documente beton, nu doar beton în vilă.

Și îi transmitem un singur mesaj, fără răutate, dar cu maximă fermitate jurnalistică:

Dacă INCISIV DE PRAHOVA a aflat despre „vilisoara” de la Apostolache, asta înseamnă că informația nu mai e un secret de birou.
Știu:

  • vecinii,
  • oamenii din sistem,
  • serviciile care văd mai bine decât Duster-ul de serviciu,
  • și, când vine vremea, știu și cei care semnează mandate și rechizitorii.

Pensie ușoară, dar nu și uitare ușoară

Șeful interimar de la IPJ Prahova poate spera la o pensie liniștită.
Nu poate spera, însă, la uitare.

Ieșirea la pensie nu șterge:

  • anii de împuterniciri nesfârșite,
  • deciziile de management,
  • conexiunile politice,
  • tăcerile convenabile.

Iar dacă pe ultima turnantă de carieră se ridică brusc o „căsuță” sau „viloaie” la Apostolache, nota de plată nu se va verifica doar la magazinul de materiale de construcții, ci și:

  • în ochii opiniei publice,
  • în anchetele care pot urma,
  • în dosarele care, dacă e cazul, nu țin cont că „domnul este acum pensionar”.

Repetăm: pensie ușoară.
Dar cu o precizare clară pentru domnul șef și pentru toți cei ca el:

Pensionarea nu e certificat de amnezie pentru ceea ce ai făcut în funcție.
Mai ales când viluța de la sat vorbește mai tare decât toate declarațiile de avere la un loc. Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv2 ore ago

Breaking news din Prahova profundă: comuna Ariceștii Rahtivani dă peste cap handbalul românesc și învață granzii ce înseamnă ambiția la vârsta de 11-12 ani

O știre pozitivă, dar prea pozitivă ca să intereseze pe cineva? La capitolul „fapte pozitive” din județul Prahova, unde de...

Exclusiv4 ore ago

De la „Prestij” la „Maneliadă”: fief interlop în buricul Ploieștiului, cu IPJ Prahova la butonul de mute

Restaurant „de fițe”, clientele de clan: Ploieștiul și-a făcut ring de luptă în centru În centrul Ploieștiului, la doi pași...

Exclusiv4 ore ago

Pensie cu „viluță la pachet”: șeful împuternicit de la IPJ Prahova fuge din funcție, dar nu și cu mâna goală

Când nu te mai țin nervii la ședință, te ține pensia specială Un șef din IPJ Prahova, etern împuternicit pe...

Exclusiv4 ore ago

Cămătar Center Bărcănești: drum național ocupat, instituții în poziția ghiocel (IPJ PRAHOVA)

Magazin cu roți pe DN, legea în șanț: cum a ajuns Bărcăneștiul parcare pentru un „cămătar strategic” Comerț pe carosabil,...

Exclusiv5 ore ago

Evadare cu scandal de pe șantier, evadare pe șest din fortăreață: când sare gardul deținutul, sare și dublul standard din ANP

Evadare de pe șantier: sirene, comisii, ședințe, breaking news Când un deținut a fugit de la punctul de lucru exterior...

Exclusivo zi ago

Protejat: „Bodycam la mișto”: Agentul Irimia, starul rutier (IPJ PRAHOVA) care dă amenzi pe filmare și iertări pe șoptite.„Grădinița de cadre” IPJ Prahova (VII)

Nu există niciun rezumat deoarece acesta este un articol protejat.

Exclusivo zi ago

Băicoi, republica panourilor ilegale: „STOP VEXLER”, START CIRC. Statul numără melci, extremismul ridică schele

Băicoi, kilometrul zero al tupeului: panouri fără acte, lege făcută afiș Pe DN1, la Băicoi, între Forja Neptun și viitorul...

Exclusivo zi ago

Republica Scorțeni: Codul Penal – regulament de ordine interioară, avertizorul de integritate – dușmanul poporului

Pe 12 iunie 2026, ziarul de investigații Incisiv de Prahova a publicat articolul „Primăria teroarei: Micuța comună Scorțeni și marele...

Exclusivo zi ago

EVADARE CU BONUS LA PUSCARIA MĂRGINENI: CÂND SARE DEȚINUTUL GARDUL, SARE ȘI SALARIUL DIRECTORULUI

Pamflet usturător despre cum se răsplătește „excepționalul” în sistemul penitenciar GARDUL E MIC, SALARIUL E MARE La 12 august 2025,...

Exclusiv2 zile ago

Țara se vinde la kilogram de șantier. Cum vrea Guvernul Bolojan să împingă Mangalia în brațele Rheinmetall, peste capul CSAT

Operațiunea „SAFE”: Salvăm pe cine trebuie, nu ce trebuie În România anului 2026, „securitatea națională” pare să însemne altceva decât...

Exclusiv2 zile ago

DN1, Băicoi: unde se întâlnesc extremismul pe carton, melcul instituțional și un mormânt de 5.000 de ani

Pe DN1, la Băicoi, între Forja Neptun și viitorul pasaj rutier spre strada Înfrățirii, România își arată, simultan, toate fețele:...

Exclusiv2 zile ago

Primăria teroarei: Micuța comună Scorțeni și marele regat al lui Barbu Iulian Constantin

Când Codul Penal devine regulament de ordine interioară Într-o comună liniștită din Prahova, Scorțeni, instituțiile statului par să funcționeze după...

Exclusiv2 zile ago

Coca-Cola HBC Ploiești: Reciclare pe persoană fizică, „donații” pe banii firmei și IBC-uri la tarabă

„Sustenabilitate” la Ploiești: premii la vârf, mizerie la bază Reciclarea și valorificarea de deșeuri pe persoană fizică pare să fi...

Exclusiv2 zile ago

Inspectoratul General al Miliției de Frontieră: „Aproximativ” stat de drept, cu „vigilență revoluționară” la plic

Când Poliția de Frontieră numără „aproximativ” degetele și apără „cuceririle revoluționare” cu Legea din 1971 Poliția de Frontieră, înapoiată rău:...

Exclusiv2 zile ago

Polițistul – slugă la stat, călugăr în viața privată. Avocatul – business class spre orice SRL

Avocatul, de la „incompatibil” la „orice, dar cu stil” Ieri, Camera Deputaților (cameră decizională, nu doar cameră de ecou) a...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv