În martie 2020, când, după Wuhan (China), în lumea occidentală, în Italia, în Franţa, în UE, în SUA şi aproape pe toată planeta a început sarabanda restricţiilor, a măştilor (mascarada), a lockdown-urilor, se anticipa că toate aceste măsuri, mai mult, mai puţin sau chiar deloc sanitare, vor avea nişte costuri economice insuportabile. În Europa, doar Suedia a adoptat imunizarea colectivă naturală, aşa cum aparent se procedează cu toate gripele. Acum, în noiembrie 2021, odată cu un presupus al patrulea val (n-o fi cumva gripa sezonieră ?), după epopeea vaccinurilor care nu şi-au demonstrat eficacitatea, criza economică mondială îşi arată colţii de peste tot.

În cei aproape doi ani de „pandemie”, politicienii de pretutindeni s-au supus fără prea multe dureri de cap şi mustrări de conştiinţă „recomandărilor” Big Pharma, ale OMS-ului, ale laboratoarelor, producătorilor şi vânzătorilor de vaccinuri, de tratamente scumpe dovedite ineficiente sau chiar periculoase (pentru rinichi, de pildă, cum e Remdesivir, după analiza profesorului din Marsilia Didier Raoult şi după multe studii). Universitarii din medicină, medicii sponsorizaţi, plătiţi în cadrul programelor de vaccinare aproape obligatorie au devenit, jenant, propagandişti fanatici, ipocrit voluntari. Depistarea bolii şi tratarea bolnavilor, sarcini dintotdeauna ale doctorilor în orice situaţie, au devenit oarecum secundare, o corvoadă, de multe ori tratamentul a fost chiar împiedicat. Împărţirea populaţiei în „buni” (vaccinaţii) şi „răi” (nevaccinaţii) este şi va fi imputată politicienilor, medicilor, dar şi sponsorilor lor, vânzătorii de vaccinuri. În schimb, vânzătorii de vaccinuri, proprietarii firmelor Pfizer, Moderna, Johnson & Johnson etc., stau pitiţi în anonimatul marilor fonduri de investiţii ca Blackrock şi Vanguard. Chiar şi aşa, vaccinurile nu au împiedicat răspândirea şi perpetuarea bolii.

Politicienii, politrucii din medicină, „consiliile şi comitetele ştiinţifice” nu vor renunţa uşor la „pandemia” lor. Şi cu atât mai puţin marii producători de vaccinuri şi tratamente scumpe. Vor anunţa al cinciclea, al şaselea, al zecelea val. Pentru că odată cu sfârşitul mascaradei vor începe procesele. În Franţa, Italia, Germania, SUA aceste procese legate de pandemie au început deja. În România mai puţin, deşi câteva Curţi şi Curţi de Apel au dat decizii foarte curajoase ca răspuns la contestaţii punctuale.
Dar ce se întâmplă în economie ? Michel-Édouard Leclerc (supermarketurile Leclerc), ales în 2021 „patronul preferat al francezilor” după un clasament al revistei Forbes, atrage foarte îngrijorat atenţia asupra scumpirilor în curs: „Eu anticipez o altă creştere (a preţurilor – n.n.) decât cea anunţată de Institutul de Statistică (5 %), suntem la 2,5 % în Franţa, spun ei, dar suntem la 5,5 % în Spania, la 5,4 % în Germania, la 5 % în Statele Unite… În alimentaţie, pastele făinoase, uleiul, cafeaua şi cacaua, la fel ca produsele nealimentare, bricolajul, cuptoarele de bucătărie, hi-fi-ul, combinele muzicale şi aparatura stereo vor impacta Crăciunul !!!” (declaraţie la BFMTV, 8.11.2021). Şi patronul Leclerc insistă: „Vom avea o mare creştere a preţurilor începând din această lună la toate Articolele şi în toate Magazinele tuturor Firmelor ! Iar asta îi va lovi pe cei mai Săraci la Crăciun !” (crashdebug.fr, 9.11.2021).

Dar în România ? Deputatul USR Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei, scrie pe contul său de Facebook la 12 noiembrie 2021: „Leul îşi pierde din valoare văzând cu ochii. Într-o singură lună rata inflaţiei a sărit de la 6,3 % la 7,9 %. Avem cea mai mare creştere de preţuri de la criza financiară (din 2008 – n.n.) încoace. Absolut toate produsele din coşul de consum s-au scumpit. Mai grav, ieri a ieşit şi raportul BNR asupra inflaţiei şi toate indicaţiile sunt că vor creşte mai mult (preţurile – n.n.).”

Încă din septembrie 2021, Bursele mondiale au văzut mai multe zile în roşu, în aşteptarea falimentului gigantului imobiliar chinez Evergrande. Falimentul a fost încă o dată evitat la începutul lui noiembrie, dar Evergrande nu e singurul grup imobiliar îndatorat fără ieşire (300 de miliarde de dolari). Primele zece mari firme de construcţii, de imobiliare din China acumulează datorii de peste 1 700 de miliarde de dolari. După o informaţie furnizată de Bloomberg, Evergrande, China Fortune Land Development, China Aoyuan Group şi Youzhou Group Holdings ar putea pierde peste 70 % din valoare („China blinks: As contagion from property sector crash spreads, regulators set to ease bond rules”, zerohedge.com, 10.11.2021).

Economistul François Lenglet (autorul celebrei cărţi „La Crise des années 30 est devant nous”, apărută în iunie 2008) scria în septembrie 2021, anticipând şi de această dată: „Criza financiară Evergrande a făcut să scadă Bursele din toată lumea în această săptămână. Pentru că ne temem de o prăbuşire a sectorului imobiliar care, prin contagiune, ar fragiliza Finanţa mondială […]. Acest faliment anunţă sfârşitul miracolului economic chinez şi a hipercreşterii pe care a cunoscut-o China de aproape 40 de ani. Căci acest miracol nu era, de fapt, decât cel mai mare boom imobiliar din istorie, cauzat de cel mai mare exod rural din istorie. Sute de milioane de ţărani şi-au părăsit satele începând din anii ’80 ca să vină la muncă în oraşe, mai ales în vederea exporturilor. A trebuit să li se construiască locuinţe, drumuri, şcoli, restaurante, magazine. Creşterea economică a Chinei se sprijinea pe soluţia exporturilor, dar şi pe, mai ales, miliarde de metri cubi de beton turnaţi pe coasta estică a ţării pentru a construi megalopoluri. Ca de obicei, au existat şi excese, declanşate de creşterea considerabilă a preţurilor terenurilor. O nebunie a construcţiei. Există azi atâtea locuinţe goale încât am putea adăposti în ele 90 de milioane de persoane suplimentare – adică mult mai mult decât toată populaţia Franţei” („La faillite d’Evergrande sonne comme la fin du miracle économique chinois”, rtl.fr, 23.09.2021).

Bursele occidentale au atins înălţimi ameţiotare în plină criză Covid. Prăbuşirea lor (crash) e doar o chestiune de timp. Banii fără acoperire lansaţi pe pieţe de FED şi de BCE sunt explicaţia principală a nivelului atins de Bursele din zona de influenţă americană. Anterioara criză, cea din 2008, a fost declanşată de imobiliarele din SUA. Criza care se anunţă poate veni dintr-o combinare a imobiliarelor din China cu căderea Burselor occidentale, cele americane mai ales, şi a băncilor din spatele imobiliarelor şi a Burselor chineze şi americane.

Simultan cu pandemia Covid, confruntarea militară dintre cele două blocuri de azi – SUA şi Occidentul european, Japonia şi Coreea de Sud, pe de o parte, şi puterile asiatice China, Rusia, Iranul, pe de altă parte –, ameninţările cu războiul se fac din ce în ce mai des auzite. Ucraina şi Marea Neagră, mai recent conflictul Belarus-Polonia, conflictul îngheţat Israel-Iran, neînţelegerile americano-chineze privind Marea Chinei de Sud, Taiwanul disputat de China contra SUA şi Japonia au devenit puncte periculoase pe hartă. Colapsul economic va da startul unui război sau, dimpotrivă, războiul într-unul dintre aceste puncte fierbinţi va declanşa colapsul economic ?

Pe tabla de şah mondială piesele se mişcă rapid şi imprevizibil. Turcia, de exemplu, joacă ba cu NATO (dronele pentru Ucraina), ba cu Rusia sau cu UE (migranţii din Belarus veniţi cu avionul din Turcia). Fără să ştim cum va evolua partida de şah dintre cele două blocuri, rezultatul e totuşi unul previzibil: dezastrul economic pentru toţi jucătorii. Fundalul crizei Covid accelerează nenorocirea. (Petru Romoşan)