Exclusiv
Dezvaluirile in exclusivitate ale ziarului Incisiv de Prahova din 24 iunie 2019 revin in actualitatea presei audiovizuale centrale, dupa doi ani de zile/Incompetenta, ilegalitatile, morti “supecte” si “parfum” de servicii
La data de 24 iunie 2019, ziarul Incisiv de Prahova publica, in exclusivitate, articolul: „Omul lui Dragnea de la M.A.E/Incompetenta, ilegalitatile, morti “supecte” si “parfum” de servicii (I)”.
Iata ca dupa doi ani de zile, dezvaluirile noastre revin in actualitatea presei audiovizuale centrale. Asa cum am mai precizat, va rugăm mai aveți încredere și în noi, nu numai in pseudo-jurnalisti cu stiri despre vreme, decesul lui Gabi Lunca, incendii la gunoaie, că nu va servim baliverne după zeci de ani de muncă în SRI și în presa scrisă
Trupul unui inginer petrolist ar putea fi exhumat după trei ani de la deces. Familia crede că era spion
Trupul unui inginer petrolist ar putea fi exhumat după trei ani de la înmormântare, la cererea familiei.
Bărbatul a lucrat în Libia și a murit acolo, la 50 de ani, într-un straniu accident de mașină. Soția lui nu crede însă ce i s-a spus și încearcă să afle cine a fost el cu adevărat și de ce a murit. Se teme că au fost implicate și serviciile secrete.
Inginerul Mihai Răzvan Supeala a murit pe 22 august 2018, în estul Libiei, la doi paşi de câmpul petrolier pe care îl exploata pentru o companie locală. Şefii lui i-au spus familiei că ar fi murit într-un straniu accident de circulaţie, dar soţia nu îi crede nici acum.
Roxana Supeala, soția inginerului: „Nenumărate variante. De la răsturnare de maşină, conducere cu viteza excesivă, răsturnare de 5-6 ori, prins sub maşină, obstacol în deşert, coloana de maşini”.
De trei ani, soţia victimei a căutat răspunsuri la Ministerul de Externe şi la Parchet. Din Libia a primit doar câteva acte de stare civilă care nu lămuresc ce s-a întâmplat cu adevărat acolo, în deşert. Nu o conving nici măcar fotografiile cu presupusa maşina în care inginerul român şi-ar fi găsit sfârşitul.
Roxana Supeala: „Am constatat că cele două telefoane care erau cu cartele libiene au fost curăţate, laptopul de asemenea. Vă gândiţi că dumnealui putea fi de fapt un ofiţer de informaţii sub acoperire acolo, în Libia, şi de aici să i se tragă sfârşitul? Da. Da. Da”.O teorie care este alimentată – susţine văduva victimei – şi de refuzul celor doi colegi români supravieţuitori de a da detalii despre accident.
Procurorii care investighează moartea petrolistului român au cerut Brigăzii de Poliţie Rutieră a Capitalei să cerceteze accidentul de circulație din îndepărtata Libie. Însă niciun ofiţer de la Udrişte nu îşi imaginează cum ar putea face cercetarea la faţa locului, în deşert, sau cum ar putea expertiza maşina. Singura variantă, teoretică cel puţin, e comisia rogatorie, în care ofiţerii români să le ceară omologilor libieni date despre eventuala lor ancheta.
Robert Bâca, avocatul familiei Supeala: „Voi cere procurorului de caz exhumarea cadavrului şi efectuarea unei expertize medico-legale care să ne releve cauzele reale ale decesului”.
Soţia vrea să ştie adevărul, chiar dacă, spune ea, compania libiană la care a lucrat Mihai Supeala ar fi încercat să îi cumpere tăcerea. I-au dat 40 de mii de dolari drept compensare pentru pierderea suferită.
Iata ce dezvaluiam acum doi ani de zile:
Avocata Laura Elena Chiorean (foto) din Cluj Napoca este, începând cu data de 8 Martie a.c., noul Secretar general al Ministerului Afacerilor Externe de la București, funcție deosebit de importantă în arhitectura instituției.
Chiorean (45 ani) exercita funcția de Secretar general al Ministerului Afacerilor Externe cu caracter temporar, prin detașare, potrivit deciziei premierului. Avocat, președintă a Organizației de Femei PSD Cluj, Chiorean este consilier județean în cadrul Consiliul Județean Cluj.
Laura Elena Chiorean îi succede în funcție lui Cosmin-George Dinescu numit în funcție la 11 iulie 2016.
Putini insa cunosc ce se ascunde in spatele ascensiunii unei simple avocate in aceasta inalta functie diplomatica.
Fosta intima a unui membru de la Cluj (Vasile Puşcaş, fost negociator-şef al României cu UE), Laura Elena Chiorean a fost impinsa de Titus Corlatean in aceasta inalta functie cu trei luni de zile inaintea alegerilor europarlamentare pentru a “aranja” aceste alegeri in favoarea PSD.
In fapt, Titus Corlatean l-a asigurat pe Liviu Dragnea ca prin aceasta “sageata” va conduce efectiv M.A.E.
Reamintim ca, Klaus Iohannis l-a respins pe Titus Corlățean pentru funcția de vicepremier pentru implementarea parteneriatelor strategice ale României. Președintele anunțase deja că va respinge această propunere în condițiile în care Corlățean, fost ministru de externe, a demisionat în noiembrie în 2014 din cauza problemelor de la votul din străinătate de la alegerile prezidențiale.
PNL a depus denunţ penal la Parchetul General împotriva lui Teodor Meleşcanu, acuzat că a împiedicat votul românilor din diaspora cu toate ca, din punct de vedere organizatoric, Melescanu nu avea nicio competenta in aceasta situatie, singura care avea competente in fisa postului si singura care s-a “ocupat” de votul din diaspora fiind secretarul general al MAE, omul lui Dragnea si sageata lui Titus Corlatean, respectiv, avocata Laura Elena Chiorean, persoana fara nicio pregatire diplomatica!
Despre acest subiect vom reveni pe larg!
Pana atunci, Incisiv de Prahova trage un semnal de alarma la “amortirea” unor institutii pentru a proteja anumiti ofiteri “acoperiti” ai SIE ce lucreaza in domeniul petrolier prin Dambovita.
In acest articol, alaturat va atasam raspunsul “profesional” al avocatei Laura Elena Chiorean, raspuns care incearca sa acopere ilegalitatile savarsite de ofiteri acoperiti ai SIE. Vom reveni. (Cristina T.).
Iata si Memoriul:
Va S E S I Z E Z
cu savarsirea unor fapte grave de natura penala, internationala, in apanajul carora sunt implicati inalti functionari ai Ministerului Afacerilor Externe.
Aspectul reprezentat de moartea suspecta, in conditii neelucidate, a sotului meu, inginerul roman SUPEALA Razvan-Mihai, a fost prezentat, in presa si printr-un succint comunicat structurat & formulat si diseminat de laboratoarele ministerului:
”Ambasada României la Tripoli, relocată la Tunis, a gestionat recent cazul unui accident rutier survenit pe teritoriul Libiei la data de 22.08.2018, în care au fost implicați 3 cetățeni români angajați la o companie locală.
În urma accidentului, unul dintre cetățenii români și-a pierdut viața, corpul său neînsuflețit fiind deja repatriat. O altă victimă a fost rănită grav și, la intervenția misiunii diplomatice române, a fost transferată într-un spital din Tunis, unde este internată în prezent. Cel de-al treilea cetățean român implicat a suferit doar leziuni superficiale, iar ulterior acordării de îngrijiri medicale în regim ambulatoriu, s-a repatriat.
Niciunul dintre cei trei cetățeni români în cauză nu este însă persoana răpită în Libia, al cărei caz este gestionat în continuare de Celula de criză interinstituţională din cadrul MAE.
Totodata, Va invederez faptul ca sotul meu, Ing. Supeala Razvan Mihai se afla in acest spatiu, in baza acordurilor si a permiselor/avizelor Guvernului temporar din Libia, Ministerului Petrolului şi companiei naţionale a petrolului, cu drept de munca si permis de munca, eliberate si consemnate in actele oficiale care au permis sederea si dreptul de a munci, asumate, intrutotul, de compania pentru care desfasura activitati, in sectorul PETROL etc. De asemenea, viza obtinuta certifica, atesta, dovedeste si demnostreaza, prin aplicabilitate, in pasaport, aspectele relevate anterior si care implica aceste entitati, alaturi de compania angajatoare, a carei conducere a operat formula de recrutare si recomandare & promovare a sotului meu, pentru a obtine acest angajament contractual, in coautorat cu inginerii si cetatenii romani ……….. din cadrul….. entitatii….. din Moreni……….
Ansambul faptelor se plaseaza in intervalul 22 august 2018 – in prezent.
I N F A P T :
SECTIUNEA I – ELEMENTE INTRODUCTIVE
- Contextul faptelor
Sotul meu, Supeala Razvan-Mihai, de profesie inginer petrol & gaze, in vrsta de 50 de ani, a absolvit UPG Ploiesti, in anul 1992 si a lucrat, pe rand, la entitati si companii din Romania si din strainatate, dupa cum urmeaza:
………………………………………………………………………………………………………………………….
Prin CONTRACTUL……. nr…./…… a procedat la deplasarea in spatiul Libia, la data de, pentru un interval de…… luni/ani, in calitate de ……., cf prev si disp legii corespondente libiene si a reglementarilor in domeniu, aferente legislatiei muncii, din aceasta tara etc.
Dupa un interval de….. zile/saptamani/luni…… de serviciu, in data de 22.08.2018, in timp ce conducea un mijloc auto marca…. model…. culoare…. nr inmatriculare……. apartinand…..
s-ar fi rasturnat…. din motive necunoscute si independente calitatii actului de sofat, context in care….. a fost accidentat…. autovehicolul in speta dezechilibrandu-se, pe un drum….. in directia….. datorita asa-zisei aparitii, inexplicabile………. a unui obiect descris de autoritatile libiene drept „bucata de lemn”, pe carosabilul abordat si care, in final a condus, inevitabil, la aparitia evenimentului rutier in cauza, generand astfel decesul…… insa, din datele obtinute, procesate ulterior, analizate, reanalizate, procesate, evaluate superior si coroborate de elementele ulterior conturate si stabilite, expertii in domeniu apreciaza faptul ca………..
In plus, expertiza/expertizele tehnice si…. de natura mecanica, ca de altfel si rezultatele autopsiei si necropsiei, prezinta, in sumar si in mod deficitar si subiectiv, partinitor si deformat & distorsionat, concluzii nefundamentate stiintific & medical, prin care……..
Pe cale de consecinta, prin abuz de autoritate si urmare directa a indeplinirii vadit defectuoase a unei pluralitati de acte comise in exercitarea atributiilor de serviciu de catre organele de cercetare (CFL), organe de politie, judiciare si personalul diplomatic cu care am discutat, de atatea ori……… a suspendat orice demers legal al meu si al membrilor familiei noastre de a descifra cauzele si conditiile in care sotul meu si tatal fiicei noastre si-a pierdut viata, in Libia, in conditii secrete si suspecte si¨care exced aspectelor relevate si prezentate sumar, in actele pe care le-am primit: act/certificat de deces etc, prin care autoritatea emitenta reliefeaza, printre altele…….
In esenta, sustin cu probe (sau cu indicarea izvoarelor de proba, dupa caz), ca cei nominalizati mai sus au efectuat asupra mea presiuni abuzive concretizate exemplificativ, si nu limitativ, in:
- au consemnat consemnat fapte si imprejurari care nu corespund adevarului;
- nu au respectat dreptul de a cunoaste asnsmblul si, de fapt intreg spectrul de elemente, acte si fapte circumscrise evenimentului in care un cetatean roman a murit, in conditii suspecte, in Libia.
- nu ne-au fost aduse, la cunostinta, faptele pentru care un grup de persoane implicate, cetateni libieni, romani si straini, au cunoscut si, in continuare, au cunostinta de adevarata matrice care a generat evenimentul real prin care sotul meu – ing. Supeala Razvan Mhai si-a pierdut viata, in timpul programului.
- nu s-au formulat propuneri sau, dupa caz, nu s-au dispus masuri punitive fara a exista probe, respectiv s-au luat decizii, in aceleasi conditii netemeinice si nelegale, pe care nu le cunoastem si nicio entitate sau autoritate nu si-a exprimat acordul / avizul de a se dispune aceste masuri sau sanctiuni, fara ca motivele sa aiba corespondent in realitate.
Pe de alta parte, tot cu intentie directa, prin ticluire si ascunere de probe, cf declaratiilor unor cetateni romani, implicati, colegi de-ai sotlui meu, am aflat ca….. aspecte relevante au fost ignorate, elemente estentiale disimulate si transformate, in scopul ascunderii adevarului, a extragerii unor persoane implcate direct si nemijlocit, care sa fie degrevate si asigurate de orice raspundere si, in plus, prin actiuni directe, cetatenilor mentionati li s-a ceruta sa ascunda adevarul circumscris dosarului, in schimbul pastrarii unor avantaje, intre care subliniez pastrarea locurilor de munca etc.
In atari situatii, partea libiana responsabila se poate asigura de orice raspundere civila, administrativa, materiala, financiara, partimoniala si penala, inclusiv de obligatia platii oricarui tip de asigurare in sarcina sa ( angajator: companie libiana ), mutand & translatand atat faptele, cat si natura reala a acestora, efectele, urmarile legale ce se impun si consecintele si roilurile in planurile si rolul implicarii si, implicit in palierul raspunderii si a OBLIGATIEI institutionale.
- Actele administrative si cele din dosar sunt nelegale si netemeinice emise de….. prin abuz in serviciu contra intereselor personale ale subsemnatei si a fiicei noastre. Complicitatea autoritatilor responsabile, cu atributii si competente libiene, membre ale entitatilor si institutiilor constituite in cauza, in emiterea actelor si documentelro, in dosarul de cercetare a cauzelor si imprejurarilor producerii pseudo-accidentului (premeditate), care mi-au produs vatamari ale drepturilor mele legitime: la aparare, demnitate si onoare, munca, sanatate precum si, cel putin temporar, la un trai decent.
Actele enumerate nu reprezinta, totodata, evolutia graduala, pe repere temporale, a intregii inscenari pusa in opera de faptuitorii nominalizati mai sus:
Pe cale de consecinta, Va rog a solicita si verifica urmatoarele documente despre care exista indicii rezonabile ca, cel putin in parte, nu au fost evaluate si promovate ierarhic la nivelul Centralei si a conducerii MAE (sau au fost prezentate formal) si pe care / in baza carora, prin incalcarea functiei, de catre persoana Excelentei sale, Domnului Ambasador……….din cadrul Ambasadei Romania din Tunisia, s-au dispus ordine verbale si nu s-au dat ordine rezolutive olograf:
► …………………………………………………………………..
► Intreaga documentatie / toate inscrisurile (cu suportii anexati) care au stat la baza acestora, ca lucrari ale dosarului de accident cu victima decedata….
► …………… ca autoritate care emisese documentul contestat;
► Raportul inregistrat la ………. transmis ……….. formal, la Bucuresti, pe …. data….. raport personal care nu a fost prezentat ……….. (ci numai ……….), desi fusese adresat ………., ca autoritate si/sau beneficiar indrituit, care emisese ……….
► Raspunsul cu nr…./……… la contestatia ……. impotriva ……… a masurii luate „ca act ………”, transmis de ………….., in atentia ………….
Este necesar a se retine acest aspect si a fi valorificat in verificarile pe care Va rog sa dispuneti a le efectua, pe cale legala, deorece este deosebit de important sub urmatoarele aspecte:
- Din punct de vedere juridic, dovedeste ca raspunsul la petitia/sesizarea noastra nu a fost semnat/asumat de autoritatea libiana sau de un reprezentant in garantie, mandatat, imputernicit sau autorizat, in acest sens, pe de o parte (respectiv nu a fost intocmit si transmis de la acest nivel, prin ………..sau prin ……… ) si nici de Ambasadorul Romaniei in Tunisia, a carui competenta asigura si spatiul Libia si care, de fiecare data, in discutiile purtate, a evitat sa……….
- Tot cu relevanta juridica, se constituie si actiunile membrilor ambasadei Libiei in Romania careia nu m-am adresat si care, desi avea competenta sa se pronunte asupra sesizaruii subsemnateii, cu atat mai mult cu cat autoritatea guvernamentala libiana respectiva efectuase „verificarea speciala” si trebuia sa aavnseze un raspuns oficial in aces sens.
- Din punct de vedere procedural, atitudinea, pozitia si faptele ambasadorului roman probeaza modalitatea de viciere a comunicarii: nu a fost adresata subsemnatei Supeala Roxana, cu atat mai mult cu cat ma identific cu nume, prenume, CNP, domiciliu, loc de munca (in calitate de sotie a defunctului ing. Supeala razvan-Mihai) astfel ca exista reala posibilitate sa primesc adresa cu raspunsul la sesizare, fie prin sistemul de transport al corespondentei clasificate/speciale gestionat de entitatile care opereaza acest sistem sau prin serviciile de curierat uzuale, standard-conventionale, fie prin Sistemul de Management Electronic al Documentelor ( corespondenta Email), ambele cu asigurarea dovezii de comunicare & receptionare prin semnatura olograf pe dovada de primire.
Din perspectiva noastra ( a mea si a reprezentantilor mei legali, din tara si din strainatate) apreciem faptul ca s-a declansat o intreaga procedura abuziva,de plasare a curriculei de cercetare pe piste false, prin care sa se retina as[ecte irelevante, nesustenabile, lipsite de substanta si de temeinicie, iar cele mai grave fapte posibile in sarcina persoanelor implicate, sa fie dismulate, reprocesate si revizuite, accentuandu-se in catele dosarului de accident, diverse motive inventate.
► Orice alt inscris / suport care a rezultat in contextul verificarilor si subsecvent acestora (de ex.………….
SECTIUNEA a II-a – ELEMENTE DE FOND
- Au fost preluate elemente in prealabil ticluite si preconcepute, fara niciun corespondent in realitate, potrivit carora, prin natura relatiilor profesionale ale sotului meu, s-ar fi incercat sa se determine (influenteez), la nivelul companiei……. actul decizional
Cu privire la……. modul de desfasurare si, in general la dinamica cercetarilor, concluziile acestui roces, incadrarea juridica a faptelor si pedepsirea ersoanelor responsavbile (vinovate) etc.
Actele materiale ale acestui scenariu de domeniul fictiunii, ar fi fost initiate si derulate de………….., in afara procedurii institutionale, prin influentarea decizionalului, intermediata de acesteasimetrii relevate, mai sus, dar nu inainte de a-l vulnerabiliza pe sotul meu, prin actiuni de natura a-l greva in sensul asumarii unor decizii
- Pe acest fond si in baza datelor pe care le detinem, intr-o nota de profund respect si aleasa consideratie, Va asigur de urmatoarele date certe, verificate, precise, exacte, actuale si oportune:
- Sotul meu, cetatean roman, alaturi de alti cetateni romani, se afla, la munca, in Libia, in baza unui contract.
- Contractul in speta a fost asumat, prin semnaturi olografe, de catre parti: Supeala Razvan-Mihai si condcerea companiei in cauza.
- Documentul are avizul si aprobarea Guvernului Libian, care a acordat, prin ambasada si ministerul de resort, permisul si deci, dreptul de munca, in cadrul respective companii, cu sediul si obiective de lucru, in aceasta tara.
- Totodata, asaprtul sotului meu atesta viza de lucru, eliberata, in baza solicitarilor legale formulate, aprobate, incuviintate de entitatile libiene cmpetenet, care au procedat la aplicarea VIZEI in sensul descries, in fond, mai sus.
- Orice astfele de contract are, in capitolele sale, teremeni, conditii, obligatii, obiect, prêt, cerinte, atributii, competente, alte clause, arbitraje, litigii etc, intre care si o polita de asigurare.
Nu cunosc continutul corespondentelor purtate de Excelenta Sa…. Domnul……. Ambasadorul Romaniei la Tunis, dar – din intreaga derulare a „verificarii speciale” (intrebarile adresate, bateria de chestionar aplicata in cursul discutiilor subsemnatei cu acesta etc.) si din evolutia situatiei juridico-profesionale, putem deduce, cu grad mare de certitudine, care au fost asa zisele cercetari efectuate pe care autoritatea libiana si angajatorul le-au invocat si pe care le-au imbracat si prezentat intr-un mod pretios, deformat, distorsionat, trunchiat si neadevarat, pentru a le conferi o tenta profesionala, cu conotatii pe linie juridica si de legislatie internationala si plasate in registrul care ar excede atributiilor de serviciu specifice functiei sotului meu.
De altfel, s-a confirmat, recent, ca aceste alegatii au fost facute de autoritatea acestui stat, in complicitate cu ambasada noastra care, prin neglijenta, pasivitate, dezinteres si rea vointa, au refuzat sa ne raspunda deselor noastre solicitari, de a ne comunica, oficial, cauzele si imprejurarile in care sotul meu si-a piedut viata, acestora fiindu-le adaugate / aduse completari si „imbunatatiri” de catre membrii ambasadei.
Cu alte cuvinte, se poate afirma – fara teama de a gresi – ca, aprioric, rezultatele la care trebuia sa se ajunga prin „verificarea functionarilor romani” fusesera deja comunicate si impuse misiunii, singurul impediment care trebuia surmontat fiind doar simularea procedurii de cercetare.
In instanta de contencios administrativ in care vom chema in judecata din INTAMPINAREAdepusa de SRI (filele 81 – 84), am reusit si eu, in sfarsit, sa aflu faptele, respectiv:
- In aceasta etapa a expunerii situatiei de fapt si de drept, apreciez necesar a face doua precizari importante, in registre diferite:
- a) Periodic,domnul ambasador a avut reprezentari personale potrivit carora functia sa era, ciclic, amenintata si, sistematic, cineva actiona (obligatoriu subversiv) pentru a-l inlocui / schimba din functie.
- b) Concluzionam ca au fost incalcate toate regulile aferente si circumscrise rangurilor, demnitatilor, prerogativelor si privilegiilor detinute de Excelenta sa Domnul ……. Ambasadorul Tarii noastre in Tunisia Libia etc, in conformitate cu competenta si atributiul acestuia, asa cum rezulta din si prin mandatul prin care Dansul a fst investit.
Se impune a face cateva consideratiuni pentru a se intelege exact semantica mesajului transmis de domnul ambasadro care mi-a precizat, in cursul discutiilor noasytre, printre altele, si…….
Diferit de lezarea evidenta a onoarei si demnitatii persoanei sotului meu, specialist in sectorul PETROL si de prejudiciul de imagine rasfrant si asupra familiei sale prin aceasta atitudine a Domnului Ambasador, s-a intentionat, concomitent, cu acordul si in autorat cu autoritatea libiana, demantelarea oricarei pretentii a noastre de a elucida aspectele relevate, de a deslusi elementele de analiza si evaluare a evenimentului, de a clarifica cauzele, imprejurarile care au initiat si generat moartea sotului meu, dar si concluziile care se impugn ntr-o asemenea situatie, in care un cetatean roman este declarat decedat, intr-o tara chiar si din Africa si, in contextual expus, misiunea diplomatic romana nu numai ca se implica, dar ofera support de alianta unor directii institutionale care acopera, ascund, nu asigura un process de cercetare vizibil si transparent, nu efectueaza o incadrare juridica a faptelor si msluies adevarul, in scopurile prezentate, iar aceasta in considerarea imprejurarii ca “ Legea Libiana prevede…… “
Mai grav este ca, prin neimplicarea persoanei ambadsadorului si a personalului cu competenta, pe directia mentionata, autoritatile libiene au gasit corespondentul ideal in ascunderea adevarului, intarzierea frmularii unui respuns oficial, pendinte solicitarilor numeroase formulate de subsemnata, in cadrul discutiilor purtate cu diplomatul roman.
In concluzie, in mod abuziv, intr-o interpretare proprie, prin asociere in scopul materializarii obiectivului subliniat, facuta cu rea credinta, in preznet noi nu am receptionat o versiune oficiala cu privire la cauzele care au determinat moartea sotului meu
Fac precizarea deosebit de importanta ca, in baza platformei deficitare si fara substanta aferenta discutiilor cu ambasadorul roman, ma consider lezata, în urma unor afirmaţii sau acţiuni si inactiuni directe ori prin care se nasc suspiciuni asupra integrităţii sale morale, context in care solicit reanalizarea aspectelor detaliate in prezenta corespondenta-SESIZARE, în cadrul Centralei MAE.
Subsemnata nu am fost chemata/solicitata de nicio autoritate si, sub nicio frma si in nicio imprejurare nu mi s-a prezentat vreun inscris, in acest sens, in legatura cu care sa primesc explicatii in legatura cu seta de fata.
Invederez ca exista o contradictie flagranta intre aceasta situatie si cvasi-clarificarile ambasadei
In aceeasi ordine de idei, cu aceleasi argumente, consider total neadevarata (chiar neverosimila, din punctul meu de vedere si al tuturor colegilorsotului meu, afirmatiile potrivit carora „s-a constatat un obiect-bucata de lemn, e carosabil, la intorcerea catrelocul de cazare…..
Sustin cu toata taria si responsabilitatea ca aceasta consemnare este un abuz incalificabil, care contrazice insesi documentele si evidentele evenimentului tragic.
Parasind limbajul academic, imi pot permite a califica aceasta acuzatie ca fiind o minciuna grosolana.
Pentru a se observa mai bine precaritatea / a releva mai pregnant caracterul de aberatie al unei alte asa-zise concluzii a Domnului Ambasador, la acest punct voi utiliza metoda analizei actelor dosarului, pe care Va solicit sa le examinati corespunzator.
De altfel, intreaga atitudine globala, a ambasadei noastre in Tunis si modul de actiune al unor functionari diplomatici, poate, au facut predictibila pseudo-solutia finala.
In subsidiar, precizez ca documentele mi-au fost comunicate, la data de….. prin intermediul…….
Apreciez acest comportament ca fiind de inspiratie stalinista, abuziv si umilitor, sub demnitatea umana, observandu-se, odata in plus, daca mai era nevoie, ca un cetatean roman are Valorea zero pentru Domnul Ambasador, respectarea drepturilor acestuia si a onoarei fiind un moft, cu atat mai mult cu cat moartea sa suspeca a fost conectata, oficial si institutional, chiar si de catre autoritatea libiana, de faptele imaginare articulate in graba in materialele interne care au condus la ceea ce s-a urmarit, inca de la inceperea cercetarilor.
SECTIUNEA III– CONCLUZII
Apreciez, cu toata forta argumentelor ca, departe de orice indoiala, printr-un ansamblu complex de fapte ilegale / dolosive, mi s-au cauzat vatamari materiale si morale.
Nu in ultimul rand, cu legatura directa de cauzalitate, mi s-a provocat o agravare galopanta a afectiunilor medicale preexistente, prima dovada irefutabila fiind diagnosticul de…….
dupa care, culmea umilintei umane si a lipsei crase de respect, am fost umilita prin refzul de a primi un raspuns oficial, din partea ambasadei.
Unicul interes de netagaduit a fost indepartarea mea din situatie, izolarea noastra si, mai grav, musamalizarea / acoperirea faptelor cu caracter penal savarsite de persoane (cetateni romani si libieni) care au cunoscut, tainuit si deformat adevaratele fapte ca de altfel si urmarile acestora, prezentate in urmatoarea sectiune.
In context, rog a se verifica imprejurarea – despre care exista unele indicii / comentarii in randul colegilor sotului meu – potrivit carora………..
Fata de aspectele sesizate, va rog sa efectuati demersurile legale si procedurale in scopurile:
- restabilirii adevarului
- restabilirii starii de legalitate pe segmentele importante ale procedurii de cercetare
- dispunerii si aplicarii de catre factorii abilitati a unor masuri ferme si imediate pentru ca astfel de abuzuri si ilegalitati sa fie stopate si, pe de alta parte, sa nu se mai repete,
- Acestea si cu conditia ca inaltii functionari ai MAE sa aiba minima decenta a recunoaste ca faptele sunt reale si sa aiba capabilitatea a se confrunta onest cu un adevar necosmetizat in laboratoarele sale de imagologie. Desi, observand starea prezenta de lucruri, ma indoiesc, in pofida faptului ca Membrii Corpului diplomatic şi consular sunt, de regulă, diplomaţi de carieră şi au un statut socio-profesional specific, conferit de atribuţiile şi răspunderile ce le revin pentru înfăptuirea politicii externe a României, conform prevederilor prezentei legii nr 269/2003.
- Toate ambasedele din lume au rol foarte important in buna relationare dintre state si locuitorii acestora. Aceste ambasade sunt de fapt reprezentarile diplomatice pe langa guvernul unei tari straine. Indiferent de tara in care sunt amplasate ambasadele sau de tara de origine,aceste ambasade sunt conduse de un ambasador numit de catre presedintele tarii care o reprezinta.
- Aceste ambasade trebuie sa serveasca interesele tarii reprezentate,precum si interesele cetatenilor care traiesc in tara gazda. Sracinile unor ambasade se refera la analizarea politicilor interne si externe, dar si a situatiei economice si sociale,precum si a dezvoltarii societatii respective.
- Un alt rol important al ambasadelor pe plan extern este servirea cetatenilor straini cu vize pentru tara respectiva. Spre exemplu un cetatean roman care vrea sa mearga in S.U.A. trebuie sa mearga la Ambasada S.U.A.din Bucuresti,sa depuna o cerere, iar daca va fi acceptata va avea voie sa treaca granita in S.U.A., la fel este in toate continentele lumii,asa se procedeaza, in afara de Europa,unde trecerea se face doar cu pasaportul,nimeni nu te intreaba nimic,poti calatori in toate statele Europei in afara de Rusia si Turcia.
- De cele mai multe ori,aceste amabasade sunt responsabile de prezentarea si promovarea obiectivelor de politica externa ale tarii reprezentate. Pentru realizarea acestor scopuri se dezvolta relatii si contacte intre ambasadele si tarile gazde.Poate o sa va apuneti intrebarea: Care sunt echipele si componentele unei ambasade?
- In primul rand,in ambasade sunt ambasadorii si asistentii sai. Toate aceste persoane se bucura de imunitate diplomatica. Pe timp de pace rolul unor ambasade este bine stabilit,pe timp de conflict sau razboi,situatia se schimba. Toti cetatenii statelor reprezentate de ambasadele respective,trebuie ajutati se fie trimisi acasa in siguranta. Spre exemplu in Africa izbucneste un razboi si sunt cetateni straini care au nevoie de ajutor,acestia de urgenta trebuie sa ajunga la ambasada tarii pe care o reprezinta,iar reprezentantiii ambasadelor sa ia legatura atat cu presedintele , cat si cu ministrul de externe pentru a clarifica situatia.
- In concluzie si pe cale de consecinta, rolul ambasadelor tarii noastre in lume este considerabil si consta, printre altele, in asigurarea support-ului cetatenii statelor respective atat pe plan extern, cat si pe plan intern cu tot ce este nevoie. (identificarea si, respectiv, gasirea unui loc de munca daca este cazul, validarea pasapoartelor, a vizelor etc.) – Cristina T.
Acordul care nu acordă nimic: MAI semnează pentru polițist, dar încasează doar pentru sindicate
Un minister care ocolește legea, sindicate care o mimează, iar polițistul rămâne cu „de regulă” și pauză la monitor
„Acord colectiv” pe tot ministerul: când angajatorul tău e inspectoratul, dar semnează ministrul
În septembrie 2026, în registrul Ministerului Afacerilor Interne apare, solemn, un nou „acord colectiv” pentru polițiști, înregistrat cu nr. 20240/19.09.2026. Îl semnează MAI și șase federații sindicale. Și, ca în orice poveste cu happy-end birocratic, documentul se declară „aplicabil tuturor structurilor”: de la inspectoratele generale până la ultimul inspectorat județean.
Pe scurt, ministerul îți spune așa:
– Tu ești angajatul inspectoratului, dar noi, aici, sus, semnăm pentru toți.
Problema e că legea nu citește comunicatele MAI.
Hotărârea Guvernului nr. 302/2022 e foarte clară: acordul colectiv se încheie exclusiv la nivelul fiecărei instituții publice și se aplică doar personalului acelei instituții. Adică fiecare inspectorat de poliție trebuia să-și negocieze propriul acord, cu sindicatele reprezentative din unitate, pe probleme reale: ture, repaus, condiții de muncă, bani, proceduri.
În realitate:
– tu ești numit, plătit, planificat în serviciu și „tăvălit” în ture de șeful inspectoratului;
– acordul ți-l semnează ministrul de la București, cu federații abonate la negocieri centrale, care nu știu dacă mai știu unde e intrarea în sediul IPJ-ului tău.
Ministerul Muncii le-a spus negru pe alb „nu se poate”. MAI a răspuns cu „ba da, dacă ne facem că n-am citit”
Nu e interpretarea unui sindicat „răzvrătit”, e scris negru pe alb.
În primăvara lui 2024, după ce acordul din mai 2022 a expirat, MAI a încercat exact același truc:
– a negociat un acord colectiv „pe tot ministerul”;
– a cerut Ministerului Muncii să-l înregistreze.
Răspunsul vine pe 23 mai 2024, prin adresa nr. 370/FOG:
- acordurile colective ale funcționarilor publici „se pot negocia și înregistra exclusiv la nivelul autorității sau instituției publice”
- înregistrarea se face ca la contractele colective de muncă – la nivel de unitate.
Traducere:
– nu există „acord colectiv pe tot MAI-ul” pentru polițiști.
Ministerul Muncii o spune clar încă o dată, prin adresa nr. 539/SIRP din 5 decembrie 2024:
– nu a înregistrat niciodată vreun acord colectiv la nivelul MAI;
– la nivel de grup de unități nu se pot înregistra acorduri colective.
În paralel, Inspecția Muncii, prin adresa nr. P3515/17386 din 27 septembrie 2024, clarifică:
– din mai 2023, acordurile colective pentru funcționarii publici se înregistrează la inspectoratele teritoriale de muncă, la nivel de unitate.
Concluzie cu subliniere groasă:
– MAI știa din mai 2024 că nu mai are voie să semneze un acord „pe tot ministerul”;
– știa că orice acord trebuie înregistrat la ITM, pe fiecare instituție;
– în 2026, a semnat exact tipul de acord pe care Ministerul Muncii îl declarase inadmisibil.
Și nu l-a dus la ITM, unde ar fi fost verificat. L-a trecut frumos în registrul propriu al MAI. Adică și-a pus singur ștampila și a spus: „Gata, e bine”.
Acord de „ocolit legea”: când nu vrei control, îți faci verificarea în familie
De ce în registrul MAI și nu la ITM?
Pentru că la inspectoratul teritorial de muncă cineva chiar verifică:
- dacă acordul e încheiat la nivelul permis de lege;
- dacă toate sindicatele reprezentative au fost invitate;
- dacă federațiile semnatare chiar au reprezentativitate valabilă.
Un acord semnat:
- la un nivel pe care legea îl interzice;
- cu federații cu reprezentativitate expirată sau discutabilă;
- fără sindicatele reprezentative din inspectorate;
…ar fi fost respins din fașă.
Soluția găsită de MAI și federaliștii semnatari:
– „înregistrarea în casă” – în registrul propriu al ministerului – scoate acordul de sub orice control real.
Cui îi folosește:
- MAI scapă de negocierea a zeci de acorduri reale, în fiecare inspectorat, cu obligații clare pentru fiecare șef de unitate.
- Federațiile semnatare câștigă, printr-un singur document, ore sindicale, acces în unități, spații gratuite, reținerea facturilor telefonice pe statul de plată, monopol de relație cu ministerul, restricții pentru alți sindicaliști.
Ce câștigă polițistul?
– Legea copiată în acord și câteva „de regulă” aruncate generos prin text. Adică nimic.
Codul civil are un nume elegant pentru combinația asta:
– contract cu cauză ilicită – când actul e folosit doar ca să se eludeze o normă legală imperativă.
Sancțiunea: nulitate absolută.
După aprecierea Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul”, acordul din 2026 intră fix în această categorie.
Ce trebuia să fie: un scut pentru polițist. Ce s-a semnat: un paravan pentru minister și sindicatele „de serviciu”
Legea spune clar ce se poate negocia prin acord colectiv pentru funcționari publici:
- bani pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă;
- sănătate și securitate în muncă;
- program de lucru și repaus;
- pregătire profesională;
- protecția liderilor sindicali.
Rostul acordului:
– să adaugi ceva în plus față de lege, nu să o copii la indigo.
Exemple de ce s-ar fi putut negocia la nivel de inspectorat:
- sumă anuală garantată (nu „de regulă”) pentru sedii, dotare, echipamente;
- limită clară a turelor de noapte consecutive;
- repaus care nu depinde de „bunăvoința” șefului;
- termen scurt și ferm pentru compensarea orelor suplimentare;
- reguli pentru a nu fi sunat permanent în zile libere;
- cursuri în timpul programului, nu pe timpul tău;
- o procedură explicită: cui reclami, în ce termen ți se răspunde, ce se întâmplă cu șeful care a încălcat acordul.
Ce avem în acordul din 2026?
Acordul copiază legea la virgulă. Când promite ceva, adaugă și „de regulă”, ca să nu se simtă vinovat
Cele 57 de articole sună bine din avion, dar când le citești îți dai seama că ai în față un colaj:
- Articolul 28: copiază, zi cu zi, lista sărbătorilor legale din Codul muncii.
- Articolul 31: repetă durata concediului de odihnă – 32 de zile până la 10 ani vechime, 38 după – exact ce spune deja hotărârea de guvern privind concediile polițiștilor.
- Sunt reluate concediile paternal, pentru fertilizare in vitro, de îngrijitor, de studii – toate există deja prin lege.
- În caz de deces, familia primește „drepturile prevăzute în Legea nr. 360/2002”. Aflăm așadar că legea se aplică.
- Articolul 25 anunță înțelept că „accesul neîngrădit la justiție este garantat de lege polițistului”.
Toate acestea erau valabile și ieri, și alaltăieri, fără acord.
Când vine vorba de promisiuni, textul se transformă în poezie condițională:
- Ministerul „este obligat să prevadă în proiectul de buget fonduri” pentru condițiile de muncă – dar nici sumă, nici procent.
- Condiții „optime” doar „în limita fondurilor aprobate”.
- Ministerul și sindicatele „se preocupă permanent” de îmbunătățirea condițiilor – formulă ideală pentru o broșură de PR, nu pentru un drept.
- După trei ture de noapte, repausul de 32 de ore se acordă… „de regulă”.
- Planificarea pe luna următoare se face până pe 24, dar poate fi schimbată „săptămânal sau ori de câte ori situația operativă o impune”.
- Orele suplimentare se compensează în „termenul prevăzut de lege” – deci exact cum era și înainte.
- La pregătire profesională, ministerul „va aloca fonduri”, cursurile se decontează „dacă legea prevede astfel”.
Când e vorba de drepturile tale, apare invariabil:
– „de regulă”
– „în limita fondurilor”
– „dacă legea prevede”.
Acordul nu doar că nu ajută, dar te pune mai rău decât erai
La unele articole, acordul nu e doar inutil, ci mai prost decât regulile existente:
- Ordinul ministrului privind programul de lucru permite depășirea celor 48 de ore pe săptămână doar dacă media pe 3 luni rămâne sub limită.
- Acordul întinde intervalul la 4 luni și, „în situații deosebite”, la 12 luni.
Rezultatul:
– poți fi ținut luni întregi peste program, cu promisiunea că „media se ajustează” cândva, peste un an.
Legislația europeană permite această extindere doar prin acord colectiv. Iar acordul a fost semnat, în numele tău, de organizațiile care trebuiau să te apere.
La repaus:
- Ordinul garantează cel puțin 12 ore consecutive între două zile de muncă.
- Acordul deschide poarta chemării la ore suplimentare după 8 ore de la încheierea programului și, în „situații temeinic justificate”, chiar mai devreme.
La trageri, pregătire fizică, analize:
- Regula din ordin spunea clar că nu se fac în timpul liber fără timp liber sau bani.
- Acordul preia regula fără fraza care îți garanta compensare.
Când e vorba de polițist, acordul taie.
Când e vorba de sindicatele semnatare, acordul adaugă.
Cât primește polițistul în mod real: 4-5 rânduri. Cât primesc federațiile: articole scrise ca pentru contracte comerciale
Partea „cu adevărat nouă” pentru tine încape în câteva rânduri:
- să nu mai plătești spălarea autospecialelor din banii proprii;
- pauză de 10 minute la fiecare 50 de minute la monitor;
- interdicția formulei „execută și alte sarcini” în fișa postului;
- obligația ca spațiile de lucru să fie reparate „măcar o dată la 8 ani”;
- zi liberă de ziua de naștere, care, desigur, se recuperează oră cu oră în 60 de zile.
Acum compară cu ceea ce a fost scris pentru sindicate:
Articolul 9 este un mic manual de finanțe aplicate:
- structurile financiare ale ministerului rețin, pe statul de plată al polițistului, contravaloarea facturilor telefonice pentru abonamentele încheiate „prin intermediul sindicatelor”;
- banii se virează în contul indicat de sindicat în aceeași zi cu salariul;
- sunt descrise detaliat datele transmise (nume, CNP, sume datorate) și procedura de restituire a sumelor reținute greșit.
Pentru repausul tău după trei nopți, acordul are o singură frază, cu „de regulă”.
Pentru încasarea abonamentelor de telefonie, are trei alineate precise, fără niciun „de regulă”.
La fel de exacte sunt și restul privilegiilor:
- numărul exact de ore lunare pentru activitate sindicală, în funcție de câți membri au;
- accesul în unități rezervat liderilor organizațiilor „semnatare ale prezentului acord colectiv”;
- invitații la ședințele Colegiului MAI;
- spații puse la dispoziție gratuit;
- date despre salarizare, sancțiuni, promovări – comunicate doar organizațiilor semnatare.
Celelalte sindicate primesc, în schimb, interdicții: ce pot pune pe aviziere, cum se pot exprima public.
Citit cap-coadă, acordul răspunde onest la întrebarea:
– cine a ieșit cu adevărat câștigător de la masa negocierilor?
Răspuns: ministerul și federațiile semnatare. Nu polițistul.
Unde era cu adevărat nevoie de acord, textul tace: permanența de acasă, orele suplimentare, turele infernale
Un acord colectiv ar avea sens acolo unde realitatea calcă în picioare litera legii.
Exemplul clasic: permanența de la domiciliu.
- polițistul e obligat să stea acasă după program sau în zilele libere, cu telefonul pornit, gata să vină la unitate;
- timpul nu e recunoscut ca timp de muncă;
- nu există bază legală clară;
- unica majorare salarială pentru așa ceva a existat 6 luni în 2017, apoi a dispărut, practica a rămas.
Ce spune acordul din 2026?
– nimic.
Singura referire la permanență trimite la Ordinul nr. S/108/2011 – un ordin clasificat, pe care polițistul nu îl poate citi. SPR „Diamantul” a cerut declasificarea în instanță, dosarul e la Curtea de Apel București. Fedetrațiile semnatare nu par deranjate că polițistul e ținut la dispoziție după reguli secrete.
La ore suplimentare nerecuperate, repaus încălcat, ture de noapte în lanț:
– un acord făcut pentru polițiști ar fi cerut consemnare, sesizare la comisia paritară, termen de remediere, răspundere pentru șeful care a abuzat.
Acordul se mulțumește cu o frază decorativă:
– șeful unității „răspunde disciplinar sau material, după caz, pentru legalitatea dispozițiilor date”.
Fraza asta există deja în lege. N-a dus la sancționarea nimănui până acum. Nici nu va duce, dacă nu e legată de o procedură clară.
Acord care nu produce efecte, dar blochează acordurile care ar fi contat
Legea dialogului social spune limpede:
- acordul colectiv se aplică de la data înregistrării la autoritatea competentă (în cazul de față, ITM).
Cum acordul din 2026 nu a fost înregistrat la ITM, juridic:
- nu produce efecte;
- clauzele nu pot fi opuse angajatorului în favoarea ta.
Dar efectul practic e dublu:
- Tu, ca polițist, nu ai un acord valabil pe care să-l invoci când ți se încalcă drepturile.
- Existența acestui „acord general” e folosită ca pretext: „nu mai negociem nimic la inspectorat, avem deja acord”.
În același timp, în teren:
– apar planificări cu cinci-șase ture de noapte consecutive;
– cu un acord valabil la nivel de inspectorat, cu limită clară, polițistul ar fi avut ce invoca;
– cu un „repaus acordat de regulă”, nu are nimic.
Legea a prevăzut și mecanismul de apărare a drepturilor din acord: comisia paritară la nivel de inspectorat.
- Dacă polițistul sesizează că acordul nu e respectat, șeful e obligat să trimită sesizarea comisiei în 7 zile lucrătoare;
- comisia propune soluția în alte 7 zile;
- cere trimestrial stadiul aplicării acordului;
- avizează programul de lucru;
- face raport anual.
Toate acestea se referă la acordul încheiat de inspectoratul respectiv, cum spune HG nr. 302/2022.
Pe un acord semnat la nivel de MAI, comisia paritară de la IPJ-ul tău:
- nu are ce monitoriza;
- nu are ce soluționa;
- nu are nici măcar obligația să primească o copie.
Rămâi cu o propoziție:
– „neîndeplinirea obligațiilor atrage răspunderea părților semnatare, în condițiile legii”.
Fără termen, fără procedură, fără adresă la care să scrii.
Instituții doar pe hârtie: comisii, comitete, „inspecție a muncii” din interior și sedii fără autorizație sanitară
Acordul mizează pe mecanisme care există mai mult în documente:
- servicii proprii de inspecția muncii și de prevenire și protecție;
- comitete de securitate și sănătate în muncă;
- planuri de pregătire profesională validate în comisie paritară.
În realitate, din ce raportează polițiștii și ce vede SPR „Diamantul”:
- comitetele de securitate și sănătate în muncă se întrunesc rar sau deloc;
- majoritatea polițiștilor nici nu știu cine îi reprezintă acolo;
- Inspecția Muncii nu controlează unitățile de poliție, pentru că MAI se controlează singur;
- cursurile de formare profesională sunt ținute de personal fără autorizările cerute formatorilor, diplomele nu au valoare în afara ministerului;
- cei care fac cercetări disciplinare nu primesc pregătire reală, deși de concluziile lor depind cariera și salariul colegilor.
Situația sanitară face tabloul complet.
Autorizațiile sanitare de funcționare pentru sedii: 363 în toată țara, la început de septembrie 2026, pentru toate IPJ-urile și DGPMB, potrivit răspunsului MAI către SPR „Diamantul” din 7 septembrie 2026.
- Opt inspectorate (Alba, Argeș, Bistrița-Năsăud, Călărași, Constanța, Giurgiu, Ilfov, Teleorman) nu apar deloc.
- Timiș și Tulcea nu au nicio autorizație valabilă.
- Cluj, Mureș, Sălaj și Botoșani au câte una singură pe tot județul, deși există zeci de sedii, secții și posturi.
- Ministerul recunoaște că nici nu știe câte sedii are fiecare inspectorat.
Pentru sedii neautorizate, răspunsul MAI trimite la un ordin din 2003, potrivit căruia întreaga răspundere pentru eventualele probleme epidemiologice revine… unității respective.
Traducere:
– lucrezi într-un sediu pe care nimeni nu l-a verificat, iar dacă se întâmplă ceva, ministerul a decis din 2003 că nu e vina lui.
Cine a semnat în numele tău: federații cu reprezentativitate expirată sau umflată cu persoane din afara MAI
Când vezi ce prevede acordul, merită întrebat: cine a stat la masă „în numele tău”?
Exemple:
- Federația Sindicatelor Democratice a Polițiștilor din România „Alexandru Ioan Cuza”:
- și-a constatat reprezentativitatea în mai 2022, pe legea veche;
- efectele hotărârii de reprezentativitate expiră în mai 2026, înainte de semnarea acordului din septembrie 2026;
- în dosarul depus atunci, aproape 70% dintre membri erau „dovediți” printr-o adeverință cu codul fiscal al federației, nu al sindicatelor componente;
- totalul din tabelul federației nu se potrivea cu cifra reținută de instanță.
Cu alte cuvinte, o federație care pare să existe, în mare parte, mai mult pe hârtie decât în unități.
- O altă federație semnatară și-a obținut reprezentativitatea la nivel MAI invocând:
- o asociație (nu sindicat), inactivă fiscal din noiembrie 2024, cu aproape 1.800 de membri;
- sindicate din administrația publică locală dintr-un sector al Capitalei;
- sindicate ale unei instituții din subordinea Ministerului Transporturilor.
Toate acestea nu au nicio legătură cu MAI. Fără acești membri, federația se află la limita pragului legal; dacă se confirmă că un alt sindicat component reprezintă polițiști locali, coboară sub prag.
Datele provin chiar din dosarele de reprezentativitate publicate pe site-ul Ministerului Muncii.
Între timp, la IPJ Vrancea, unde peste jumătate din personal e membru al Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul” – singurul sindicat reprezentativ în unitate –:
- sindicatul nu a fost invitat la nicio discuție;
- acordul „care se aplică” acestor polițiști a fost negociat fără organizația pe care au ales-o ei, dar cu federații cu reprezentativitate expirată sau discutabilă.
Nu e o întâmplare.
O federație cu reprezentativitate pe muchie de cuțit:
- depinde de bunăvoința ministerului ca să rămână „partener social”;
- nu are nici forța, nici interesul să-i ceară ceva dur ministerului;
- semnează ce i se pune pe masă, cu condiția să rămână la masă.
Pentru MAI, astfel de parteneri sunt perfecți:
- acceptă norme de salarizare secrete (Ordinul S/7/2018);
- nu contestă nimic în instanță;
- semnează acorduri care copiază legea sau o strică în defavoarea polițistului.
Nu e prima dată: „Bayraktar” pe tăcute, acum „acord colectiv” tot pe tăcute
Tiparul e același.
Normele metodologice de salarizare a polițiștilor – Ordinul MAI nr. S/7/2018 – sunt clasificate „secret de serviciu”.
- Polițistul nu poate citi regulile după care i se calculează salariul.
- În anexa nr. 18 a aceluiași ordin secret se stabilesc condițiile pentru suspendarea sau reducerea majorării de la art. VIII din OUG nr. 26/2024 – „Bayraktar”.
- Poți pierde o parte din salariu după reguli la care nu ai acces.
Și atunci, organizațiile sindicale reprezentative au tăcut sau au consimțit.
Acordul colectiv din 2026 nu e un accident. Este continuarea aceluiași parteneriat:
– minister + federații „de serviciu” = reguli în defavoarea polițistului, validate formal „în numele lui”.
Ce face SPR „Diamantul” și ce poți face tu, concret
SPR „Diamantul” a făcut deja pași formali:
- a cerut Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Muncii anularea acordului, cu argumente în fapt și în drept;
- a cerut tuturor unităților de poliție să comunice:
- dacă au fost consultate;
- dacă au mandatat MAI să semneze în numele lor;
- cum li s-a comunicat acordul;
- dacă îl aplică în vreun fel.
Dacă ministerul nu revine asupra acordului, următorul pas este sesizarea instanței de contencios administrativ.
Ce poți face tu, ca polițist, chiar de mâine:
- Întreabă, în scris, la unitatea ta:
- dacă există un acord colectiv propriu înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă;
- cine a negociat în numele polițiștilor de acolo;
- dacă a fost trimis proiectul de buget către sindicatul reprezentativ, așa cum cere HG nr. 302/2022.
- Dacă ai fost:
- planificat în ture excesive (5-6 nopți la rând);
- chemat la permanență de acasă, neplătită;
- refuzat la drepturi invocându-se „acordul colectiv din 2026”;
scrie Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul”, cu date concrete (perioade, planificări, dispoziții).
- Nu accepta explicația „avem deja acord la MAI, nu mai negociem nimic la IPJ”.
– Legea prevede obligatoriu un acord la nivel de fiecare instituție publică, înregistrat la ITM.
Un acord colectiv real, la nivelul inspectoratului tău, nu e o favoare.
Este un drept prevăzut de lege – și exact de aceea unii se luptă să nu ajungi niciodată să-l ai. (Cerasela N.).
Exclusiv
În Poliția Penitenciară, „schimbarea” e doar ciorbă stricată plimbată dintr-o farfurie în alta
Reforma, varianta Facebook: like, share și zero oameni în plus
Ministrul Cătălin Predoiu a descoperit, pe pagina sa de Facebook, Reforma cu R mare la Ministerul Afacerilor Interne. Vorbe mari, poze serioase, ton academic. Problema e că, în Poliția Penitenciară, „reforma” arată mai degrabă ca mutarea ciorbei stricate dintr-o farfurie în alta, după cum arată Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP).
În teorie, spune ministrul, o reformă sau recalibrare instituțională trebuie raportată la realitate, la nevoile sociale și la prioritățile concrete. În practică, în Poliția Penitenciară, realitatea e una simplă: deficit cronic de personal, legislație mai veche decât internetul prin dial-up și o conducere care se joacă de-a „reorganizarea” ca și cum ar fi Tetris cu posturi și organigrame.
Predoiu descoperă legislația veche. ANP descoperă… altă organigramă
Ministrul Predoiu spune – corect – că o reformă profundă presupune „un efort legislativ important” și înnoirea unui cadru normativ vechi de 10, 20, chiar 30 de ani. Exact ce strigă de luni de zile FSANP pentru Poliția Penitenciară: legislație învechită, ordine, decizii și proceduri care blochează sistemul și consumă timpul polițiștilor de penitenciare pe activități inutile.
Doar că, în timp ce pe Facebook se filosofează frumos, prin birourile Administrației Naționale a Penitenciarelor se practică alt sport: reorganizări pe hârtie, desființări de funcții și mutări de posturi dintr-o parte în alta, ca și cum ai crede că, dacă muți ciorba stricată în alt bol, brusc devine fine dining.
Legea rămâne aceeași, ordinele și procedurile aceleași, birocrația aceeași. Singurul lucru care se schimbă e schița de pe perete cu organigrama.
Ministerul Justiției „reformează”. Întrebarea: ce, mai exact?
Și la Ministerul Justiției se vorbește doct despre „reformă”. În traducere liberă: să reorganizăm ANP și unitățile subordonate, în special penitenciarele-spital, pentru a scoate niște posturi și a le muta unde „sună mai bine” în statele de funcții.
Despre cele 1.600 de posturi de polițiști de penitenciare promise de Guvern – tăcere. Nici din ANP, nici din MJ nu pare să existe vreun curajos care să meargă la prim-ministru și să-i spună în față că sistemul penitenciar se sufocă de ani de zile din lipsă de personal.
Normal că Ilie Bolojan nu are cum să înțeleagă nevoia de 1.600 de posturi noi, cât timp în penitenciare încă sunt în vigoare proceduri, ordine de ministru, decizii și ordine de director general „mai bătrâne ca Noe și corabia lui”, după cum punctează FSANP, și aproape imposibil de aplicat într-un sistem aflat în continuă schimbare.
Reforma reală: digitalizare, debirocratizare, legislație pentru 2026, nu pentru 1996
FSANP repetă obsesiv, de luni de zile, ce înseamnă reformă în Poliția Penitenciară, dacă ar vrea cineva să priceapă:
- digitalizare, nu hârtii cărate cu sacul;
- debirocratizare și eliminarea activităților redundante;
- simplificarea procedurilor care mănâncă timp și nervi;
- schimbarea legislației execuțional-penale care nu mai are nicio legătură cu anul 2026.
Asta ar însemna să folosești viziune, să-ți asumi decizie și responsabilitate, să tai din balastul normativ și birocratic, nu din posturile oamenilor care fac efectiv treaba.
Numai că, atunci când nu ai capacitatea de a schimba ce trebuie schimbat, te apuci de ce poți mima: reorganizări cosmetice, mutări de posturi și rearanjarea aceleiași ciorbe stricate în alte farfurii. Așa ajungi să crezi că dacă ai mutat 10 pătrățele în organigramă, ai produs progres.
Audit să verifice ce? Că ordinele inutile sunt obligatorii… prin ordine inutile
Directorul general al ANP, Bogdan Burcu, a trimis Auditul să „verifice structurile” din ANP. Sună serios, nu? Dar ce să verifice, exact?
- Activitățile redundante și lipsite de eficiență care sunt obligatorii în baza ordinelor și deciziilor conducerii penitenciarelor?
- Procedurile care consumă oameni și timp doar pentru a alimenta un aparat birocratic, fără rezultat concret?
- Ordinele și deciziile depășite care țin sistemul captiv în alt secol?
Dacă există activități inutile, ele trebuie eliminate, nu auditate la nesfârșit. Dacă procedurile sunt prea stufoase, trebuie simplificate, nu plimbate pe la comisii. Dacă legislația nu mai corespunde realității penitenciare din 2026, trebuie modificată, nu explicată în powerpoint.
Asta ar fi reformă. Restul e exercițiu de imagine și pierdere de timp, cum subliniază și FSANP.
Reorganizarea cu 123 de posturi: iluzie administrativă cu cerneală simpatică
Intenția directorului general de a „rezolva” problema deficitului din penitenciare cu 123 de posturi scoase din ANP este invers proporțională cu eficiența măsurii. Cu alte cuvinte, aproape zero.
E un nonsens să crezi că, în timp ce păstrezi trei consilieri și câteva funcții de conducere utile cât „cerneala simpatică”, poți astupa o gaură sistemică de personal. Poți să redesenezi tabelele de zece ori, tot nu-ți apar, ca prin minune, cei 1.600 de polițiști de penitenciare de care e nevoie.
Problema Poliției Penitenciare nu e cum sunt așezate pătrățelele pe hârtie. Problema e că pătrățelele goale nu se transformă în oameni reali doar pentru că le-ai mutat dintr-o coloană în alta.
Nu poți reorganiza un deficit până dispare. Trebuie să-l rezolvi
Poți să muți 123 de posturi din ANP. Poți să reorganizezi penitenciarele-spital. Poți să desființezi funcții și să redesenezi organigramele până amețești. Rezultatul final rămâne același:
- numărul real de polițiști de penitenciare nu crește;
- deficitul nu dispare;
- procedurile rămân sufocante;
- birocrația rămâne;
- legislația învechită rămâne.
În schimb, ai putea începe exact de unde ar trebui:
- modifici ordinele și deciziile depășite;
- simplifici procedurile care ard inutil resursa umană;
- elimini activitățile care nu produc niciun rezultat concret;
- digitalizezi ce se face încă pe hârtie și la registru;
- adaptezi legislația la realitatea anului 2026.
Abia după aceea te duci la prim-ministru și îi arăți, cu cifre clare, ce ai eliminat, ce ai digitalizat, câte ore de muncă ai economisit și de câți polițiști de penitenciare are cu adevărat nevoie sistemul pentru a funcționa decent. Acolo se justifică, cu argumente, cele 1.600 de posturi.
De la reforma adevărată la „mestecatul ciorbei”: cum se strică totul la vârf
FSANP arată limpede că, în lipsa unei abordări serioase, tot ce se întâmplă acum în Poliția Penitenciară nu poate fi numit reformă, ci doar o formă de autoamăgire administrativă:
- se mestecă aceeași ciorbă stricată de proceduri, ordine și organigrame;
- se schimbă doar polonicul – adică denumirea măsurii, schema pe hârtie, discursul public;
- se speră că, după atâtea amestecări, gustul final se va schimba.
Nu se schimbă. Atât timp cât nu umbli la esență – legislație, birocrație, digitalizare, resursă umană reală – tot ce numești „reformă” e de fapt un mare exercițiu de PR.
Reforma autentică nu înseamnă să plimbi posturi ca pe scaunele la muzică de petrecere. Înseamnă să ai curaj să recunoști că sistemul e blocat și să tai de la vârf, nu de la bază; să modernizezi ce e stricat, nu să muți stricatul în alt sertar.
Până atunci, în Poliția Penitenciară, „reforma” rămâne exact cum o descrie FSANP: ciorbă stricată plimbată dintr-o farfurie în alta, cu speranța naivă că, dacă îi spui „reorganizare strategică”, o să aibă alt gust. (Cristina T.).
Exclusiv
Garda de Coastă, 3 ani și jumătate fără șef „pe bune”. Un stat cu frontieră Schengen, dar fără frontieră de bun-simț
Director căutat. De 3 ani și 6 luni. Fără succes
Garda de Coastă, una dintre structurile strategice ale Poliției de Frontieră Române, trăiește de 3 ani și 6 luni într-un experiment unic: funcția de Director este tratată ca un fel de scaun muzical pe numire temporară. Din martie 2023 și până astăzi, postul nu a fost ocupat prin concurs.
Nu vorbim despre șeful unui birou obscur, ci despre Directorul Gărzii de Coastă – adică omul care, teoretic, răspunde de siguranța frontierei maritime a României. Practic, răspunderea pare să fi fost trecută la rubrica „opțional”.
Situația este semnalată public de Sindicatul Europol, care atrage atenția că vorbim despre una dintre structurile strategice ale Poliției de Frontieră, nu despre un birou de papetărie.
Legea spune „maxim 1 an”. Practica spune „vedem la anu’”
Articolul 27^16 alineatul (1) din Legea 360/2002 este cât se poate de clar: polițistul poate fi împuternicit, cu acordul lui, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii se poate face, tot cu acordul polițistului, pentru încă maximum 6 luni.
Traducere în româna simplă: ai la dispoziție cel mult 1 an să ții pe cineva „provizoriu” și, în acest interval, organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului devin obligatorii.
În realitate, la Garda de Coastă s-a inventat o nouă specie administrativă: „provizorat permanent”. Concursul nu se mai vede nici cu telescopul, iar împuternicirea-desemnarea a devenit stil de management, nu excepție.
Management „temporar” pe termen nelimitat
În aceste condiții, nu mai vorbim doar despre o scăpare sau o întârziere birocratică, ci despre un management profund defectuos, o lipsă evidentă de implicare și o fugă sistematică de asumare managerială la vârful Poliției de Frontieră Române.
Chestorul Stoica, în calitate de Inspector General al Poliției de Frontieră Române, nu mai poate invoca la nesfârșit caracterul „temporar” al situației de la Garda de Coastă. Când „temporarul” depășește cu mult termenul maxim prevăzut de lege, nu mai vorbim de întâmplare, ci de strategie: strategia de a nu-ți asuma un concurs.
După aproximativ trei ani la conducerea instituției, împuternicirea și desemnarea în fruntea unei structuri strategice nu mai pot fi vândute opiniei publice drept simple conjuncturi. Devine clar că lipsa concursului nu este un accident, ci o opțiune.
Când nu rezolvi problemele, ele devin ale tale
Când conduci Poliția de Frontieră ani la rând, nu conduci doar cu mașina de serviciu și cu onorurile de la ceremonii; conduci și cu responsabilitatea pentru problemele pe care alegi să nu le rezolvi.
Iar aici vorbim despre o problemă care nu se mai poate ascunde sub preș: Garda de Coastă este lăsată, deliberat sau prin indiferență, într-un carusel fără sfârșit de desemnări și împuterniciri, în loc să aibă un director numit prin concurs, conform legii.
Război la graniță, drone în zonă, dar la vârf… „provizorat”
În plin război la granița României, cu incidente provocate de drone în zona Dunării și a Mării Negre, cu presiunea criminalității transfrontaliere, a traficului de droguri, a contrabandei și cu responsabilitatea protejării frontierei externe Schengen, Garda de Coastă este ținută în „stand-by” de ani de zile.
În loc să avem o conducere stabilă, cu un director intrat printr-un concurs transparent, se preferă o rotire de împuterniciri și desemnări, ca și cum vorbim despre o funcție decorativă, nu despre o structură-cheie a siguranței naționale.
În aceste condiții, întrebarea logică devine una amar-ironică: dacă Inspectorul General nu a considerat în trei ani că stabilitatea conducerii Gărzii de Coastă merită rezolvată, atunci ce anume ar trebui să se mai întâmple la frontiera României pentru ca problema să devină, în sfârșit, o prioritate? Să bată pericolul la ușă cu bonierul?
Inspector General: nu doar poze, ședințe și comunicate
Funcția de Inspector General al Poliției de Frontieră nu înseamnă doar ceremonii, ședințe, bilanțuri lustruite și comunicate de presă atent redactate. Înseamnă și decizie, și implicare, și asumare.
După trei ani și jumătate fără concurs la Garda de Coastă, nu mai poți acoperi realitatea cu încă o desemnare sau cu încă o împuternicire. Oricât machiezi problema, rămâne aceeași: legea spune „maxim un an provizorat”, practica spune „cel puțin trei ani și ceva, încă socotim”.
Sindicatul Europol, care a scos la lumină situația, pune de fapt degetul pe rană: nu mai este suficient să întrebi „când organizați concursul?”. Întrebarea reală, retorică, dar tăioasă, este: „de ce nu l-ați organizat până acum?”.
Concluzie: concursul care nu mai vine și responsabilitatea care nu se mai asumă
După 3 ani și 6 luni, nu mai vorbim despre o simplă întârziere, ci despre un refuz de facto de a normaliza situația. Garda de Coastă rămâne fără director numit prin concurs, în timp ce România se laudă cu responsabilitatea protejării unei frontiere externe Schengen.
Sursa situației semnalate: date și critici făcute publice de Sindicatul Europol.
Sursa problemei, însă, este mult mai clară: un vârf de instituție care a transformat provizoratul în politică de personal și lipsa de asumare în stil de conducere. (Cerasela N.).
Acordul Colectiv 2026: Cum a vândut MAI polițiștii la preț de hârtie A4
Acordul care nu acordă nimic: MAI semnează pentru polițist, dar încasează doar pentru sindicate Un minister care ocolește legea, sindicate...
În Poliția Penitenciară, „schimbarea” e doar ciorbă stricată plimbată dintr-o farfurie în alta
Reforma, varianta Facebook: like, share și zero oameni în plus Ministrul Cătălin Predoiu a descoperit, pe pagina sa de Facebook,...
Garda de Coastă, 3 ani și jumătate fără șef „pe bune”. Un stat cu frontieră Schengen, dar fără frontieră de bun-simț
Director căutat. De 3 ani și 6 luni. Fără succes Garda de Coastă, una dintre structurile strategice ale Poliției de...
Dosarul Antigrindină – Partea a VII‑a. Rachete pe cer, foamete pe câmp: subminarea securității alimentare a României
Dosarul Antigrindină – Partea a VII‑a – Cum a fost însămânțată România cu rachete, minciuni și secetă programată Sistemul care...
Camera, stop! Șeful de la IPJ Mehedinți, regizor de dosare și actor în propriul film cu ‘misiune urgentă’
Polițiști la poartă, șeful la butoanele camerelor În timp ce polițiștii din toată țara ieșeau în stradă, la început de...
„Organigrama cu chiloți” intră la vot: Nae Comisionaru’ trage sforile, consilierii locali dau examen la furt avansat?
Azi, miercuri, 30.09.2026, la Consiliul Local Ploiești nu se votează doar o organigramă. Se votează dacă TCE rămâne societate de...
Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 2 – Stația fantomă de la Corlătești și ședința de yoga pe conducta de ape uzate
Directorul care se clatină, dar nu cade… și nici nu suspendă Dacă în Episodul 1 am făcut cunoștință cu „directorul...
Dosarul Antigrindină – Partea a VI‑a. Când generalii conduc agricultura: Sistemul Antigrindină – civil la vedere, militar în interior
Rachete cu bani de irigații: când agricultura devine sponsorul industriei de apărare La început ni s-a spus că SNACP e...
M.A.I – Aeroportul Otopeni, clasa business la improvizație: 7 ani fără concurs la șefia Centrului de Supraveghere
Șapte ani de „temporar”. Funcția se mută, responsabilitatea rămâne în așteptare Șapte ani fără concurs la o funcție-cheie din siguranța...
MAI, Academia „Semnează că ai vrut!”: experți făcuți din pix, cursanți voluntari cu ordin de sus
La Ministerul Afacerilor Interne, pixul șefului riscă să devină instrument pedagogic universal: desemnează specialiști, produce competențe administrative și, mai nou,...
Reforma cu ochii închiși: cum vrea Justiția să taie din șefi, dar fără să înțeleagă sistemul. FSANP trage frâna de mână
Șefii de birou, șefii de tură, șefii de secție: vinovați de serviciu la București, indispensabili în penitenciare Funcțiile de șef...
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti: Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, „autobuzul sabotor” – Traseul 39, motoare turate în gol și POS-uri moarte la TCE Ploiești!
Transport „modern” la Ploiești: cardul nu plătește, dar pierderile curg La TCE Ploiești, povestea POS-urilor și a compostoarelor nefuncționale nu...
Dosarul Antigrindină – Partea a V‑a – Prahova, aleasă „unitate‑pilot” prin mister de stat. Norocul rachetelor sau blestemul fermierilor?
La început a fost o hotărâre de Guvern și o promisiune: România își construiește un sistem antigrindină modern, cu o...
M.A.I. – PIXUL LUI BOSS: UNIVERSITATEA DE PROȘTI A POLIȚIEI ROMÂNE
Cum devii expert, judecător, formator și apărător al drepturilor omului cu o singură dispoziție de zi și zero ore de...
Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 1: „Directorul care se clatină, dar nu cade”
Dacă Prahova ar fi un film, atunci Florin Diaconu ar fi exact personajul ăla negativ care intră în cadru cu...
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova: Agentul‑vopsitor Editoiu Alin – maestru în gropi urbane, fum de esapament și, la final, fum de arhivă
-
Exclusivacum 3 zile
M.A.I. – PIXUL LUI BOSS: UNIVERSITATEA DE PROȘTI A POLIȚIEI ROMÂNE
-
Uncategorizedacum 3 zileRâde Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, plătește Ploieștiul: comedia neagră de la TCE Ploiești
-
Exclusivacum 2 zile
Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti: Alexandri Nicolae, alias „Nae Comisionaru’”, „autobuzul sabotor” – Traseul 39, motoare turate în gol și POS-uri moarte la TCE Ploiești!
-
Exclusivacum o zi
„Organigrama cu chiloți” intră la vot: Nae Comisionaru’ trage sforile, consilierii locali dau examen la furt avansat?
-
Administratieacum o ziDumitru Dragoș, polițist de penitenciare și mentor pentru copiii din Vărbilău
-
Exclusivacum 3 zile
Dosarul Antigrindină – Partea a V‑a – Prahova, aleasă „unitate‑pilot” prin mister de stat. Norocul rachetelor sau blestemul fermierilor?
-
Exclusivacum 4 zileM.A.I. – Tasta 1 pentru lege, tasta 2 pentru nimic: cum semnează un chestor fără să răspundă