Forțele militare nu își permit să aștepte apariția amenințării

Statele Unite tratează încă prea mult apărarea biologică drept o extensie a sistemului de sănătate publică și prea puțin ca pe o componentă esențială a protecției forțelor armate. Această abordare trebuie schimbată.

În calitate de fost pilot de elicopter de atac al Armatei SUA, cu peste 300 de misiuni de luptă la activ, instructor de zbor și ofițer implicat în proiecte ale Comandamentului pentru Instruire și Doctrină al Armatei, am învățat că pregătirea se construiește înainte ca amenințarea să devină vizibilă.

Militarii trimiși în zone periculoase au nevoie de instruire, echipamente, informații, planificare și sprijin înainte de a li se cere să își asume riscuri. Amenințările biologice trebuie abordate după aceeași logică.

Un focar natural poate produce efecte militare majore

Istoria conflictelor demonstrează că un eveniment biologic nu trebuie să fie rezultatul unui atac pentru a avea consecințe grave asupra armatei. O epidemie naturală, o eliberare accidentală sau un incident biologic deliberat pot afecta desfășurarea trupelor, activitatea bazelor, disponibilitatea navelor, apărarea teritoriului național și capacitatea de operare în medii contestate.

În cazul unui virus nou, forțele militare pot fi expuse înainte ca factorii de decizie să dispună de suficiente opțiuni de răspuns.

Colonelul în rezervă W. Neal Burnette, doctor în științe și fost membru al Armatei SUA, a sintetizat problema într-o analiză publicată în revista Military Medicine: identificarea agenților patogeni care prezintă cele mai mari riscuri pentru armată și dezvoltarea unui portofoliu adecvat de contramăsuri reprezintă provocări științifice, medicale și bugetare considerabile.

Viteza amenințărilor depășește ritmul instituțiilor

Principala vulnerabilitate este viteza. Agenții biologici se pot răspândi mai repede decât procesele de elaborare a politicilor, achizițiile publice, aprobarea bugetelor, coordonarea interinstituțională, autorizările pentru utilizarea guvernamentală și deciziile privind constituirea stocurilor strategice.

Atunci când o nouă criză virală devine evidentă, structurile de apărare pot fi deja în întârziere. Sistemele de supraveghere trebuie adaptate, metodele de diagnostic pot necesita modificări, iar tratamentele și vaccinurile se pot afla încă în evaluare, fără aprobarea Administrației pentru Alimente și Medicamente din SUA.

În plus, capacitatea de producție poate fi limitată. Toți acești factori întârzie disponibilitatea contramăsurilor și reduc numărul de opțiuni pe care comandanții le pot folosi într-o situație de urgență.

Antiviralele cu spectru larg, integrate în planificarea militară

Din acest motiv, medicamentele antivirale profilactice cu spectru larg ar trebui incluse încă de la început în discuțiile privind protecția forțelor.

Evaluarea serioasă a tehnologiilor profilactice promițătoare trebuie să înceapă cu mult timp înaintea apariției unui virus nou. Cercetarea științifică presupune dovezi, disciplină, respectarea cerințelor de reglementare și o analiză onestă a rezultatelor.

Evaluarea antiviralelor cu spectru larg necesită adesea sprijin guvernamental, deoarece accesul la mostre de virusuri letale, laboratoare de înaltă biosecuritate și mecanisme de planificare pentru utilizarea în regim de urgență este strict controlat.

Protejarea împotriva unor amenințări virale încă necunoscute este dificilă fără aprobarea, parteneriatul și susținerea autorităților. Guvernul și industria trebuie să acționeze preventiv, urmărind din timp căile de reglementare supravegheate de FDA, înainte ca izbucnirea unei epidemii să creeze presiune operațională.

Lecția Ebola: timpul pierdut poate costa vieți

Am privit această problemă din două perspective: ca veteran de război, conștient de importanța umană a pregătirii, și ca director al unei companii de biotehnologie implicate în cercetarea antivirală.

În timpul unei epidemii emergente, un antiviral profilactic cu spectru larg ar putea contribui la protejarea militarilor aflați în spații aglomerate sau desfășurați în zone afectate, precum și a personalului medical expus infecțiilor. Un astfel de instrument, evaluat corespunzător, ar putea limita răspândirea unui virus nou pentru care nu există încă un vaccin autorizat sau un tratament specific.

Virusul Ebola oferă un exemplu relevant. Apariția recentă a unei noi tulpini Bundibugyo evidențiază amploarea lacunelor existente. În prezent, nu există un vaccin autorizat sau considerat eficient și nici un tratament specific aprobat pentru boala provocată de virusul Bundibugyo.

Dezvoltarea, testarea și distribuirea unui vaccin necesită timp. Un antiviral profilactic cu spectru larg ar putea oferi o perioadă-tampon importantă până la apariția unor soluții specifice.

Rezultate preclinice care necesită verificări suplimentare

Cercetările preclinice finanțate de guvern și desfășurate în laboratoarele de nivel de biosecuritate 4 ale Institutului de Cercetări Medicale al Armatei SUA pentru Boli Infecțioase au produs rezultate încurajatoare privind utilizarea medicamentului Ampligen, cunoscut sub denumirea rintatolimod, ca posibil tratament profilactic sau administrat în faza timpurie a infecției cu Ebola.

Un studiu publicat în revista științifică Antiviral Research a indicat o supraviețuire de 100% într-unul dintre grupurile de șoareci tratate cu rintatolimod într-un model letal, în timp ce mortalitatea în grupul de control a fost de 100%.

Datele justifică evaluarea suplimentară a mecanismului de acțiune al rintatolimodului și a posibilului său rol ca antiviral cu spectru larg împotriva mai multor variante de Ebola, inclusiv Bundibugyo. În prezent, AIM ImmunoTech solicită sprijin guvernamental pentru astfel de cercetări.

Aceste rezultate sunt preliminare și necesită confirmări suplimentare. Ele ilustrează însă o problemă mai amplă: dacă platformele antivirale promițătoare nu sunt trecute prin procese adecvate de evaluare, reglementare și sprijin guvernamental, rezultatele pot rămâne simple concluzii de laborator, fără să devină instrumente disponibile pentru planificarea situațiilor de urgență.

Contramăsurile promițătoare trebuie evaluate și pregătite înainte ca o criză să impună acțiuni rapide, nu după declanșarea acesteia.

Lecția COVID-19 și cazul USS Theodore Roosevelt

Pandemia de COVID-19 a oferit un alt exemplu clar. Între epidemia de SARS din 2003 și izbucnirea COVID-19, cercetători de la Institutul pentru Cercetări Antivirale al Universității de Stat din Utah au analizat posibile tratamente antivirale pentru coronavirusuri.

Rezultatele acestor cercetări au fost publicate în revistele Antiviral Chemistry & Chemotherapy și Virology. Studiile preclinice au susținut evaluarea suplimentară a Ampligen ca posibil antiviral administrat la debutul infecției împotriva coronavirusurilor înrudite cu SARS. Totuși, cercetarea nu a fost transformată într-o contramăsură aprobată și pregătită pentru utilizare guvernamentală înainte de apariția următoarei crize.

SARS-CoV-2 este foarte apropiat genetic de SARS-CoV. Lecția pentru pregătirea militară este evidentă: contramăsurile potențiale trebuie evaluate înainte ca o amenințare înrudită să se transforme într-o urgență globală.

Focarul de COVID-19 izbucnit la bordul portavionului USS Theodore Roosevelt a infectat aproximativ 1.200 de marinari și a perturbat operațiunile unuia dintre cele mai importante active militare americane.

Dacă cercetările finanțate de guvern ar fi fost continuate până la obținerea unei soluții disponibile, este posibil ca un antiviral profilactic eficient să fi putut fi pus la dispoziția comandantului navei. Concluzia mai largă este că liderii militari au nevoie de mai multe opțiuni evaluate și aprobate înainte de apariția unui focar.

Bioprotecția trebuie tratată ca protecție a forțelor

Cercetarea promițătoare nu trebuie ținută în afara planificării pentru pregătirea militară până când o epidemie obligă autoritățile să reacționeze.

Planificatorii din domeniul apărării ar trebui să includă mai direct contramăsurile antivirale profilactice în planurile de protecție a forțelor, alături de diagnosticare, sisteme de detecție, echipamente de protecție, decontaminare și planificare operațională.

Platformele antivirale profilactice și tratamentele administrate la debutul infecției ar trebui evaluate, aprobate de FDA acolo unde este necesar, produse la scară suficientă și stocate pentru amenințările biologice prioritare care pot afecta trupele desfășurate.

Pentru militari, pregătirea înseamnă protecție înainte de expunere. Pentru comandanți, înseamnă existența unor opțiuni înainte ca o misiune să fie compromisă. Pentru factorii de decizie, înseamnă construirea unor sisteme capabile să acționeze înainte ca amenințarea să impună propriile condiții.

Bioprotecția este protecția forțelor.

Dacă acest principiu este acceptat, contramăsurile medicale trebuie tratate ca parte a pregătirii pentru apărare, nu doar ca instrumente de sănătate publică pe care autoritățile speră să le mobilizeze ulterior.

În aviația militară exista un slogan care se potrivește perfect acestei situații: „Pregătirea de astăzi înseamnă capacitatea de a face față zilei de mâine”.

Următoarea amenințare biologică nu va aștepta finalizarea unui ciclu de achiziții, aprobarea unui buget sau apariția unui consens perfect. Nici noi nu ar trebui să așteptăm. Pregătirea trebuie făcută acum, pentru ca vulnerabilitățile să nu fie descoperite abia mâine.

Declarație privind interesele autorului

Thomas K. Equels este directorul general al AIM ImmunoTech, companie de biotehnologie implicată în cercetarea imunomodulatoare și antivirală.

Ampligen, cunoscut și sub denumirea rintatolimod, nu este aprobat de FDA pentru tratarea bolii provocate de virusul Ebola, a bolii provocate de virusul Bundibugyo, a infecțiilor cu coronavirusuri sau pentru vreo indicație de bioprotecție.

Declarații prospective și limitele datelor

Textul include declarații prospective supuse unor riscuri și incertitudini. Acestea se referă, printre altele, la potențialul Ampligen de a fi utilizat ca profilactic cu spectru larg sau ca tratament administrat în faza timpurie a unor amenințări virale, inclusiv Ebola și coronavirusuri.

Declarațiile vizează, de asemenea, rezultatele preclinice de tip „proof of concept”, care nu reprezintă dovezi ale aprobării FDA sau ale eficacității clinice; posibilitatea ca mecanismul de acțiune al Ampligen să fie aplicabil mai multor variante de Ebola, inclusiv Bundibugyo; precum și calendarul și rezultatele unor eventuale studii clinice, aprobări de reglementare, decizii privind finanțarea guvernamentală sau programe de evaluare susținute de autorități.

Termeni precum „cred”, „poate”, „va”, „estimez”, „anticipez”, „intenționez”, „mă aștept”, „ar trebui”, „potențial”, „planific” și „proiectez”, precum și expresii similare, identifică declarații prospective.

Aceste afirmații se bazează pe așteptările actuale și sunt supuse unor riscuri și incertitudini care pot determina rezultate efective semnificativ diferite. Compania nu își asumă obligația de a actualiza declarațiile prospective, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

Pentru factorii de risc și informații suplimentare, pot fi consultate documentele depuse de AIM ImmunoTech la Comisia pentru Valori Mobiliare și Burse a SUA, precum și informațiile publicate pe site-urile oficiale ale instituțiilor relevante.