Connect with us

Exclusiv

O posibilă penetrare excesivă economică a Transilvaniei de către capitalurile ungare este discutabilă

Publicat

pe

Dintre cele 16 mari societăţi comerciale ungare care au investit în societăţi comerciale româneşti prin aport de capital, 11 se află în Transilvania

Mulţi străini care au cunoscut provinciile istorice ale României, la ele acasă, au găsit firească aprecierea că această ţară din zona central-sud-estică are cu ce se mândri: oameni harnici, peisaje naturale variate şi minunate, zone unicat în Europa, rezervaţii de interes mondial, un soi deosebit de fertil şi numeroase alte bogăţii ale solului şi subsolului. Pentru că România a fost dăruită cu ceea ce multe ţări vecine, sau mai îndepărtate, nu au şi, de aceea, acestea – aşa după cum demonstrează istoria – au râvnit şi poate că mai râvnesc la cele din provinciile româneşti. Aşa a fost în timpurile străvechi, aşa a fost în secolele din urmă, aşa se pare că este şi acum. Istoria a consemnat cuceririle provinciilor Daciei străvechi de către imperiul Roman, sau ale României moderne de către imperiile vecine, datorită bogăţiilor sale. Iar cei care au reuşit să cucerească, prin război sau vicleşug, teritorii, cu greu au mai putut fi alungaţi din vatra strămoşească. Chiar şi după aceea, unii au încercat mereu să stăpânească din nou părţi ale teritoriilor ţărilor româneşti, atraşi precum ursul de mierea stupilor naturali din păduri. Istoria a consemnat la sfârşitul primului război mondial (1914-1918) dispariţia imperiului austro-ungar şi a celui otoman, ceea ce a dus la întregirea teritoriului, ocupat de peste două mii de daco-romani, în România Mare, în care se incluseseră toate provinciile locuite de români si aflate sub dominaţie străină. Se crease astfel un complex economic românesc omogen ce a fost sfârtecat, practic, prin sentinţa de arbitraj din 30 august 1940, care a obligat guvernul regal al României de atunci să cedeze Ungariei nordul Transilvaniei, iar imperiului sovietic, Basarabia şi Nordul Bucovinei, cu un colţ al Moldovei, ca urmare a ultimatumului rusesc, iar printr-un acord, a cărui clarificare rămâne în sarcina istoriei nepărtinitoare, Cadrilaterul  dobrogean a trecut la Bulgaria.

După cel de-al doilea război mondial, nordul Transilvaniei, cu aproape o treime din bogăţiile solului si subsolului României, înstrăinate prin arbitrajul de la Viena, au revenit la patria-mamă. Tot istoria a consemnat că evoluţiile politice ulterioare din Europa şi din lume au permis ţării noastre să refacă şi să consolideze complexul economic românesc, folosind baza proprie si bogată de materii prime, inclusiv din Transilvania.

Ce arată cifrele, acordurile şi relaţiile dintre Ungaria şi ţara noastră

Trecerea, în ultimii 15 ani, de la economia de comandă centralizată la economia de piaţă funcţională, într-un proces dureros de tranziţie, a oferit prilejul „restructurării” com­plexului economic românesc prin care s-a deschis calea pătrunderii în ţară a capitalului străin. Dacă aceste „restructurări” n-ar fi însoţite de sus­piciuni semnalate de mass-media, uneori dovedite, şi s-ar face exclusiv pe baza principiilor de piaţă liberă funcţională, poate că temerile de „înstrăinare a economiei ţării”, ade­sea expusă deschis, n-ar fi un motiv de îngrijorare. Din păcate, realitatea privatizărilor din perioada tranziţiei arată că nu toate vânzările din patri­moniul statului au fost făcute meticu­los, în folos naţional, unele au provo­cat proteste, soldate chiar cu crime, ceea ce a aruncat o persistentă um­bră de îndoială asupra unor investiţii de capital străin în ţara noastră. In­fluenţate de evenimente istorice din trecutul nu prea îndepărtat, zbuciu­mat, al relaţiilor dintre ţara noastră şi vecina Ungaria, o parte a opiniei publice ar fi tentată să suspecteze şi să se neliniştească de faptul că Transilvania ar putea să fie ocupată de capitalul unguresc. Dacă această importantă provincie românească nu poate fi dezlipită de Romînia şi alipită Ungariei, după cum doresc şi afirmă deschis iredentiştii maghiari, bogăţiile ei ar putea fi acaparate pe calea ocupării economice.

Acest punct de vedere apărut din interpretarea evoluţiilor economice şi comerciale din ultima vreme, dintre România şi Ungaria, este exagerat, chiar dacă schimburile economice şi investiţiile din Ungaria în România şi din România în Ungaria au cunoscut  un salt important. La sfârşitul anului trecut, investiţiile ungare de capital în România atinseseră 347,07 milioane de dolari SUA sub forma aportului  la capitalul de 800 de milioane dolari SUA al celor 5010 firme funcţionale cu participare de capital ungar, înregistrate în România la data mai sus menţionată. După capitalul  firmelor funcţionale cu contribuţie de capital ungar, Budapesta se situează pe locul 12 în topul investitorilor  străini în România, iar după aportul de 347,07 milioane de dolari SUA pe locul 7 între principalii investitori străini.

Suspiciunile mai sus menţionate ar mai putea fi susţinute, probabil şi din disproporţia mare dintre investiţiile ungare în România şi cele româneşti în Ungaria, care se ridicau, la aceeaşi dată, la aproape 60 de milioane de dolari SUA în cele 6010 firme ungare înregistrate în registrul comerţului cu capital românesc.

Dintre cele 16 mari societăţi comerciale ungare care au investit în societăţi comerciale româneşti prin aport de capital, 11 se află în Transilvania, precum MOL România Petroleum Products SRL (la Cluj), specializată în petrol şi combustibili, cu aport de capital ­de 104,639 milioane dolari SUA, Gedeon Richter România SRL (la Târgu Mureş), specializată în producţia de medicamente, cu aport de capital 18.972 milioane dolari, Dunapark Rambox Prodimpex SRL (la Sfântu Gheorghe), specializată în producţia de ambalaje), cu aport de capital de 8,510 milioane dolari, Salina Invest SRL (la Sovata), specializată în in­dustria hotelieră, cu aport de capital de 7,390 de milioane de dolari, Zora Serv Corn SRL (la Târgu Mureş), spe­cializată în construcţii, cu aport de capital de 3,653 milioane de dolari, Carb SA (la Braşov), specializată în extracţie minieră, cu aport de capital de 3,644 milioane de dolari, Asa Cons Romania SRL (la Cluj), specializată în construcţii, cu aport de capital de 3,445 milioane de dolari, Hotel Târ­nava 2000 SA (la Odorheiu Secuiesc), specializată în industria hotelieră, cu aport de capital de 3,424 milioane de dolari, Lotus Market SRL (la Ora­dea), specializată în imobiliare, cu aport de capital de 2,697 milioane de dolari, Unical Prodimex SRL (la Sfântu Gheor­ghe), specializată în producţia de ambalaje din ma­terial plastic, cu capital de 2,610 milioane de dolari şi Isoplus România SRL (la Oradea), specializată în producţia de tuburi de aluminiu, cu aport de capital de 1,528 de milioane de dolari.

Celelalte cinci societăţi comerci­ale importante cu capital ungar, si­tuate în afara Transilvaniei, sunt RoBank SA (la Bucureşti), specializată în activităţi bancare şi financiare, cu aport de capital de 66,122 milioane de dolari, Cesarom SA (la Bucureşti), specializată în produse ceramice, cu aport de capital de 20,576 milioane de dolari, Profi Rom Food SRL (la Ti­mişoara), specializată în comerţul cu alimente, băuturi alcoolice, tutun, cu aport de capital de 9,230 de milioane de dolari, Pipelife Romania SRL (la Bucureşti), specializată în producţia de tuburi şi profile de cauciuc, cu aport de capital de 5,617 milioane dolari şi Lesaffre Romania SRL (la Otopeni), specializată în produse alimentare, cu aport de capital de 3,608 milioane de dolari.

În cele din urmă, capitalul ungar investit în Transilvania de marile fir­me ungureşti este de 242,91 milioane de dolari, restul de 104,16 milioane milioane, din suma totală de 347,07 milioane, este investit în companii cu activităţi principale în alte zone ale României. Este greu să stabilim în ce mă­sură companiile menţionate îşi rezumă activităţile în zonele în care îşi au sediul central, de aceea o pretinsă cucerire economică a Transilvaniei de că­tre capitalul ungar, este, judecând numai după fir­mele mari, greu de acceptat. Dacă se au în vedere şi firmele mici şi mijlocii, ce reprezintă diferenţa de până la 5010 care funcţionează pe teritoriul României, cu aport de capital ungar, s-ar putea ca concluzia de mai sus să poată fi modificată.

Cert este faptul că investiţiile de capital un­gar în România cresc de la an la an. în 2004, de pildă, banca OTP din Ungaria a cumpărat RoBank, societatea MOL Ungaria a cumpărat reţeaua de carburanţi Shell din ţara noastră, iar tendinţa generală este de pregătire a unor noi investiţii, realizabile mai ales după ce Ungaria a devenit membră a UE. Anul trecut, de pildă, au fost înre­gistrate în România, 674 de companii noi cu ca­pital ungar, majoritatea în zona Transilvaniei. În prezent, se elaborează noi strategii ale firmelor ungare de pătrundere pe piaţa românească.

Această perspectivă este susţinută şi de evoluţia favorabilă a schimburilor economice româno-ungare, aflată într-un curs ascendent, cu noi recorduri. încă din 1992, schimburile re­ciproce de mărfuri au crescut continuu, atingând anul trecut suma de 2,143 miliarde de euro, din care exporturile Ungariei în România s-au cifrat la 1,744 miliarde de euro şi importurile ei din’ România la 730,28 milioane de euro. Este, după cum se vede un dezechilibru substanţial în de­favoarea României, cu şanse de a se menţine şi chiar mări.

În exporturile Ungariei în ţara noastră găsim automobile, tractoare şi alte vehicule te­restre, maşini, aparate electrice, medicamente, carne, combustibili şi uleiuri minerale, materiale plastice, articole de cauciuc, aparate şi dispoziti­ve mecanice, produse din fontă, fier şi oţel. După aderarea Ungariei la Uniunea Europeană expor­turile ungureşti spre România de produse agri­cole au fost influenţate negativ, diminuându-se cu circa 70 la sută, de la 102,237 milioane euro, în 2003, la 33,451 milioane, în 2004. Pe relaţia importurilor ungare din România s-a înregistrat cea mai dinamică creştere la aluminiu şi articole din aluminiu, cazane, turbine, motoare, aparate şi dispozitive mecanice, echipamente electrice, produse ceramice şi produse alimentare.

Din cele prezentate până acum se poate afir­ma că o posibilă penetrare excesivă economică a Transilvaniei de către capitalurile ungare este discutabilă, ţinându-se seama că, la nivel oficial, între România şi Ungaria există un parteneriat politic ce se consolidează, ţintind dezvoltarea ce­lor două ţări, în cadrul şi spiritul Uniunii Europe­ne.

FLOREA ŢUIU – Revista “Balcanii şi Europa”- oct. 2005

Exclusiv

IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate

Publicat

pe

De

„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical?

De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere stabilă, ci un maraton de împuterniciri și desemnări marca IGPR, după cum dezvăluie Sindicatul Europol. Legea spune una, practica spune „las’ că merge și-așa”.

Art. 27¹⁶ din Legea 360/2002 e clar:
– împuternicire maxim 6 luni,
– poate fi prelungită încă 6 luni,
– în acest timp este obligatoriu organizat și desfășurat concursul pentru ocuparea postului.

La Mehedinți, în schimb, s-a inventat un nou sport național: ocolirea sistematică a concursurilor legale, în favoarea numirilor temporare, prelungite la nesfârșit.

Parada șefilor de-o vară: vin, sunt împuterniciți, pleacă

Conform cronologiei prezentate de Sindicatul Europol, tabloul arată așa:

  • 2014–2017 – cms. șef Romulus Oprița
    – Împuternicit în aprilie 2014
    – Devine titular prin concurs în ianuarie 2015 (miracol rar: s-a făcut chiar un concurs!)
  • 2017–2018 – cms. șef Mirel Dumitru
  • 2018–2019 – cms. șef Luca Lucian
  • 2019–2020 – cms. șef Fețanu Daniel (importat de la IPJ Gorj)
  • 2020–2021 – cms. șef Mirel Dumitru (revenire în forță, că tot era loc liber)
  • 2021 – februarie 2023 – cms. șef Bibu Ștefan Raminel
    Numitor comun pentru toți acești ani, așa cum subliniază Sindicatul Europol:
    numai împuterniciri și desemnări,
    fără organizarea și desfășurarea unui concurs pentru funcția de inspector-șef, deși IGPR avea obligație legală să facă asta.

Când dai examen cu nota 1 și tot inspector-șef ești (pentru puțin timp)

  • Februarie 2023 – aprilie 2023 – cms. șef Costin Tuică
    – Împuternicit inspector-șef
    – În martie 2023 se organizează, în sfârșit, un concurs
    – Rezultatul: obține nota 1
    – În aprilie 2023, împuternicirea încetează.

Concursul s-a ținut, formal, dar a funcționat ca o simulație cu public: sistemul și-a bifat hârtia, nu și competența.

Nașul, primarul și polițistul „care a îndrăznit”

  • 24 aprilie 2023 – mai 2024 – cms. șef Gheorghe Lucian Tunaru
    – Împuternicit inspector-șef
    – Pe durata mandatului: nici urmă de concurs pentru ocuparea funcției
    – Mandatul încetează, funcția rămâne tot „provizorie”, dar bine păzită.

În această perioadă, după cum reamintește Sindicatul Europol, IPJ Mehedinți ajunge în atenția publicului prin cazul polițistului rutier care ar fi fost supus presiunilor instituționale după ce a îndrăznit să sancționeze primarul comunei Ponoarele – primar care, ce să vezi, este nașul de cununie al cms. șef Tunaru.

Statul de drept made in Mehedinți: dacă amenda lovește în cumetrie, polițistul devine problemă, nu legea încălcată.

Concursul amânat până dă DNA-ul peste tine

  • Mai 2024 – septembrie 2025 – cms. șef Dumitru Marian Cîrcei (venit de la IGPR)
    – Împuternicit inspector-șef
    – Anunțul pentru organizarea concursului este publicat pe hub-ul MAI în ultima zi, înainte să expire termenul de 12 luni prevăzut de art. 27¹⁶ din Legea 360/2002
    – Concursul este apoi amânat fără niciun motiv procedural serios invocat
    – Deși exista obligația legală nu doar de organizare, ci și de finalizare a concursului, funcția rămâne neocupată prin concurs.

Epicentru al scandalului: potrivit informațiilor prezentate de Sindicatul Europol, concursul nu a mai fost dus până la capăt pentru că cms. șef Cîrcei a devenit inculpat într-un dosar DNA, acuzat că ar fi falsificat un ordin de serviciu.
Soluția clasică: pensionare „subită” și plecare discretă din scenă.

Ștafeta împuterniciților: următorul, te rog!

  • Septembrie 2025 – prezent – cms. șef Decebal Dumitru Drăghiea
    – Împuternicit și ulterior desemnat inspector-șef.

Funcția rămâne, în continuare, un fel de scaun de probă, nu un post obținut transparent, prin competiție reală.

Bilanțul unui deceniu: legea e opțională, împuternicirea e regulă

Concluzia, așa cum o sintetizează Sindicatul Europol:
În aproape 10 ani, funcția de inspector-șef al IPJ Mehedinți a fost ocupată aproape permanent prin împuterniciri, în timp ce organizarea de concursuri a fost excepția, nu regula.

Deși Legea 360/2002, art. 27¹⁶ alin. (1), stipulează clar că pe durata a maximum 12 luni (6 luni + prelungire 6 luni) trebuie obligatoriu organizat și desfășurat concursul, la Mehedinți s-a instalat o practică de sfidare sistematică a legii, sub privirea „nevinovată” a IGPR și MAI.

Cum se numește când nu-ți faci treaba? Penal, nu „procedural”

Textul legal citat de Sindicatul Europol nu e interpretabil:

„Polițistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul polițistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului.”

Întrebarea finală, ridicată explicit de Sindicatul Europol, lovește direct:

Cum se numește fapta unui funcționar public care nu își îndeplinește o atribuție de serviciu și cine răspunde pentru neîndeplinirea unei obligații prevăzute expres de lege?

În codul penal și în limbajul comun, astfel de „uitări” nu se numesc nici „proceduri interne”, nici „sincope organizatorice”. Se numesc, la un moment dat, abuz de funcție, neglijență în serviciu sau complicitate prin tăcere.

La IPJ Mehedinți, însă, pare că s-a inventat un nou concept:
„Împuternicire perpetuă cu răspundere difuză” – toți știu că e ilegal, dar nimeni nu e vinovat. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Cum a omorât Statul Legea 153/2017 cu pixul: autopsia unui salariu „înghețat” la minus

Publicat

pe

De

Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe

Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept „marea reformă”, marele salt spre normalitate. În realitate, a fost împărțită în două etaje:

  1. Etajul 1 – urcarea „din etapă în etapă” până în 2022, spre o grilă-țintă.
  2. Etajul 2 – regimul adevărat, scris negru pe alb la art. 12 alin. (2):
    din 2023, salariile de funcție se stabilesc prin înmulțirea coeficientului din anexă cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.

Adică un mecanism viu, logic și simplu:
coeficientul tău × salariul minim la zi = salariul tău de funcție.
Crește salariul minim? Crește și salariul de funcție. Automat. Fără rugăminți, fără pelerinaje la minister, fără „vom analiza în perioada următoare”.

Asta a votat Parlamentul în 2017.
Asta scrie legea.
Asta nu ați văzut niciodată pe fluturaș.

Informațiile privind acest mecanism sunt explicate public inclusiv de Sindicatul Diamantul, care a avut „obrăznicia” de a citi legea până la capăt și de a o raporta la realitate.

Când baza se triplează, dar salariul rămâne la locul lui, ca la muzeu

Acum, să punem cifrele pe masă, nu poveștile.

  • În 2017, când s-a făcut legea, salariul minim brut era 1.450 lei.
  • Astăzi este 4.050 lei.
  • De la 1 iulie 2026 urcă la 4.325 lei.

Baza de calcul, cea de care ar fi trebuit legat salariul de funcție, s-a aproape triplat.

Dacă Legea 153/2017 ar fi fost aplicată integral, așa cum e scrisă:
salariul de funcție al fiecărui polițist și militar ar fi urcat odată cu salariul minim.
Nu după chef, nu după an electoral, nu după „disponibilități bugetare”, ci după o formulă clară:
coeficient × salariul minim în vigoare.

În lumea reală, însă, statul a ales altceva: a înghețat totul în 2022 și a aruncat cheia.

Cum s-a făcut „magia”: salariu viu, transformat în salariu mumificat

An de an, prin ordonanțe și legi făcute pe genunchi, statul a decis că legea se aplică… dar nu chiar.
Salariile au fost blocate la grila gândită pentru anul 2022.

Traducere din birocratic în română:

  • Coeficientul tău a rămas frumos pe hârtie.
  • Salariul minim a urcat în lumea reală.
  • Salariul tău de funcție a fost ținut jos, la nivelul de acum patru ani.

Ce vedeți pe fluturaș nu este rezultatul legii aplicate integral.
Este rezultatul unor „înghețări” succesive, a unei decizii politice reci și calculate:
să nu lase salariul de funcție să urce odată cu salariul minim, deși exact asta scrie în Legea 153/2017.

Diferența dintre cât ar fi trebuit să luați dacă s-ar fi aplicat formula legală și cât luați în realitate — aceea este suma pe care v-a oprit-o statul prin neaplicare.
Nu prin tăieri oficiale, nu prin austeritate declarată, ci printr-un simplu artificiu: „înghețăm la nivelul anului 2022 și gata”.

Acest mecanism al neaplicării este detaliat public de Sindicatul Diamantul, care arată, cu legea în mână, cum a fost oprit salariul din creștere în timp ce baza lui de calcul se umfla.

Rețeta clasică: când nu vrei să aplici o lege, inventezi alta

Șablonul e deja clasic în România:

  1. Faci o lege cu promisiuni mari, grile, coeficienți, ținte „europeane”.
  2. Nu o aplici integral niciodată.
  3. Când lumea începe să observe, scoți o lege nouă, cu:
    • „etape”,
    • „perioade tranzitorii”,
    • „eșalonări”,
    • „implementare graduală”.

Și așa, în loc să recunoști că ai sabotat legea veche, vinzi o nouă iluzie:
o altă țintă, împinsă undeva în viitor, la ani-lumină de fluturașul de salariu.

Azi se vorbește din nou despre o altă lege, alte scheme, alt „cadru modern de salarizare”.
Întrebarea pe care o pune, tranșant, și Sindicatul Diamantul rămâne:

Când o lege nu se aplică, soluția corectă este să mai fabrici încă una – sau să o aplici, în sfârșit, pe cea existentă?

Prețurile nu au perioadă de probă. Salariile, da.

În tot acest timp, un singur lucru în România nu știe ce-s alea „etape”, „eșalonări” și „regim tranzitoriu”:
prețurile din magazine.

  • Ele nu așteaptă să se termine tranziția.
  • Nu cer aviz de la minister.
  • Nu se blochează „la nivelul anului 2022”.

Prețurile se aplică integral, în fiecare lună.
Fără ordonanță de urgență. Fără „recalculări”. Fără jocuri de culise.

Salariul de funcție însă, acolo unde legea îl voia legat de realitate (salariul minim), a fost ținut pe loc, deliberat, în timp ce costul vieții a alergat înainte.

Concluzie: Lege pe hârtie, iluzie pe fluturaș

Legea 153/2017, citită până la capăt, îți spune clar:
salariul tău de funcție trebuia să crească odată cu salariul minim.

Realitatea îți spune altceva:
salariul tău a fost închis într-o cușcă numită „nivel 2022”, iar cheia a fost aruncată prin ordonanțe, „înghețări” și jocuri politice.

În timp ce Sindicatul Diamantul arată cu degetul spre articolul de lege care trebuia să-ți protejeze venitul, statul îți arată cu degetul alte promisiuni, alte grile, alt viitor.

Pe scurt:
Legea era gândită să fie un mecanism viu.
Guvernanții au transformat-o într-un tablou mort, agățat pe perete, în timp ce fluturașul tău de salariu rămâne, lună de lună, dovada unei neaplicări premeditate. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Alchimia norilor si mafia antigrindina: Cum a inventat statul român racheta care „împușcă” legile și bugetul înainte să apară dovezile

Publicat

pe

De

O investigație marca „Incisiv de Prahova” scoate la iveală un experiment administrativ halucinant: sistemul antigrindină a început să toace milioane de euro cu binecuvântarea Guvernului, deși legile și studiile de mediu erau încă „la dospit”. În timp ce fermierii privesc cerul cu deznădejde, autoritățile raportează hectare protejate cu rigla pe hartă, într-un spectacol de magie bugetară unde iodura de argint contează mai puțin decât „arginții” din contracte.

H.G. 744/2008: „Oracolul” care a văzut banii înaintea legii

Dacă credeai că timpul curge doar într-o singură direcție, înseamnă că nu ai lucrat niciodată la Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină (AASNACP). Potrivit unui memoriu exploziv privind vulnerabilitățile H.G. nr. 744/2008, consultat de redacția noastră, Statul Român a reușit performanța metafizică de a finanța o întreagă etapă a programului (etapa a IX-a) înainte ca legile de bază să existe în Monitorul Oficial.

Mai exact, în timp ce Executivul semna vesel cecul de peste 21 de milioane de lei (din care 6 milioane doar pentru „Unitatea Pilot” Prahova), Legea nr. 173/2008, care trebuia să reglementeze aceste intervenții, încă se odihnea prin sertare, fiind publicată abia în octombrie 2008. Normele metodologice? Acelea au apărut prin 2009. Practic, s-a tras cu rachete „pe persoană fizică” instituțională, într-un vid legislativ unde singura certitudine era foamea de fonduri publice.

Bilanțul de mediu, lăsat pe „mâine”, deși rachetele zburau „azi”

Într-o țară normală, mai întâi verifici dacă substanțele pe care le arunci în atmosferă nu otrăvesc pământul și abia apoi apeși pe trăgaci. În România descrisă de documentele analizate, logica a fost inversată cu un tupeu de neclintit. H.G. 744/2008 prevedea finanțarea și operarea a 11 puncte de lansare în Prahova, dar monitorizarea iodurii de argint în sol și apă avea termen abia… 31 octombrie 2008.

Este ca și cum ai lansa un medicament pe piață și ai decide să verifici dacă e toxic abia după ce jumătate din populație l-a înghițit deja. „Incisiv de Prahova” subliniază această schizofrenie administrativă: s-au alocat bani pentru modernizări și „studierea comportamentului iodurii de argint” simultan cu exploatarea ei masivă. Rezultatul? O gaură neagră de peste 120 de milioane de euro între 2017 și 2023, justificată prin „succese” pe care nimeni nu le poate vedea pe teren, ci doar în tabelele Excel ale ministerului.

Magia hectarelor fantomă: Când pădurea și asfaltul devin „culturi protejate”

Dacă te iei după comunicatele oficiale, sistemul protejează „milioane de hectare”. Dacă te iei după matematică, protejează doar orgoliile șefilor de la AASNACP. Investigația pornită de solicitarea nr. 111/22.05.2026 scoate la lumină „Tabelul Rușinii”. În 2021, de exemplu, deși zona de protecție reală (ZP) era de doar 403.732 ha, în presă se vindea gogoașa cu 1,5 milioane de hectare „salvate”.

Cum se face această magie? Simplu: se adună tot ce prinde raza de acțiune a sistemului – drumuri, râuri, păduri, case și, probabil, și cuiburile de ciori – și se raportează la hectar. Astfel, costul de 18 euro/ha, trâmbițat ca fiind „mic”, devine în realitate o sumă exorbitantă dacă ne raportăm strict la porumbul sau grâul fermierului care, în final, tot cu paguba rămâne.

ANM și „Scutul” de hârtie: Cine validează marea de iodură?

Memoriul adresat Curții de Conturi și Corpului de Control al Prim-Ministrului ridică o întrebare care dă fiori: ce rol are, de fapt, Administrația Națională de Meteorologie (ANM) în acest circ? Sunt ei martori tăcuți, simpli furnizori de date radar, sau complici științifici care validează „eficiența” rachetelor fără să aibă studii independente cu zone-martor?

Asociația Producătorilor Agricoli din Prahova, condusă de Adrian Mocanu, cere acum socoteală: unde sunt hărțile GIS, unde sunt datele APIA care să confirme că măcar un singur fir de grâu a fost salvat de aceste explozii costisitoare? Până acum, răspunsurile oficiale par scrise de oracolul din Delfi după o doză dublă de iodură: „nu avem studii care să arate că e rău, deci e bine”.

Concluzie: Un experiment pe banii noștri și pe nervii fermierilor

În timp ce MADR și AASNACP se ascund în spatele unor studii de mediu prăfuite din 2007 și promit altele noi abia după 2026, realitatea din câmp este cruntă. Sistemul Antigrindină a devenit un „stat în stat”, un mecanism opac care își auto-evaluează succesul, își numără singur hectarele și își justifică bugetele prin „rugăciuni tehnologice” adresate norilor.

Dacă Curtea de Conturi și DNA-ul nu vor începe să numere rachetele și hectarele cu aceeași rigoare cu care fermierii își numără pierderile, vom rămâne cu aceeași concluzie amară: în România, singurul lucru care „nu cade” niciodată este bugetul pentru rachete, chiar dacă în urma lor rămâne doar secetă, grindină și o tăcere vinovată din partea instituțiilor de control.

Vom reveni. Pentru că norii trec, dar cifrele rămân.

Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului

Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții. Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv3 ore ago

IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate

„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical? De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere...

Exclusiv3 ore ago

Cum a omorât Statul Legea 153/2017 cu pixul: autopsia unui salariu „înghețat” la minus

Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept...

Exclusiv24 de ore ago

Alchimia norilor si mafia antigrindina: Cum a inventat statul român racheta care „împușcă” legile și bugetul înainte să apară dovezile

O investigație marca „Incisiv de Prahova” scoate la iveală un experiment administrativ halucinant: sistemul antigrindină a început să toace milioane...

Exclusiv24 de ore ago

Permis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)

IPJ Prahova, de la „dați-ne sursele” la „stați cuminți, că vă dăm în judecată” Seria de dezvăluiri publicată de Incisiv...

Exclusiv24 de ore ago

Confirmarea unei investigații Incisiv de Prahova: Penitenciarul Ploiesti si Berceni – groapa de gunoi– groapa morală. Comisarul „apt limitat” Matei, de la inimioare pe Instagram la molozul de un milion de euro

„Investigații pe mutește, moloz la vedere” Corpul de Control confirmă ce scrie presa (Incisiv de Prahova, pardon), DNA-ul miroase a...

Exclusiv24 de ore ago

Marea țeapă a Legii 153: Cum a reușit Statul să transforme salariile polițiștilor într-o glumă de prost gust

România este țara unde legile sunt scrise cu cerneală simpatică: apar pe hârtie, par frumoase sub lumina reflectoarelor din Parlament,...

Exclusiv24 de ore ago

Marea scamatorie a legii-fantomă: Cum a evaporat statul salariile polițiștilor sub privirile blajine ale Parlamentului

În timp ce guvernanții exersează piruete retorice pe holurile ministerelor, polițiștii români au ajuns să trăiască într-o realitate paralelă, unde...

Exclusiv24 de ore ago

Pata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor

O nouă ligă a rușinii la Boldești-Scăeni: cum fotbalul e ținut în liga a 4-a ca să joace în liga...

Exclusiv2 zile ago

Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)

„Bariera rușinii”: Dacia Duster de serviciu, taxi de familie pentru șeful IPJ Prahova În dimineața zilei de azi, 04.06.2026, la...

Exclusiv2 zile ago

Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție

În timp ce prin spitalele patriei gândacii fac instrucție pe lângă bolnavii lăsați fără medicamente, iar profesorii și pensionarii numără...

Exclusiv2 zile ago

Norma de hrană, băgată la tocat: cum vrea ministrul Pîslaru să facă impozabil și aerul pe care-l respiră polițiștii și militarii

„Invenția” lui Pîslaru: să reinventezi roata, dar pătrată Într-un interviu recent, ministrul Dragoș Pîslaru a reușit performanța să explice doct...

Exclusiv2 zile ago

O nouă eră în împuternicirile polițienești: IPJ Ialomița, inspectoratul care fuge de concurs ca dracul de tămâie

O cronologie a provizoratului: șase ani de șefi „de probă” la IPJ Ialomița La IPJ Ialomița, funcția de inspector-șef a...

Exclusiv3 zile ago

ANTIGRINDINA: Milionul fantomă de hectare protejate. Cum a împușcat statul norii pe hârtie și a ratat culturile din câmp

„Milioane de hectare protejate” – slogan oficial, nu realitate agricolă În România, Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor...

Exclusiv3 zile ago

BMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)

PRAHOVA, MOȘIE DE PILE ȘI ÎMPUTERNICIȚI PE VIAȚĂ De mai bine de un deceniu, IPJ Prahova arată ca o casă...

Exclusiv3 zile ago

PATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!

DICTATURA CIORBEI LA BOLDEȘTI-SCĂENI: REPUBLICA BANANIERĂ UNDE LEGEA E PREȘ, IAR NEPOTISMUL E SPORT NAȚIONAL! Măcelul de la stadion: Cum...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv