Pregătiți-vă pentru o poveste desprinsă parcă dintr-un film prost, dar care, din păcate, este cruda realitate din inima Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Constanța! Sindicatul Europol trage semnalul de alarmă, denunțând un dublu standard atât de grosolan încât ar putea rupe orice balanță a justiției. Sub bagheta „măiastră” a împuternicitului inspector-șef, chestorul Mototolea, Poliția Constanța s-a transformat într-o veritabilă fabrică de abateri disciplinare… dar numai pentru „pleavă”!

Dictatura arbitrariului: Vânătoarea de vrajitoare a lui Mototolea

De când Mototolea a urcat pe tron, IPJ Constanța a devenit un teren minat pentru agenții și ofițerii de execuție. Zeci de cercetări disciplinare au fost declanșate pentru motive atât de puerile și ridicole, încât te întrebi dacă nu cumva scopul real e să se distreze șefimea pe seama subalternilor. Nu, scopul e mult mai sinistru, avertizează Europol: intimidare pură, control dictatorial și hărțuirea nemiloasă a oricărui polițist care îndrăznește să gândească sau, Doamne ferește, să critice sistemul!

Colegi terorizați sunt cercetați pentru că nu au răspuns „în termene scurte”, stabilite arbitrar de șefi, deși se încadrau perfect în termenul legal de 30 de zile. Alții, că au avut tupeul să se odihnească în timpul liber sau pentru că n-au amendat la foc automat, ci au avut decența să aprecieze, justificat, că o amendă nu se impunea. Halal rigurozitate, domnule chestor! Sau e doar o metodă eficientă de a scurge vlaga din coloana vertebrală a subalternilor?

Cazul „semnăturii fantomă”: O lecție de impunitate pentru doamna director

Dar, stai să vezi apogeul cinismului! Pentru a demasca pretinsa „rigurozitate”, Sindicatul Europol a testat sistemul. Au formulat o sesizare împotriva celei mai unice, dar și mai inutile, funcții din Poliția Română: directorul administrativ, comisar-șef de poliție Carmen Șerbănescu. O poziție fantomă, fără nicio legătură cu munca reală de poliție, inventată parcă pentru a justifica un salariu și a oferi o umbrelă protectoare.

Și ce-au descoperit? Că stimabila doamnă Șerbănescu, un veritabil expert în birocrație „creativă”, semna documente „cu bețișorul”! Adică, fără să-și menționeze gradul, numele sau funcția. O capodoperă de analfabetism birocratic, o batjocură la adresa normelor elementare (OMAI nr. 118/2021) pe care sute de polițiști „mici” le încalcă și sunt aspru sancționați.

Legea pentru fraieri: Cum este spălată rufele murdare de la vârf

Ce s-a întâmplat când conducerea Poliției Române a fost sesizată de Europol? S-a declanșat o anchetă riguroasă, nu? Hahaha! O glumă bună! Legea (art. 6 alin. (3) din HG nr. 725/2015) îl OBLIGA pe șeful Poliției Române să demareze cercetarea prealabilă. Dar, surpriză! Legea e pentru proști! Doamna director a fost doar „responsabilizată”! Adică i s-a șoptit: „Semnează corect pe viitor, draga mea, că ne facem de râs!”. Nicio cercetare, nicio consecință, nicio scuză!

Același Cod Penal al „semnăturii cu bețișorul” care aruncă în cercetare disciplinară sute de agenți, devine o simplă „recomandare” pentru un șef cu stele pe umăr. Aceeași doamnă Carmen Șerbănescu este și cea care, cu o aroganță demnă de o dictatoare, a declarat că instituția nu este obligată să asigure apă curentă și dușuri pentru polițiștii care se antrenează. Deci, după ce transpiră la pregătirea fizică obligatorie, ca niște vite, trebuie să se ducă direct în stradă, în uniformă, mirosind a transpirație. Igiena, o altă normă pentru fraieri, se pare!

Controlul Intern: Fantoma care albește infractorii cu stea

Această poveste e dovada irefutabilă că normele disciplinare sunt un instrument de control și de intimidare, aplicat exclusiv „celor mici”. Când greșesc șefii, nu numai că nu suportă consecințe, dar nici măcar nu fac obiectul unei simple cercetări.

Și cine e „eroul” care face posibilă această mascaradă? Direcția Control Intern, condusă de comisarul-șef Ionică Iulian! Un „maestru” al spălării rufelor murdare, care, culmea, a fost prins băut la volan și n-a fost cercetat disciplinar! O veritabilă garanție a impunității pentru protejații sistemului. El este albul de rufe al șefimii, cel care șterge cu buretele orice pată de corupție sau incompetență de la vârful ierarhiei.

În fața acestei farse sinistre, Sindicatul Europol nu a stat cu mâinile în sân. A sesizat conducerea MAI, sperând, probabil, la o minune. Că poate, undeva, pe la București, se mai găsește o brumă de justiție și cineva va observa cum șeful Poliției Române și-a încălcat obligația legală, acoperind o situație abuzivă. Poate se va observa și tratamentul diferențiat, demn de un regim totalitar, aplicat polițiștilor de rând față de „luminile” cu funcții de conducere.

Până atunci, la Constanța, legea pare să aibă ochelari de cal, văzând doar în jos, niciodată în sus! (Sava N.).

Ploiești, orașul contrariilor: „Il Capo” face evaziune, justiția se trezește! (apartamentele-fantomă mai așteaptă)

Ploiești, orașul unde „șotronul” judiciar e sport național și „Il Capo” se dă cu BMW-ul nou, are parte de un nou spectacol de proporții. Exact când credeam că am văzut totul în saga White Tower & City Gate, justiția, renumită pentru viteza sa de melc pe autostradă, ne surprinde cu o nouă „piesă” în distribuția deja celebră a corupției și șmecheriei!

„Bolidul” fiscal la „fond”: S-a dovedit că nici fiscul Nu e chior!

Ați crezut că doar „fraierii” de cumpărători de apartamente sunt buni de „muls”? Ei bine, un document nou-nouț, înregistrat la Curreq ds Apel Ploiesti chiar pe 29.01.2026, demonstrează că și statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice – ANAF Prahova, are pretenții! Cu numărul unic 83/42/2026, dosarul proaspăt deschis îl are pe nimeni altul decât pe Vlad Nichita, celebrul „Il Capo” al escrocheriilor imobiliare din Ploiești (așa cum l-au supranumit investigațiile Incisiv de Prahova), în calitate de… inculpat.

Și ce minune! Obiectul dosarului? „Infracțiuni de evaziune fiscală” (Legea nr. 241/2005). Și, surpriză de proporții, stadiul procesual e direct la „cqmera preliminara”. Adică, nu se mai joacă „șotron”, nu se mai invocă „excepții și măsuri” la nesfârșit (ca în cazul dosarului mamut 429/42/2025/a1, unde Camera Preliminară bifează al șaptelea termen degeaba, după cum arată articolele noastre), ci se trece direct la fapte! E clar: când vine vorba de banii statului, Justiția pare că își pune ochelarii de viteză și uită de eternul ei „nu e gata, mai așteptați!”.

„Il Capo” la răscruce: Între luxul evazionist și pușcăria fiscală!

După ce în ultimele luni „Il Capo” și-a etalat bolizii de lux – un BMW electric nou-nouț pentru el și un BMW X3 pentru fosta soție, Elena Nichita, patroana de la Fasty Tasty SRL (detalii Incisiv de Prahova) – se pare că Fiscul a zis „STOP JOC!”. Să ne amintim de scenele demne de filme de acțiune când avocatul era „împachetat” din bolidul său la Vama Albița, încercând să se evapore în Republica Moldova . Sau de stilul său de viață opulent, cu cazinouri și întâlniri cu „importante persoane din peisajul autohton” ploiestean, în timp ce sute de pagubiți din White Tower și City Gate rămâneau cu ochii-n soare și buzunarele goale.

„Il Capo” și fisc-ul: Când evaziunea intâlnește ghișeul (și justiția incepe să numere)!

Acum, întrebarea de pe buzele tuturor nu mai este „de unde atâta banet?”, ci „va reuși oare să păcălească și Fiscul, așa cum a păcălit miile de oameni din Ploiești?”. Se pare că protecția politică și „polițiștii corupți din IPJ Prahova”, menționați în trecut , nu se aplică și când vine vorba de taxele statului. De la „cu bani și influență poți face orișice în Republica Ploiești”, la „cu bani și influență mai faci, dar plătești și tu, ca restul lumii!”

De la „Republica Ploiești” la „reparații fiscale”: Când statul iși vrea partea!

Până acum, „Il Capo” (și gașca sa formată din Mihai Lupu, Daniel Ștefănescu, Marioara Lupu și mulți alții) a fost acuzat că a lăsat în urmă un dezastru financiar de peste 8,7 milioane de euro, cu apartamente vândute de 2-3 chiar și 4-5 ori . Sute de familii s-au sacrificat muncind peste hotare, doar pentru a-și vedea visurile transformate în „stână fără stăpân” (City Gate) sau în „bombe cu ceas” fără autorizație ISU (White Tower).

Dar, în acest nou dosar, pe lista victimelor se adaugă, oficial, Ministerul Finanțelor Publice. Ironia e cruntă: în timp ce dosarele de înșelăciune se târăsc prin Camera Preliminară, riscând să ajungă la prescripție, statul, care a părut atât de „orbit” la suferința cetățenilor, își arată acum colții când vine vorba de propriile buzunare. Poate că e nevoie ca ANAF să devină „parte civilă” pentru ca Justiția să funcționeze la turație maximă?

Ploiești, capitala paradoxurilor: Când justiția iși face selfie cu evaziunea!

„Poligonul imobiliar” din Prahova, cu blocurile-fantomă și apartamentele dublu vândute, pare să aibă o nouă atracție: dosarul de evaziune fiscală al lui „Il Capo”. Ceea ce Incisiv de Prahova a dezvăluit constant, în ciuda „presiunilor și șantajului”, se concretizează, dar nu neapărat în sensul pe care și-l doreau pagubiții. Aceștia cer celeritate, judecători „care să nu fie depășiți” și sancționarea abuzului de drept procedural.

Dar, până una-alta, în „Republica Ploiești”, pare că justiția are două viteze (aici): una pentru „fraieri” (aici) și alta, turbo, când statul își simte buzunarele mai ușoare.

Sperăm ca acest nou dosar să nu fie doar o altă „fumigenă procedurală”, ci un semnal că justiția, chiar și cea fiscală, poate să funcționeze.

Până atunci, „Il Capo” continuă să se plimbe, iar Ploieștiul rămâne capitala paradoxurilor, unde mafia a devenit sistem, iar sistemul… ei bine, cine știe ce o mai inventa! Vom reveni, cu siguranță, pentru că acest serial e departe de final! (Cristina T.).