Emil Păscuț, reprezentant al Sindicatului Diamantul, trage un semnal de alarmă asupra unei realități îngrijorătoare din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (MAI): funcționarea într-o bulă juridică distinctă, unde regulile și interpretările par să provină dintr-un alt univers al dreptului. Cum s-a ajuns la această situație și care sunt implicațiile?

Factorii care au contribuit la crearea „bulei juridice” în MAI

Moștenirea autoritară și cultura organizațională militarizată

MAI pare să fi conservat o cultură instituțională în care ordinea ierarhică și „eficiența operațională” primează în fața respectării stricte a legii. Obediența față de superiori este adesea mai apreciată decât competența juridică, iar tradițiile interne au mai multă greutate decât evoluțiile jurisprudențiale.

Izolarea de sistemul juridic general

MAI s-a dezvoltat ca un sistem închis, interpretând normele proprii în afara contextului juridic larg și rezistând la influența principiilor din dreptul administrativ. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) pentru funcționarii civili este adesea considerată „neaplicabilă”.

Lipsa formării juridice specializate

Personalul responsabil cu cercetările disciplinare se confruntă cu dificultăți în a distinge între procedura operațională și cea disciplinară, confundă rapiditatea cu legalitatea și nu este familiarizat cu evoluțiile jurisprudențiale. Promovarea în funcții de conducere se bazează adesea pe relații de încredere personală, nu pe competență.

Manifestările „bulei juridice” în procedura disciplinară

Un vocabular distorsionat

În „dicționarul MAI”, termenii capătă sensuri diferite. „Audierea” devine o simplă citire a unui raport scris, „cercetarea” se reduce la colectarea de semnături, „proba” este orice document care confirmă poziția ierarhică, iar „obiectivitatea” este echivalentă cu punctul de vedere al șefului.

Logica inversată

În timp ce, în mod normal, procedura servește la aflarea adevărului, în „lumea MAI” ea este utilizată pentru a confirma o decizie deja luată. Audierea este eliminată, fiind înlocuită cu întocmirea unui raport scris.

Rezistența la schimbare

MAI a dezvoltat „anticorpi instituționali” împotriva modernizării, minimalizând importanța hotărârilor ICCJ și considerând garanțiile procedurale ca simple „formalități birocratice”.

Factori psihologici și sociologici

Sindromul „excepționalității”

MAI s-a autoconvins că „misiunea specială”, „urgența operațională” și „specificul muncii” justifică proceduri diferite și ocolirea garanțiilor legale.

Cultul „șefului care știe totul”

Ierarhia a devenit sursa adevărului, părerea superiorului ținând loc de cercetare și probe. „Loialitatea” este mai valoroasă decât obiectivitatea, iar obediența funcționează ca un sistem informal de evaluare și promovare.

Evitarea responsabilității și cultura mediocrității

Procedurile simplificate permit transferarea responsabilității către cel cercetat și evitarea deciziilor complexe de evaluare a probelor.

Consecințele acestei separări artificiale

Deteriorarea profesionalismului juridic

Personalul MAI nu mai înțelege principiile procedurale fundamentale, pierde capacitatea de evaluare obiectivă a probelor și se instalează o falsă siguranță procedurală.

Vulnerabilitatea sistemică

Sancțiunile devin contestabile în instanță, se multiplică procesele și contestațiile, se erodează credibilitatea instituțională și se creează precedente negative.

Perpetuarea prin „învățarea greșită”

Generațiile succesive de personal MAI învață procedurile viciate ca fiind „normale”, transmit cunoștințele greșite mai departe și rezistă la corectarea erorilor.

„Un alt dicționar juridic”

MAI a dezvoltat un vocabular propriu, în care cuvintele au semnificații diferite față de dreptul general, conceptele procedurale sunt reinterpretate arbitrar, iar principiile juridice sunt adaptate „nevoilor operaționale”.

Implicatiile audierii

Audierea servește persoanei audiate pentru apărare, dar atunci când politistul anchetat trebuie să scrie, scrisul devine o activitate suplimentară care împiedică concentrarea totală asupra apărării, compromițând substanțial exercitarea dreptului la apărare.

Necesitatea reformării practicilor disciplinare

Alinierea la standardele juridice este esențială. MAI trebuie să își alinieze practicile disciplinare la principiile stabilite de jurisprudența ICCJ, la standardele procedurale din legislația generală și la garanțiile prevăzute în Legea 360/2002.

Reintegrarea în sistemul juridic normal necesită nu doar schimbarea procedurilor, ci recondiționarea unei întregi mentalități instituționale care a evoluat timp de decenii în izolare față de standardele juridice generale.

Emil Păscuț concluzionează că reforma sistemului disciplinar din MAI este o necesitate dictată de principiile fundamentale ale dreptului administrativ și de imperativul egalității tuturor funcționarilor publici în fața legii. (Cerasela N.).