Exclusiv
Bombele din ancheta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti/Ziaristul STAVRI CATALIN , zis PESTE, un pseudo ziarist dar dovedit narcoman, santajist si spagar este in „corzi”(III)
BOMBA BOMBELOR: GRUPAREA A PREJUDICAIT PROCURORI, JUDECATORI, AVOCATI SI OFITERI DIN JUDETUL PRAHOVA
Ce se întâmplă atunci când explodează o bombă nucleară? Vin colindatorii…si sechestre la averile ILICITE!
Stavri a consumat cannabis pe paine, potrivit rechizitoriului si propriei sale declaratii. Ne mai mira de ce a ajuns in halul asta edilul Andrei Volosevici?
Va dezvaluiam ca, cercetarea s-a efectuat de politsiti din IPJ Dambovita deoarece existau suspiciuni rezonabile ca eterna coruptie bantuie pe holurile IPJ Prahova.Iata ca, sub protectia lui Ginel Preda gruparea de criminalitate economico-financiara organizata a fost luata pe nepregatite.
In plina perchezitie si stupoare/degringolada, aceasta grupare de crima organizata au confundat procurorul de caz si au angajat interpusi care au mers la un procuror tot cu numele de M….dar ca si cel din acest caz acesta este „intrasigent”, „incomod” si „incisiv”, fiind „incisiv” procurorul la care au ajuns este greu de „cumparat” – (ambii) sunt greu de „cumparat/influentat”! Procurorul la care au ajuns aceasta grupare de crima organizata este la ICCJ. Asta da, dovada de panica totala.
Ce v-am dezvaluit in avans, a fost ca, procurorii verifica implicarea sotiei edilului in aceasta „afacere” al „scandalului imobiliar al deceniului” si fac anumite corelatii intre prezenta sotiei mentionate, data in care a venit la „negocieri/spaga” cu alte acte ale sotiei „ziaristului santajist si spagar”. Vom reveni cu dezvaluiri incendiare, cu mentiunea pentru aceasta grupare de crima organizata: „A VORBIT”!!!!! TOT!
Noi am precizat ca o sa dovedim cu acte si inregistrari audio ca este implicat si beneficiar DIRECT chiar primarul Andrei Volosevici!
Boși, locotenenți, soldați:
Mafia din interiorul Poliției Române, filiala Prahova . Poluarea și corupția au fost mereu în topul problemelor din Prahova; de ce ar face excepție de la regula asta oamenii legii din județ. Beneficiind de protecție la cel mai înalt nivel, inspectorul general adjunct al Poliției Române, Eduard Mirițescu, a pus la punct in Prahova o structură de crimă organizată operând chiar în cadrul poliției. Increngătura mafiotă include polițiști de toate gradele, oameni politici, un jurnalist specializat pe șantaje, ocupând funcția informală de hoț-șef peste infractorii mărunți dintr-o zonă a județului.
O mana spala pe alta, una sare in ajutorul alteia si invers, dezvaluiam in episodul anterior. Daca gruparea de criminalitate economico-financiara organizata fura din bani publici prin santaje si amenintari fiind ocrotita de politistii corupti, de ce protectorii acestei grupari sa nu fure din bani publici, chiar de la si din interiorul IPJ Prahova?
Pana atunci, va dezvaluim a treia bomba din acest dosar:
Printre cei prejudiciati/furati ca in codru de aceasta grupare de criminalitate economico-financiar organizata protejata de chestorul Eduard Miritescu si chestorul Ginel Preda (sifonul gastii) se regasesc JUDECATORI, PROCURORI, AVOCATI SI OFITERI din SERVICIILE SECRETE din Prahova care pana acum nu au avut curajul sa vorbeasca sau sa depuna plangere, de jena.Procurorii de caz s-au luat cu mainile de par, la propriu dupa ce, in ultimele zile au curs plangerile si din partea acestora! Astfel, se impune un sechestru asigurator URGENT asupra bunurilor acestor infractori narcomani pana sa fuga in SUA, pentru ca cetatenii de buna credinta sa isi mai popata recupera din prejudicii.
In fapt, cum s-a intmplat totul?
Dezvoltatorul imobiliar a inaugurat un bloc pe strada Marasesti, dar au vandut mai multe apartamente decat detineau. Pentru a le inchide „gura” le-au promis ca vor obtine apartamente in blocurile viitoare construite. Astfel, s-a trecut la schimbarea destinatiei ilegale a unui bloc din bloc de birouri in bloc de locuinte. Dar, au venit cei din gruparea de criminalitate financiar organizata si nu s-au saturat sa il „ciuguleasca” pe dezvoltator, acesta fiind nevoit sa vanda din nou mai multe apartamente decat avea blocul. Ulterior, aceeasi grupare de criminalitate financiar organizata l-au mai „ciugulit” de astfel de spagi, prin metodele consacrate despre care va dezvaluim de cca 3 ani de zile.
Astfel, printre politicienii din Prahova se regasesc apartamente din aceste blocuri in defavoarea celor de buna credinta. Mai mult, apartamente din aceste blocuri se „regasesc” pe la Juridic de prin Primaria Ploiesti, pe la biroul unde lucreaza si da avize sora chestorului Eduard Miritescu, etc.
In nebunia si marirea lor au sperat ca acesi judecatori, procurori, avocati si ofiteri din servicii sa le fie rusine sa isi ceara drepturile, ca au fost pacaliti de aceasta grupare de crima organizata.
Remember:
De unde a pornit totul, narcomanul a fost „scapat” de Miritescu si Ginel, pe urma caracatita s-a ajutat reciproc, cand unii, cand altii s-au santajat, pe rand, dependenta a adus dezastrul pentru Prahova si oamenii de afaceri din acest judet:
In Prahova exista un jurnalist, pe numele lui STAVRI CATALIN , zis PESTE, in varsta de 28 de ani, care a fost implicat intr-un dosar penal.
Ancheta noastra are la baza rechizitoriul din dosarul nr. 85/D/P/2005, din 08.05.2006, in care STAVRI CATALIN, zis PESTE a fost parte ca si consumator de droguri, alaturi de prietena sa de la acea vreme. In afara de numele intregral al jurnalistului vom da publicitatii doar initialele celor care au fost parte in dosar, pentru ca nu ei fac obiectul acestui material jurnalistic.
Persoanele sunt urmatoarele:
Inculpati
P.A., cercetat in stare de arest preventiv, pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 2 alin 1 si art. 4 alin1 si art. 5 din Legea 143/2000
T.I.R., cercetat in stare de arest preventiv pentru savarsirea infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 2 alin 1 si art 4 alin 1 din Legea 143/ 2000
Invinuiti
S.M.S.
P.V.C.- ambii cercetati pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 2 alin. 1,2 din Legea 143/ 2000
STAVRI CATALIN
S.L.E.- ambii cercetati pentru savarsirea infractiunii prevazuta si pedepsita de art 4 alin. Din Legea 143/2000
Legenda
Legea nr 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
Art. 1
In prezenta lege termenii si expresiile de mai jos au urmatorul inteles:
- a) substante aflate sub control national – drogurile si precursorii inscrisi in tabelele-anexa nr. I-IV care fac parte integranta din prezenta lege; tabelele pot fi modificate prin ordonanta de urgenta a Guvernului, prin inscrierea unei noi plante sau substante, prin radierea unei plante sau substante ori prin transferarea acestora dintr-un tabel in altul, la propunerea ministrului sanatatii;
- b) droguri – plantele si substantele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care contin asemenea plante si substante, inscrise in tabelele nr. I-III;
- c) droguri de mare risc – drogurile inscrise in tabelele nr. I si II;
- d) droguri de risc – drogurile inscrise in tabelul nr. III;
- e) precursori – substantele utilizate frecvent in fabricarea drogurilor, inscrise in tabelul nr. IV;
- f) inhalanti chimici toxici – substantele stabilite ca atare prin ordin al ministrului sanatatii;
- g) consum ilicit de droguri – consumul de droguri aflate sub control national, fara prescriptie medicala;
- h) toxicoman – persoana care se afla in stare de dependenta fizica si/sau psihica cauzata de consumul de droguri, constatata de una dintre unitatile sanitare stabilite in acest sens de Ministerul Sanatatii;
- i) cura de dezintoxicare si supravegherea medicala – masurile ce pot fi luate pentru inlaturarea dependentei fizice si/sau psihice fata de droguri;
- j) livrarea supravegheata – metoda folosita de institutiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea si sub controlul procurorului, care consta in permiterea trecerii sau circulatiei pe teritoriul tarii de droguri ori precursori, suspecti de a fi expediati ilegal, sau de substante care au inlocuit drogurile ori precursorii, in scopul descoperirii activitatilor infractionale si al identificarii persoanelor implicate in aceste activitati;
- k) investigatori acoperiti– politisti special desemnati sa efectueze, cu autorizarea procurorului, investigatii in vederea strangerii datelor privind existenta infractiunii si identificarea faptuitorilor si acte premergatoare, sub o alta identitate decat cea reala, atribuita pentru o perioada determinata.
Art. 2
(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea in vanzare, vanzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpararea, detinerea ori alte operatiuni privind circulatia drogurilor de risc, fara drept, se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 4
Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpararea sau detinerea de droguri pentru consum propriu, fara drept, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 5 ani.
Art. 5
Punerea la dispozitie, cu stiinta, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinte sau a oricarui alt loc amenajat, in care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit in asemenea locuri se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
Firul evenimentelor
Actiunea porneste in iunie 2005, cand un individ ( O.C) arestat in alta cauza, a sesizat organele de politie cu faptul ca T.I.R. in perioada 2003- 2004, impreuna cu sora sa si I.L.D ar fi consumat si comercializat droguri de risc si mare risc( cannabis si ectasy) pe raza municipiului Campina, pe care le procura prin intermediul lui S.M.S.
In luna octombrie 2005, T.I.R. a aflat de la prietenul sau P.A, ca acesta din urma ar fi procurat cannabis, motiv pentru care, pentru a testa calitatea drogului s-a deplasat in Ploiesti, unde P.A locuia fara forme legale si au consumat impreuna cannabis folosind o pipa confectionata artizanal de P.A.( aceeasi pipa pe care si STAVRI CATALIN, zis PESTE a folosit-o pe 24.11.2005, dupa cum veti vedea).
Odata cu aceasta sesizare a lui O.C, actiunea politistilor de la Biroul de Combatere a Crimei Organizate( BCCO) s-a pus in miscare si primul pas a fost ascultarea/ inregistrarea convorbirilor telefonice, pe baza autorizatiei nr. 2(23), din 06.11.2005, eliberata de Tribunalul Prahova in dosarul 8/PI/2005, asa cum se regaseste la fila 150- 154 din dosar.
In paralel, asa cum reiese din rechizitoriu, a fost interceptat si inregistrat telefonul inculpatului P.A., in baza autorizatiei nr. 42/ 27.11.2005, eliberata de Tribunalul Prahova
In dosarul 11/PI/2005, conform filei 217-230.
Atat dosarul lui T.I.R. cat si cel al lui P.A. au fost conexate intr-unul singur, respectiv 85/D/P/2005, din care va relatam faptele. Din iunie pana in octombrie lucrurile s-au miscat cu rapiditate, iar printre inculpatii si invinuitii invocati a fost infiltrat si un investigator acoperit, caruia o sa ii citam doar initialele din dosar, adica T.M. Astfel, tot ce se intampla era sub control, in primul rand prin implementarea investigatorului acoperit in grupul infractional si in al doilea rand prin ascultarea/ inregistrarea convorbirilor telefonice.
Un grup infractional in care „nimereste” si Stavri
Pentru ca, asa cum spuneam, BCCO avea totul sub control, orice aparitie in acel grup era stiuta in timp util si real. In baza interceptarilor telefonice s-a aflat ca in data de 24.11.2005 “ la domiciliul lui P.A. ( n.r- din Ploiesti, Soseaua Vestului, nr. 11, Bl. 1, ap. 100) urmeaza a se prezenta doua persoane identificate ca fiind STAVRI CATALIN, zis PESTE si S.L.E. care au solicitat inculpatului sa le ofere spre consum droguri. In seara aceleasi zile, cei doi au patruns in domiciliul inculpatului unde au consumat cannabis, impreuna cu acesta, folosind pipa confectionata artizanal”.
Interceptarea convorbirilor a scos la iveala faptul ca a doua zi, dupa chermeza la care a participat si jurnalistul STAVRI CATALIN, zis PESTE, P.A. urma sa se deplaseze la locuinta parintilor din Campina ca sa distribuie inculpatului T.I.R. o cantitate de droguri. Potrivit planului stabilit in seara de 24 octombrie, a doua zi P.A. s-a deplasat la Campina, doar ca pe drum a fost oprit de o echipa operativa formata din politisti ai BCCO si coordonata de un procuror care, dupa ce s-a legitimat a efectuat o sumara perchezitie corporala si a bagajelor, identificandu-se in geanta sa de umar pipa folosita in noaptea precedenta, la care a participat si STAVRI CATALIN, zis PESTE.
Chiar in aceeasi zi, in baza autorizatiei de perchezitie nr. 27 s-a patruns in imobilul din Soseaua Vestului, unde s-a efectuat o perchezitie ridicandu-se cantitatea de 38 de grame de materie vegetala cu ambalaj, ce se afla pe sifonierul din sufragerie dar si doua felii de paine pe care se afla materie vegetala arsa( fila 238- 254).
Sa vina comanda…Cannabis pe paine pentru jurnalist
Chermeza la care a participat STAVRI CATALIN, zis PESTE si unde s-a consumat cannabis pe paine i-a atras acestuia implicarea activa in dosarul 85/D/P/2005, ca si consumator, asa cum recunoaste in declaratia sa, care se regaseste la fila 83-85. Materia vegetala arsa, de pe cele doua felii de paine a fost supusa unei constatari tehnico- stiintifice la Laboratorul de Analize Fizico- Chimice- Droguri, din cadrul Directiei de Combatere a Criminalitatii Organizate Bucuresti, concluzionandu-se ca materia vegetala arsa cantareste, in sine, 15 grame si contine tetrahidrocannabinol(THC), substanta psihotropa biosintetizata de planta cannabis( fila 268- 271).
Pentru cei care nu stiu, Cannabis sativa contine peste 400 de compusi pe langa substanta psihoactiva, delta-9-tetrahidrocannabinol (THC), o moleculă psihoactivă ce produce senzațiile asociate cu consumul de marijuana si are ca efect principal, tulburarea de memorie. Poate aceasta e cauza care sta la baza povestii induiosatoare pe care STAVRI CATALIN zis PESTE a prezentat-o intr-o conferinta de presa din acea vreme.
Consecintele
Inainte de a va prezenta povestea credem ca este bine sa stiti ce consecinte a avut noaptea de pomina a jurnalistului de investigatii STAVRI CATALIN zis PESTE, atat pentru el cat si pentru ceilalti invinuiti sau inculpati, conform hotararii instantei. Dar nu inainte de a mai cita un pasaj important din rechizitoriu: “ Instanta de judecata urmeaza a se pronunta asupra aplicarii art. 33 lit. a din Codul Penal, privind concursul real de infractiuni, in cazul celor trei acte materiale prin care P.A. a oferit droguri in vederea comercializarii si respectiv consumului propriu inculpatului T.I.R. si invinuitilor Stavri Catalin si S.L.E, precum si in cazul consumului de droguri practicat impreuna cu acestia”. De asemenea, mai este de remarcat ca “ Fapta invinuitilor Stavri Catalin si S.L.E intrunesc elementele constitutive ale infractiunii prevazute si pedepsite de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000. Datorita faptului ca acestia au participat o singura data la consumul de droguri cu inculpatul P.A., neexistand elemente care sa conduca la concluzia ca acestia sunt implicati in traficul de droguri sau ca au si alte acte materiale specifice consumului de droguri, se apreciaza ca fapta lor nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, urmand a se dispune fata de acestia scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei masuri cu caracter administrativ- amenda, in cuantum de 10.000.000 lei pentru fiecare”. In final, asa cum reiese din documentele pe care le am in fata, toti au fost scosi de sub urmarire penala, numai STAVRI CATALIN zis PESTE si prietena sa de la cea vreme au fost doar amendati, fiind scapati de Miritescu si Ginel Preda!.
In concluzie, Stavri a consumat cannabis pe paine, potrivit rechizitoriului si propriei sale declaratii. Desi faptele erau evidente, omu’ a incercat sa arunce pe politistii de la BCCO ca ar avea ceva cu el si ca va declansa un razboi personal cu acestia. Il vom cita mai jos cu franturi rupte dintr-un articol “bomba” scris de mana lui.
Falsa poveste din jurul consumului de droguri
Povestea tesuta de Stavri Catalin a avut un singur cuvant de ordine: DOCUMENTARE. In conferinta de presa, pe care tinut-o dupa ce a achitat amenda administrativa si tot procesul a fost incheiat, a incercat sa ne induioseze pe toti cei prezenti, ca a fost la fata locului in noaptea consumului de droguri, pentru o documentare care avea sa rupa gura targului printr-un articol ulterior. Daca documentare inseamna sa consumi cannabis pe paine, atunci documentare sa fie. Iata scuzele pe care le scrie jurnalistul, in 18.10.2007, in favoarea nevinovatiei lui:
“Acum, vreau sa povestesc pe scurt un fragment din VIATA mea, nu de cand m-am nascut ci de cand am intrat in presa. Bun. Vreau sa mentionez ca asta nu e vaicareala, pur si simplu vreau sa povestesc, hai sa zicem ca simt nevoia. Am crescut fara parinti( asta se leaga oarecum cu legaturile mele cu lumea interlopa) si acum 3 ani, Marin Marian( d’ale lui Mitica) de la TVR 2 a stat la o bere cu mine si cica “m-a citit” si mi-a propus sa lucrez in presa, la un prieten de-al lui, Mihai Nicolae( Misu) de la Viata Prahovei( VP). Victor Preda era redactor sef atunci la VP. Si aici incepe povestea mea ca ziarist…
Eu, care faceam tot felul de combinatii si castigam cam de 6-7 ori salariul de la VP, am acceptat pur si simplu sa muncesc…Ma bucuram ca renuntasem la viata de Golan si castigam multi bani muncind”. De aici incolo vine povestea <<documentarii>>.
“…Ei bine, dupa un articol intitulat ( parca, nu-mi amintesc preabine) <<Canabis pe toate strazile>>, Crima Organizata a trecut la cosit si s-a gandit cum sa ma lege la gura. Sansa lor a venit imediat, dupa ce un fost prieten de-al meu mi-a spus ca-mi da pe tava o retea de traficanti, cu conditia sa ii spun unde gaseste canepa( canabisul). Am acceptat si am demarat o ancheta, martori imi sunt doi politisti ( surse de-ale mele). Problema a intevenit cand seful de la Crima Organizata, comisarul sef Eugen Serghie m-a contactat sa-mi spuna ca nu trebuia sa scriu ce am scris si ca nu exista canepa pe strada. Atunci am comis-o rau de tot, asta pentru ca m-am dus la Podul de Lemn de langa caminul Rafinorilor si am rupt o craca dintr-o planta de canepa si i-am trantit-o pe birou lui Serghie. A luat foc. A mentionat ca poate sa ma aresteze pentru simplul fapt c-am pus mana pe rahatul ala de iarba. Cica asa era legea. Imediat, am fost filat. Mi s-au ascultat telefoanele si asa am ajuns la cel care-mi promisese ca-mi da pe tava reteaua de traficanti”.
Acum poate intelegeti de ce anumiti edili sunt sub influenta drogurilor si de ce acest narcoman apara pe un mascat drogat, caci noi dezvaluim pe probe, nu cum face Pestele si gasca sa de santajisti escroci! Vom reveni cu dezvaluri incendiare din aceasta poveste de SF pentru noi si cetatenii ploiesteni, un adevarat cosmar pentru gruparea de criminalitate economico-financiar organizata coordonata de santajist si de edil.
Ii multumim public, inca o data, „ziaristului” narcoman si spagar, super santajist ca a reusit sa deschida „CUTIA PANDOREI”.(Cristina T.).
Exclusiv
O nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor
De la cod roșu la cod penal
În România, a devenit un ritual aproape liturgic: când un demnitar intră în vizorul justiției, nu-și caută avocat, ci regizor. Nu își pregătește apărarea în fața judecătorului, ci scenariul pentru talk-show. Nu intră în sala de judecată, ci în direct pe Facebook.
Ultimul mare „martir mediatic” intrat pe scenă este Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU). Din postura de simbol național al salvării de vieți, Arafat s-a transformat, peste noapte, în acuzatorul-șef al procurorului militar care îl investighează. Într-o ofensivă fără precedent, acesta aruncă acuzații de „plăsmuire” a competențelor, abuzuri și filaje halucinante, într-un spectacol de auto-victimizare în care justiția e împinsă pe targă direct în sala de reanimare mediatică.
Conform relatărilor HotNews și G4Media (sursa: hotnews.ro, g4media.ro), ceea ce vedem nu mai este doar un conflict procedural, ci o încercare metodică de intimidare a justiției, în văzul tuturor, cu audiență, reclame și like-uri.
Justiția live, cu rating: când Codul de procedură penală devine opțional
Codul de procedură penală are o pretenție absurdă într-o țară îndrăgostită de talk-show-uri: spune clar că urmărirea penală este nepublică (Art. 285 CPP). Adică, mai pe românește, ancheta nu se face la televizor, nici pe Facebook, nici prin comunicate lacrimogene.
Această regulă n-a fost inventată ca să protejeze orgoliul procurorilor, ci pentru a garanta aflarea adevărului, neutralitatea anchetei și șansa ca judecătorul să afle ce s-a întâmplat înainte să afle publicul ce „se simte”.
Raed Arafat a ales însă să opereze după alt protocol: „TV înainte de tribunal”. În loc să-și argumenteze apărarea în fața instanței, a decis să scoată la lumină, selectiv și teatral, detalii tactice din dosar:
- decizii ale judecătorilor,
- măsuri de supraveghere tehnică,
- ridicări de telefoane și echipamente,
- detalii despre filaj, GPS, înregistrări.
Mesajul implicit: „Eu vă spun adevărul înaintea procurorilor și a judecătorilor. Eu sunt transparența, ei sunt întunericul.”
Dilema este simplă și sinistră:
- ori Arafat deține informații obținute la limita legii, pe care le aruncă public pentru a pune presiune pe anchetatori;
- ori folosește arma comunicării publice pentru a decredibiliza ancheta înainte ca aceasta să ajungă în fața unui judecător.
În ambele scenarii, nu avem un demnitar care se apără, ci un demnitar care își judecă singur magistratul, în direct. E mai puțin drept la apărare și mai mult linșaj preventiv. Subtextul este devastator pentru orice procuror care îndrăznește să-și facă treaba:
„Dacă pui mâna pe mine, te pun eu pe ecran.”
Filaje, GPS și „contrabandă altruistă”: thrillerul în care inculpatul e și scenarist
Confruntarea dintre șeful DSU și Parchetul Militar a escaladat dincolo de dialogul instituțional. Ne aflăm într-un război total de imagine, în care fiecare postare, fiecare declarație și fiecare leak calculat devin grenade de PR.
Conform informațiilor prezentate de Arafat și reflectate de presa centrală (HotNews, G4Media), tabloul este de film polițist cu tentă de telenovelă:
- Filaj „de o gravitate excepțională” – Arafat afirmă că, timp de cinci luni, ar fi fost urmărit ca un personaj de crimă organizată: monitorizare prin GPS, înregistrări audio-video, fotografii operative, tot arsenalul tehnic al supravegherii. Iar toate acestea, spune el, ar fi fost bazate pe „supoziții plăsmuite”.
- Sechestru pe conturi și bunuri – Procurorii ar fi pus sechestru nu doar pe conturile și bunurile sale, ci și pe cele ale altor persoane și mari companii. Arafat mută bătălia din dosar în talk-show: cere judecătorilor, prin presă, să oblige parchetul să-i restituie echipamentele ridicate. Tribunalul moral se ține pe internet.
- „Contrabandă cu un elicopter militar” – varianta altruistă – Culmea ironiei: șeful DSU ridiculizează acuzațiile, prezentându-le ca pe o absurditate istorică – „contrabandă cu un elicopter militar” destinat salvării de vieți, adică o „contrabandă în favoarea statului”. Contrabandă altruistă, noul concept de apărare made in România: săvârșești, dar pentru binele comun.
În acest scenariu cu pretenții de epopee, un detaliu-cheie este împins discret sub preș: mandatele de supraveghere tehnică – GPS, interceptări, înregistrări – nu le inventează procurorul seara, la cafea. Ele sunt autorizate de un judecător.
Atunci când Arafat vorbește despre „abuzuri” și „plăsmuiri” fără a aștepta hotărârea instanței, mesajul real nu mai este doar despre un procuror „rău”, ci despre un sistem judiciar transformat, în narațiunea lui, într-o conspirație personală.
Tradus în limbajul simplu al pamfletului:
„Nu doar procurorul e problema, tot sistemul mă vânează. Eu, salvatorul, sunt victima statului de drept.”
Guvernul în moarte clinică: toată lumea tace, să nu supărăm SMURD-ul
În orice democrație care nu se tratează cu glucoză electorală, un secretar de stat care iese zilnic și atacă frontal organele de urmărire penală ar fi, cel puțin, suspendat până la clarificarea situației.
În România, însă, Prim-Ministrul și Ministrul de Interne par să fie internați la secția de tăcere intensivă. Din partea Executivului, niciun gest, nicio măsură, niciun semn că cineva înțelege pericolul precedentului.
De ce?
- Frica de „sfântul capital de imagine SMURD”
Raed Arafat nu este doar un demnitar. Este un brand. Numele lui este lipit de SMURD, de intervenții spectaculoase, de tragedii naționale gestionate în direct. Pentru politicieni, a-l atinge pe Arafat înseamnă a risca o criză de PR națională.
O suspendare ar fi imediat transformată, chiar de protagonist, în „tentativa cinică a politicienilor de a distruge sistemul de urgență”. Iar în logica electorală de carton, niciun guvern nu vrea să fie acuzat că a „omorât SMURD-ul”. - Confuzia perfect calculată: omul e instituția, instituția e omul
Arafat joacă magistral cartea contopirii cu DSU: el nu este doar șeful instituției, el „este” instituția. Orice anchetă la adresa lui devine, în subtext, un atentat la capacitatea de intervenție a statului.
Nimeni nu contestă meritele SMURD. Dar când o instituție este folosită ca scut anti-justiție, nu mai vorbim de respect, ci de șantaj emoțional. Statul de drept ajunge astfel în situația grotescă în care nu poate atinge un demnitar pentru că „îl iubesc oamenii”.
Între timp, rămânând nestingherit în funcție, Arafat păstrează o pârghie uriașă de putere:
- are subordonate persoane care pot fi martori în dosar,
- controlează documente și fluxuri de informații ale DSU,
- folosește autoritatea funcției pentru a-și face propria apărare instituțională.
Cu alte cuvinte, omul cercetat penal stă la biroul din care poate influența mediul probei. Și guvernul îl privește, își ia pulsul electoral, și apoi își declară tăcere stabilă.
„Luați-mi procurorul, că nu-mi place”: manual pentru demolarea statului de drept în prime-time
O altă piesă centrală în scenariul lui Raed Arafat este atacul direct asupra procurorului de caz. Mesajul: procurorul ar fi „părtinitor”, „abuziv”, deci trebuie schimbat.
Problema nu este că un inculpat contestă un procuror – există căi legale pentru asta. Problema este că se încearcă transformarea acestui demers într-o presiune publică, ca și cum statul de drept ar funcționa pe principiul „dați alt procuror, că ăsta nu corespunde la sondaje”.
În realitate, schimbarea procurorului nu se face nici cu like-uri, nici cu share-uri, nici prin declarații belicoase în presă:
- există proceduri judiciare clare – recuzare la procurorul ierarhic superior,
- sau, în cazuri justificate, preluarea dosarului de către Parchetul General,
- totul pe motive temeinice, argumentate, nu pe scandal mediatic orchestrat.
Dacă fiecare demnitar anchetat ar putea să-și schimbe procurorul doar acuzându-l la televizor, justiția în România ar deveni o glumă sinistră: „sistemul în care inculpatul își angajează anchetatorul preferat, la pachet cu pachetul de imagine”.
Ce testează, în fapt, acest caz? Capacitatea statului de drept de a rezista unui personaj cu capital de imagine, funcție cheie și reflex de a transforma orice întrebare juridică într-o dramă națională în care el joacă rolul de victimă eroică.
Concluzie: Statul de drept nu se tratează la SMURD
Atacul lui Raed Arafat la adresa procurorului militar nu mai este doar o reacție nervoasă a unui demnitar pus sub lupă. Este un manual de distrugere a încrederii în justiție, livrat în doze zilnice, cu sursă verificabilă în relatările HotNews și G4Media.
Când permiți ca demnitari în funcție:
- să scoată la tarabă detalii din dosare nepublice,
- să acuze abuzuri înainte să vorbească instanța,
- să folosească instituțiile ca scut personal,
- să preseze pentru schimbarea procurorului prin scandal mediatic,
transformi actul de justiție într-un show de wrestling televizat, cu robe în loc de costume lycra și cu rechizitorii în loc de microfoane.
Ieșirea din acest delir nu se face pe Facebook, nici în studiourile de televiziune. Dacă există abuzuri ale procurorilor, ele trebuie sancționate drastic – de judecători, de Inspecția Judiciară, prin mijloacele legii.
Până atunci, însă, există o obligație minimă: ca Raed Arafat să se supună acelorași legi pe care pretinde că le apără, fără să transforme justiția în țintă de tir mediatic și fără să creadă că orice dosar penal poate fi resuscitat la SMURD și declarat „stabil, dar critic, pentru imaginea inculpatului” (Cristina T.).
Exclusiv
Republica „SECRET”: cum a secretizat MAI ceea ce scrie negru pe alb în Monitorul Oficial
„Dezvăluie Sindicatul Diamantul”: când totul e public, doar tupeul e clasificat
Dezvăluie Sindicatul Diamantul: în Ministerul Afacerilor Interne s-a inventat o nouă specie de document – „secretul public”. Adică exact situația în care Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, împreună cu anexele ei, este publică, tipărită frumos în Monitorul Oficial, accesibilă oricui are ochi și minimă răbdare… dar Metodologia de aplicare a aceleiași legi, prin Ordinul MAI S/7/2018, devine, brusc, „SECRET”.
Pe coperta spectacolului stă scris mare:
„IRONIA SECRETIZĂRII ABUZIVE: CÂND TOTUL ESTE PUBLIC!”
Iar dedesubt, instituția își dă singură în petec.
Legea e publică, sporurile sunt publice, anexele sunt publice. Ghici ce nu e public? Ordinul…
În Monitorul Oficial, Legea 153/2017 strălucește oficial: act public, accesibil tuturor, cu anexe, tabele, familii ocupaționale, inclusiv celebra Anexă nr. II, cap. I, lit. a), care vizează familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și securitate națională”. Totul la vedere, în clar, cu sporuri, procente, condiții, fără niciun „clasificat” lipit pe colțul paginii.
Adică statul român recunoaște, în plină lumină a legii, că pentru polițiști, jandarmi & co. există:
- spor de confidențialitate,
- spor de vechime,
- spor pentru condiții deosebite,
- sporuri specifice funcției,
- majorări pentru munca în ture,
- spor pentru munca suplimentară,
- spor de noapte și alte minunății procentuale, toate enumerate generos în anexele publice.
Pe scurt: drepturile sunt desenate frumos în lege, cu pixul gros, ca să nu spună nimeni că „nu știa”.
Ordinul S/7/2018: când metodologia nu luminează, se bagă la întuneric
Și acum, piesa de rezistență: Ordinul MAI S/7/2018 – „Metodologia de aplicare a Legii nr. 153/2017”. Exact documentul care ar trebui să explice cum se aplică, concret, publicul din Monitorul Oficial. Ei bine, acest act este pus sub ștampilă „SECRET”.
Conform informațiilor scoase la lumină de Sindicatul Diamantul, secretizarea:
- nu protejează niciun interes real de securitate națională;
- produce un prejudiciu clar pentru angajați, care nu pot verifica transparent cum le sunt calculate salariile;
- este abuzivă, în condițiile în care baza (legea + anexele) este deja publică;
- devine, practic, o barieră opacă între polițist și propriul lui fluturaș de salariu.
Pe românește, metodologia nu e secretă ca să apere țara, e secretă ca să nu poți pune prea multe întrebări.
„Nu este SECRET!”… dar totuși se ascunde cum se calculează
Ironia maximă: actele individuale de numire în funcție și salarizare se comunică fiecărui angajat. Adică nu sunt secrete. Fiecare dintre cei circa 120.000 de salariați ai MAI primește, negru pe alb, informații despre salariu, sporuri, încadrare.
Mesajul Sindicatului Diamantul este limpede:
- nu este secret faptul că ai un anumit salariu;
- nu este secret că primești spor de vechime, de confidențialitate, de condiții deosebite, de noapte, de muncă suplimentară ș.a.m.d.;
- nu este secret că toate acestea au temei legal în Legea 153/2017 și anexele sale publice.
Atunci, ce se ascunde? Mecanismul aplicării. Adică tocmai modul în care se combină, se interpretează și se aplică aceste prevederi pentru fiecare om în parte. Cu alte cuvinte, rezultatul îl vezi, dar logica din spate e „clasificată”.
„Secret de stat”: cât ia omul în mână nu e rușinos, cum ajunge să ia atât devine rușine de minister
În afișul prezentat de Sindicatul Diamantul, polițiștii sunt caricaturizați cu procente atârnând de ei:
-
- spor de vechime,
-
- spor de confidențialitate,
-
- spor pentru condiții deosebite,
-
- spor specific funcției,
-
- majorare pentru munca în ture,
-
- spor pentru munca de noapte,
-
- spor pentru munca suplimentară.
Un coleg poate ajunge să aibă o salată întreagă de procente, dar când întreabă „Cum ați calculat exact?”, răspunsul instituției este, practic:
„Este secret, tovarășe. Ai încredere.”
Nu e secret cât scrie pe fluturaș. E secret doar algoritmul de laborator prin care ministerul combină ce scrie public în lege cu propria lui metodologie opacă.
Secretizarea ca armă administrativă: nu întreba, nu contesta, nu înțelege
Sindicatul Diamantul pune degetul pe rană: acest tip de secretizare nu apără România, ci apără Ministerul de întrebările propriilor angajați.
Rețeta:
- Legea și anexele: publice, să dea bine la transparență.
- Metodologia de aplicare: secretă, ca să nu poți demonstra cu act în mână unde e încălcarea sau interpretarea „creativă”.
- Salariatul: bombardat cu procente, sporuri și termeni, dar fără acces la modul real în care au fost aplicate.
Astfel, orice discuție despre:
- dacă sporurile sunt calculate corect,
- dacă anumite componente au fost tăiate „din pix”,
- dacă există diferențe nejustificate între oameni aflați în situații similare,
se lovește de zidul clasic: „Ne pare rău, actul este clasificat”.
Când Ministerul își secretizează propriile greșeli
Imaginea centrală, a unui voluminos dosar „SECRET” pus peste lege și peste Monitorul Oficial, este mai mult decât simbolică. Transmite exact esența problemei:
- în loc să fie un instrument de claritate, metodologia devine un paravan;
- în loc să ușureze înțelegerea și aplicarea legii, o transformă într-un labirint accesibil doar „inițiaților”;
- în loc să ofere predictibilitate salarială, adâncește confuzia și suspiciunea.
Iar când o instituție ajunge să își ascundă chiar modul în care își plătește propriii oameni, nu mai vorbim de securitate națională. Vorbim de o securizare a propriilor derapaje.

Concluzie: în MAI, adevărata „informație clasificată” este respectul față de angajați
Ce reiese, din materialul și mesajul public al Sindicatului Diamantul, este simplu:
- Legea e publică.
- Anexele sunt publice.
- Lista de sporuri și tipuri de drepturi e publică.
- Actele individuale de salarizare sunt comunicate angajaților.
- Singurul lucru ascuns este tocmai cheia de interpretare: Ordinul MAI S/7/2018, secretizat abuziv.
Adevăratul „secret de stat” nu sunt salariile polițiștilor. Adevăratul secret pare să fie cât de departe este ministerul dispus să meargă ca să își țină angajații în ceață.
Iar dacă ar fi să rescriem afișul într-o singură frază, ar suna așa:
„IRONIA SECRETIZĂRII ABUZIVE: CÂND TOTUL ESTE PUBLIC, DOAR ABUZUL ESTE CLASIFICAT.” (Cristina T.).
Exclusiv
Academia de Haos a Poliției Române: „Jurați credință confuziei!”
Ceremonia absurdului: jurământ cu bilețelul alb în mână
Debutul în carieră al promoției iulie 2026 de la Academia de Poliție arată mai puțin a moment solemn și mai mult a sketch prost de televiziune. Potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul Europol, Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (IGPF) au decis, cu o nonșalanță demnă de manualul de „Așa nu”, să pună la încercare nervii și viața personală a noilor absolvenți.
Aproximativ 130 de absolvenți ai Facultății de Drept și ai Facultății de Poliție stau, cu doar ore înainte de repartizare și de depunerea jurământului, într-o incertitudine totală: nu au primit nici până acum lista cu posturile disponibile. Marți ar trebui să fie repartizați, miercuri să jure credință statului, dar statul, prin minunata sa conducere polițienească, încă se gândește dacă să le spună sau nu unde vor munci.
Pe românește, tinerii ofițeri se pregătesc să jure credință unei instituții care nu e în stare să le spună nici măcar „unde” și „pe ce post” vor jura.
Ruleta rusească a carierei: „Intri în sală, tragi la sorți și pleci la 500 km de casă”
În loc ca alegerea primului loc de muncă să fie o decizie matură, gândită împreună cu familia, cu analize de costuri, de relocare, de viață personală, IGPR oferă varianta românească: „vedem la fața locului”. Există, potrivit informațiilor prezentate de Sindicatul Europol, scenariul grotesc în care absolvenții vor afla ce posturi sunt disponibile chiar în sala de repartizare.
Adică: intri în sală, te uiți pe o listă pe care o vezi în premieră, și în câteva minute trebuie să decizi unde îți muți viața. Zero timp pentru analiză, zero timp pentru familie, dar suficient dispreț ca să înțelegi cât de „importantă” ești ca resursă umană în ochii sistemului.
Și, ca ironia să fie completă, promoția din acest an este mai mică decât în anii trecuți. În loc să fie mai ușor de gestionat, să existe liste clare, comunicate din timp, IGPR confirmă că poate face haos și cu puțini oameni. Când e vorba de resursa umană, lipsa de interes nu mai e excepție – e procedură standard.
IGPR – maestru de ceremonii la „Festivalul Nepăsării”
În mod normal, o promoție mai puțin numeroasă ar fi un avantaj administrativ: mai puține fișe, mai puține posturi de distribuit, mai simplă toată logistica. În stilul deja clasic al IGPR, însă, acest avantaj e transformat în praf. Nicio listă clară, nicio comunicare din timp, nimic. Doar un vid organizațional ridicat la rang de politică de resurse umane.
În loc să arate respect față de începutul de carieră al viitorilor polițiști, IGPR pare să transmită un singur mesaj: „Nu contați. Sunteți numeri de matricolă, nu oameni cu vieți, familii și chirii de plătit.”
Și după aceea, tot instituția se miră, cu aer de mirare virgină, de ce demisionează pe capete polițiștii tineri.
Poliția de Frontieră: promisiuni cu ture, realitate cu opt ore la capătul țării
Dacă la IGPR haosul e sport olimpic, la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (IGPF) lucrurile sunt la fel de „bine” puse la punct. Conform informațiilor relatate de Europol, chestorul Stoica le-a transmis viitorilor ofițeri că vor fi scoase posturi în sistem de ture, ceea ce le-a dat oamenilor speranța unui minim echilibru: poate un loc mai aproape de casă, poate un program cât de cât compatibil cu viața de familie.
Surpriză: când au apărut listele săptămâna trecută, toate aceste promisiuni s-au evaporat. Realitatea: doar posturi cu program de opt ore, multe la sute de kilometri de domiciliu.
Pe scurt, li s-a vândut o poveste frumoasă, iar la final li s-a livrat varianta „hard”: program fix, departe de casă, zero empatie față de faptul că vorbim de oameni, nu pioni fără adresă.
Planificarea „made in sistem”: absolvi marți, miercuri ești deja la post, joi încerci să-ți găsești viața
Calendarul de încadrare al noilor ofițeri frizează absurdul. Promoția absolvă pe 29 iulie, iar a doua zi trebuie să fie deja prezentă în noile unități.
Într-o singură zi, conform logicii seci a biroului:
- pleci din București;
- ajungi acasă, iei lucrurile;
- te deplasezi în localitatea unde ai fost repartizat;
- îți cauți și găsești, miraculos, o locuință de închiriat;
- și, eventual, mai și fii apt de muncă, odihnit, gata să-ți începi „cu demnitate” cariera.
Acest termen „de respect” este, în realitate, imposibil de respectat. E demonstrația perfectă a lipsei de respect față de oamenii pe care statul pretinde că îi formează pentru a-i pune în slujba sa.
Chestorul Stoica și legea: „Mutări la cerere”, dar doar după ureche
Ca să fie tabloul complet, același chestor Stoica le-a transmis absolvenților că mutările ulterioare se vor putea face doar la cererea lor. Formularea, raportată la prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, ridică semne serioase de întrebare.
Într-un sistem cu un deficit de personal de peste 20%, unde aproape fiecare unitate se plânge că nu are oameni, interesul instituțional ar trebui să fie să plaseze polițiștii acolo unde e nevoie, într-o logică eficientă și predictibilă.
În schimb, se practică interpretări restrictive, comunicate ca niște axiome de birou, care amplifică incertitudinea tinerilor ofițeri. Omul devine, din nou, un detaliu neglijabil în ecuația unei instituții care nu pare să își înțeleagă nici nevoile, nici oamenii.
„Bine ați venit în sistem”: ghidul perfect pentru demisii rapide
Toate aceste situații – haosul de la IGPR, promisiunile schimbate la IGPF, calendarul imposibil, interpretările discutabile ale legii – compun același tablou: un sistem care tratează cu superficialitate crasă nevoile viitorilor polițiști.
Sindicatul Europol expune exact ceea ce trăiesc de fapt promoțiile noi, fie că vorbim de absolvenții Academiei de Poliție, fie de cei ai școlilor de agenți:
- lipsă de responsabilitate;
- comunicare deficitară;
- neasumarea deciziilor la nivel de conducere IGPR și IGPF;
- ignorarea efectivă a impactului asupra vieții oamenilor.
Iar după ce sistemul își bate joc de începutul de drum al acestor tineri, tot el se declară „șocat” când mulți dintre cei proaspăt încadrați aleg să demisioneze după o perioadă foarte scurtă de activitate.
Concluzie: Respectul – „post vacant” la IGPR și IGPF
Respectul pentru oameni și pentru debutul carierei lor ar trebui să fie fundamentul oricărei instituții care pretinde că apără legea și ordinea. În realitate, în cazul IGPR și IGPF, respectul pare să fie doar un post vacant, pe care nu se obosește nimeni să-l ocupe.
În loc de bun venit în sistem, noilor ofițeri li se servește un mesaj rece și clar:
„Nu sunteți prioritari, sunteți consumabili. Îmbrăcați uniforma, jurați credință și descurcați-vă cum puteți.”
Iar apoi, când pleacă, tot sistemul se miră. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 3 zile„Transfer în interesul… pilelor” – Cum se teleportează incompetența pe funcții strategice în fix șapte zile lucrătoare
-
Exclusivacum o ziO nouă „grădiniță de cadre” în Academia de Cămătărie: cum plânge „tăticul” Năsulea la secție pentru custodie, după ce a terorizat IPJ Prahova -„Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX
-
Exclusivacum 13 oreO nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor
-
Exclusivacum 3 zileGuvernul „Nu stie, Nu poate, Nu răspunde”. MAI: Bani au fost, voință zero. Restul e fum juridic și contabili de carton
-
Exclusivacum 4 zileDe la „butelia de fericire” la galeata de ploaie: cum se îneacă Coca-Cola Ploiești în apă, fantome și 50 de bani taxați la fraieri
-
Exclusivacum 4 zileGDPR la mișto: cum se ascund „salariile de excelență” în timp ce se afișează avansările cu nume și prenume
-
Exclusivacum 3 zileCaracatița cu carnet de partid: MEDAT, ministerul în care reforma e doar o glumă proastă
-
Exclusivacum 2 zileANP, mare maestru al selfie-ului penitenciar: când „Poliția bate interlopi, noi pozăm garduri”



