Featured
De ce vânzarea avioanelor F-35 către Turcia ar fi o decizie benefică pentru NATO și SUA
Contrar opiniilor exprimate, integrarea Turciei în programul F-35 ar consolida alianța NATO, având avantaje economice și strategice.
Acest articol este o replică la opinia exprimată de Bradley Bowman și Sinan Ciddi în Breaking Defense, conform căreia Washingtonul nu ar trebui să vândă avioane F-35 Ankarei, indiferent dacă aceasta renunță sau nu la sistemul său de apărare aeriană S-400 de fabricație rusească.
Din punctul nostru de vedere, achiziționarea avionului Lockheed Martin F-35 Lighting II de către Turcia ar fi o evoluție pozitivă atât pentru NATO, cât și pentru Statele Unite. Vom argumenta această poziție sub trei aspecte: Turcia nu a împărtășit niciodată secretele sistemelor sale de armament fabricate în SUA cu terțe părți și nu are niciun motiv să o facă în cazul Joint Strike Fighter; motivele și modul în care Turcia a achiziționat sistemul S-400; și de ce nu există un pericol real ca S-400 să spioneze avioanele F-35 în spațiul aerian turcesc.
Turcia ar trăda secretele F-35? Un scenariu nerealist
Ideea că Turcia ar dezvălui planurile F-35 către Rusia, Iran, China sau Coreea de Nord este o speculație a oponenților acestei afaceri, dar este nerealistă. Deși Turcia are relații comerciale cu Rusia și Iran, este și rivalul lor geopolitic. Turcia rămâne singurul aliat NATO care a doborât avioane rusești folosind rachete AIM fabricate în SUA, în noiembrie 2015.
Ucraina este un alt exemplu. Dronele Baykar TB2 de fabricație turcească au performat admirabil și au ajutat ucrainenii să oprească asaltul rusesc în primele faze critice ale invaziei din 2022. De asemenea, Turcia nu a urmat exemplul administrației Obama din 2014-2015 și dezbaterea sa nesfârșită privind „ajutorul letal vs. non-letal”, ci a acționat rapid pentru a sprijini ucrainenii aflați într-un război „hibrid” din partea Kremlinului.
De ce ar vinde Turcia secretele unei arme pe care ar putea-o folosi împotriva adversarilor săi în viitor? Nu a făcut-o niciodată cu F-16 Fighting Falcon, fregatele clasa Oliver Hazard Perry, avioanele E-7 AWACS sau orice altă platformă furnizată de SUA.
Același argument este valabil și pentru China: sondajele de opinie arată că turcii privesc Beijingul cu la fel de mult scepticism ca și Occidentul și Moscova. Atrocitățile Beijingului împotriva uigurilor, un grup turcic și musulman din Xinjiang (pe care turcii îl numesc „Turkistanul de Est”), apar frecvent în știri.
În ceea ce privește Phenianul, legăturile strânse ale Ankarei cu Seul (inclusiv parteneriate în diverse proiecte de apărare) fac ca ideea de a împărtăși secretele F-35 cu Regatul Eremit să fie ridicolă.
Dacă argumentul este că Turcia are legături diplomatice și comerciale cu Rusia, Iran și China și, prin urmare, nu ar trebui să aibă F-35, acest lucru ar interzice vânzarea lor către practic toți aliații SUA. În ciuda tensiunilor militare, politice și comerciale dintre Statele Unite și China, comerțul lor bilateral s-a ridicat la 580 de miliarde de dolari în 2024. Alți aliați NATO care operează F-35, cum ar fi Italia, Olanda și Regatul Unit, au, de asemenea, legături comerciale strânse cu Republica Populară Chineză.
Între timp, președintele Donald Trump s-a oferit să vândă avioane F-35 prim-ministrului indian Narendra Modi în timpul vizitei acestuia la Washington în februarie. India are, de asemenea, legături diplomatice strânse cu Rusia și Iran, dar nimeni nu susține că New Delhi – deținătorul a cel puțin cinci baterii S-400 – ar putea organiza o proiecție privată a JSF pentru Moscova și Teheran.
De ce a achiziționat Turcia sistemele S-400?
Turcia a devenit partener Tier III în proiectul F-35 în 2002, cu aproximativ 10 firme turcești care produceau aproximativ 900 de componente critice pentru aeronavă până la sfârșitul anilor 2010. Când Turcia și-a anunțat intenția de a achiziționa sisteme de apărare aeriană S-400 din Rusia în 2017, iar Rusia a livrat sistemele doi ani mai târziu, Congresul SUA a forțat administrația Trump să plaseze Ankara sub sancțiuni CAATSA și a exclus-o din programul F-35.
Achiziționarea de către Turcia a unui sistem avansat de apărare aeriană nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Încă de la primul război din Golf (1990-1991), Turcia și-a semnalat intenția de a achiziționa sisteme de apărare aeriană de înaltă altitudine și rază lungă de acțiune – fie Patriots din SUA, fie SAMP/T din Europa – dar fără prea mult succes sau condiții avantajoase din partea aliaților săi. Dimpotrivă, în timpul uneia dintre cele mai critice faze ale războiului civil sirian în 2015, aliații NATO, cum ar fi SUA, Germania și Olanda, și-au retras bateriile Patriot din sudul Turciei, ceea ce a sporit sentimentul de vulnerabilitate al Ankarei.
În aceeași perioadă, China a oferit sistemul său HQ-9 (aka FD-2000) Turciei, promițând producție comună și alte compensații industriale, deși acel acord nu s-a materializat niciodată. Apoi, Turcia a suferit o tentativă de lovitură de stat sângeroasă în iulie 2016, în care avioanele F-16 au bombardat locații critice. Incapabilă să obțină baterii Patriot rapid, Ankara s-a orientat spre Moscova pentru a-și satisface nevoile.
Deși Rusia nu a oferit compensații și producție comună, a oferit condiții de credit avantajoase care nu au pus o povară majoră pe bugetul de apărare turcesc. Și, deși Turcia a prevăzut achiziționarea mai multor baterii S-400, evenimentele din Siria în 2020 și Ucraina în 2022 au făcut ca aceasta să achiziționeze o singură baterie, care este inactivă și se află într-un depozit.
Evenimentele recente din Ucraina au dovedit că Ankara avea dreptate – că cel puțin unele compensații industriale pentru producerea de rachete și piese de schimb în alte țări aliate sunt o idee inteligentă, având în vedere limitele bazei industriale de apărare occidentale. Din fericire, membrii NATO s-au angajat să-și majoreze bugetele de apărare la summitul de luna trecută de la Haga. Complexul militaro-industrial inovator al Turciei poate ajuta aliații să umple golurile de producție pentru a ajunge din urmă Moscova și Beijingul.
S-400, spionul care iubește F-35?
Când vine vorba de afirmația că S-400 ar putea fi folosit pentru a obține secretele F-35, avem vești proaste pentru Bowman și Ciddi: acest lucru s-a întâmplat deja, iar Statele Unite, Israel și câțiva aliați NATO sunt de vină – cel puțin în măsura în care cineva ar putea fi învinuit.
Sistemele rusești S-400 din exclava Kaliningrad au avut numeroase ocazii să observe avioanele F-35B ale Italiei zburând în misiuni de patrulare deasupra Balticii timp de luni de zile. Între timp, Israelul și-a operat F-35I „Adir” deasupra cerului sirian în anii 2010 și începutul anilor 2020, când Rusia avea S-400 în acel teatru.
Pentru a evita dezvăluirea adevăratelor capacități stealth ale F-35 în timpul operațiunilor pe timp de pace, fără a compromite secțiunea transversală radar reală, aeronava este integrată cu „lentile Luneburg” și manipulare digitală a semnăturii. Nu există niciun motiv pentru care Turcia să nu poată folosi mijloace similare cu avioanele sale F-35.
Un aspect conex din articolul Bowman-Ciddi a fost rezistența Turciei la apelurile aliaților săi de a ceda sistemele sale S-400 Ucrainei. Nu numai că acesta este un afront adus suveranității turce, dar ar pune, de asemenea, Turcia în încălcarea acordului său cu Rusia, punând posibil Ankara în vizorul Moscovei, complicând în același timp încercările turcești de a media o încetare a focului în Ucraina în tandem cu Statele Unite.
În orice caz, Turcia a promis aliaților săi NATO că, dacă ar folosi vreodată sistemul S-400, acesta ar fi într-o capacitate „independentă”, fără a se conecta la imaginea de apărare aeriană a NATO.
Vestea bună pentru toate părțile implicate este că industriile de apărare ale Turciei, aflate în creștere rapidă, rezolvă dilema S-400 chiar în timp ce vorbim. Ankara a acordat prioritate dezvoltării și construirii Steel Dome, sistemul său multistratificat, integrat de apărare aeriană și antirachetă, care se așteaptă să devină complet operațional la începutul anilor 2030. Până când Ankara va avea zeci de baterii indigene Hisar și Siper de apărare aeriană și antirachetă de rază medie și lungă, de înaltă altitudine, sistemul S-400 deținut de Turcia se va alătura probabil unui muzeu.
Includerea Turciei în programul F-35 servește intereselor strategice ale NATO. Fiind unul dintre membrii cei mai importanți ai alianței din punct de vedere geografic și militar, o forță aeriană turcă puternică și interoperabilă îmbunătățește stabilitatea regională. În ciuda faptului că s-a confruntat cu diverse tipuri de embargouri și sancțiuni din partea aliaților săi de-a lungul deceniilor, Turcia a rămas un membru angajat al NATO.
Fiecare partener din programul F-35 știe că companiile turcești livrează la timp, în buget și cu precizie. Reintegrarea Turciei în programul JSF ar reduce costurile generale, ar crește calitatea și ar elibera resurse pentru alte sisteme. Aceasta este o afacere bună pentru SUA și NATO.
Administratie
Păulești se transformă: Primarul Tudor Sandu prezintă un Bilanț robust de un an, intre provocări și realizări concrete
Administratie
Păulești, în siguranță pentru iarnă: Primarul Tudor Sandu, un apel la prevenție pentru protejarea fiecărei familii
Administratie
Aer curat pentru Prahova: Președintele Virgiliu-Daniel Nanu, lider în lupta pentru sănătate și transparență!
Prahova merită să respire curat, iar acest deziderat devine o realitate palpabilă sub viziunea și determinarea Președintelui Consiliului Județean, Virgiliu-Daniel Nanu. Într-un efort continuu de a îmbunătăți calitatea vieții prahovenilor, leadershipul județului se angajează ferm în implementarea unui sistem de monitorizare a calității aerului modern, eficient și, mai ales, transparent.
Un angajament neclintit pentru sănătate: Președintele Nanu la dezbaterea cheie
Sănătatea publică și confortul cetățenilor sunt priorități absolute, iar Președintele Virgiliu-Daniel Nanu demonstrează acest lucru prin implicare directă. Ziua de ieri a marcat un moment important, prin participarea sa activă la dezbaterea publică organizată la Hotel Central din Ploiești, dedicată problematicii poluării olfactive. Acest subiect, de interes major pentru locuitorii municipiului și ai întregului județ, a găsit în Președintele Nanu o voce fermă și un susținător al soluțiilor concrete.
Viziunea viitorului: Un sistem de monitorizare inteligent și accesibil
În cadrul întâlnirii, Președintele Consiliului Județean Prahova a prezentat o viziune clară și strategică: necesitatea implementării unui sistem modern, precis și integrat de monitorizare a calității aerului. Un sistem capabil să identifice, în timp real, sursele care generează disconfortul olfactiv și să ofere o imagine fidelă a situației. „Deciziile administrative trebuie să fie fundamentate pe date corecte, verificabile și actualizate permanent,” a subliniat Nanu, evidențiind importanța unei abordări bazate pe știință și fapte concrete.
Transparență totală: Informațiile, la indemâna fiecărui cetățean
Un alt pilon central al strategiei sale este transparența totală. Virgiliu-Daniel Nanu a cerut, cu insistență, ca informațiile privind calitatea aerului să fie publicate într-un mod accesibil și ușor de urmărit de către cetățeni. Această măsură nu doar că sporește încrederea publicului, dar permite comunității să evalueze în mod direct eficiența măsurilor aplicate. O comunitate informată este o comunitate puternică, capabilă să participe activ la procesul de îmbunătățire a mediului.
Sinergie instituțională: Fără transfer de responsabilitate, doar soluții!
Conștient de complexitatea provocărilor de mediu, Președintele Nanu a reiterat importanța unei coordonări instituționale reale. „Este crucial să eliminăm orice transfer de responsabilitate între autorități,” a declarat el, pledând pentru proceduri clare, reacții rapide și intervenții bine documentate în gestionarea problemelor de mediu. Această abordare fermă asigură o colaborare eficientă între toate instituțiile implicate, transformând obstacolele în oportunități de acțiune coordonată.
Consiliul Județean Prahova, sub conducerea dinamică a Președintelui Virgiliu-Daniel Nanu, își reafirmă angajamentul de a sprijini implementarea unui sistem eficient și modern pentru monitorizarea calității aerului. Obiectivul final este clar: protejarea sănătății și asigurarea confortului prahovenilor, construind împreună un viitor în care aerul curat nu este doar un deziderat, ci o realitate palpabilă. Prahova merge înainte, spre un mediu mai sănătos și mai curat, ghidată de o viziune strategică și un leadership dedicat.
-
Exclusivacum 5 zileSINAIA, MONARHIA ABSOLUTĂ MARCA OPREA: Sora „impăratului” cade în cap, Prefectul se „trezește” la Parchet, iar PNL Prahova fierbe în suc propriu!
-
Exclusivacum 2 zileCircul macabru al absurdității la Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, iar adevărul e declarat „delict”! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 5 zileLegea pumnului în gură la SAS: Cum a devenit „vagabond” un delict de 20% din salariu, sub privirea ironică a manualului de Mobbing al MAI! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 16 oreIPJ Prahova: Circul ielelor, trompeților și „ofițerilor” reciclați! Balul mascat al incompetenței atinge noi culmi de patos!
-
Exclusivacum 4 zilePrahova, tărâmul reîncarnării: „Metoda Portocală” revine, dar acum e sub licență politică!
-
Featuredacum 5 zileScandal de proporții la vârful Poliției Române: Sindicatul Diamantul cere DNA să ancheteze o mușamalizare de patru ani
-
Exclusivacum 5 zileCIRCUL JUSTIȚIEI ROMÂNE: Dosarul POP IONUȚ-COSTIN, RECLASAT LA CATEGORIA „PROBLEME REZOLVATE… DE NOI” – CHIAR ȘI CU INSTANȚA LA UȘĂ!
-
Exclusivacum 5 zileJustiția Română: Spectacolul absurd continuă! Procuratura clasează, justificând incălcări flagrante! moștenitorii, nu morții, plătesc biletul!



