Exclusiv
Tăcere la Romarm și Ministerul Economiei/Ramanerea acestor clanuri de fosti DIE in aparatul operativ actual, implica cele mai mari riscuri ale tarii
Romania intre Saint George Order & Island si ANRM, prin clarviziunea domnului Dan Hazaparu, omul care opereaza, legendat, prin sosia actorului de pantomima Radu Gheorghe, respectiv dinamciul si, de acum celebrul ofiter de informatii timisorean Petre Rus, sectoarele strategice ale Romaniei, incepand de la cea mai importanta agentie de resurse a tarii, pana la gestionarea informativa, a proiectelor si a intereselor Romaniei in relatiile cu contractorii italieni si francezi ai NATO, proiecte aflate in portofoliile oficialilor si ministrilor care au condus si conduc, in continuare, ministerele economiei, cercetarii, apararii, comunicatiilor si transporturilor etc, printr-un dispozitiv subsecvent eternuui hub din Dealul Feleacului, aflat gestiunea, in comanda si in portofoliul Gen Vasile Puscas, Ovidiu Silaghi, Istvan Nagy, sotul Corneliei Nagy, Vasile Sima etc, alaturi de renumita echipa transilvaneana, pe fileirele bulgaro-ucrainiene ale Rheinmetall.
Ramanerea acestor clanuri de fosti DIE in aparatul operativ actual, implica cele mai mari riscuri ale tarii, expusa, in continuare, complet si permanent, in fata strategiilor aliantei si a programelor comune militare avute, derulate, stabilite si de perspectiva, cu partenerii strategici ai Romaniei, din spatiile european si euro-atlantic, constituie principala amenintare la securitatea Statului Roman.
Incepem seria dezvalurilor noastre prin prezentarea acestor situatii, care au devenit cazuistica NATO si care genereaza, in continuare, reactii nebanuite in randul sistemelor de aliante ale Romaniei, la scara superioara, generand efecte dezastruoase in sistemele de relatii externe ale tarii, care au fost compromise de aceste cercuri militaro-economice, pentru multi ani, de acum inainte.
Concret, partenerii externi ai Romaniei cunosc, in fond, activitatea ‘cercetatorului’ Dan Hazaparu si, in special, din spatial ucrainian, alaturi de faimosii Emanuel Babici – presedintele Uzinsider si Matache Nicolaide, presedintele CA si administratorul Uzinexport. Rezultate: Hidrojet, Krivoi Rog, ambele falimente si pierederi majore pentru Romania, in timp ce respectivii prospera, in continuare, in privat, dupa administrarea dezastruoasa a celor doua obiective. La preluare a aparut consacratul Dan Hazaparu, eroul nostru, care i-a mintit, pe toti: pe romani, pe ucrainieni, pe americani. Dar pe nemtii de la Rheinmetall, cu care opereaza bugetele militare, de aparare ale Romaniei, alaturi de vehicule ale filierei Sofia, nu. Deci Hazaparu a actionat in acord perfect si in conformitate cu planurile laboratorului militar german, contribuind la extragerea altor solutii si jucatori aflati sub umbrella NATO, care au fost exclusi, desi au prezentat solutii superioare sau similare celor achizitionate, dar la preturi dimensionate la jumatate din cele acceptate de partea romana.
Aceasta este contributia responsabililor romani in intel, in calitate de furnizori de expertiza pentru beneficiarul alianta, care epuizeaza bugetul Romaniei si care indatoreaza, pentru zeci de ani, de acum inainte, tara si poporul nostru.
Va rugam sa observati documentele obtinute de specialisti in sectroul de securitate si care ne-au fost puse la dispozitie, pentru informarea opiniei publice romanesti, in legatura cu aceste grupuri de crima organizata care isi au radacinile in Romania.
De asemenea, sesizam institutiile abilitate, cu privire la imprejurarea ca in cluburile aliantei se analizeaza, din ce in ce mai pregnant, “contributia si rolurile romanesti” in programele de cooperare comune, din perspectiva in care tot mai multe state si guverne isi manifeta, deschis, ingrijorarea in raport cu echipele de ofiteri romani care asuma decizii ingrijoratoare chiar si pentru organizatie. De aici si atitudinea de retragere a sprijinului si de resipngere, adesea de repulsie fata de orice vine de la Bucuresti, vis a vis de programele economco-militare, investitionale, VISA Waiver, Schengen, JAI etc.
Oficial, situatia este dupa cum urmeaza, in descrierea de mai jos:
Pe fondul declaratiilor publce ale Ministrului Economiei, pe Facebook, care a anunţat in cursul lunii decembrie că “ industria de apărare are o nouă lege a cooperării tehnologice şi industriale, care va permite definirea mai clară a interesului esenţial al României şi a proiectelor importante care vor fi realizate în domeniul industriei de aparare cu capital de stat sau privat. De aceea, noua lege simplifică procedurile, clarifică responsabilităţile şi obligă la cooperare interinstituţională, achiziţia făcându-se simultan cu semnarea acordului de cooperare tehnologică şi industrială. Oficiul de Compensare pentru Tehnică Specială se va transforma în Agenţia Română de Cooperare Tehnologică şi Industrială pentru Securitate şi Apărare şi va primi atribuţii noi. Îmi doresc ca să putem realiza analize cost-beneficiu premergătoare deciziilor de transfer tehnologic, dar şi o monitorizare a progresului proiectelor cu acţiuni de corecţie în timp real”, apare noua linie a Romanie, in domeniu, Stefan Radu Oprea menţionand că noua lege aprobată in sedinţa de guvern sub forma Ordonanţei de Urgenţă, răspunde cerinţelor europene stabilind interesul esenţial în conformitate cu art. 346 din TFUE.
Astfel, România va moderniza sistemele de apărare antiaeriană Oerlikon cu ajutorul Rheinmetall / Cât costă contractul și în ce constă?
Ministerul român al Apărării a încheiat un contract cu producătorul german Rheinmetall pentru modernizarea completă a sistemelor de apărare aeriană Oerlikon GDF 103 ale țării.
Cât costă contractul semnat de România cu Rheinmetall și în ce constă?
Contractul se ridică la o valoare de 325 de milioane de euro şi include livrarea a patru sisteme (șase instalații artileristice per sistem), precum şi asigurarea de pregătire, piese de schimb şi alte servicii.

Două sisteme de apărare aeriană vor fi livrate în termen de 24 de luni, iar celelalte două în interval de trei ani.
„Această primă comandă substanțială din partea guvernului român ne lărgește amprenta în Europa Centrală. De asemenea, subliniază rolul Rheinmetall ca furnizor principal de sisteme de apărare aeriană la sol. Mai mult, comanda va consolida capacitățile defensive ale UE și NATO pe flancul estic al Europei, lucru de care suntem foarte bucuroși”, afirmă Armin Papperger, președintele consiliului executiv al Rheinmetall AG.
Rheinmetall operează deja de câteva luni în România, la Satu Mare, un centru de mentenanță unde întreține vehicule militare.

Fiecare dintre sistemele comandate constă în sistemul de control al tirului Oerlikon Skymaster TLCN, un sistem de radar 3D X-Band Tactical Acquisition sau X-TAR3D, şase tunuri GDF009 TREO Oerlikon Twin Guns calibru 35 mm şi două autospeciale de mare tonaj pentru transportarea sistemului de control al tirului şi sistemului radar de urmărire, potrivit companiei germane.
România are în dotarea Forțelor Terestre 36 de instalații artileristice duble (72 de tunuri) Oerlikon GDF-003. Conform actualului contract de modernizare, la noul standard GDF-009 vor fi aduse 24 de instalații artileristice (48 de tunuri).

Forțele Terestre Române au în dotare sistemul antiaerian Oerlikon (Oerlikon GDF-003) – instalații artileristice cu câte două tunuri antiaeriene de 35mm care se instalează în locurile unde trebuie să asigure protecția antiaeriană.
Sistemele sunt „mobile” în sensul în care pot fi împachetate și mutate în alt loc. Similar, și radarele lor sunt montate pe camioane care fac parte din baterie.
Complexul Oerlikon 2×35 mm – În total 72 de tunuri antiaeriene (36 de sisteme) care au fost cumpărate de la Elveția și cu care România a participat doi ani consecutiv la contingentul NATO din Polonia.

Potrivit comunicatului de presa official, al Rheinmetall, Ministerul român al Apărării a încheiat un contract cu Rheinmetall pentru modernizarea temeinică a sistemelor de artilerie de apărare aeriană Oerlikon GDF 103 ale țării. Pentru întreprinderea tehnologică din Düsseldorf, aceasta este prima comandă importantă din România, stat membru NATO și UE. În valoare de aproximativ 328 de milioane de euro, contractul include livrarea a patru sisteme, precum și instruire, piese de schimb și alte servicii. Două sisteme urmează să fie livrate în următorii doi ani și alte două în trei ani.
„Această comandă substanțială pentru prima dată din partea guvernului român ne lărgește amprenta în Europa Centrală. De asemenea, subliniază rolul Rheinmetall ca furnizor principal de sisteme de apărare aeriană la sol. Mai mult, ordinul va consolida capacitățile defensive ale UE și NATO pe flancul estic al Europei, lucru de care suntem foarte bucuroși”, afirmă Armin Papperger, președintele consiliului executiv al Rheinmetall AG. În Satu Mare, România, aproape de granițele țării cu Ucraina și Ungaria, Rheinmetall operează deja de câteva luni un hub de service, unde întreține și deservește vehicule militare.
Fiecare dintre sistemele comandate constă dintr-un sistem de control al incendiului Oerlikon Skymaster TLCN; un radar de achiziție tactică X-Band 3D sau X-TAR3D; șase tunuri duble GDF009 TREO Oerlikon de 35 mm, inclusiv încărcător automat; și două autospeciale de mare tonaj pentru transportul sistemului de control al incendiilor și radarul de urmărire.
Un sistem de artilerie antiaeriană Oerlikon modernizat, soluția de apărare aeriană Skynex a Grupului este un sistem de apărare aeriană la sol modular, flexibil, pentru protecția obiectelor și instalațiilor staționare la distanță scurtă și scurtă. Reprezentând cel mai recent stadiu al tehnicii, este capabil să angajeze simultan până la patru ținte la distanță foarte scurtă, inclusiv ținte terestre.
Soluțiile de apărare aeriană bazate pe tun din familia de produse Skynex se pretează în mod special pentru operațiunile la distanță apropiată, unde rachetele ghidate sunt ineficiente. Efectorii utilizați aici sunt tunurile automate Oerlikon cu tragere rapidă, cu o rată de tragere de 1.100 de cartușe pe minut și o rază efectivă maximă de până la 4.000 de metri.
Acestea sunt elementele oficiale, arate publicului. In realitate, este vorba de un sabotaj generalizat al industriei de aparare care, deși aflată în criză de pulberi pentru muniție, vrea, prin conducerea actuala a Romarm, să vândă 400 de tone de pulberi, primite de la Rezerva de Stat, unei companii bulgare de armament.
Ancheta noastra jurnalistica, sprijinita de experti in sectorul de aparare a descifrat, precis, adevarate planuri si intentii ale vectorilor implicate in mod active si care staruie si persevereaza in actiunile lor de subminare a acestui sector strategic, de atatia ani, sector care s-a consacrat prin distrugerea totala, ireversibila a ca[acitatilor de aparare a Romaniei, situatie cunoscuta, in fond, de partenerii strategici si de aliatii Romaniei care s-au edificat, pe deplin cu privire la actiunile de complot sistematice care au condus la distrugerea sectorului de productie militara a ttarii, dar si continuarea, in desfasurare, prin diferite forme, a unor entitati, romanesti si straine care, prin repreentanti, la varf, consacrati ca specialist in domeniu, contribuie, in present la anihilarea oricarei tendinte de revigorare sau restructurare a vreunui segment al productiei de aparare.
Ancheta noastra jurnalistica, bine documentata, isi propune s ava prezinte date si documente clare, explicitae, care demonstreaza, alaturi de alte mijloace mass-media romanesti, actiunile acestro grupuri care beneficiaza de pozitiile si atributelle inca detinute ale unor tradatori, unii dintre acestia inca fiind in indeplinirea unor roluri active in sistemul national de aparare, ordine publica si siguranta nationala, duppa ccum chiar acestia declara, in diverse medii, de referinta, deconsiprate de structurile nationale competente romanesti.
Astfel, iscusitul nou director dirijand “corespunzator” Romarm face pulbere industria de apărare, dispunand scoaterea a aproximativ de 400 de tone de pulberi de la Rezervele de Stat, pentru ca industria de apărare românească să poată produce muniție, context in care Compania Națională Romarm, condusă de Emanuel Ioana, vrea să o vândă, pe repede înainte, magnatului bulgar Emilian Grebev, patronul firmei EMCO.
O afacere controversată, în contextul în care Romarm cumpără anual pulberi din Serbia pentru a asigura materia primă companiilor de stat pe care le gestionează în numele Ministerului Economiei, condus de pesedistul Radu Oprea.
Constantin Bucuroiu, președintele Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare şi Aeronautică, a declarat pentru DeFapt.ro că filialele Romarm, companii cu tradiție în producția de muniție, au refuzat contracte pe bandă rulantă din cauza lipsei de pulberi.
Fabricile de armament românești deținute de Compania Națională Romarm, din subordinea Ministerului Economiei, sunt dependente de pulberea sârbească pentru a produce diverse tipuri de muniție pentru export, dar și pentru Armata Română.
Principalul furnizor de pulbere pentru industria de apărare românească este Uni Global, o firmă sârbească controlată de Nebojsa Novakovic. Acesta este unul dintre cei mai mari și comercianți de arme din Balcani.
Recent, însă, Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, condusă de Georgian Pop, a scos din depozitele statului în jur de 400 de tone de pulberi pentru fabricile de armament românești. Părea o oportunitate extraordinară pentru industria românească de apărare. Motivul scoaterii pulberilor din Rezerva de Stat: substanțele sunt aproape de expirarea duratei de viață.
De exemplu, s-au scos zeci de tone de pulbere nitroceluloză produsă în perioada 1991 -1995. Un alt tip de pulbere, VT, a fost produs în anul 1990. Pulberea VU-FL datează din perioada 1995-2000. O parte din aceste tipuri de pulberi a ajuns la Uzina Mecanică Plopeni, restul, la Carfil. Ambele, fabrici producătoare de armament ale Romarm.
Pe fir a intrat, însă, magnatul bulgar Emilian Grebev, patronul firmei EMCO, care vrea să obțină pulberea scoasă din Rezervele de Stat ale României pentru compania sa. În acest sens, a început să facă demersuri la Romarm pentru a cumpăra pulberea ajunsă la cele două fabrici de armament românești.
Romarm, sub conducerea lui Emanuel Ioana, și-a arătat deja disponibilitatea de a vinde pulberea. De exemplu, Șerban Ianculescu, șeful serviciului export din cadrul Romarm, a anunțat, printr-un mesaj intern, intenția companiei EMCO de a achiziționa pulberea.
DeFapt.ro l-a întrebat pe Bogdan Hera, directorul comercial al Romarm, de ce se vrea ca pulberea primită de la Rezervele de Stat ale României să fie vândută în Bulgaria. „Nu aș putea să vă răspund la întrebarea asta. Nu pot să vă confirm sau nu că vrem să o vindem”, a spus directorul Bogdan Hera.
Tăcere la Romarm și Ministerul Economiei
Întrebat dacă România mai importă pulberi din Serbia, Bogdan Hera a precizat că informațiile au un caracter confidențial.
DeFapt.ro, alaturi de alte mijloace de presa [hotnews] si comunicatele Rheinmetall, a încercat să obțină un punct de vedere de la Emanuel Ioana, directorul general al Romarm, în legătură cu vânzarea pe care o pregătește către compania EMCO, dar acesta a refuzat să răspundă la solicitarea transmisă.
Emanuel Ioana, fost consilier economic de la Ambasada României de la Berlin, a fost livrat, preluat si acceptat șef la Romarm, pe ocultele filiere descrise.
Bulgarii cumpără, astfel, pulbere ieftină și o revând scump
Constantin Bucuroiu, președintele Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare şi Aeronautică, știe prea bine cum se fac afacerile cu pulberi la nivelul Romarm. „Vindem în Bulgaria ieftin și pe o urmă bulgarii o să ne-o vândă nouă, în industria noastră. S-au mai întâmplat lucruri din astea”, a spus râzând liderul de sindicat.
Acesta a precizat că i-a trimis un material ministrului Radu Oprea în contextul în care fabricile de armament românești au avut o perioadă de aproximativ trei luni în care nu au avut nici un gram de pulbere pentru producția de muniție. In atare situatie, fabricile românești refuză contracte din lipsă de pulberi
„Fabricile au suferit de lipsă de pulberi pentru muniție. Via Bulgaria ne costă foarte mult pe noi, în loc să o dea direct industriei românești pentru îmbunătățire. Bulgarii zic că fac o îmbunătățire și o bagă din nou pe piață. Una dintre țările în care bagă pulberea bulgarii este chiar România”, a declarat Constantin Bucuroiu.
Liderul de sindicat atrage atenția că există pericolul să ne trezim în situația, așa cum s-a mai întâmplat, în care să nu primim pulbere de la sârbi. „Avem penalizări chiar de la armata noastră pentru că nu am livrat muniția la timp. Sunt foarte multe contracte care se refuză din cauza lipsei de pulberi.
Industria românească, în loc să meargă mai departe, stă pe loc și are pierderi. Pe urmă vine Guvernul cu măsuri de austeritate că sunt pierderi”, a declarat Bucuroiu.
Bulgarul Gebrev, otrăvit de GRU
Magnatul armelor din Bulgaria, Emilian Gebrev, a cărui companie, EMCO, produce o mare parte din muniția și obuzele de tanc pe standarde sovietice, a declarat pentru Financial Times că rușii au încercat să-i saboteze fabricile și depozitele de armament.
Producătorul de arme a spus că agenții serviciilor secrete militare ruse (GRU) care au încercat să-l omoare de două ori în 2015: „Au acționat în mod evident la comenzi de la un nivel foarte înalt la Moscova”.
Emilian Gebrev a fost otrăvit în anul 2015 cu o substanță de tipul celei folosite trei ani mai târziu împotriva fostului ofițer de informații rus Serghei Skripal pe teritoriul britanic. Afaceristul bulgar a intrat în comă câteva săptămâni, dar și-a revenit. Procurorii responsabili de cazul Gebrev au descoperit implicarea a trei agenți GRU, dar ancheta a fost suspendată în 2020, motivându-se lipsa asistenței juridice internaționale.
Cam acesta este contextul care genereaza si perpetueaza rolurile cadrelor si agentilor romani recrurati, predati, sau aflati in slujba altora, in directiile subminarii economice, financiare, investitionale, strategice, militare, a productiei de aparare a tarii noastre, cu precizarea ca am fost informati, recent, ca alti jucatori calibrati au fost rescosi din conservare si au fost inserati in formulele de jocuri operationale si pe care ancheta noastra jurnalistica le prezinta:
Cazul RAID in care agentii NU romani interpreteaza roluri desavarsite, pe scena sectorului militar, ii remarca pe actorii Ionel Rusen, Dougas Andreson, A. Cazacu fiind, de acum personaje consacrate. Echipa colorata international, care a atras si beneficiaza si de un personaj “atras”, cu pasaport american, intentioneaza, official, sa lanseze o linie completa de 5.56 si 7.63, pe filierele coordonate de domnul Nagaru, aflat la preluarea si in exercitiul dirijarii Romanian Allied International Defence.
Aceasta este firma care vizeaza sa il mai pacaleasca, inca o data, printr-un contract de audit sau advisoring, pe omul de afaceri Gigi Becali, care crede ca un investitor american va prelua obiectivul.
Concomitent cu lupta de preluare, sub control, a sectorului, se deruleaza alta actiune, descifrata de si prin Operatiunea “Otokar Defence”, turcii gasind corespondent in agentul Dorin Iacob, fostul ofiter de militie, in prezent analist al unui post de televiziune central, care face obiectul atentiei unora si a altora, pentru marsutizarea fiului sau, in calitate de administrator special al Clubului Dinamo Bucuresti, pe anumite filiere de interese subterane si clandestine. Fiul a fost si este sustinut, in continuare, prin neanceperea unor anchete si campanii de presa, actiuni care au la baza santajul… Din aceste considerente, situatia falimentului incert al Clubului Dinamo s-a prelungit, atatia ani, administrator fiind, mentinandu-se si pastrandu-se in conformitate cu situatia, prin care clubul in faliment a asigurat beneficii, favoruri, avantaje etc, echipei familiei Iacob, tata – Dorin si fiu – Vlad.
Adevarata parghie de presiune si de exercitare a influentei echipei tatalui!
Tinta Grupului IACOB este constituita de atingerea obiectivului actiunii programului de achizitii a unui numar de 900 de masini “usor blindate”, iar din pozitia sa, actionand dirijat, pe directia Galati – Bucuresti, sa destructureze competitia, respectiv sa ii elimine, pe orice cai pe concurentii: NUROL MAKINA (Turcia), SHARPA (Franta), alte companii similare, din Spania si Statele Unite, care au prezentat oferte superioare din punctul de vedere al elementelor calitate – pret, ofset etc, end-user-ului MApN.
Semnificativ este faptul ca un inalt decizional al unei structuri nationale este monitorizat si partenerii strategici au dovedit, prin schimburi de informatii, derulate cu doua agentii europene, legaturile si actiunile sale in aceste operatiuni, pe filierele dispozitivelor care opereaza specific in zona de influenta a Judetului Neamt, curierul intre comandantul din Bucuresti si beneficiarul institutional fiind Ionel Arsene, a carui formula a inclus, in roluri ministeriale, pe post de consilier al prestigiosului Danut Andrusca, si un fost sef al Sectiei Dambovita, ulterior cadru didactic ANI, care a fost pensionat operativ prin interventiile colegilor din catedra academiei.
In final va reamintim, stimati cititori, ca Danut Andrusca a fost ministrul economiei si, in calitatea si in demnitatile sale, a avut, in portofoliu si in administrare, ranguri si prerogative alaturi de consilierul Rizea Marian, sectorul de aparare al Romaniei. Va dati seama, cine, ce, cum?
Ne mai intrebam, azi, cum a fost posibil ca aceste personaje sa fie desemnate sa faca ceva benefic pentru tara si pentru romani?
Sa nu uitam criteriile de punctare, selectie si desemnare, intrucat ministrul Danut Andrusca s-a calificat, alaturi de echipele sale, pe deplin, fiind desemnat, astfel, sa preia si sa conduca si a indeplinit, cu success, functiile: Regia Autonoma pentru Activitati Nucleare, in calitate de administrator special, consilier personal al ministrului secretar de stat responsabil pentru energie, administrator special Cuprumin S.A., presedinte CA al Conversmin S.A., deputat in Parlamentul Romaniei, ministrul economiei etc.
Sa ne mai miram cum a ajuns Romania astazi, asa? Vom reveni. (Cerasela N.)..
Exclusiv
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată, cu site oficial, cu concursuri „discrete” și cu grade polițienești inventate la beția de după ședință. După ce Incisiv de Prahova a arătat, în episodul 57, cum pe site-ul IPJ Prahova apărea o nouă creație științifică – „subcomisar șef de poliție” –, episodul 58 aduce bomba: când i-a durut, au șters prostia în liniște, dar urmele au rămas.
Nu mai vorbim doar de corupție, ci de analfabetism funcțional la butoanele unei instituții de forță a statului.
„Inspectoratul de Protecție al Jmecherului” – episodul foștilor plutonieri, amantelor și gonflabilelor
Seria de dezvăluiri Incisiv de Prahova despre „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” a pus deja pe tapet un tablou complet:
- „Pinochio de Băicoi” – Bogdan Stoican, plutonier lipit de scaunul de șef de oraș, împins spre pensie cu cinci dosare disciplinare la subraț;
- „Academia de Cămătărie” de la CAR IPJ Prahova, unde milioane de lei au dispărut „în familie”;
- Compartimentul „Resurse Inumane” – botezat, corect, „Resurse Inumane”, condus de „doamna șefă” aterizată în funcție prin combinații de dormitor, nu prin concurs;
- dispecerul care transformă sediul poliției în garsonieră cu pat inclus;
- plutonieri scoși la apelul bocancilor și făcuți ofițeri peste noapte;
- amante reciclate în „șefe”;
- „strategi” ai pensionărilor fulger și ai concediilor „pe boală” la comandă.
În acest decor, IPJ Prahova seamănă mai mult cu un teatru de revistă decât cu o instituție de aplicare a legii. Doar că biletele le plătesc cetățenii, iar spectacolul e prost.
Ginel Preda și Marcel Bălan – „cimentații” în vârf, pe ușa întredeschisă
În episodul 57, Incisiv de Prahova a arătat cum, peste acest circ, au fost turnate betoane groase:
- comisarul de poliție Ginel Preda a devenit, în urmă cu două săptămâni, titular pe funcția de inspector-șef al IPJ Prahova;
- comisarul Marcel Bălan – da, același Bălan cu „păpușa gonflabilă”, cu conexiuni dubioase, cu incompatibilități constatate de ANI și cu familia parcată la „Furturi din conducte” – a fost cimentat ca adjunct al inspectoratului.
Cum s-au dat funcțiile? Cu „transparență” de catacombă.
La concursul pentru inspector-șef, după cum a dezvăluit Incisiv de Prahova, unii șefi din IPJ au aflat că există concurs cu doar două zile înainte de închiderea înscrierilor. Două zile – exact cât trebuie pentru ca sistemul să se spele pe mâini:
- „a fost concurs, a fost deschis, oricine putea să participe”,
dar în realitate: - unii au fost anunțați la timp,
- ceilalți prea târziu ca să-și facă dosarul.
Aceeași rețetă și pentru adjunctul Bălan: ani de interimat, apoi, dintr-o dată, „oficial” pe funcție. Nimic întâmplător: cine trebuie, rămâne; cine deranjează, zboară.
Invenția secolului: „subcomisar-șef de poliție” Bulei Laura, gradul care nu există nicăieri în lege
Peste acest peisaj de combinații, a venit piesa de rezistență: gradul polițienesc care nu există în legislație, dar exista, senin, pe site-ul oficial al IPJ Prahova.
În episodul 57, Incisiv de Prahova a publicat captura de ecran de pe site-ul Poliției Orașului Băicoi (structură din subordinea IPJ Prahova), unde scria negru pe alb:
„Împuternicit Șeful Poliției – subcomisar șef de poliție Elena-Laura BULEI”.
Nu există în România gradul de „subcomisar-șef de poliție”.
Există doar:
- subcomisar de poliție – echivalent maior;
- comisar de poliție – echivalent locotenent-colonel;
- comisar-șef de poliție – echivalent colonel.
Atât. Nici Statutul polițistului, nici alte acte normative nu au mai inventat „subcomisar-șef”. L-a inventat, însă, IPJ Prahova, la Băicoi.
Când pe site-ul oficial al unei instituții de forță apare un grad care nu există, nu mai vorbim de o simplă greșeală de tastatură, ci de o probă de manual a analfabetismului funcțional de la vârf: oamenii care conduc inspectoratul nu știu nici măcar structura propriilor grade.
Cursul de alfabetizare juridică pentru Ginel, Bălan & Co.

Incisiv de Prahova le-a ținut deja, în episodul 57, o lecție de cultură juridică gratis:
- subcomisar de poliție – este grad de ofițer;
- un subcomisar poate ocupa o funcție de conducere (de exemplu, șef de birou sau chiar șef de poliție locală), dar gradul rămâne subcomisar;
- nu devine „subcomisar-șef” doar pentru că cineva, într-un birou, decide să amestece „subcomisar” cu „comisar-șef”.
Cu alte cuvinte, funcția poate avea în denumire „șeful poliției”, dar gradul rămâne același. Doar la IPJ Prahova se amestecă funcția cu gradul până se obține un haos administrativ care dă foarte bine în pamflet și foarte prost în lege.
Episodul 58: s-a șters „șeful” din grad, dar nu și prostia din sistem

După publicarea dovezilor de către Incisiv de Prahova, s-a întâmplat minunea.
Pe aceeași pagină oficială a Poliției Orașului Băicoi – structură prezentată sub antetul I.P.J. PRAHOVA – textul a fost modificat. În noua variantă, vizibilă în documentul de față, scrie:
„Împuternicit Șeful Poliției – subcomisar de poliție Elena-Laura BULEI”.
Cu alte cuvinte:
- „subcomisar șef de poliție” a dispărut;
- a rămas „subcomisar de poliție”, formularea corectă juridic.
Nimeni nu a ieșit public să spună:
„Ne-am înșelat, am scris o prostie pe site-ul oficial, ne asumăm și corectăm”.
Nicio explicație, nicio scuză, niciun comunicat. Doar o editare tăcută, de noapte, în spatele serverelor, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Doar că se întâmplase: Incisiv de Prahova documentase deja aberația, iar captura inițială cu „subcomisar șef de poliție” rămâne probă.
Episodul 58 demonstrează exact ce voia să ascundă IPJ Prahova:
- i-a durut;
- au citit;
- au înțeles că sunt prinși cu analfabetismul în flagrant;
- și au corectat în tăcere, confirmând prin fapte că prostia era reală.
Când prostia întâlnește aroganța: „nu recunoaștem nimic, doar ștergem și mergem mai departe”
Bijuteria acestui caz nu este doar inventarea și apoi dispariția gradului de „subcomisar-șef”. Esențial este modul în care o instituție publică gestionează propriul ridicol:
- nu există control de calitate pe ceea ce se publică pe site;
- nu există responsabilitate pentru utilizarea corectă a gradelor;
- nu există tras la răspundere pentru gafa expusă;
- există doar reflexul clasic: „șterge repede și poate nu observă nimeni”.
Doar că a observat cine trebuie.
Incisiv de Prahova a surprins ambele momente:
- când IPJ Prahova afișa „subcomisar șef de poliție Elena-Laura BULEI”;
- când, brusc, după scandal, a rescris în „subcomisar de poliție Elena-Laura BULEI”.
Această succesiune de imagini spune tot despre modul în care se conduce IPJ Prahova:
cu dispreț față de lege, cu aroganța celui care crede că, dacă apasă „edit” pe site, șterge și realitatea.
„Grădinița de Cadre” – manual de selecție inversă
Pe fundalul acestor episoade, polițiștii din interior spun, amar:
„Parcă e blestemat Băicoiul ăla”.
Nu e blestem. E selecție.
De ani de zile, IPJ Prahova promovează, după cum arată documentele și mărturiile prezentate de Incisiv de Prahova:
- plutonieri deveniți ofițeri la apelul bocancilor;
- „băieți buni la combinații”;
- amante făcute șefe;
- dispeceri care tratează uniforma ca pe un halat de casă;
- personaje cu probleme penale, disciplinare și de integritate, cocoloșite și împinse în sus;
- oameni incomozi vânați, marginalizați sau împinși spre pensie.
În același timp, energia instituției nu se consumă pentru curățarea sistemului, ci pentru:
- a afla „cine stă în spatele Incisiv de Prahova”;
- a pune botniță presei care nu pupă inelul;
- a construi concursuri „deschise” în care unii află cu zile bune înainte, alții cu doar două zile înainte de închiderea înscrierilor.
Concluzie Incisiv de Prahova: prostia nu se șterge cu „backspace”
Episodul 58 din „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre” nu este doar o notă de subsol la episodul 57. Este confirmarea, cu probă oficială, că:
- gradul inventat „subcomisar șef de poliție” a existat pe site-ul IPJ Prahova;
- după ce Incisiv de Prahova a expus public aberația, IPJ Prahova a modificat textul în „subcomisar de poliție”;
- instituția nu a recunoscut în niciun fel greșeala, dar a acționat exact ca un elev prins copiind: a băgat foaia sub bancă și s-a făcut că plouă.
Nu gradul îl face pe om ridicol.
Ci omul analfabet, pus pe funcție, care desfigurează gradul.
La IPJ Prahova, problema nu este că există subcomisari, comisari sau comisari-șefi. Problema este că:
- oamenii care ar trebui să știe ce grad conduc nu sunt în stare să-l scrie corect;
- cei care ar trebui să garanteze legalitatea deformează limbajul legal;
- cei care ar trebui să apere cetățenii apără, de fapt, hibele propriului sistem.
Incisiv de Prahova va continua să arate, cu nume, funcții, capturi de ecran și documente, cum se conduce acest hău instituțional numit IPJ Prahova.
Pentru cei care cred că o funcție cimentată, un examen aranjat sau o pensie „la timp” rezolvă tot, lecția rămâne aceeași:
- pensia nu prescrie păcatele;
- funcția nu spală prostia;
- iar un „subcomisar-șef” inventat și apoi șters de pe site spune mai mult despre adevărații șefi ai IPJ Prahova decât o mie de comunicate pompoase.
Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un registru care nu avea rubrica „Strict Secret”. Un stat membru NATO, dotat cu servicii secrete, parchete, CSAT și președinte, a dat „blue screen” în fața unui timbru de clasificare.
Iar proba supremă a acestei comedii nu vine de la vreun pamfletar supărat pe sistem, ci chiar din documentele oficiale ale Guvernului și din adresele semnate olograf de șefii instituțiilor. Cine are stomac tare și simțul ridicolului poate verifica singur, negru pe alb, în comunicatul oficial al Guvernului, punctul 18:
https://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/informatie-de-presa-privind-actele-normative-adoptate-in-edinta-guvernului-romaniei-din-3-septembrie-2026
Acolo se găsește, înfiptă cu grijă între alte acte normative, „reparația” liniștită a unei catastrofe instituționale: modificarea HG nr. 924/2021, pentru ca Autoritatea Electorală Permanentă să poată, în sfârșit, să primească ce i s-a trimis deja cu un an înainte: documente „Strict Secret”.
Cotroceniul salvează națiunea – pe hârtie
Decembrie 2024. Pe 4 ale lunii, Administrația Prezidențială iese la rampă cu emfază. Pe scurt: poporul să stea liniștit, CSAT veghează.
Ni se spune așa: pe 28 noiembrie 2024, Consiliul Suprem de Apărare a Țării s-a întrunit de urgență, serviciile secrete (SRI, SIE, STS, MAI) au prezentat rapoarte explozive privind ingerințele în alegeri, iar Hotărârea CSAT a fost transmisă, cum altfel decât „de urgență”, la AEP, Parchet și restul instituțiilor „cu competențe legale”.
Documentele oficiale care descriu această seriozitate de carton sunt aici:
– Ședința CSAT din 28.11.2024: https://csat.presidency.ro/ro/comuni/sedinta-consiliului-suprem-de-aparare-a-tarii1732806302
– Comunicatul de presă al Președinției din 4 decembrie 2024: https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/comunicat-de-presa1733327193
Din aceste link-uri transpiră imaginea unui stat hotărât, cu sprânceana încruntată, gata să apere democrația.
În culise însă, aceeași democrație era trântită de un tabel Excel: grila de clasificare a AEP-ului.
CSAT a expediat către Autoritatea Electorală Permanentă un document „Strict Secret de stat”. Nimic mai firesc într-o criză de securitate electorală, ar zice manualele de drept constituțional. Doar că, în viața reală, HG nr. 924/2021 – în vigoare la acel moment – spunea foarte limpede: AEP poate gestiona doar informații clasificate până la nivelul „Secret”. „Strict Secret” nu exista în nomenclatorul lor intern.
Cu alte cuvinte, Palatul Cotroceni a aruncat o minge de foc spre o instituție care, legal vorbind, ori trebuia să respingă plicul „galben/maro” la poartă, ori să-l bage la sertar, neînregistrat, comițând vesel o abatere gravă de la regimul informațiilor clasificate. Securitate națională made in Romania: dacă nu încap în registru, nu există.
Toni Greblă și arta „documentului care n-a fost primit niciodată”
Minciuna instituțională își rupe gâtul spectaculos la început de 2025. Pe 14 ianuarie, Autoritatea Electorală Permanentă răspunde oficial, în baza unei solicitări legale (nr. 176/10.01.2025), cu o adresă semnată olograf de președintele de atunci al AEP, Toni Greblă.
Răspunsul AEP este un mic monument al tupeului birocratic:
„Ca răspuns la solicitarea dumneavoastră, înregistrată la Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) cu nr. 176/10.01.2025, vă comunicăm că instituția noastră nu a recepționat documentul la care faceți referire.”
Traducere din limbă de lemn în română: CSAT se bate cu pumnul în piept că „a transmis”, Președinția confirmă în comunicate, iar AEP ridică din umeri și spune: „la noi nu a ajuns nimic, noi n-am văzut nimic”.
Rezultatul? Un scurtcircuit perfect pe axa Cotroceni – AEP. Cineva minte în văzul lumii:
- Fie Administrația Prezidențială a pus de un bluff național pe 4 decembrie 2024, declarând că a transmis Hotărârea CSAT către AEP, deși plicul n-a plecat niciodată din Registratura Prezidențială. În acest scenariu, avem o problemă penală cât Casa Poporului, dacă cineva ar avea chef s-o vadă.
- Fie AEP a primit plicul dar, pentru că nu deținea un registru aprobat prin HG pentru clasa „Strict Secret”, s-a jucat de-a chichița: fără număr de intrare, documentul „nu a fost recepționat” din punct de vedere juridic. Practic, un fel de teleportare birocratică – există, dar nu există.
Oricare variantă ar fi adevărată, concluzia e aceeași și devastatoare: în plină criză electorală, aparatul de securitate al țării s-a împiedicat de un formular neactualizat și de un registru prost scris.
Autodenunțul cu ștampilă de guvern – „Ne-am blocat în propriile minciuni”
Cea mai grea lovitură o dă însă chiar Guvernul României, nu vreun „propagandist” anti-sistem.
În Nota de fundamentare a noii Hotărâri de Guvern – cea care modifică HG nr. 924/2021, legată de regimul informațiilor clasificate ale AEP – instituția admite, cu o sinceritate involuntar comică, că:
– s-a aflat „în imposibilitatea legală și logistică de a primi și de a înregistra în mod oficial documente clasificate secrete de stat, nivel Strict Secret”;
– această situație genera „riscul unui refuz de primire din rațiuni de neconformitate legală”.
Cu alte cuvinte, AEP recunoaște exact șanțul în care a căzut în relația cu CSAT: nu avea cadrul juridic secundar pentru a procesa Hotărârea „Strict Secret” din 28.11.2024.
Adresa semnată de Toni Greblă, prin care se spune că instituția „nu a recepționat documentul”, devine brusc clară: nu l-a recepționat nu pentru că ar fi fost vreo eroare de poștă, ci pentru că legea secundară transforma plicul CSAT într-un fel de obiect ilegal – nici nu-l poți înregistra, nici nu-l poți arunca.
În loc să se iasă public și să se spună: „Există o asimetrie juridică gravă, trebuie corectată de urgență, altfel blocăm securitatea națională”, s-a ales varianta preferată a statului român: tăcerea, mimarea procedurilor și spălatul pe mâini. În față, se recita poezia cu „stat de drept” și „protejarea alegerilor”; în spate, întregul sistem era un castel de cărți de joc sprijinit de un registru gol.
Parchetele și serviciile – „Noi am deschis dosare, ce mai vreți?”
Tabloul grotesc nu putea fi complet fără prestația parchetelor și a serviciilor de informații.
Pe 6 decembrie 2024, după declasificarea documentelor CSAT, Parchetul General și DIICOT ies, la rândul lor, cu fanfară: se deschid dosare penale in rem pentru fapte grave – manipulări, finanțări ilegale, atacuri la ordinea constituțională. România respiră: „se lucrează”.
Doar că, dacă ne uităm la detalii, vedem alt spectacol:
– Serviciile de informații (SRI și restul) au livrat rapoartele când „dezastrul electoral” era deja consumat în primul tur. Prevenția, în stil românesc, se face după producerea pagubei.
– Mai mult, datele au fost livrate pe filiera cea mai prost gândită: printr-o hotărâre CSAT „Strict Secret” către o instituție – AEP – care nu avea voie legal să o înregistreze în registru.
Parchetele au pozat în vajnici apărători ai statului, dar au ales cu mare grijă ce să NU vadă:
– Au investigat „actorii externi” și candidații controversați,
– Dar au ignorat complet lanțul de incompetențe și neglijențe interne:
– nimeni nu a fost cercetat pentru faptul că AEP nu avea regimul de clasificare aliniat la nevoile reale;
– nimeni nu a răspuns pentru că CSAT și Administrația Prezidențială au trimis un document pe o linie procedurată greșit;
– nimeni nu a fost întrebat cum e posibil ca un stat întreg să-și blocheze securitatea electorală în fața unui ștampilaj greșit.
Dosarele penale „in rem” au funcționat ca un panou publicitar: „se lucrează”. La adăpostul lor, însă, nimeni nu s-a atins de nervul central: aparatul de stat însuși, incompetent și mincinos.
Reparația discretă – „Strict Secret” introdus la loc în spectacol
Și ajungem la finalul farsei.
Noul proiect de Hotărâre de Guvern care introduce, cu maximă seriozitate, nivelul „Strict Secret” în nomenclatorul AEP nu este o simplă actualizare tehnică. Este, de fapt, încercarea tardivă a statului de a-și acoperi urmele: să legifereze, post-factum, o incapacitate instituțională care a făcut praf credibilitatea „statului de drept” în cea mai sensibilă zonă – alegerile.
Guvernul corectează acum, prin HG, ce era stricat în 2024, dar o face cu o nonșalanță demnă de o comedie neagră: fără asumare, fără explicații publice clare, fără recunoașterea grotescului în care CSAT, Administrația Prezidențială, AEP, parchetele și serviciile au jucat „telefonul fără fir” cu securitatea națională.
Iar în centrul acestei povești rămâne un document care merită loc special într-un muzeu al ridicolului birocratic: adresa lui Toni Greblă din 14 ianuarie 2025.
Este momentul în care arbitru-șef al alegerilor a transmis, de facto, Președintelui României și CSAT-ului că hârtiile de securitate națională:
– fie nu au mai pornit niciodată de la Cotroceni,
– fie s-au rătăcit prin galaxia „Strict Secret” și au dispărut la granița cu registrul AEP.
Și, ca să nu fie dubii, statul însuși, prin propria Notă de fundamentare și prin hotărârile de guvern pe care le poți citi cu ochii tăi aici:
https://gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/informatie-de-presa-privind-actele-normative-adoptate-in-edinta-guvernului-romaniei-din-3-septembrie-2026
…recunoaște limpede că, în noiembrie–decembrie 2024, România a avut o democrație păzită de un registru neactualizat și de o administrație care nu știe ce trimite, ce primește și ce are voie să înregistreze.
Asta nu mai e doar o bâlbâială cu ștampilă „Strict Secret”.
E dovada că, atunci când e vorba de securitatea națională, statul român poate fi, în același timp, autorul și personajul principal dintr-o farsă de prost gust – jucată pe nervii și pe voturile propriilor cetățeni. (Cristina T.).
Exclusiv
Argint în nori, aur la Electromecanica, plumb în buget. Fermierii întreabă, Mafia Antigrindină se ascunde după gardul de beton
Asociația fermierilor din Prahova trimite o adresă‑dosar către AASNACP și lovește direct în inima combinațiilor cu puncte de lansare, contracte ciopârțite, prețuri umflate și „paza norilor” de zeci de milioane.
AASNACP, luați loc. Vă ceriți scuze acum sau după ce răspundeți la întrebări?
Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova, condusă de ing. Adrian Mocanu, a făcut ceea ce nici Curtea de Conturi, nici ministerele, nici „specialiștii în nori” nu au avut curaj să facă până la capăt: a pus, negru pe alb, întrebările pe care orice om normal și le pune când vede că pentru „paza norilor” se cheltuie aproape 100 de milioane de lei pe an, într‑un an în care nu s‑a tras o singură rachetă.
Documentul trimis către Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (AASNACP) este, formal, o banală solicitare de informații de interes public. În realitate, este rechizitoriul perfect al unui sistem construit pe trei piloni:
– secretomanie,
– monopol,
– și lipsă totală de rușine față de banul public.
Fermierii nu acuză explicit „fraudă” sau „prejudicii”. Nu trebuie. Ajunge să vezi ce întreabă ca să înțelegi ce miroase.
„Punctul de lansare”: un fel de puț de petrol bugetar
Asociația începe cu esențialul: cât costă, de fapt, un punct de lansare și pe ce bază?
Fermierii cer:
- metodologia prin care AASNACP stabilește valoarea estimată pentru un punct de lansare;
- devize‑tip sau structuri standard de cost, defalcate pe:
- garduri,
- fundații, platforme betonate,
- construcții ușoare, containere,
- instalații electrice, iluminat,
- magazii, grupuri electrogene,
- instalații de protecție și de lansare,
- proiectare, transport, montaj;
- sursa prețurilor folosite: oferte, cataloage, contracte similare, baze de date, devize de proiectant.
Cu alte cuvinte:
„Domnilor de la AASNACP, cât costă la dumneavoastră metrul de gard, metrul cub de beton, containerul, becul și cablul electric? Că în piață știm cât costă. La voi pare că și betonul e din argint, iar gardul din fildeș.”
Într‑un context în care știm deja că, în 2025, sistemul antigrindină a înghițit aproape 96 de milioane de lei, din care peste 82 milioane doar pentru „pază și conservare”, întrebarea devine dureroasă:
care parte din acești bani e tehnologie reală și care e șantier umflat cu beton la preț de bijuterie?
„Verificarea prețului de piață”: operațiune secretă, clasificată „nu ne interesează”
Fermierii cer explicit:
- documente care să arate că prețurile la garduri, beton, construcții ușoare, instalații electrice și iluminat au fost comparate cu prețurile de piață;
- metodologia și numărul de oferte folosite;
- procedura care spune cine verifică, efectiv, caracterul economic al prețurilor, înainte de a angaja banii publici;
- evaluări independente sau analize comparative de cost pentru infrastructura SNACP.
Tradus în română simplă:
„Unde e caietul de matematică în care ați făcut socotelile? Sau v‑ați uitat la cer, ați întrebat norul cât să scrieți la deviz și atât?”
Corpul de Control al Prim‑ministrului (CCPM) a arătat deja că nu există studii serioase de impact, că se lucrează cu un Bilanț de Mediu din 2007 și cu licențe date fără concurență. Curtea de Conturi a cerut transparență, audit, delimitarea terenurilor. Nimic nu s‑a făcut.
Acum, fermierii întreabă, punctual, dacă în toată această epopee antigrindină a existat măcar o singură zi în care cineva să compare prețul de la ofertantul „de casă” cu prețul din piață. Sau totul s‑a derulat după modelul: „Cât cereți? Așa scriem. Să trăiți!”
Electromecanica Ploiești – furnizor unic, de la rachete la garduri
Una dintre cele mai incomode secțiuni din adresă vizează relația cu Electromecanica Ploiești S.A., reinventată în „mama și tata” tehnologiei antigrindină.
Fermierii cer:
- situația centralizată a lucrărilor, produselor și serviciilor pentru punctele de lansare achiziționate de la Electromecanica;
- dacă aceste lucrări au fost executate direct sau prin subcontractori pentru componentele „banale”: împrejmuiri, betoane, construcții ușoare, instalații electrice;
- fundamentarea tehnică pentru faptul că astfel de componente uzuale au fost băgate în același contract cu o tehnologie specializată;
- documente privind eventuale componente ale punctelor de lansare care puteau fi cumpărate separat, de pe piață, dar au fost „ambalate” în pachet cu echipamentele specializate.
În esență, întrebarea e aceasta:
Cât la sută din „tehnologia antigrindină” e, în realitate, gard, beton, tablă și cabluri livrate printr‑un monopol de facto, fără concurență reală?
Electromecanica devine astfel nu doar furnizor de rachete, ci și:
- firmă de construcții,
- firma de garduri,
- firma de instalații electrice,
- și, la cum arată cifrele, posibil chiar „firmă de visat prețuri”.
Asociația subliniază clar: nu îi interesează formulele, know‑how‑ul sau secretele tehnologice, ci strict componenta economică și contractuală. Adică exact zona în care, de obicei, se ascund băieții deștepți cu replică de tipul „nu puteți înțelege, e tehnologie specială”.
Contracte ciopârțite pentru același punct – „nu fragmentăm, doar felietăm fin”
Un alt punct‑cheie: structura contractelor pentru același obiectiv de investiții.
Fermierii cer:
- situația punctelor de lansare construite prin mai multe contracte distincte;
- criteriile folosite pentru a împărți un singur obiectiv în mai multe bucăți contractuale;
- clarificarea dacă, la alegerea procedurii de achiziție, s‑a luat în calcul valoarea cumulată a tuturor lucrărilor și dotărilor;
- situația contractelor repetate, pe perioade scurte, către același operator economic, pentru același punct de lansare.
Altă întrebare, nepusă direct, dar evidentă:
Ați „spart” intenționat investițiile în bucăți, ca să evitați proceduri mai transparente și concurența reală?
Dacă un punct de lansare e, din punct de vedere economic și funcțional, un singur obiect, de ce la factură devine brusc 3, 5 sau 7 contracte diferite, ca într‑un joc de puzzle bugetar?
Recepția lucrărilor: „Cine numără gardurile și betoanele?”
Asociația lovește fix în locul unde, de obicei, se fac marile „ajustări”: recepția.
Întrebările sunt de o banalitate devastatoare:
- ce proceduri de recepție există pentru lucrările și dotările punctelor de lansare;
- cum se verifică, efectiv, metrul liniar de gard, metrul cub de beton, suprafețele amenajate, cantitățile montate;
- dacă există situații de lucrări și devize postexecuție care să permită compararea prețului unitar facturat cu prețul de piață;
- cine face parte din comisiile de recepție;
- ce reguli există pentru a evita ca aceeași persoană să fie și la fundamentarea și atribuirea achiziției, și la recepția finală.
Tradus:
„Domnilor, cine numără țărușii, cine măsoară betonul, cine se uită dacă acele garduri scumpe chiar există sau doar au fost trase pe hârtie, la fel ca rachetele pe cer?”
Acte adiționale, valori umflate și tăcerea auditului
Fermierii merg mai departe și cer:
- situația contractelor pentru puncte de lansare care au fost majorate prin acte adiționale – cu valori inițiale, valori suplimentare, procente, justificări și documente de fundamentare;
- evidența diferenței dintre valoarea estimată și valoarea finală plătită;
- costul total real al unui punct de lansare, incluzând toate contractele, actele adiționale, lucrările, dotările, proiectarea și serviciile.
Aceasta este întrebarea fatală pentru orice sistem public corupt:
„La final, cât a costat, domnule, un punct de lansare? Nu pe bucăți, nu pe feliuțe, nu pe loturi, ci totul, de la primul studiu la ultimul șurub?”
În paralel, fermierii întreabă și:
- dacă au existat constatări ale auditului intern, ale Curții de Conturi sau ale Corpului de control pe aceste achiziții;
- dacă s‑au dispus remedieri, corecții financiare sau recuperări de sume;
- dacă, după aceste controale, s‑au modificat procedurile interne.
Pe românește:
„Ați greșit? Ați fost prinși? Ați dat banii înapoi? Ați schimbat ceva, sau doar ați pus raportul în sertar și ați mers mai departe cu betonul la suprapreț?”
Trasabilitatea fondurilor: de la studiul de fezabilitate la ultima factură – există sau e doar un nor birocratic?
Asociația întreabă limpede:
- există, pentru fiecare punct de lansare, o situație centralizată care să includă:
- studiul de fezabilitate,
- proiectarea,
- valoarea estimată,
- toate contractele, operatorii economici și subcontractorii,
- devizele, situațiile de lucrări, actele adiționale,
- procesele‑verbale de recepție, facturile, ordinele de plată, valoarea finală?
Dacă nu, atunci unde sunt împrăștiate aceste documente și în ce compartimente se pot reconstitui?
Cu alte cuvinte:
„Există un fir roșu al banului public sau totul e o perdea de fum birocratică, în care nici Curtea de Conturi nu mai găsește capătul?”
Poziția instituțională: cine e, în final, responsabil pentru „prețul la gardul de nori”?
Cireașa de pe tort: fermierii cer un punct de vedere oficial, ca instituție, prin care AASNACP să spună:
- prin ce documente poate demonstra că prețurile plătite pentru infrastructura SNACP au fost economice;
- dacă instituția consideră necesară compararea prețului plătit pentru componentele uzuale cu prețul de piață;
- care compartiment sau ce funcție are, oficial, responsabilitatea finală pentru verificarea caracterului economic al prețului, înainte de angajarea și plata banilor.
Este exact întrebarea pe care orice procuror, orice auditor serios și orice contribuabil ar trebui s‑o pună:
„Cine semnează, cu nume și funcție, că prețul nu e o țeapă?”
Fermierii – „cobai” pe banii lor. 93% spun NU reluării tragerilor
Toate aceste întrebări vin pe fondul unui context revoltător:
- în 2025, când rachetele au stat la sol, agricultura a înregistrat producții record la grâu și rapiță;
- propaganda oficială „fără sistem, muriți” s‑a prăbușit singură în fața faptelor;
- 93% dintre fermieri resping reluarea tragerilor și nu acceptă să fie cobai într‑un experiment atmosferic fără studii de impact pe sănătate, sol, ape, apicultură și lanț trofic;
- AASNACP recunoaște negru pe alb că nu are atribuții în aceste domenii, dar garantează senin că „nu există efecte negative”.
Acum, aceeași fermieri vin și spun, politicos, dar devastator: vrem transparență totală, vrem audit extern, vrem trasabilitatea fiecărui leu și asumarea responsabilității patrimoniale de către cei care au decis.
„Argint în nori, plumb în buget”: de ce această adresă este o bombă cu ceas
Adresa APACPT – Prahova este scrisă impecabil juridic, fără acuze directe de fraudă. Dar fiecare întrebare pune reflectorul exact acolo unde, de ani de zile, sistemul antigrindină a funcționat ca o gaură neagră bugetară:
- puncte de lansare la prețuri nebuloase;
- contracte împărțite pe feliuțe;
- furnizor unic împachetat ca „singurul capabil”;
- lipsă de verificare a prețurilor de piață;
- controale ignorate sau mușamalizate;
- trasabilitate firavă a fondurilor.
CCPM, Curtea de Conturi, Comisia de Mediu a Senatului, ANM – toate aceste instituții au confirmat, direct sau indirect, un singur lucru: sistemul funcționează pe un amestec toxic de improvizație, lipsă de studii, monopol și bani publici cheltuiți opac.
Acum, fermierii vin cu o mișcare simplă și letală:
„Dați‑ne hârtia! Dați‑ne procedurile, devizele, contractele, actele adiționale, rapoartele de control. Dacă tot e totul legal și economic, ce aveți de ascuns?”
Epilog: Nu mai merge cu „plouă de la Dumnezeu, facturăm de la stat”
Sistemul Național Antigrindină a fost vândut ani la rând românilor cu sloganul emoțional: „fără noi, vă distruge grindina!”.
Realitatea anului 2025: fără rachete, cu ploi naturale, producții record.
Realitatea bugetară: aproape 96 milioane de lei aruncați într‑un an fără nicio tragere.
Realitatea juridică: un program extins până în 2040 pe baza unui Bilanț de Mediu din 2007, fără studii serioase actualizate.
În fața acestui tablou, adresa fermierilor din Prahova devine mai mult decât o solicitare de informații: este un test de civilizație instituțională.
Dacă AASNACP răspunde complet, cu documente, cifre și trasabilitate, atunci poate începe, târziu, procesul de curățare a sistemului.
Dacă nu răspunde, tergiversează sau trimite abureli birocratice, atunci avem confirmarea oficială că „Mafia Antigrindină” nu trage doar în nori, ci mai ales în buzunarul public.
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.
Până atunci, fermierii rămân în același rol grotesc în care i‑a pus statul:
plătesc impozite, sunt declarați „beneficiari” pe hârtie, dar în realitate sunt doar decor în marele experiment de îmbogățire cu garduri, betoane și rachete păzite cu 82 de milioane pe an.
Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 2 zile„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
-
Exclusivacum 4 zileMinistrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
-
Exclusivacum 3 zileMEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
-
Exclusivacum 4 zile„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești – Feuda lui Nae Comisionaru’. De la cai dopați la „organigrama cu chiloți”, falsuri în acte și teroare pe banii ploieștenilor Pamflet jurnalistic (cu acte oficiale și probe audio la dosar)
-
Exclusivacum 3 zileTCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane
-
Exclusivacum o ziCum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
-
Administratieacum 4 zileComplexul „Trestioreanu” din Ariceștii Rahtivani, investiție de 8 milioane de euro pentru educație, sport și comunitate



