(Preluare Inpolitics):

Evenimente ieșite din comun se petrec de ceva vreme pe axa România-Ucraina, o relație, am spune, aproape de tip love and hate. O fi mai mult love, mai mult hate, nu e clar, cert e că în momentul în care granița de est a României devine șvaițer pentru avioane ucrainene cu produse de contrabandă, platforma Crimeea rămîne încă un mister, iar SIE îi cere un raport complet ministrului de externe prin ”resursa” lor parlamentară, ceva serios trebuie că se întîmplă.

Să o luăm metodic.

Pe 14 aprilie, guvernul Cîțu cere Parlamentului votarea în regim de urgență a acordului de cooperare tehnico-militară cu Ucraina, încheiat în toamna trecută, cam intempestiv și cam ”subțire” prezentat publicului.

Pe 21 aprilie, fostul șef al armatei, generalul Ștefan Dănilă, ridică o problemă foarte interesantă într-un interviu pentru Europa Liberă: cum s-a semnat rapid pomenitul acord de cooperare militară cu Ucraina, atît timp cît relațiile la vîrf între cele două țări sunt, practic, suspendate de ceva vreme?

„România este într-o situație delicată pentru că, la nivel înalt, relațiile cu Ucraina sunt suspendate de mai bine de un an. Decizia președintelui ucrainean de a promulga legea care interzice minorităților naționale, printre care și cea română, de a învăța în limba maternă a creat o poziție dură din partea conducerii României. De la momentul acelei poziționări a conducerii României relațiile s-au suspendat. Evenimentele din ultimul timp puteau să fie folosite de conducerea României. Este o oportunitate de a redeschide dialogul, de a exprima poziția noastră față de Ucraina” spunea generalul. ”Eu mă aștept ca președintele să iasă cu un mesaj privind evenimentele din Ucraina. Problema este dacă se va ieși la timp sau prea târziu, dacă România va mai negocia ceva, dacă va obține ceva” conchidea el.

Mai pe scurt, greul militar se mira de tăcerea la vîrf de la București, în contextul unor evenimente fierbinți în preajma țării noastre.

Pe 23 aprilie, ministrul de Externe Bogdan Aurescu se vedea la București cu omologul său ucrainean, Dmytro Kuleba și discutau despre intensificarea relației economice, drepturile persoanelor aparținând minorității române din Ucraina etc. Greutatea cea mare ar fi trebuit să cadă, însă, pe propunerea părții ucrainene privind ridicarea relației bilaterale la nivel de parteneriat strategic. Nu prea a picat.

Pe 11 august se produce un eveniment de-a dreptul grav, odată cu apariția în spațiul public a informației că, în urmă cu patru zile, un avion suspect de contrabandă intrase ilegal în România, fiind capturat de grănicerii ucraineni la întoarcerea în statul vecin. Presa relata, citînd un comunicat al Servi­ciului de Stat al Grănicerilor din Ucraina, că ”Avionul AN-2 a fost interceptat de un MiG-29 al Brigăzii de aviație tactică „Oleksandr Pokryshkin” Sevastopol și forțat să aterizeze la ora 7.30 pe unul dintre aerodromurile din districtul Kosiv (Cosăuți). Agenți ai Serviciului de Poliție al Frontierei de Stat și militari ai unității speciale DOZOR au reținut 4 persoane”.

Ministrul de interne, Lucian Bode, a fost luat la bani mărunți doar de mass-media, întrebat fiind care au fost motivele pentru care aeronava nu a putut fi reperată și identificată de sistemul românesc de supraveghere aeriană și de ce polițiștii de frontieră nu au sesizat această trecere ilegală extrem de gravă, având în vedere că România este stat membru NATO și UE?

Pe 23 august, un nou eveniment ia românii prin surprindere: premierul Florin Cîțu pleacă în Ucraina, într-o vizită secretizată pînă în seara dinaintea plecării și angajează România într-o așa-numită ”Platformă Crimeea” despre care nici pînă azi nu ne-am lămurit ce e exact și ce urmărește.

Pe 7 septembrie, o mișcare politică oarecum neuzuală: președintele Comisiei SIE, senatorul Nicu Fălcoi, adresează o interpelare parlamentară ministrului de Externe, Bogdan Aurescu, în care îl cam ia la bani mărunți pe subiectul Ucraina, cerînd mărturisiri complete, ca să spunem așa.
Foarte important, Fălcoi ține din capul locului să puncteze că vorbește nu în calitate de simplu senator, ci de președinte al Comisiei SIE, vicepreședinte în cadrul Defence and Security Committee și de membru în Ukraine-NATO Inter-parliamentary Council in cadrul Adunării Parlamentare NATO.

Ce solicită senatorul:

”În ultima perioadă am remarcat o intensificare a eforturilor diplomatiei ucrainene la vârf, cu scopul de a aborda mai activ relatia cu România. Aceste eforturi se manifestă atât prin prisma
obiectivului de integrare în NATO, cât prin prisma interesului Ucrainei de a consolida securitatea la granita sa de est in regiunea Mării Negre.

Așa cum am aflat din comunicatul de presă dedicat întrevederii dumneavoastră din 23 aprilie 2021 cu ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Dmytro Kuleba: „Miniștrii român și ucrainean ai Afacerilor Externe au abordat aspecte relevante de pe agenda bilateralá, cu accent pe dialogul politico-diplomatic, intensificarea relatiei economice, stimularea conectivităfii, precum pe necesitatea identificării de solutii durabile pentru drepturile persoanelor apartinând minoritãtii române din Ucraina.
Totodată, cei doi miniștri au discutat și despre situatia îngrijorătoare de securitate din Marea Neagrã alte aspecte de interes regional. Cei doi șefì ai diplomațiilor au discutat, de asemenea, despre propunerea părtii ucrainene privind ridicarea relatiei bilaterale la nivel de parteneriat strategic.

Alte ecouri din presă pe marginea acestui subiect pun în evidentă pozitia deschisă a ambelor tări pentru a avansa rapid în dezvoltarea unui parteneriat strategic între Romania si Ucraina:
„Ukraine seeks to officially start a strategic partnership with Romania. This means a special relationship between our states. Aurescu and I agreed to make this a reality” Kuleba said.

Pe de altă parte, cu ocazia lansării oficiale a Platformei Crimeea s-a remarcat faptul că in interventiile oficiale ale delegatiei României subiectul paneneriatului strategic nu a fost atins sau evidentiat în mod deosebit.

În acest context, vă adresez câteva întrebări care reies firesc pe marginea acestei teme:

l. Vă rog să prezentati planul obiectivelor prioritătilor de politică externă a României in relația cu Ucraina.
2. Vă rog să prezentati principalele elemente/capitole ale relatiei bilaterale și stadiul de implementare, cu accent pe prioritătile României.
3. Vă rog să prezentati argumentele și elementele de sprijin prin care România promovează dezvoltarea unui parteneriat strategic cu Ucraina. Care vor fi implicatiile pentru Romania in sensul asumării de obligatii angajamente punctuale?
4. Vă rog să prezentati stadiul în care se află pregătirea la nivelul MAE a unui eventual acord strategic cu Ucraina și stadiul discutiilor bilaterale pe acest subiect.
5. Vă rog să prezentati pe larg pozitia Ucrainei privitoare la initierea acestui nou cadru de colaborare. Care sunt obiectivele in special, care sunt angajamentele Ucrainei in relatie cu dosarul problemelor bilaterale nerezolvate? Care este situatia respectării drepturilor minorității românesti din Ucraina, problema proiectelor Ucrainei din regiunea Deltei Dunării, situatia combinatului de la Krivoirog?
6. Vă rog să prezentati evaluarea MAE privind șansele de reușită, dar mai ales a capacității Ucrainei de a implementa în mod sustenabil obiectivele de interes pentru România dintr-un posibil acord de parteneriat strategic”.

Cum se remarcă lesne, șeful Comisiei SIE este foarte preocupat de chestiunea parteneriatului strategic cerut de ucraineni în relația cu România, parteneriat pe care țara noastră îl are doar cu SUA și alte 15 state, precum Marea Britanie, Italia, Franța, China, Japonia ori Moldova.
Dacă s-a ajuns ca SIE să ceară elemente de poziționare a ministrului de Externe într-o problemă internațională complexă, care ne privește direct, prin intermediul unui om din parlament, ceva nu e în ordine.

Contactat de Inpolitics azi, șeful Comisiei SIE nu a adus elemente în plus, cu excepția opiniei destul de surprinzătoare că problema contrabandei de la granița de est nu va putea fi niciodată rezolvată, cel mult reduse dimensiunile: ”Asemenea zboruri au loc și peste granița SUA-Mexic, se știe, nici ei nu pot să le oprească”.
Am schițat un ușor protest, amintind – ca unul care a văzut niscaiva filme– că respectivele zboruri sunt adesea strategice și au acoperirea CIA, dar nu am fost convingător: ”Sunt fost pilot de avioane supersonice de vînătoare, credeți-mă, cu toată dotarea, e imposibil să localizezi avioane mici care zboară la joasă înălțime” spune senatorul Nicu Fălcoi. E de acord, totuși, că o întărire a activității serviciilor secrete în zonă ar fi benefică. Și nu prea explică de ce avioanele sunt capturate, totuși, de ucraineni și de moldoveni, nu și de ai noștri.

Interpelarea lui Fălcoi ar putea fi, foarte bine, parte a războiului politic dintre USRPLUS și PNL/Iohannis; useriștii trag zilele astea cu tot armamentul din dotare în foștii colegi de guvern.

Pe de altă parte, nu USRPLUS creează breșe pe granița de est a României pentru rețele de contrabandiști care ar putea introduce cu avioane nedepistate nu doar țigări, ci și droguri, bani negri ori chiar armament ușor. Și nu USRPLUS își pune semnătura pe acorduri ciudate, precum Platforma Crimeea și altele asemenea.
Termenul pînă la care Aurescu ar trebui să-i răspundă senatorului e 28 septembrie, deci mai avem de așteptat.

Pînă atunci, România mai încasează o lovitură de imagine: încă un avion presupus a avea țigări de contrabandă intră ieri la noi ca într-un sat fără cîini, lasă marfa și pleacă, fiind capturat de moldoveni pe un teren agricol. „Aeronava a survolat spațiul aerian al R.Moldova și a ajuns în România, iar la întoarcere a aterizat pe un câmp din Hlinaia Mică, raionul Edineț. Am sesizat despre acest caz și colegii din România, care urmează să stabilească unde au ajuns țigările”, a declarat Daniel Martnos, adjunctul șefului Poliției de Frontieră din R. Moldova, citat de deschide.md.

De ce România, țară membră NATO și cu răspundere imensă în securizarea frontierei de est a UE află de contrabandiștii care vin aici de la grănicerii altor state, care îi capturează?
Cum de se întîmplă aceste evenimente dramatice exact cînd se vorbește insistent de admiterea noastră, în fine, în spațiul Schengen?
Cum de nu cade niciun cap la nivel înalt?

Cu voce moale, premierul Florin Cîțu anunță azi, mai mult presat de jurnaliști, că problema avioanelor care vin din Ucraina și lasă mărfuri de contrabandă la noi va fi discutată la următoarea ședință a CSAT. Desigur, cînd va avea ea loc, adică cel mai probabil cînd se va face bugetul pe anul viitor, iar CSAT va trebui să dea avizul.