Exclusiv
MAE, UN S.R.L. PENTRU PROFITORI: IRINA MARIN, „ȘEFA ȘPĂGILOR” CARE FACE ORCHESTRA CU MILIOANE!
Dezvăluiri incendiare aruncă în aer coridoarele Ministerului Afacerilor Externe, unde, sub „bagheta magică” a directoarei generale de resurse umane, Irina Marin, instituția de prestigiu s-a transformat, se pare, într-un adevărat baronat personal. Pe fondul unui dezastru generalizat și al unui raport „ucigător” al Curții de Conturi, cu posibile fraude de zeci de milioane de euro, sistemul de meritocrație a fost, în mod convenabil, aruncat la coș.
Detașările fără lege: Autostrada către sinecuri
În timp ce „marea evaluare internă” promisă de ministra Toiu la preluarea mandatului s-a volatilizat ca fumul de țigară într-un birou de stat, adevărata „reformă” a prins contur în direcția resurselor umane. Ce a reținut atenția observatorilor, pe lângă sumele colosale învârtite sub preș, este lipsa scandaloasă a unei proceduri operaționale clare pentru detașări. „Nu a fost aprobată și implementată o procedură operațională prin care să se stabilească parcursul ce trebuie urmat pentru recrutarea de personal prin această modalitate”, se arată, sec, în raportul Curții de Conturi. O formalitate legală? Nu și pentru MAE, unde „toate pilele și protejații trebuie să aibă calea cât mai ușoară în instituție”. Nu-ți trebuie CV, scrisoare de intenție, nici măcar un dram de decență, ci doar să „cunoști pe cine trebuie”. Dai CV-ul și… treaba e aranjată!
„Duamna” Marin și reforma proprie: La Bruxelles, cu sacoșele Ministrei
Numită, conform surselor noastre, de către „ilustra” ministra Odobescu – probabil „recompensă” pentru performanțe remarcabile în „căratul sacoșelor și ștersul pantofilor la Bruxelles” – „duamna” Marin a demarat o „reformă” proprie. Nu cea promisă, desigur, ci una mult mai profitabilă. Primii pe lista de „curățenie” au fost acei colegi de prin ambasadele lumii care, culmea, „aveau cei șapte ani de acasă și un IQ mai mare” decât al „duamnei”. Așa că, sub pretextul grandios al „marii reforme”, detașații incomozi au fost rechemați la „centrală”, în timp ce locurile călduțe au fost păstrate pentru „prietenii” sau pentru cei de la care „avea un interes”. Nu s-a ras tot, ci doar ce deranja.
Diplomația de clan: Soți, frați și fii pe statele de plată
Cine a rămas? Ei bine, cine (ne) trebuia! Fii de ambasadori cu „număr mic la carnetul de partid”, frați, surori, și, mai ales, distinși domni-soți de șefi de misiune. Aceștia din urmă, mult prea „ofensați” să fie simpli însoțitori pe 25% din salariul nevestei-șefe, și-au găsit brusc vocația în MAE. „Diplomația în familie”, o practică „încă cum se practică în MAE!”, unde Irina Marin face ce vrea, „pentru cine „licitează” mai mult.”
Concursuri de circ și pensionari de lux
Dar spectacolul abia începea! Au urmat concursuri ilegale și aranjate, care au adus ministerul în instanță (vezi cazul Oanei Constantinescu). Adevărata perlă a acestui sistem, însă, este cazul „tânărului” pensionar MIHALACHE EUGEN-COSTINEL. La 65 de ani, acest domn a reușit performanța de a câștiga podiumul la un concurs de admitere pe posturi diplomatice, în postura de soț al nimănui alteia decât Monica Mihalache, adjuncta „duamnei” Marin. O „răsplată” pe măsură, după atâta muncă, cu un post bine plătit și „aproape de casă, să ajungă repede dacă i se face dor”.
Transferurile ilegale: Prietenii la Resurse Umane, pilele la Consulare!
Nepunând preț pe schimbarea conducerii ministerului sau pe legi, „marea directoare Marin” și-a continuat „reforma” personală. Cu sprijinul unei alte „eminente cenușii”, fosta secretar general Lucreția Tănase, a purces la treabă. Așa l-a transferat „ilegal, în interesul serviciului”, pe prietenul Gheorghe Florea, cu doar câteva zile înainte de intrarea în vigoare a unor noi reglementări. Unde? Evident, la Resurse Umane! Unde altundeva putea să-și etaleze „capacitatea” și „resursa” de neînlocuit domnul Florea, care, culmea ironiei, nu avea nicio experiență în domeniu (doar un „curs obscur”)? Scopul? Evident, un post baban! Câteva luni mai târziu, în noiembrie 2024, dl. Florea se înscria pentru un post de consul general de carieră, calificat, desigur, prin prisma „diplomației de familie”. Soția sa, ghiciți unde? Într-un important consulat din „țara de suflet” a directoarei Marin, acolo unde „diaspora e pe mâini bune… Olé!”.
Nici doamna G.S., o „prietenă dublă” (atât a directoarei Marin, cât și a secretarului general Tănase), nu a scăpat de „sezonul transferurilor”. A fost transferată, tot ilegal și fără procedură, la direcția de contabilitate a ministerului, în anul de grație 2024. Pentru că, nu-i așa, ilegalitatea devenise o obișnuință!
Fuga de justiție și visul de 9000 de dolari: Marin S.I.E.
Toate aceste „minuni” ale domniei Marin la Resurse Umane au ajuns deja obiectul unui raport al Corpului de Control al Premierului, așteptat cu interes de toți cei care încă mai cred în justiție. Dar, simțind că i se cam numără zilele, directoarea Marin își pregătește retragerea strategică. Unde? Într-un loc „nici foarte departe, nici foarte aproape”, unde să poată „produce” bani, fără a fi deranjată. Și nu vorbim de salariu, ci de un post plătit cu 9.000 de dolari, în timp ce românii mor de foame! Rușine mare!
Nu este singura care a ales această cale. „Mai bine zgomotul puștilor decât al cătușelor”, se pare, este deviza unora. Surse din minister, dar și dezvăluiri apărute în presă (precum cele de la Radioromanul.es, chiar dacă sub formă de interviu cu Marin) semnalează un sistem putred.
Apel la DNA: Dezvăluiri dure și războiul impotriva „Generalilor S.I.E.”
Prin aceste dezvăluiri, avertizori de integritate cer DNA, și în special domnului Voineag, să intervină de urgență pentru a stopa „șpăgărelii continue” ale acestei grupări coordonate de Irina Marin. Și asta e doar începutul! (aici), (aici), etc.
Vom reveni, spun sursele noastre, cu dezvăluiri și mai șocante: cum „duamna” Marin făcea subiectele la examenele din 2024-2025, cum le punea la dispoziție „pilelor personale” (inclusiv „senioare prietene angajate la magazine de cartier” care, miraculos, promovau examenul în MAE!), cum corecta și recorecta singură, schimbând notele cu peste 3 puncte pentru favoriți, sau cum anula în totalitate examene întregi, doar pentru că „nu-i ieșeau combinațiile de șpagă”.
Nu în ultimul rând, vom detalia complicitatea cu fosta ei șefă și „mentora”, Gabriela Dancău, ambasadorul României în Italia, o autoproclamată „general SIE (pârț…)”, care, se pare, aranja cine să plece și cine să rămână la post, „probabil în funcție de șpagă, normal”. Aceeași Marin se lăuda, se pare, că e „fidelă colaboratoare SIE”, iar soțul ei, Vasilică – fost „gurist într-o formație pe la nunți/botezuri/cumetrii” în anii ’80-’90 – era prezentat drept „cadru superior SIE”, pentru a „speria eventualii contestatari”. Toți, brusc, „cadre/generali SIE”!
Această „mafie sinecuristă” nu se teme de nimeni, Gabriela Dancău lăudându-se chiar că l-ar fi „îmbrobodit pe președintele Nicușor” prin Ana Maria Geană. Noi, însă, „nu credem așa ceva” și „se va convinge și dumnealui despre ce vorbim”.
Justiție, Nu posturi pe 9000$!
REVENIM CU NOI DEZVĂLUIRI! (Cristina T.).
Exclusiv
Olimpia Bin Go: plătești ca la Bingo, trăiești ca la groapa de gunoi
„Olimpia gunoiului”: la Sala Sporturilor din Ploiești, campion e doar coșul care se uită neputincios la mizeria de pe lângă el
Olimpia nu mai e sală de sport, e sală de expoziție a eșecului la salubritate

Sala Sporturilor Olimpia, situată pe strada Mărășești- Ploiesti, azi, 17.05.2026, orele 16.00
Sala Sporturilor „Olimpia”, de pe strada Mărășești din Ploiești, ar trebui să fie templul mișcării, al fair-play-ului și al respectului pentru comunitate. În realitate, zona arată ca un decor de antrenament pentru echipa națională de aruncat gunoiul „pe lângă coș”.
Imaginea din jurul sălii spune tot: un coș de gunoi verde, singur, copleșit, iar pe jos – ambalaje, pahare, resturi de mâncare, șervețele îmbibate, cutii, de parcă orașul și-ar fi făcut încălzirea la capitolul nesimțire, nu la capitolul sport.
Banca din apropiere veghează scena ca un martor mut la falimentul unui oraș care plătește „ca la lux” (după cum reiese din dezvăluirile Incisiv de Prahova privind tarifele la salubritate), dar trăiește – vizual, olfactiv și moral – ca la groapa de gunoi.
De la „Olimpia” la „Coșimia”: coșul stă în picioare, dar logica administrației e la pământ
Fotografia e simplă și devastatoare:
- coșul e gol sau aproape gol;
- gunoiul e pe jos, în jur;
- iar aleea, într-un oraș care se laudă cu „strategii” și „contracte”, arată ca o intrare laterală la un tomberon, nu la o sală de sport.
Aici se vede, fără raport de audit și fără tabele stufoase, „rezultatul final” al combinației letale dintre:
- tarife la salubritate stabilite ca la cazinou, după cum a arătat Incisiv de Prahova în analiza despre Bin Go Solutions;
- administrație locală paralizată;
- cetățeni obișnuiți să arunce „un pic pe lângă”, că „nu se vede”.
Ce nu se vede în poză, dar se simte la fiecare factură: ploieșteanul plătește, oficial, pentru un serviciu de salubritate care, în teren, se traduce prin mizerie „de patrimoniu” lângă una dintre cele mai cunoscute locații sportive ale orașului.
„Ruletă Bin Go”: tarife premium, peisaj de ligă inferioară
În timp ce la facturi se joacă fin cu zecimale și diferențe de câțiva lei pe persoană între casă, bloc și chiar bloc vs. bloc, realitatea de lângă Sala Sporturilor „Olimpia” e brutal de simplă:
- gunoaiele sunt „la comun”;
- peisajul e „standard”: ambalaje aruncate pe jos, resturi împrăștiate, coș umilit de propria inutilitate;
- singurul element „personalizat” rămâne suma de plată de pe factură.
Același operator, același oraș, același tip de deșeu, dar, după cum arăta Incisiv de Prahova, tarife diferite – 23,73 lei, 24,51 lei, 25,95 lei/persoană. În schimb, la Sala „Olimpia”, tariful psihologic e unic: „bătaie de joc inclusă”.
Când pui alături:
- mormanele de gunoi dintre blocuri,
- tarifele „coafate” din listele de întreținere,
- și acum imaginea de pe strada Mărășești, lângă Sala Sporturilor,
tabolul e clar: Ploieștiul a reușit performanța de a transforma întreg orașul într-o sală uriașă de sport pentru gândaci, șobolani și bacterii.
Olimpia „disciplinei” administrative: primarul tace, coșul „vorbește” în mizerie
Primarul, altădată extrem de vocal pe tema „jafului din salubritate”, a ajuns acum să privească același film în reluare, dar cu sonorul dat la zero.
În timp ce Incisiv de Prahova documentează în rapoarte și analize modul în care s-au scurs bani pe tarife, bunuri de retur și contracte, administrația locală oferă, la Sala Sporturilor, o demonstrație practică de:
- lipsă de control;
- lipsă de întreținere a spațiilor publice;
- lipsă de rușine.
Sala „Olimpia” ar fi trebuit să fie un reper vizual al orașului. A devenit, prin mizeria tolerată lângă ea, un panou publicitar al eșecului comun: instituții + operator + parte dintre cetățeni.
Campioni la aruncat pe jos, codași la bun simț
Nu poți da vina doar pe Bin Go pentru farfuriile de plastic, paharele și resturile alimentare vărsate sub ochii coșului de gunoi. Acolo e și:
- nesimțirea unor ploieșteni care aruncă intenționat pe jos;
- absența patrulelor de control;
- indiferența autorităților care nu înțeleg că o sală de sport murdară la exterior trimite un mesaj clar la interior: „nu există reguli, doar improvizație”.
În loc ca „Olimpia” să fie locul în care copiii învață despre disciplină, respect și ordine, aceștia trec pe lângă munți de mizerie și învață, involuntar, lecția reală a orașului:
- gunoiul se aruncă pe jos, că „oricum nu pățești nimic”;
- tarifele cresc, dar spațiile publice decad;
- nimeni nu răspunde pentru nimic.
Ploiești – orașul în care sala de sport arată ca un vestiar după meciul cu bunul simț
Imaginea de pe strada Mărășești nu e un accident, e o concluzie.
Concluzia anilor în care:
- tarifele la gunoi au fost jonglate ca fisele pe masa de ruletă;
- bunurile de retur au dispărut „în ceață”;
- administrația a preferat comunicate în loc de controale;
- iar o parte din cetățeni au acceptat să trăiască printre gunoaie, atâta timp cât coșul „nu le vorbește”.
Sala Sporturilor „Olimpia”, simbol al mișcării, a fost transformată într-un fundal perfect pentru un oraș blocat într-o mocirlă de neglijență și aroganță administrativă.
Concluzie: la Ploiești, sportul oficial e „aruncatul la coș… pe lângă coș”
Până când Primăria Ploiești, ADI Prahova și operatorul de salubritate nu vor fi obligați să explice, la leu și la imagine, de ce:
- ploieșteanul plătește tarife „de oraș civilizat”;
- dar primește, la Sala Olimpia și nu numai, peisaje „de mahala abandonată”;
Ploieștiul va rămâne capitala unui singur tip de performanță:
- performanța de a transforma fiecare coș de gunoi într-un monument al neputinței,
- și fiecare sală de sport într-o vitrină rușinoasă a bătaiei de joc față de cetățeni.
Olimpia nu mai e doar o sală. E diagnoza unui oraș care continuă să înoate în gunoi, dar se laudă că face „înot de performanță” în acte și strategii.
Vom reveni. (Cerasela N.).
Exclusiv
SRL Dică & Asociații: La I.P.J. Constanța, legea se aplică doar cu „bon de ordine” de la jupânul serviciului
SRL IPJ Constanța: Legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la jupânii cu epoleți
Constanța, tărâmul unde marea se întâlnește cu cerul și unde logica polițienească se îneacă oficial la mal sub greutatea unor epoleți care se cred patroni de tarabă. Într-o demonstrație de forță a absurdului, Serviciul Siguranță Transporturi din cadrul IPJ Constanța a fost transformat, prin pixul unui șefuleț, într-un fel de club privat unde legea intră doar dacă este pe lista de invitați a „conducerii”.
Comisarul Dică și „biletul de voie”: Cum să pui legea în lanțuri pentru liniștea „sistemului”
Potrivit unor dezvăluiri incendiare făcute de Sindicatul Europol, universul polițienesc de la malul mării a fost zguduit de o dispoziție care frizează patologicul administrativ. Se pare că domnul comisar șef Dică Alexandru, marele arhitect al ordinii și liniștii (mai ales a liniștii „prijtenilor”), a decis că polițiștii din subordine sunt prea harnici.
Astfel, a emis o dispoziție scrisă prin care le interzice agenților să aplice legea rutieră în afara intervalelor și locurilor stabilite de domnia sa. Practic, dacă un polițist vede un pericol public pe șosea, acesta trebuie să stea în poziție de drepți și să ceară „aprobare” pentru a-și face meseria. Oare ce urmează, domnule Dică? Cerere cu timbru fiscal pentru a sufla în etilotest?
Filtre birocratice pentru „pile”: Sindicatul Sidepol confirmă dictatura „camarilei”
În timp ce drumurile sunt pline de vitezomani, „geniile” de la SST Constanța par mai preocupate să ridice scuturi de protecție deasupra cui trebuie. Sursa citată, Sindicatul Sidepol, dar și colegii de la Europol, ridică o întrebare legitimă: nu cumva aceste „aprobări” sunt, de fapt, filtre de sortare a victimelor?
Republica autonomă a sefuleților: La IPJ Constanța, legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la stăpânire
Dacă agentul constată o contravenție și trebuie să sune după permisiune, nu cumva la celălalt capăt al firului se verifică dacă „contravenientul” este vreo pilă a sistemului, vreun apropiat al șefului sau vreun membru al „camarilei” de partid și de stat? Este pentru prima dată când vedem o tentativă atât de grosolană de control subiectiv, o condiționare a legii care transformă uniforma de polițist într-un costum de lacheu la curtea „Jupânului” Dică.
Interese de grup și „stenogramele” rușinii: Când poliția devine scut pentru traficul de influență
Această limitare absurdă a atribuțiilor nu este doar o eroare managerială, ci pare să facă parte dintr-un tablou mult mai sinistru. În contextul actual, unde stenogramele scot la iveală cum procurori, oameni de afaceri și polițiști își dau mâna în „frății” obscure, dispoziția de la Constanța miroase a interes de grup.
Sindicatul Europol subliniază gravitatea situației: polițistul este vulnerabilizat și forțat să intre într-un joc periculos de „sunat șeful”. Este o tentativă clară de a anula autonomia agentului, pentru a se asigura că nicio „persoană importantă” nu este deranjată de rigorile Codului Rutier în timp ce se deplasează spre port sau spre vreo vilă de protocol.
Chestorul Mototolea, somnul rațiunii naște monștri cu epolet!
Întrebarea care rămâne este: unde este șeful IPJ Constanța în tot acest circ? Chestorul Mototolea privește cum subordonații săi reinventează statul de drept după bunul plac? Dacă intervenția polițienească se face cu „viza de la Dică”, înseamnă că siguranța cetățeanului a fost scoasă la mezat pentru liniștea „băieților deștepți”.
Domnilor șefuleți, legea (OUG 195/2002 și Legea 218/2002) nu se suspendă prin dispoziții interne de consum propriu. Polițistul nu trebuie să ceară voie să fie polițist. Așteptăm cu interes să vedem dacă mai există vreo urmă de onoare sau dacă IPJ Constanța va rămâne oficial un SRL unde dreptatea se dă pe sub mână, cu aprobarea prealabilă a patronatului. Până atunci, dragi constănțeni, dacă vă oprește poliția, întrebați agentul dacă are „bilet de voie” de la domnul Dică sau dacă a visat și el azi-noapte că are voie să aplice legea! (Cerasela N.).
Exclusiv
Palatul secretelor la M.A.I. și Bayraktarul pe hârtie: când statul pune lacăt pe lumină
Transparență cu parafa „Clasificat”
Secretariatul General al Guvernului a scos la transparență un proiect de hotărâre care ar obliga RA-APPS să publice periodic lista completă a imobilelor din administrare și cine le folosește, cu tot cu prețuri și chirii. Sună a revoluție cu fișă tehnică. Dezvăluirea vine de la Sindicatul Diamantul, care întreabă, pe bună dreptate, de ce a trebuit atâta beznă ca să aflăm câți metri pătrați se plimbă pe sub masă.
Vila imperială și poporul curios
Recorder a scos la iveală, în februarie 2024, investigația „Palatul Împăratului” (sursa: Recorder), despre o vilă de 1.200 mp, cu sume vehiculate de 7–9 milioane de euro, pregătită discret pentru o singură familie. Contractul? Ascuns în detaliu prin HG 999/2022, semnată de premierul Nicolae Ciucă — eroul administrativ care pare să fi câștigat mai multe bătălii decât Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș la un loc, cel puțin pe frontul ștampilei „Secret”.
Ministerul Adevărului Incomod — intrare interzisă
Când dai cu lanterna prin instituții unde nu are ce căuta întunericul, găsești, surpriză, avantaje cu circuit închis. MAI nu face excepție. Potrivit Sindicatului Diamantul, refuzurile de a comunica informații publice și de a declasifica acte au acoperit, de prea multe ori, incompetență, abuzuri și privilegii cu nume mic și cheltuieli mari.
Sindicate de decor vs. sindicatul care deranjează
Și mai ustură altceva: „sindicatele reprezentative” care ar fi fost consultate și chipurile de acord cu secretizarea unor ordine ce privesc drepturile și obligațiile polițiștilor. Întrebare simplă, cu ecou mare: de ce te duci la masă ca „reprezentant” ca să pui semnătura pe tăcerea celor pe care îi reprezinți?
Bayraktarul bugetar — zboară doar din fluturaș
Diamantul spune că trage singur să desecretizeze OMAI S7/2018 și contestă criteriile de reducere/sistare a majorării „Bayraktar”, fixate ilegal, zic ei, prin ordin de ministru secret, sub lege și peste bun-simț. Câți pierd bani lunar din cauza acestor criterii făcute la adăpostul clasificat? Probabil mii. Cine se ocupă concret? Întreabă Emil Păscuț de la Sindicatul Diamantul. Răspunsul din sală: ecou.
Intertitlu: Lecție de igienă publică — aerisiți dulapurile! Concluzia e scurtă și taie: acolo unde secretul nu are ce căuta, lumina nu e opțională, e datorie. Iar când HG-urile devin cortine, publicul are dreptul să tragă de sfoară. Sursa investigației privind vila: Recorder. Sursa acuzațiilor privind MAI și ordinele secrete: Sindicatul Diamantul. Restul e liniștea din spatele ușilor închise. Deocamdată. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileREPUBLICA „LENTILEI UNSE” : Cum s-a transformat MEDAT în bancomat de familie, iar IOR în „El Dorado” de 51.850 lei
-
Exclusivacum 2 zileȘAH MAT LA CARACATIȚA DIN PENITENCIARE: CUM S-A ÎNECAT „FAMIGLIA” TEOROC LA MALUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR
-
Exclusivacum 5 zileEpoleți cu miros de clor: La IPJ Prahova, „Siguranța și Încrederea” se livrează la pachet cu mopul și găleata
-
Exclusivacum 5 zilePLOIEȘTI, CAPITALA GUNOIULUI PE DATORIE – Ruleta Bin Go lovește din nou: Incisiv de Prahova a avut dreptate, primarul ține în brațe un operator îngropat în datorii
-
Exclusivacum 4 zileJustiția dă verdictul în cazul „Luptătorul vs. Sistemul”: Internarea forțată la psihiatrie, folosită ca armă de represiune în Poliția Română
-
Exclusivacum 4 zileRăzboi total în Ministerul de Interne: Sindicatul „Diamantul” dă șah-mat sistemului prin „avalanșa” de procese câștigate
-
Exclusivacum 3 zileMAFIA CAZANELOR ȘI REȚETA SUCCESULUI „DUPĂ GRATII”: CUM A DEVENIT ISCIR PLOIEȘTI FEUDA UNUI PUȘCĂRIAȘ ȘI A PROTECTORILOR SĂI DIN MINISTER
-
Exclusivacum 3 zileMASACRUL INTEGRITĂȚII LA FRONTIERĂ: Cum să execuți un polițist incomod prin „metoda asfixierii” financiare



