Connect with us

Exclusiv

O posibilă penetrare excesivă economică a Transilvaniei de către capitalurile ungare este discutabilă

Publicat

pe

Dintre cele 16 mari societăţi comerciale ungare care au investit în societăţi comerciale româneşti prin aport de capital, 11 se află în Transilvania

Mulţi străini care au cunoscut provinciile istorice ale României, la ele acasă, au găsit firească aprecierea că această ţară din zona central-sud-estică are cu ce se mândri: oameni harnici, peisaje naturale variate şi minunate, zone unicat în Europa, rezervaţii de interes mondial, un soi deosebit de fertil şi numeroase alte bogăţii ale solului şi subsolului. Pentru că România a fost dăruită cu ceea ce multe ţări vecine, sau mai îndepărtate, nu au şi, de aceea, acestea – aşa după cum demonstrează istoria – au râvnit şi poate că mai râvnesc la cele din provinciile româneşti. Aşa a fost în timpurile străvechi, aşa a fost în secolele din urmă, aşa se pare că este şi acum. Istoria a consemnat cuceririle provinciilor Daciei străvechi de către imperiul Roman, sau ale României moderne de către imperiile vecine, datorită bogăţiilor sale. Iar cei care au reuşit să cucerească, prin război sau vicleşug, teritorii, cu greu au mai putut fi alungaţi din vatra strămoşească. Chiar şi după aceea, unii au încercat mereu să stăpânească din nou părţi ale teritoriilor ţărilor româneşti, atraşi precum ursul de mierea stupilor naturali din păduri. Istoria a consemnat la sfârşitul primului război mondial (1914-1918) dispariţia imperiului austro-ungar şi a celui otoman, ceea ce a dus la întregirea teritoriului, ocupat de peste două mii de daco-romani, în România Mare, în care se incluseseră toate provinciile locuite de români si aflate sub dominaţie străină. Se crease astfel un complex economic românesc omogen ce a fost sfârtecat, practic, prin sentinţa de arbitraj din 30 august 1940, care a obligat guvernul regal al României de atunci să cedeze Ungariei nordul Transilvaniei, iar imperiului sovietic, Basarabia şi Nordul Bucovinei, cu un colţ al Moldovei, ca urmare a ultimatumului rusesc, iar printr-un acord, a cărui clarificare rămâne în sarcina istoriei nepărtinitoare, Cadrilaterul  dobrogean a trecut la Bulgaria.

După cel de-al doilea război mondial, nordul Transilvaniei, cu aproape o treime din bogăţiile solului si subsolului României, înstrăinate prin arbitrajul de la Viena, au revenit la patria-mamă. Tot istoria a consemnat că evoluţiile politice ulterioare din Europa şi din lume au permis ţării noastre să refacă şi să consolideze complexul economic românesc, folosind baza proprie si bogată de materii prime, inclusiv din Transilvania.

Ce arată cifrele, acordurile şi relaţiile dintre Ungaria şi ţara noastră

Trecerea, în ultimii 15 ani, de la economia de comandă centralizată la economia de piaţă funcţională, într-un proces dureros de tranziţie, a oferit prilejul „restructurării” com­plexului economic românesc prin care s-a deschis calea pătrunderii în ţară a capitalului străin. Dacă aceste „restructurări” n-ar fi însoţite de sus­piciuni semnalate de mass-media, uneori dovedite, şi s-ar face exclusiv pe baza principiilor de piaţă liberă funcţională, poate că temerile de „înstrăinare a economiei ţării”, ade­sea expusă deschis, n-ar fi un motiv de îngrijorare. Din păcate, realitatea privatizărilor din perioada tranziţiei arată că nu toate vânzările din patri­moniul statului au fost făcute meticu­los, în folos naţional, unele au provo­cat proteste, soldate chiar cu crime, ceea ce a aruncat o persistentă um­bră de îndoială asupra unor investiţii de capital străin în ţara noastră. In­fluenţate de evenimente istorice din trecutul nu prea îndepărtat, zbuciu­mat, al relaţiilor dintre ţara noastră şi vecina Ungaria, o parte a opiniei publice ar fi tentată să suspecteze şi să se neliniştească de faptul că Transilvania ar putea să fie ocupată de capitalul unguresc. Dacă această importantă provincie românească nu poate fi dezlipită de Romînia şi alipită Ungariei, după cum doresc şi afirmă deschis iredentiştii maghiari, bogăţiile ei ar putea fi acaparate pe calea ocupării economice.

Acest punct de vedere apărut din interpretarea evoluţiilor economice şi comerciale din ultima vreme, dintre România şi Ungaria, este exagerat, chiar dacă schimburile economice şi investiţiile din Ungaria în România şi din România în Ungaria au cunoscut  un salt important. La sfârşitul anului trecut, investiţiile ungare de capital în România atinseseră 347,07 milioane de dolari SUA sub forma aportului  la capitalul de 800 de milioane dolari SUA al celor 5010 firme funcţionale cu participare de capital ungar, înregistrate în România la data mai sus menţionată. După capitalul  firmelor funcţionale cu contribuţie de capital ungar, Budapesta se situează pe locul 12 în topul investitorilor  străini în România, iar după aportul de 347,07 milioane de dolari SUA pe locul 7 între principalii investitori străini.

Suspiciunile mai sus menţionate ar mai putea fi susţinute, probabil şi din disproporţia mare dintre investiţiile ungare în România şi cele româneşti în Ungaria, care se ridicau, la aceeaşi dată, la aproape 60 de milioane de dolari SUA în cele 6010 firme ungare înregistrate în registrul comerţului cu capital românesc.

Dintre cele 16 mari societăţi comerciale ungare care au investit în societăţi comerciale româneşti prin aport de capital, 11 se află în Transilvania, precum MOL România Petroleum Products SRL (la Cluj), specializată în petrol şi combustibili, cu aport de capital ­de 104,639 milioane dolari SUA, Gedeon Richter România SRL (la Târgu Mureş), specializată în producţia de medicamente, cu aport de capital 18.972 milioane dolari, Dunapark Rambox Prodimpex SRL (la Sfântu Gheorghe), specializată în producţia de ambalaje), cu aport de capital de 8,510 milioane dolari, Salina Invest SRL (la Sovata), specializată în in­dustria hotelieră, cu aport de capital de 7,390 de milioane de dolari, Zora Serv Corn SRL (la Târgu Mureş), spe­cializată în construcţii, cu aport de capital de 3,653 milioane de dolari, Carb SA (la Braşov), specializată în extracţie minieră, cu aport de capital de 3,644 milioane de dolari, Asa Cons Romania SRL (la Cluj), specializată în construcţii, cu aport de capital de 3,445 milioane de dolari, Hotel Târ­nava 2000 SA (la Odorheiu Secuiesc), specializată în industria hotelieră, cu aport de capital de 3,424 milioane de dolari, Lotus Market SRL (la Ora­dea), specializată în imobiliare, cu aport de capital de 2,697 milioane de dolari, Unical Prodimex SRL (la Sfântu Gheor­ghe), specializată în producţia de ambalaje din ma­terial plastic, cu capital de 2,610 milioane de dolari şi Isoplus România SRL (la Oradea), specializată în producţia de tuburi de aluminiu, cu aport de capital de 1,528 de milioane de dolari.

Celelalte cinci societăţi comerci­ale importante cu capital ungar, si­tuate în afara Transilvaniei, sunt RoBank SA (la Bucureşti), specializată în activităţi bancare şi financiare, cu aport de capital de 66,122 milioane de dolari, Cesarom SA (la Bucureşti), specializată în produse ceramice, cu aport de capital de 20,576 milioane de dolari, Profi Rom Food SRL (la Ti­mişoara), specializată în comerţul cu alimente, băuturi alcoolice, tutun, cu aport de capital de 9,230 de milioane de dolari, Pipelife Romania SRL (la Bucureşti), specializată în producţia de tuburi şi profile de cauciuc, cu aport de capital de 5,617 milioane dolari şi Lesaffre Romania SRL (la Otopeni), specializată în produse alimentare, cu aport de capital de 3,608 milioane de dolari.

În cele din urmă, capitalul ungar investit în Transilvania de marile fir­me ungureşti este de 242,91 milioane de dolari, restul de 104,16 milioane milioane, din suma totală de 347,07 milioane, este investit în companii cu activităţi principale în alte zone ale României. Este greu să stabilim în ce mă­sură companiile menţionate îşi rezumă activităţile în zonele în care îşi au sediul central, de aceea o pretinsă cucerire economică a Transilvaniei de că­tre capitalul ungar, este, judecând numai după fir­mele mari, greu de acceptat. Dacă se au în vedere şi firmele mici şi mijlocii, ce reprezintă diferenţa de până la 5010 care funcţionează pe teritoriul României, cu aport de capital ungar, s-ar putea ca concluzia de mai sus să poată fi modificată.

Cert este faptul că investiţiile de capital un­gar în România cresc de la an la an. în 2004, de pildă, banca OTP din Ungaria a cumpărat RoBank, societatea MOL Ungaria a cumpărat reţeaua de carburanţi Shell din ţara noastră, iar tendinţa generală este de pregătire a unor noi investiţii, realizabile mai ales după ce Ungaria a devenit membră a UE. Anul trecut, de pildă, au fost înre­gistrate în România, 674 de companii noi cu ca­pital ungar, majoritatea în zona Transilvaniei. În prezent, se elaborează noi strategii ale firmelor ungare de pătrundere pe piaţa românească.

Această perspectivă este susţinută şi de evoluţia favorabilă a schimburilor economice româno-ungare, aflată într-un curs ascendent, cu noi recorduri. încă din 1992, schimburile re­ciproce de mărfuri au crescut continuu, atingând anul trecut suma de 2,143 miliarde de euro, din care exporturile Ungariei în România s-au cifrat la 1,744 miliarde de euro şi importurile ei din’ România la 730,28 milioane de euro. Este, după cum se vede un dezechilibru substanţial în de­favoarea României, cu şanse de a se menţine şi chiar mări.

În exporturile Ungariei în ţara noastră găsim automobile, tractoare şi alte vehicule te­restre, maşini, aparate electrice, medicamente, carne, combustibili şi uleiuri minerale, materiale plastice, articole de cauciuc, aparate şi dispoziti­ve mecanice, produse din fontă, fier şi oţel. După aderarea Ungariei la Uniunea Europeană expor­turile ungureşti spre România de produse agri­cole au fost influenţate negativ, diminuându-se cu circa 70 la sută, de la 102,237 milioane euro, în 2003, la 33,451 milioane, în 2004. Pe relaţia importurilor ungare din România s-a înregistrat cea mai dinamică creştere la aluminiu şi articole din aluminiu, cazane, turbine, motoare, aparate şi dispozitive mecanice, echipamente electrice, produse ceramice şi produse alimentare.

Din cele prezentate până acum se poate afir­ma că o posibilă penetrare excesivă economică a Transilvaniei de către capitalurile ungare este discutabilă, ţinându-se seama că, la nivel oficial, între România şi Ungaria există un parteneriat politic ce se consolidează, ţintind dezvoltarea ce­lor două ţări, în cadrul şi spiritul Uniunii Europe­ne.

FLOREA ŢUIU – Revista “Balcanii şi Europa”- oct. 2005

Exclusiv

„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112

Publicat

pe

De

Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de cadre din IPJ Prahova”. Dacă până acum părea doar o comedie neagră cu subcomisari fără RCA și șefi de birou prăbușiți în gardul notei 2,66, episodul 61 confirmă oficial: în IPJ Prahova, legea are două viteze – una pentru zei, alta pentru fraieri. Iar fraierii, evident, sunt tot cei care poartă uniforma, dar nu și epoleții „buni”.

JOIȚA, EROUL SERIALULUI: CÂND DOSARUL PENAL SE OPREȘTE LA NEVASTĂ (aici)

În episodul anterior, Incisiv de Prahova a prezentat cazul subcomisarului Joița Alexandru, șeful Poliției Plopeni, fost rutierist, prins într-un scenariu clasic de „așa NU”:

  • mașină fără RCA;
  • plăcuțe de înmatriculare reținute;
  • talon reținut;
  • mașină imobilizată, conform legii;
  • noaptea, mașina „moartă legal” pleacă tiptil spre casă, condusă PE RÂND de doamna Joița și de subcomisarul însuși.

Agenții care chiar și-au făcut treaba – „specie pe cale de dispariție”, cum notam la aceea data – au deschis dosar penal și au dispus suspendarea dreptului de a conduce pentru ambii soți.

Pe hârtie.

În realitatea din „Grădinița de cadre”, lucrurile stau altfel.

NOUĂTATEA: DOSAR PENAL DOAR PENTRU „DOAMNA”, NU ȘI PENTRU „DOM’ ȘEF”

Surse din interiorul IPJ Prahova (sac!), spun așa:

  • dosarul penal și suspendarea permisului S-AU APLICAT DOAR … soției lui Joița;
  • lui Joița Alexandru nu i s-a luat permisul;
  • subcomisarului nu i s-a făcut dosar penal;
  • justificarea „de manual de clan”:
    „a condus mașina foarte puțin” și „se face IPJ Prahova de râs, că Joița e șef de poliție la Plopeni”.

Cu alte cuvinte:

  • legea se aplică integral soției;
  • legea se aplică cu „micșorare de pedeapsă la infinit” pentru șeful de poliție.

Iar asta într-un caz în care, așa cum subliniam anterior, nu vorbim de neglijență, ci de sfidare premeditată: mașină fără RCA, fără plăcuțe, „imobilizată” doar pentru fraieri, nu pentru zei.

IPJ PRAHOVA, APĂRĂTORUL ZEILOR: „SĂ NU NE FACEM DE RÂS CU ȘEFU’”

Argumentul suprem pentru protejarea lui Joița, potrivit acelorași surse:

  • „Ne facem de râs dacă rămâne șeful Poliției Plopeni fără permis.”

De parcă nu „se făcuse de râs” în momentul în care:

  • a stat beat sau „afumat” în dreapta;
  • a acceptat ca mașina fără RCA și fără plăcuțe să fie condusă noaptea;
  • a sfidat măsura de imobilizare dispusă chiar de proprii colegi.

Cât despre penal, povestea devine și mai „interesantă”:

  • dacă IPJ Prahova îl protejează activ pe Joița,
  • dacă închide ochii la fapta evidentă,
  • dacă „rezolvă” cazul doar pe jumătate (adică pe soție),

atunci urechile și ochii DNA chiar au pentru ce să privească în direcția IPJ Prahova, așa cum remarcă, cu ironie tăioasă, sursele noastre.

Pentru că favorizarea unei persoane într-un dosar penal – mai ales când acea persoană e șef de poliție – nu mai e doar rușine instituțională. E deja teren minat penal.

JOIȚA, „MODELUL”: SOȚIA PLĂTEȘTE, ȘEFUL RĂMÂNE CU VOLANUL CURAT

Portretul subcomisarului Joița, conturat anterior în paginile ziarului nostru de investigatii Incisiv de Prahova, se completează perfect:

  • fost rutierist prins fără RCA;
  • șef de poliție cu mașina „moartă legal”, dar circulând noaptea ca pe maidan;
  • „om al legii” care, în loc să respecte o măsură legală, o calcă în picioare;
  • soț care își trage și nevasta în dosar, iar apoi o lasă să poarte tot „păcatul” în locul lui;
  • beneficiarul unui sistem care îl protejează doar pentru că sună urât, la imagine, să ai un șef de poliție cu permisul suspendat.

Rezultatul:

  • soția – dosar penal, permis suspendat;
  • Joița – șef în continuare, permis neatins;
  • IPJ Prahova – încă un episod din „Grădinița de cadre” în care „dom’ șef” e deasupra legii.

DE LA RCA LA 2,66: DRUMURILE NATIONALE, DRUMURILE UMILINȚEI (aici)

În alt episod al aceluiași serial, ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova a pus reflectorul pe concursul pentru șefia Biroului Drumuri Naționale și Europene din cadrul Serviciului Rutier IPJ Prahova.

Acolo, subcomisarul Dinu Mihai, împuternicit șef până atunci, a reușit „performanța istorică” de a lua:

  • nota 2,66 la examen,
  • din care 1 punct era din oficiu.

Imaginea dinainte: „polițist bine pregătit”.
Imaginea de după: șef de birou împuternicit care nu e în stare să sară peste ștacheta minimă.

În același serial, redactia Incisiv de Prahova a descris și „colecția” de candidați:

  • bârfitori de serviciu (Nita Alexandru, „zâmbitorul cu două altare”);
  • mutălăi „obiect de decor” (Dumitru Mihai);
  • filosofi aroganți fără conținut (Plăcintă Adrian);
  • „marele absent” Grancea Cătălin, bine pregătit dar arogant, căzut psihologic și ros de aceeași boală a puterii.

Pe acest fundal grotesc, vine acum un episod nou, care arată cum șeful cu 2,66 devine și „sfânt” în ochii sistemului.

ONICĂ VS. DINU MIHAI: CÂND 112 DEVINE TELEFONUL ROȘU AL UMILINȚEI

La începutul lui septembrie, în zona rutieră a IPJ Prahova, se mai scrie un capitol rușinos, relatat din nou, pe surse interne (sac!).

Personaje:

  • Onică Rareș , polițist la Rutiera Bărcănești, angajat în 2023;
  • subcomisarul Dinu Mihai, același „șef” prăbușit la concurs cu nota 2,66.

Faptele, așa cum sunt descrise:

  • Onică sună la 112 și reclamă că este hartuit la locul de muncă de subcomisarul Dinu Mihai;
  • la 112 declară că:
    • este insultat și i se vorbește urât permanent la serviciu (fapt confirmat ca adevărat de surse interne);
    • primește foarte multe lucrări, repartizate cu scopul evident de a-l „face cu capul” (din nou, relatat ca adevărat);
    • nu acceptă să fie condus de un șef prost și incapabil, care a luat 2,66 la examen – adică de Dinu Mihai (o apreciere subiectivă, dar bazată pe un fapt obiectiv: nota de la concurs).

CUM SE REZOLVĂ O HĂRȚUIRE ÎN „GRĂDINIȚA DE CADRE”: AMENDĂ MAXIMĂ PENTRU CEL CARE STRIGĂ

La sesizarea lui Onică, vine la fața locului un echipaj de poliție. Urmarea:

  • îl conduc pe Onică la sediul Poliției;
  • în loc să analizeze serios acuzația de hărțuire,
    îl amendează CU SUMA MAXIMĂ pentru apel abuziv la 112;
  • îl tratează ca pe un deranj public, nu ca pe un polițist care cere ajutor împotriva unui șef abuziv;
  • „o dau cotită”, în logica descrisă de surse, pe ideea:
    • „nu e chiar așa”,
    • „Dinu Mihai e sfânt”,
    • „problema e că ai îndrăznit să suni la 112”.

Adică exact același reflex descris de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova în cazul Joița:

  • nu contează ce face șeful;
  • contează CINE a avut curajul să spună ceva.

DOSARUL „DE FORMĂ” ȘI PREVIZIUNEA SUMBRĂ: SE SALVĂ ȘEFUL, SE TAIE AGENTUL

În urma episodului cu 112, s-a întocmit un dosar. Doar că, potrivit surselor interne (sac!), scenariul este deja scris:

  • subcomisarul Dinu Mihai va fi făcut „nevinovat” de hărțuire;
  • agentul Onică (Rareș/Dragoș) va fi sancționat disciplinar;
  • nu pentru că ar fi greșit fundamental, ci pentru că:
    • e „doar” agent;
    • a îndrăznit să conteste un șef protejat;
    • a avut tupeul să spună cu voce tare ce șopteau alții: că nu vrea să fie condus de un șef incompetent cu 2,66.

Mesajul transmis întregului corp de polițiști:

  • „Dacă ai curaj să denunți un șef, pregătește-te să plătești.”
  • „Dacă ești șef, poți vorbi urât, poți încărca omul cu lucrări, poți zdrobi moral subalterni – sistemul va avea grijă să te scoată basma curată.”

JOIȚA ȘI DINU – DOUĂ FEȚE ALE ACELUIAȘI IPJ PRAHOVA S.R.L.

Cazul Joița și cazul Dinu Mihai, puse cap la cap, arată clar:

  • la Prahova, subcomisarii nu sunt doar „șefi”, ci ZEII „Grădiniței de cadre”;
  • când încalcă legea (RCA, plăcuțe, imobilizare sfidată), sistemul îi apără „ca să nu se facă de râs inspectoratul”;
  • când se dovedesc incapabili profesional (2,66 la concurs), sunt păstrați în ecuație, înconjurați de frică și tăcere;
  • când își hărțuiesc subalternii, sistemul îi albăstrește la spate pe cei care îndrăznesc să sune după ajutor.

Pe de altă parte:

  • agenții care își fac treaba corect pe RCA-ul lui Joița riscă presiuni și reclamații;
  • agentul care sună la 112 pentru hărțuire e amendat la maxim și pregătit pentru sancțiune disciplinară.

„GRĂDINIȚA DE CADRE”: LEGE PENTRU PLEBE, IMUNITATE PENTRU „DOM’ ȘEF”

Serialul dezvoltat de ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova conturează același model, episod după episod:

  • de la „Academia de Cămătărie” din CAR, cu prejudiciu de 1,7 milioane lei;
  • la „Împăratul” Marcel Bălan, declarat incompatibil de ANI, dar ținut în continuare la butoane;
  • la Tudorii clanului, care se descurcă impecabil între șpagă, delapidare și protecția fiului „care îngroapă dosare”;
  • la Stoican „Pinocchio” de la Băicoi, mai atent la WhatsApp decât la siguranța publică;
  • la Popa Cornelius „Iuda”, sindicalist căzut la examen, dar ridicat la statut de turnător de serviciu;
  • la Popescu „Năvodarul”, care pescuiește șefi de post prin dosare penale pentru furt de energie electrică, în timp ce marile tunuri stau blindate.

Iar acum:

  • la Joița, „subcomisarul fără RCA, dar cu imunitate instituțională”;
  • la Dinu Mihai, „șeful cu 2,66, dar cu statut de sfânt în fața plângerilor de hărțuire”.

ÎN LOC DE FINAL: CÂȚI JOIȚA ȘI CÂȚI DINU TREBUIE SĂ MAI VEDEM?

Faptele, pe scurt:

  • șef de poliție, fără RCA, fără plăcuțe, mașină „imobilizată” doar pentru proști – soția rămâne cu dosarul, el rămâne șef cu permis;
  • șef împuternicit la Drumuri Naționale, prăbușit la concurs cu 2,66, care își hărțuiește subalternul – sistemul îl „curăță”, iar agentul e amendat și împins spre sancțiune;
  • IPJ Prahova, instituție care:
    • se teme „să nu se facă de râs” dacă recunoaște că are șefi penali sau incompetenți;
    • dar nu are nicio problemă să-și umilească propriii agenți în public, cu amenzi maxime la 112 și dosare disciplinare „exemplare”.

Întrebarea, reformulată și amplificată, rămâne aceeași pe care Incisiv de Prahova o tot pune, episod după episod:

  • Câți subcomisari Joița mai trebuie să apară, ca să admitem oficial că IPJ Prahova nu mai este un inspectorat, ci o grădiniță de zei fără RCA?
  • Câți șefi cu 2,66 ca Dinu Mihai trebuie să conducă oameni mai pregătiți decât ei, ca să înțelegem că „siguranță și încredere” sunt doar stickere pe mașini, nu și reguli în birouri?

Până când structuri ca DNA, DGA sau DIICOT nu vor decide să privească serios înăuntrul acestui IPJ Prahova S.R.L., „Grădinița de cadre” va continua exact cum o documentează ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova:

  • cu șefi deasupra legii,
  • cu subordonați sacrificați,
  • cu dublu standard oficializat și cu un singur principiu neschimbat:

Legea e pentru plebe. Excepțiile, pentru „dom’ șef”. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„Nu e treaba noastră”. Cum pasează ANSPDCP responsabilitatea în scandalul procedurii secrete PS‑MAI‑DGMRU‑125

Publicat

pe

De

Sindicatul polițiștilor „Diamantul” acuză Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) că refuză să intervină în fața unui posibil abuz sistemic comis în Ministerul Afacerilor Interne (MAI) printr-o procedură ascunsă, denumită PS‑MAI‑DGMRU‑125. Potrivit sindicaliștilor, instituția condusă de George Bălaiți ar fi invocat motive birocratice pentru a nu analiza fondul problemei, deși în joc ar fi prelucrarea unor date extrem de sensibile despre polițiști și alte persoane.

O procedură ascunsă, cu date sensibile: etnie, religie, antecedente penale, CNP

Articolul inițial al Sindicatului „Diamantul” ridica întrebarea: „De ce refuză cei de la ANSPDCP să ia măsuri legale împotriva MAI?”. În centrul disputei se află o procedură internă a ministerului, PS‑MAI‑DGMRU‑125, care ar reglementa modul în care sunt colectate și prelucrate date cu caracter personal extrem de sensibile: etnie, religie, eventuale antecedente penale, cod numeric personal și alte informații considerate, conform Regulamentului general privind protecția datelor (RGPD), de risc ridicat pentru viața privată.

Sindicatul susține că procedura a fost ținută „la secret” și că polițiștii nu au fost informați corespunzător cu privire la întinderea și modul în care sunt utilizate datele lor. În loc să cerceteze direct aceste acuzații, ANSPDCP ar fi cerut ca însăși procedura internă – pe care o putea solicita oficial de la MAI – să fie trimisă de petent, adică de sindicat.

Răspunsul oficial al ANSPDCP: „Nu ne-ați trimis procedura PS‑MAI‑DGMRU‑125”

Într-o adresă transmisă Sindicatului „Diamantul”, document pe care organizația îl invocă drept probă, ANSPDCP arată că petiția înregistrată sub numărul 19922/17.06.2026 nu a putut fi valorificată deoarece nu a fost anexată procedura PS‑MAI‑DGMRU‑125. Practic, autoritatea de supraveghere îi reproșează petentului că nu a pus la dispoziție un act intern al MAI, act pe care, în mod normal, instituția îl putea obține direct de la operatorul de date, prin atribuțiile sale legale de control.

În același răspuns, reprezentanții ANSPDCP, citați în documentul oficial consultat, reamintesc că, potrivit „Procedurii de primire și soluționare a plângerilor” a președintelui ANSPDCP nr. 133/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 600/13.07.2018), persoana care formulează plângerea trebuie să prezinte „obiectul detaliat” al acesteia și să anexeze dovezi în sprijinul afirmațiilor. Lipsa procedurii PS‑MAI‑DGMRU‑125 este indicată ca motiv principal pentru care sesizarea nu a fost reținută spre analiză pe fond.

ANSPDCP invocă RGPD și trimite petentul în instanță

Al doilea document emis de ANSPDCP, semnat de directorul George Bălaiți, intră în detaliu cu privire la cadrul legal european și național. Sunt citate prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 (RGPD) și ale Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea autorității de supraveghere.

Conform adresei, persoanele vizate beneficiază de o serie de drepturi:

  • dreptul de acces la date (art. 15 RGPD),
  • dreptul la ștergerea datelor („dreptul de a fi uitat”, art. 17),
  • posibilitatea de a solicita operatorului corectarea, restricționarea sau încetarea prelucrării.

ANSPDCP arată, de asemenea, că orice persoană nemulțumită poate sesiza instanțele de contencios administrativ împotriva autorității de supraveghere, dar și instanțele competente împotriva operatorului de date – în acest caz, Ministerul Afacerilor Interne – după parcurgerea procedurilor prealabile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În final, instituția comunică explicit că, „la această dată, situația semnalată nu a putut fi reținută în vederea exercitării competențelor instituției noastre”. Mai mult, ANSPDCP sugerează petentului să își valorifice drepturile direct în fața instanțelor judecătorești, în condițiile art. 24 din Legea nr. 102/2005.

De la protecția datelor la protecția birocrației?

Pentru Sindicatul „Diamantul”, această poziție echivalează cu o spălare pe mâini. În loc să verifice, în baza propriilor competențe, dacă MAI respectă normele RGPD în ceea ce privește prelucrarea datelor sensibile, ANSPDCP pare să fi condiționat orice demers de prezentarea unei proceduri interne pe care chiar autoritatea o putea cere oficial de la minister.

Sursele sindicale interpretează acest răspuns ca pe o încercare de a evita un conflict direct cu una dintre cele mai puternice instituții ale statului, sub pretextul formal al „lipsirii de documente”. În plus, aceeași sursă amintește că directorul care semnează adresa, George Bălaiți, conduce direcția de control a ANSPDCP, cea care ar trebui să fie vârful de lance în anchetarea potențialelor abuzuri în domeniul protecției datelor.

Conducere cu mandate prelungite și suspiciuni de influență politică

În articolul inițial, sindicaliștii mai remarcau și faptul că șefa ANSPDCP ar fi o „doamnă PSD” cu mandatul expirat de trei ani, situație comparată cu cea a Avocatului Poporului, Renate Weber, al cărei mandat a fost și el subiect de dispute publice. Această coincidență este folosită de autori pentru a sugera un posibil blocaj instituțional și o lipsă de voință de a deranja structurile politice sau administrative care controlează marile ministere.

Chiar dacă numele exacte și detaliile politice nu sunt dezvoltate în răspunsurile oficiale, contextul relatat de Sindicatul „Diamantul” indică o neîncredere profundă în imparțialitatea și eficiența organismelor care ar trebui să apere drepturile fundamentale la viață privată și protecția datelor.

Ce rămâne pentru polițiști și cetățeni: instanța

În locul unei anchete administrative ferme, concluzia pe care o tranșează, de facto, ANSPDCP în adresele citate este că persoanele vizate – fie ele polițiști, funcționari sau simpli cetățeni – trebuie să se adreseze instanțelor de judecată pentru a-și apăra drepturile.

Pe site‑ul oficial al autorității, www.dataprotection.ro, se regăsesc informații despre drepturile garantate de RGPD și obligațiile operatorilor de date. Însă, în cazul concret semnalat de Sindicatul „Diamantul”, supraveghetorul național al protecției datelor își limitează rolul la a invoca proceduri, a cita articole de lege și a închide sesizarea pe motiv că petentul nu a depus o procedură clasificată a MAI.

În lipsa unei reacții ferme a autorității de supraveghere, rămâne întrebarea de fond: cine controlează, în mod real, modul în care ministerele gestionează cele mai sensibile date ale angajaților și ale cetățenilor – și cât de protejați mai sunt aceștia când instituția creată special pentru apărarea lor ridică din umeri și trimite problema în instanță? (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio

Publicat

pe

De

„GRĂDINIȚA DE CADRE” LOVEȘTE DIN NOU: CÂND NU IEȘI PREMIER, IESE PENSIA

În IPJ Prahova, meritocrația e un banc prost spus la o șuetă între „ștabi”. De ani de zile, „Grădinița de Cadre” crește și îngrașă personaje care, în orice sistem normal, ar fi material didactic pentru cursul „Așa nu”. La noi, însă, sunt promovați, puși pe funcții, protejați și, când devin prea toxici, sunt trecuți la pensie „ca proștii”, dar cu drepturi întregi.

Episodul 60 al serialului „Grădinița de cadre din IPJ Prahova” îi prinde pe toți în poză: de la „Pinochio de Băicoi” – Stoican, omul care visa să devină adjunct la Câmpina pe filieră politică, până la polițistul‑vânzător de legume, Diaconu Daniel, și „influencerița” de proximitate, Florentina, ajunsă înapoi la tarabă după ce SIPI i-a ciupit uniforma.

PLANUL LUI STOICAN: AȘTEPTĂM PREMIERUL, NU JUSTIȚIA

Stoican, acest Pinochio cu epolet, a avut un plan simplu, de manualul șmecherului de provincie:
– trage de concedii și combinații până se schimbă guvernul;
– dacă „iese cine trebuie premier”, filiera politică îl propulsează adjunct la Poliția Câmpina;
– între timp, anchetele, dezvăluirile și dosarele mai pot aștepta.

Doar că socoteala din biroul cu aer condiționat nu s-a potrivit cu cea a urnelor. Premierul visat n-a ieșit inca, combinația a crăpat, iar dezvăluirile din presă (din Incisiv de Prahova) i-au tăiat calea de rezervă: a rămas doar ieșirea la pensie. Fără funcție, fără apogeu de carieră, fără aplauzele șefilor – doar cu un dosar gros de suspiciuni și cu o „legendă” în IPJ: „ăla care a jucat la politic și a ieșit la pensie ca prostul”.

DE LA MANELIȘTI ȘANTAJIȘTI LA VÂNZĂTORI ÎN PIAȚĂ: BĂICOI, NOUA CAPITALĂ A RIDICOLULUI

După episoadele cu maneliști, șantajiști și dispeceri de lux care vând informații din dosare penale ca la tarabă, serialul se mută în decorul perfect: Băicoi – locul unde statutul de polițist se îmbină armonios cu franzele, flori, legume și TikTok‑uri indecente în uniformă.

Dacă în capitolele anterioare am văzut cum se fac polițiștii „de carieră” la IPJ Prahova, acum vedem și cum se transformă în vânzători sezonieri, cum se negociază incompatibilitatea cu „produse bio” și cum se schimbă viața unui polițist „demn” de investigații criminale: de la beat la volan și prieteni sacrificați, la taraba socrilor și protecția șefilor.

ACCIDENTUL „EDUCATIV”: CÂND POLIȚISTUL E BEAT, PRIETENUL IA DOSARUL

În urmă cu mai bine de zece ani, la Câmpina, un episod de manual arată cum se formează „caracterul” unui cadru din IPJ Prahova.

Polițist la ordine publică, Diaconu Daniel, se urcă beat la volan, în timpul liber, cu un prieten în dreapta. Face accident aproape de sediul poliției. Normal, într-un stat normal, ar fi urmat testarea lui Diaconu, dosar penal pentru conducere sub influența alcoolului, eventual darea afară din Poliție.

În Prahova, însă, „soluția” a fost alta: prietenul – nici el vreun sfânt, tot băut – își asumă că el a condus. E testat, iese cu alcoolemie de infracțiune, i se deschide dosar penal. A doua zi, devine conștient că a fost folosit ca paratrăsnet: revine, spune adevărul, recunoaște că era pasager, nu șofer.

Problema? Trecuseră peste 24 de ore. Diaconu nu mai putea fi testat. Parchetul și polițistul care instrumenta cazul (acum, pensionar liniștit) se aleg cu o rușine procedurală, dar puzzle‑ul se rezolvă elegant:
– prietenul este acuzat de mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului;
– Diaconu de instigare la mărturie mincinoasă;
– în instanță, se spală totul „din lipsă de probe”.

Morală pentru sistem? Nu: pentru ei, o lecție tehnică. De atunci, în cazuri cu șofer neclar, polițiștii au început să testeze și șoferul, și pasagerii. Deci, da, din mizeria asta, România a câștigat cel puțin o mică procedură în plus. Pe spatele cui? Pe spatele unui prieten trimis la înaintare, ca prostul.

CARIERĂ CU „SUCCESURI”: DIN ORDINE PUBLICĂ LA AJUTOR ȘEF DE POST ȘI APOI LA INVESTIGAȚII CRIMINALE

După episodul rușinos cu accidentul, Diaconu nu e dat afară, nu e marginalizat, nu e exemplu negativ. Dimpotrivă, viața merge mai departe:

– se căsătorește cu fiica unui „ștab” de la Școala de Agenți de Poliție Câmpina;
– face un copil;
– este plantat ajutor de șef de post la Bănești.

La Bănești, se remarcă prin două calități „prețioase”: lenea și talentul de a fenta munca. În subordinea lui ajunge o tânără polițistă, Ciorobea Florentina, fiica unor comercianți de fructe și flori din piața Câmpina. Restul e clasic: el șef, ea subordonată, relație extraconjugală, familie ruptă, copil lăsat în urmă, Diaconu se mută cu Florentina, mai tânără cu vreo zece ani.

Într-un sistem normal, un asemenea scandal ar fi semnal de alarmă. În Prahova, e doar „viață personală”. Și se rezolvă, cum altfel, prin… mutare.

MUTAȚIA MINUNE: DE LA BĂNEȘTI LA BĂICOI, PE FRUCTE, LEGUME ȘI MILOGELI

Anul 2023 aduce „saltul” profesional: prin milogeli și insistențe, dar și cu fructe, legume, flori și presiunea conflictelor de la Câmpina, Diaconu este mutat de la Bănești la Băicoi. Nu oricum, ci cu ajutorul socrilor din piață și al lui Stoican, „Pinochio de Băicoi”.

De aici, datoria morală e clară: Diaconu nu mai este doar polițist, este „omul lor”. Răsplătește ajutorul lucrând cum i se dictează în dosare, integrându-se perfect în atmosfera deja descrisă a IPJ Prahova: „prieteniile” contează, faptele se ajustează, adevărul se poate negocia.

DUBLĂ VIAȚĂ OFICIALĂ: POLIȚIST LA INVESTIGAȚII, VÂNZĂTOR LA TARABĂ

La suprafață, avem un cuplu de cadre „respectabile”:

– el: Diaconu Daniel, polițist la investigații criminale la Băicoi;
– ea: Ciorobea devenită Diaconu Florentina, polițistă la proximitate, prietenă bună cu Ciubuciu Miruna – aceeași cu pozele indecente și atitudinea de „divă” în uniformă.

În realitate, în afara orelor de program, cei doi sunt ceea ce nu au voie să fie prin lege: comercianți. Vând fructe, legume și flori la taraba tatălui Florentinei în piața Câmpina, la sensul giratoriu, pe la țară… Oriunde merge marfa. Ambii, polițiști activi.

Întrebați, vor spune că activitatea e „ocazională”. Doar că „ocazionalul” ăsta ține ani de zile, e cunoscut de toată lumea și e în flagrant conflict cu Statutul polițistului și regimul incompatibilităților.

BCI, PRODUSELE BIO ȘI INCOMPATIBILITATEA CARE SE TRATEAZĂ CU PLASE

Când apar sesizări, intră timid în scenă Biroul de Control Intern (BCI). Teoretic, ar trebui să fie „paznicul” integrității. Practic, în acest caz, BCI e mai degrabă un client fidel.

Se fac verificări „de formă” pe incompatibilitatea celor doi. Între timp, părinții Florentinei, comercianți cu vechime, livrează fructe, legume, flori – toate „bio”, desigur – către anumite birouri și persoane din conducerea IPJ Prahova. După care, incompatibilitatea dispare ca prin minune în ceață. Cazul se „liniștește”.

Toată lumea știe că polițiștii vând în piață. Nimeni nu ia măsuri. Pentru că la IPJ Prahova, legea e negociabilă, dar o plasă de produse bio poate fi, uneori, mai convingătoare decât un articol de lege.

SIPI INTRĂ ÎN SCENĂ: CÂND VIN SERVICIILE, DISPAR UNIFORMELE ȘI APARE DEMISIA

Florentina, între timp, crește în uniformă. Ajunge polițistă la proximitate în Băicoi, locul unde haina statului se poartă cu atitudinea de „vedetă”. Prietenă și colegă apropiată cu Ciubuciu Miruna – deja cunoscută pentru poze indecente prin instituție și atitudine de „influenceriță” în uniformă (aici) – Florentina urmează același traseu:

  • poze provocatoare,
  • ținute și atitudini nepotrivite unui polițist,
  • TikTok-uri și filmări din birou și din sediul de poliție,
  • totul postat pe rețele sociale, apoi șters în grabă după ce BCI bate la ușă.

Imaginea ei publică este un amestec de:

  • manelism,
  • vulgaritate,
  • aer de „videochatistă” în uniformă,
  • „țigăneală” asumată.

Și totul în timp ce reprezenta Poliția Română la proximitate, în Băicoi.

Când se  documentezeaza mizeriile, iar incompatibilitățile devin prea evidente, SIPI intră, în sfârșit, în joc. Nu cu panseluțe, ci cu verificări, sesizări și potențiale dosare penale – inclusiv spre Agenția Națională de Integritate.

Florentina se trezește cu ANI suflându-i în ceafă și cu perspectiva unui dosar penal trimis la parchet. În fața acestui zid, „polițista de proximitate” renunță brusc la visul carierei și își dă demisia în mai 2026. Public, povestea e cosmetizată: „nu mai vrea Poliție”, s-a săturat, vrea altceva de la viață.

Realitatea: a fost la un pas de un dosar penal, iar uniforma ar fi devenit probă. Demisia e biletul de ieșire din filmul penal. Uniforma cade, rămâne șorțul de vânzătoare.

DE LA UNIFORMĂ LA ȘORȚ: ÎNAPOI ÎN PIAȚA DE FRUCTE, DAR CU POZE DE „VEDETUȚĂ”

Florentina nu mai e polițistă, dar nu iese din scenă. Se întoarce unde a fost crescută: la taraba cu fructe, legume și flori din piața Câmpina și prin punctele „strategice” ale familiei.

Pe rețelele sociale, însă, imaginea rămâne aceeași: poze maneliste, provocatoare, cu aer de videochat, țigăneală asumată și atitudine de „divă nedreptățită”. Totul pe fondul unei istorii de postări indecente chiar în uniformă, în birourile poliției, filmări și TikTok‑uri ulterior șterse după ce BCI a bătut timid la ușă.

În timp ce ea se „reinventează” ca vânzătoare cu influențe, familia – de etnie romă – jură „răzbunare eternă” pe cei de la SIPI, acuzați că au alungat „fata lor din Poliție” și au trimis-o înapoi la piață. Ca și cum problema ar fi serviciile, nu faptele.

EL RĂMÂNE POLIȚIST, EA DEVINE LEGAL VÂNZĂTOARE. PE LEGITIMAȚIE SCRIE ÎNSĂ „POLIȚIA ROMÂNĂ”, NU „PIAȚA AGROALIMENTARĂ”

Cea mai mare ironie rămâne Diaconu Daniel. După tot lanțul de episoade – accidentul beat, sacrificarea prietenului, relația extraconjugală, mutările pe pile, vânzarea de legume la negru, incompatibilitățile tolerat‑mascate – el este încă polițist la investigații criminale.

Soția lui, Florentina, e acum, măcar, în legalitate: vânzătoare asumată, fără uniformă, fără statut de polițist. El, însă, joacă dublu: cu legitimația în buzunar și mâinile prin lădițele de fructe, ajută discret „familia”. Pe hârtie, apără legea; în realitate, o îndoaie, o negociază și o ignoră după nevoie.

Cea mai mare insultă pentru oamenii cinstiți nu este Florentina demisionară, acum vânzătoare legală. Ci faptul că Diaconu Daniel:

  • este încă polițist la investigații criminale,
  • are în continuare acces la dosare, informații, anchete,
  • continuă, mai rar și „cu perdea”, să ajute la taraba familiei,
  • își poartă legitimația de Poliția Română ca pe un scut, nu ca pe o responsabilitate.

Și nu, pe legitimația lui nu scrie „Vânzător piață agroalimentară Câmpina”. Scrie, încă, foarte clar: „Poliția Română”.

CONCLUZIE: ÎN IPJ PRAHOVA, PĂCATELE NU SE PRESCRIU, SE MUTĂ LA PENSIE SAU ÎN PIAȚĂ

Serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” arată, episod după episod, același tipar:

– fraude morale și profesionale tolerate ani de zile;
– combinații politice și clanuri de influență;
– BCI care vede selectiv și se „îndulcește” ….;
– SIPI care, când mișcă, e urât, dar necesar;
– polițiști care ies la pensie „strategic”, ca să scape de răspundere;
– alții care schimbă uniforma pe șorț sau microfon de lautar, dar rămân cu aceeași mentalitate: legea este opțională, imaginea publică – o glumă.

De la „Pinochio de Băicoi” care a ratat numirea politică și a fugit la pensie, până la manelisti,  vânzătorul cu epoleti și „diva” de proximitate întoarsă în piață, episodul 60 nu mai lasă loc de interpretări: IPJ Prahova nu are doar o problemă de cadre, are o problemă de structură. Și oricât ar încerca să îngroape sub covor accidentele bețive, lautarismele , tarabele incompatibile și plasele cu legume, realitatea rămâne aceeași:

Păcatele nu se prescriu cu o decizie de pensionare și nici nu se spală cu două lăzi de roșii „bio” . Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv2 ore ago

„GRĂDINIȚA DE CADRE” DIN IPJ PRAHOVA, EPISODUL 61: ZEII FĂRĂ RCA, ȘEFII CU 2,66 ȘI PROSTIMEA CARE SUNĂ LA 112

Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de cadre din IPJ Prahova”. Dacă până acum părea doar o comedie neagră cu...

Exclusiv3 ore ago

„Nu e treaba noastră”. Cum pasează ANSPDCP responsabilitatea în scandalul procedurii secrete PS‑MAI‑DGMRU‑125

Sindicatul polițiștilor „Diamantul” acuză Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) că refuză să intervină în...

Exclusivo zi ago

„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 60: De la «Pinochio de Băicoi» la vânzătorul cu epoleti. Cum se spală păcatele cu pensii, tarabe și produse bio

„GRĂDINIȚA DE CADRE” LOVEȘTE DIN NOU: CÂND NU IEȘI PREMIER, IESE PENSIA În IPJ Prahova, meritocrația e un banc prost...

Exclusivo zi ago

Nicușor Dan a semnat, viceprimarii au dispărut, Articolul 550 a murit: ghid rapid de fraudă legislativă în trei ore

Cotroceniul, birou de ștampilat pe nevăzute: cum a semnat Nicușor Dan, cu ochii închiși, execuția Articolului 550 România lui 2026...

Exclusivo zi ago

Comisarul de 3,80 la teorie, 10 la împuternicire: șef peste IPJ Cluj, corigent la competență

De la „împuternicit etern” la „picat rușinos” Ce funcție mai poate ocupa în cadrul IPJ Cluj comisarul-șef Moșuțan Radu după...

Exclusiv2 zile ago

Organigrama cu chiloți de la TCE Ploiesti, varianta „Salam la păcănele” – cum se salvează protejații lui Nae și se execută fraierii care muncesc

La TCE Ploiești, sindicatul lui Suditu semnează „de acord” cu Organigrama lui Nae, coordonatorii sunt scoși la liman, iar Dinu...

Exclusiv2 zile ago

„Grădinița de Cadre” de la IPJ Prahova: defilează cu stopul ars, dar dau lecții de lege la fraieri

Când poliția circulă cu mașina-n pioneze prin centru, dar te amendează pe tine pentru un bec ars, nu mai vorbim...

Exclusiv2 zile ago

Ministerul „Reglementărilor Fantomă”: cum decide o structură fără chip cât merită oamenii la leafă

Diamantul lovește: de la Tribunalul București, direct la Curtea Constituțională O nouă excepție de neconstituționalitate pleacă din sala Tribunalului București...

Exclusiv3 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre” – Episodul 59 – Flagrant de carton, anticorupție de mucava și lăutari cu epoleți la comanda Sistemului

Când ți se cântă prea mult la ureche, la un moment dat nu mai poți sta în banca ta. Când...

Exclusiv3 zile ago

MAREA TĂCERE DE LA TCE PLOIEȘTI.  „Organigrama cu chiloți”, sindicatele de buzunar și frica la normă

Remember: cum s-au distrus Neoplan-urile și s-au umflat kilometrii Înainte să ajungem la „organigrama cu chiloți”, merită un mic remember:...

Exclusiv3 zile ago

MAI adună date sensibile, ANSPDCP ridică din umeri: cazul procedurii PS-MAI-DGMRU-125

ANSPDCP și marele miracol administrativ: când dosarul cu date personale se lovește de ușa competenței Procedura MAI care a pus...

Exclusiv3 zile ago

La Arad, programul de 8 ore bate infractorul la scor: 1–0 pentru hoți

Dacă te-ai întrebat vreodată cum poți crește infracționalitatea fără să dai o singură palmă legii, răspunsul vine de la Arad:...

Exclusiv4 zile ago

STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.

Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte Când credeai...

Exclusiv5 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi

„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...

Exclusiv5 zile ago

Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională

Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv