Connect with us

Featured

Si sistemul ocult american are lacune și sincope

Publicat

pe

A fost nevoie de câteva secole pentru ca americanii să perfecționeze acest model ocult, sistem în care puterea e exercitată în mod abscons, de către personaje proteice și evanescente, în vreme ce publicul are de ales dintr-o paletă de fantoșe care se schimbă o dată la câțiva ani, creând astfel iluzia democrației. O adevărată pantalonadă.

Cu toate astea, chiar și sistemul ocult american are lacune și sincope. Astfel ajung la putere oameni care chiar își propun să exercite puterea. Atunci, Sistemul (deep state) turează motoarele pentru a rafistola erorile. Kennedy și Trump au fost două astfel de cazuri.

În schimb, dacă vrei să exerciți puterea „la vedere”, nu din umbră, cea mai mare problemă constă în faptul că ești mereu vulnerabil. Riști ca orice nemulțumire să se transforme într-o revoltă în care vulgul cere capul… ei bine, capul tău. Așa s-a născut Revoluția Franceză, Revoluția Burgheză. Așa apar loviturile de stat.

Adevărații puternici ai lumii au învățat ceva din execuțiile unor personaje precum Ludovic al XVI-lea și Marie Antoanete, țarul Alexandru și însuși Nicolae Ceaușescu.

Dacă Ceaușescu ar fi adoptat modelul „democrației” americane, se aciua în culise, îi punea pe Dăscalescu și pe Emil Bobu să facă două partide, unul Democrat și altul Republican, și să se certe seara la tv, fiecare cu „galeria lui”: Unul cu Manea Mănescu și Ștefan Andrei în spate, altul cu Postelnicu și Mizil. Polariza țara și făcea alegeri din 4 în 4 ani. În rest, controla (dicta) totul din umbră și, la moartea sa, preda puterea urmașilor săi.

Ăsta e modelul „democratic” american. America e, în realitate, o plutocrație. Comisia Trilaterală și Consiliul pentru Relații Externe au puterea pe care președintele și vicele nici nu ar visa că ar putea să o aibă vreodată. Nici n-ar fi benefic să și-o dorească. Ultimul președinte american care a sfidat establishmentul a ajuns să aibă bucăți de creier împrăștiate pe rochia frumoasei sale soții.

În Rusia, China sau Turcia, lucrurile nu stau așa. În China, puterea o are Partidul, în Rusia o deține Putin pe persoană fizică (el fiind tot produsul Serviciilor – KGB), în Turcia e Erdogan, în Arbia Saudită o exercită regele. În relația cu cetățenii, sistemul politic chinez sau rus este mult mai transparent decât sistemul plutocratic creionat de oligarhii americani.

În Rusia, mai devreme sau mai târziu, Putin va cădea sau se va retrage – cum a procedat Gorbaciov. Nu există putere absolută când ești „la vedere”. Pentru că „puterea” e un concept dependent de sisteme. Ceaușescu, spre exemplu, a avut întregul sistem în spate vreme de un sfert de secol, până într-o zi când s-a uitat în spate și acolo mai era doar un zid. Și-a dat seama repede ce se întâmpla, dar prea târziu pentru a mai schimba deznodământul cunoscut.

În schimb, în America lucrurile nu stau așa. Oamenii sunt amăgiți cu iluzia schimbării. E ca și cum, dacă acum voi ați fi supărați pe firma Apple, ați iniția un boicot, ați renunța la Iphone și v-ați cumpăra Samsung, fără a ști că în spatele ambelor branduri se află același fond de investiții. Nu vă mai place CocaCola? Ok, beți Pepsi. Dar dacă eu dețin și Coca-Cola și Pepsi, credeți că îmi pasă ce beți? Tertium non datur.

Și dacă aflați că eu dețin ambele companii, ce o să faceți? Nimic, tocmai fiindcă „tertium non datur” – în SUA există doar două partide în Congres, ciudat pentru un sistem care se pretinde „democratic”, nu? Singura mea problemă ar fi apariția unei forțe independente, liberă de controlul meu. Una care să preia puterea, având sprijin popular, și să o exercite în antagonism cu interesele mele.

Noroc că, în SUA, în cadrul celor câteva sute de ani, deep state-ul a prevăzut și asta. De aceea, în ultimii 50 de ani, presa liberă a dispărut. Din câteva mii de proprietari de televiziuni și ziare, când au început preluările ostile, inițial au rămas câteva sute, apoi câteva zeci, apoi câțiva – giganții care au cumpărat tot, iar cei care nu s-au lăsat cumpărați au fost sabotați astfel încât să dea faliment.

Azi au mai rămas doar două corporații media, care dețin aproape toate televiziunile și site-urile de știri din America. Atât. Iar ca să fie totul organizat, disciplinat, frumos, ambele corporații au în comun un nume: Vanguard. Fondul de investiții.

Controlând media, sistemul financiar, tipărirea de monedă (Federal Reserve este o instituție privată, nu a statului), cele două partide si o mare bucată din societatea civilă (via ONG-uri), tot ce am nevoie este să am mereu oameni hrăpăreți, dar nătângi, numai buni de aruncat în arenă ca voi să-i adulați, apoi să-i huiduiți.

Ipochimeni în care să vă puneți speranța și care, mai apoi, să vă dezamăgească. Dar stați liniștiți, vin alte tinere speranțe. Și tot așa.

Roțile se învârt (doar vă am pe voi, hamsterii mei, să dați din piciorușe), banii curg, eu devin tot mai puternic, voi deveniți tot mai săraci și mai ignoranți.

Așa arată perdeaua de fum în spatele căreia se află odiosul sistem plutocratic american. America nu are nici cea mai mică legătură cu noțiunea de democrație autentică (după modelul lui Cleisthenes sau Rousseau). America înseamnă simulacru (al orice), totalitarism și propagandă abrutizantă, după principiul divide et impera.

Postarea aceasta nu conține o matimă, are doar rolul de a devoala realitatea din spatele acestui mult trâmbițat concept de „our democracy”, concept de care americanii nu se feresc să abuzeze ori de câte ori au un microfon în față, să îl arunce în fața maselor exact cum au aruncat bombe nucleare peste orășelele japonezilor, deși războiul se sfârșise: De show off.

Dacă asta e „democracy”, marea diferență dintre democrația americană și „democrația” lui Kim Jong-Un (Republica DEMOCRATĂ Nord Coreeană) constă în faptul că, în Coreea de Nord, măcar vulgul își cunoaște liderul, știe cine e omul care are puterea. În America, niciodată.

Realitatea e că America e cea mai mare și cea mai puternică dictatură plutocratică de pe planetă, cu veleități de hegemon. America nu (mai) invadează state, căci acest demers e costisitor și ineficient. E mai ieftin să finanțezi ONG-uri, partide, mass-media, să preiei Serviciile, să corupi generalii și politicienii țărilor unde ai interese și să colonizezi sub forma unui așa zis „parteneriat strategic” – ca și cum s-a pomenit vreodată în istorie ca stăpânul bogat și malefic să își considere sluga „parteneră”.

A fost cultivat un narativ absolut imbecil prin care orice voce ce îndrăznește să crâcnească în loc să se prosterneze în fața Înaltei Porți Americane e etichetată instant ca „pro-Rusia, pro-China, anti-occidentală și anti-democratică”. „Marș în Rusia!”, ți se spune dacă pui la îndoială politicile criminale ale americanilor, exact după logica prin care dictatorii au creat conceptul de „dușman de clasă”: Contești sistemul nostru, înseamnă că ești dușmanul poporului.

În lumea asta „liberă” propusă de „democrația occidentală”, ai dreptul de a fi numai și numai (cât mai) pro-american, iar dacă ai ceva de obiectat cu privire la politicile agresive ale SUA, ar fi bine să-ți exerciți „libertatea” de a tăcea dracului din gură. Altfel devii „dușman de clasă” numai bun de lapidat de mardeiașii aflați pe ștatul de plată al ambasadelor și „oienghieurilor” susținute financiar de SUA, se vituperează la adresa ta, ești lapidat fiindcă refuzi să latri, în unison cu apostolii ignoranței, aceleași lozinci obosite, aceleași sintagme găunoase, aceleași marote absurde.

De ce or considera unii că hegemonia Americii ar fi benefică pe planetă, numai ei știu. Pentru mine, faptul că un stat cu o istorie atât de scurtă, dar care a produs orori atât de mari încă din prima zi a existenței sale (război, persecuții, sclavie, invazii, arme nucleare, și mai mult război, destabilizare regională, propagandă, colonizare, alte invazii, capitalismul – sclavie modernă ș.a.m.d) se clatină și își pierde influența nu poate decât să provoace urlete de bucurie, chiar paroxism, inclusiv în rândul propriilor cetățeni. Căci la nivel mondial, America nu mai poate facilita nimic în afară de război, crize, propagandă, junk (nu doar junk food, junk în general) și penurie.

Cum am mai afirmat, libertatea și pacea pe planetă ar putea fi garantate doar printr-o înțelegere între toate puterile lumii, o coluziune pentru a izola economic și politic SUA, pentru a-i opri pe oligarhii americani din a mai băli la gândul ca pe planetă să mai existe doar SUA și coloniile dependente de SUA. Câtă vreme America are influență la nivel internațional, pe Pământ nu va fi niciodată pace.

În spatele fiecărui război din ultimul secol s-au aflat interesele odiosului sistem plutocratic american. Când Kennedy și-a propus să oprească războaiele inițiate de oligarhii americani din industria de armament și să preia controlul asupra Rezervei Federale (prin decretul 1110), sistemul a dat o lovitură de stat ca la carte (asasinarea liderului, preluarea controlului). Asta e adevărata față a „democrației americane”: Democrația unde un șef de stat a fost asasinat pentru că a dorit pacea (vă recomand să urmăriți filmul JFK, făcut de Oliver Stone, cel mai elocvent documentar făcut pe acest subiect).

Pentru sistemul american, președintele ideal e unul ca Biden: Șantajabil (căci el nu are doar un schelet în dulap, are vreo 3 cimitire acolo), un țuțăr senil care să execute.

Între 2016 și 2020, Donald Trump, despre care unii susțineau că va provoca un război, a reușit să încheie toate conflictele în care SUA era implicată (ISIS, Afghanistan etc.) și să asigure o uriașă creștere economică. A fost nevoie de doar un an cu Joe Biden pentru ca războaiele și crizele să reînceapă.

Bine, e impropriu spus cu Biden, căci nu cred că există vreun om lucid care să creadă că ăla e „man in charge”, când el nici vezica nu și-o mai controlează. Dar cineva exercită puterea și are interesul să existe conflicte, multe, dure, să crească producția de armament și să destabilizeze Europa și Asia.

Între statele lumii, America e un muzeu al ororilor, o expoziție a atrocităților. Un loc unde nimeni nu e niciodată în siguranță, unde oamenii se împușcă între ei pe străzi ca într-o uriașă junglă, unde milioane de cetățeni „locuiesc” pe trotuare sau în cartiere de rulote, unde armele fac legea, unde studenții se îndatorează pe viață pentru a beneficia de dreptul la educație, în vreme ce miliarde de dolari din bani publici sunt folosite pentru a salva bănci private de la faliment sau a finanța perena cursa a înarmării și noi și noi războaie. La un astfel de model absurd, trebuie să fii cel puțin cinic, dacă nu nebun ca să te închini.

Ăsta e rezultatul societății „democratice” americane, acestea sunt efectele „capitalismului” propus de americani. Capitalismul unde bănci private sunt salvate de la faliment cu bani tipăriți oferiți cadou, în timp ce oamenii sunt alungați din case sau trudesc la 2-3 joburi pentru a-și permite luxul de a avea asigurare de sănătate (dreptul la viață și la îngrijire medicală nu erau garantate?).

Nu e nevoie să fii pro-rus, pro-chinez sau „anti-occidental” ca să înțelegi că a te opune dictaturii americane e un crez al oricărui om care mai speră și crede în libertate, demnitate și pace. Căci America este imperiul propagandei, războiului și absurdului. Fără propagandă, război și absurd, cortina ar cădea și întreaga planetă ar sesiza cu oripilare dimensiunea dezastrului creat de acești lombrozieni ascunși în spatele conceptului de „american deep state” sau, mai simplu, „establishment”.

Da, America nu e unicul stat care stă azi în calea dezideratului de a avea pace pe planetă, însă e singurul regim indomptabil din acest considerent. Ei sunt singurii care au dovedit în repetate rânduri că ar fi dispuși să distrugă toată planeta decât să accepte să nu mai fie „șefii la lume”.

Cu toate astea, încă există în politica românească diverse personaje, nu puține, din păcate, care fac paradă cu pro-americănismul lor. Să fii pro-american azi nu înseamnă doar să fii profund anti-român, ci să fii pro-cenzură, pro-propagandă, pro-războaie, pro-dictatură și pro-crime în masă. Ar fi nevoie de un efort mare, dar necesar, pentru a curăța clasa politică românească, precum și Serviciile și media, de toate loazele americanilor.

O astfel de șansă ar fi 2024, unicul an 100% electoral (cu 4 rânduri de alegeri). Căci astăzi, cea mai mare problemă cu politicienii români nu e că sunt corupți, proști sau trădători. Sunt mai rău de atât: Sunt slugi.

Până atunci, Noapte bună, excelențelor! Pentru „Deșteaptă-te române!” mai avem de așteptat.

PS: Acest text nu are un caracter șovinist. În istorie, America a oferit lumii și cultură, și tehnologie, și, într-o vreme demult apusă, libertate și prosperitate. Dar America de azi nu mai e America unde emigrau plini de speranțe europenii în urmă cu un secol.

Când vorbesc de America aici, mă refer strict la „establishmentul” sau „deep state-ul” american, la oamenii dispuși să distrugă lumea și să ucidă adevărul, dacă adevărul are puterea de a le disturba propaganda.

Nu mă refer la cetățenii americani care, din păcate, sunt și ei tot victime. Victime ale torturii psihologice, propagandei și nevolniciei la care îi condamnă traiul în țara lor. Victimele unor oameni lacomi, bolnavi și beți de putere, ale căror samavolnicii curmă zilnic, înainte de vreme, mii, sute de mii, uneori chiar milioane de vieți.

Dinu Popescu

Exclusiv

Primaria Vărbilău, SRL-ul familiei Cărbunaru: Curtea de Conturi descoperă haos, realitatea depășește orice ficțiune!

Publicat

pe

De

Comuna Vărbilău, Prahova – un nume ce ar putea deveni sinonim nu doar cu pitorescul rural, ci și cu un monument al incompetenței administrative, al managementului financiar „creativ” și, mai nou, al afacerilor de familie duse la un nivel de artă. Un recent raport al Curții de Conturi a României, Camera de Conturi Prahova (nr. 62512/14.09.2023), scotea la lumină nereguli grave în gestiunea primăriei. Ce a urmat însă, și ce continuă să se întâmple sub ochii (și, probabil, sub beneficiile) puterii locale, transformă un simplu audit într-o saga de pomină, un pamflet al realității românești.

Contabilitate creativă la Primărie: Milioane de lei, pierdute (sau găsite de alții)?

Conform raportului Curții de Conturi din 14.09.2023, situațiile financiare consolidate ale Comunei Vărbilău la 31.12.2022 erau o operă de artă abstractă, primind o „opinie cu rezerve”. Printre „capodoperele” contabile se numără:

  • Clădiri fantomă și prețuri umflate:
  • Valoarea unei „Clădiri de utilitate publică” a fost majorată cu 531.743,95 lei, concomitent cu o depreciere de 403.106,12 lei, toate fără documente justificative. O subevaluare sau supraevaluare, în funcție de cum bați vântul, cu un impact semnificativ asupra patrimoniului, potrivit Curții de Conturi.
  • Active invizibile:
  • Primăria a uitat să înregistreze active fixe, subevaluând patrimoniul cu 199.771,77 lei. Printre acestea, un „Sistem video de supraveghere comuna Vărbilău” de 134.797,77 lei, funcțional din 2021, dar lipsă în acte și fără amortizare calculată. Se pare că la Vărbilău, chiar și camerele de supraveghere preferă discreția totală!
  • Investiții „în curs” din anii trecuți:
  • Două obiective finalizate încă din 2021, „Extindere local nou Primărie Vărbilău” și „Amenajare teren baza sportivă Livadea”, în valoare totală de 2.393.626 lei, erau încă „în curs de execuție” în contabilitate. Cineva a uitat să le termine… în acte, după ce banii fuseseră deja cheltuiți!
  • Plăți nedatorate: Un „Robin Hood” cu acte în neregulă?
  • Suma totală de 83.560 lei reprezintă plăți făcute „necuvenit” pentru lucrări de reparații și investiții. De la „Reabilitare drumuri locale” (13.549,26 lei), la „Consolidare drum Strada Cernat” (52.854,71 lei) și „Extindere construcție magazin Coțofenești” (7.938,50 lei), unde s-au decontat cantități mai mari decât cele realizate. Chiar și un „Monument Poiana Vărbilău” a beneficiat de plăți pentru șlefuiri și lustruiri de marmură neexecutate (4.034,46 lei). O adevărată mană cerească pentru anumiți „prestatori”!

Curtea de Conturi bate la ușă, Primăria „mătura” sub preș: „Remedieri” cu iz de formalitate

2023-09-14_AF_PH___UATC_VĂRBILĂU

La scurt timp, un raport de follow-up (nr. 82242/05.12.2024) al aceleiași Curți de Conturi vine să evalueze „îmbunătățirile”. O mică victorie: o parte din prejudicii au fost recuperate! De exemplu, 13.549,26 lei de la SC ELMY CONSTRUCT SRL pentru reabilitarea drumurilor, și alte sume pentru lucrări neexecutate. De asemenea, s-au făcut unele corecturi contabile și s-a „clarificat” situația unor active.

Însă, dincolo de cifre, povestea este aceeași: sistemul de control intern managerial rămâne deficitar, iar postul de auditor intern – cheia transparenței – este neocupat. Se pare că la Vărbilău, „controlul” e un concept la fel de abstract ca și „corectitudinea” unor documente. Curtea de Conturi a constatat că, deși au fost făcute demersuri, sistemul de control intern „nu pare a fi viabil și capabil să preîntâmpine în totalitate apariția erorilor.” Adică, pe românește, e la fel de găurit ca bugetul local.

Afaceri de familie, la propriu: Primăria Vărbilău, SRL-ul clanului Cărbunaru

2023-09-14_PH_UATC_VARBILAU (2)

Aici începe partea „spumoasă”, cea care depășește orice raport oficial. Cine se află în spatele acestor „anomalii” contabile? Noutățile incendiare arată o rețea de interese la nivel înalt:

  • Băieții (și mamele) deștepți din construcții:
  •  Firmele SC Elmy CONSTRUCT SRL și SC Elmy INTEGRAL SRL (responsabile, conform Curții de Conturi, de plăți nedatorate) sunt asociate cu un anume Cărbunaru. Și, ca tacâmul să fie complet, SC CANALA SRL Vărbilău este deținută de Cristian Neacșu, asociat cu… mama aceluiași Cărbunaru, care este, să facem lumină, primarul în funcție al Vărbilăului!
  • Trotuare cu „ADN” de Cărbunaru:
  • Cetățenii Vărbilăului află acum că trotuarele din comună sunt construite cu beton provenit direct de la stația de beton a SC CANALA SRL, firma deținută de mama primarului. Conflictele de interese nu sunt doar de manual, ci de-a dreptul de pavat strada!
  • Valea Slănicului, tarlaua familiei: Unde frații-și fac de cap
    • Fratele universal: Nu doar primarul e omniprezent, ci și fratele său! Acesta este șef de echipe de lucru în toate localitățile din Valea Slănicului și nu numai. Sistemul e clar: se fac „schimburi de lucrări” între firmele „agreete” ale zonei, o schemă prin care banul public, indiferent de sursă, ajunge mereu la aceiași „parteneri strategici”.
    • Regele de carton din Vărbilău: Puterea nescrisă a „vechiului” birou.
    • Deși (probabil) are un mandat, primarul Cărbunaru nu este singurul decident. „Localitatea este în continuare condusă de vechiul primar păstrându-și vechiul birou de primar. Nici o decizie nu se ia fără acordul dânsului.” Acest detaliu sugerează o putere informală, dar absolută, un „rege din umbră” sau un primar atât de bine înrădăcinat încât biroul său a devenit un centru de comandă perpetuu.

Concesiuni cu bucluc: Iazuri fantomă și agregate reale, Pe pielea naturii (și a cetățenilor)!

Și ca tabloul să fie complet, viitorul sună… la fel de tulbure. O licitație e pe cale să se întâmple în satul Coțofenești, pentru concesionarea unei suprafețe de teren. Dar surpriză! Lipsesc avize esențiale de la Garda de Mediu, Apele Române, ANRN și Rezervele Statului (MAPN). Un consilier USR, singurul curajos, a cerut lămuriri în ședința de consiliu local, arătând că proiectul nu îndeplinește condițiile premergătoare concesionării.

Dar de ce atâta insistență pentru terenuri „fără aviz”? Misterul se spulberă: toate suprafețele concesionate de SC CANALA SRL au avut ca scop final extracția de agregate pentru balastieră, și NU crearea de iazuri piscicole care, culmea, nici nu există! „Au eludat legea,” sună verdictul. Sub masca idilică a unor „iazuri” imaginare, se extrag resurse reale, probabil pentru a alimenta „proiectele” locale.

Vărbilău: O comuna pe hârtie, un paradis al „băieților deștepți” în realitate!

Raportul Curții de Conturi a fost doar un prim semnal. Elementele de noutate dezvăluie un sistem bine uns, în care afacerile de familie se împletesc cu deciziile administrative, ignorând legile și principiile transparenței. La Vărbilău, drumurile publice duc la balastiera primarului, banii dispar, activele sunt invizibile, și totul este „în regulă” până la următorul control.

Cetățenii Vărbilăului merită să știe că, dincolo de cifrele reci ale unui raport, se ascunde o realitate în care banii publici par să fie doar o afacere privată, bine coordonată din „vechiul birou de primar”. E timpul ca râsul amar să se transforme într-o acțiune concretă!

Ziarul de investigații Incisiv de Prahova va reveni cu dezvăluiri senzaționale privind contractele prin achiziție directă ale primarului din Vărbilău, ale firmei sale și firmelor de casă, pentru a arăta că nimic nu e uitat și nimic nu rămâne sub preș!  (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Fabrica Coca-Cola HBC – Sucursala Ploiesti, bancomatul personal al lui Dragoș Nan: Un an nou, aceeași veche ciumă!

Publicat

pe

De

Introducere în agonie: Revenirea „managerului” și inceputul apocalipsei personale

S-au încheiat sărbătorile, a trecut și euforia trecătoare a revelionului, iar realitatea cruntă se așterne din nou peste fabrica odinioară prosperă. Odată cu revenirea angajaților la muncă, a revenit și spectrul familiar al directorului Dragos Nan, un maestru incontestabil în arta de a „căuta soluții” acolo unde alții văd doar dezastru. Se pare că numeroasele neamuri și cheltuielile exuberante de sărbători i-au scufundat bugetul personal, iar fabricii, acest organism deja sufocat, i-a fost atribuit rolul ingrat de pompă financiară de urgență. Nu-i un personaj de compătimit, să ne înțelegem. E un artizan al haosului financiar, un șaman al „soluțiilor” care îmbogățesc unii buzunare și golesc pe altele.

De la pomul de Crăciun, la scoaterea ochiului fabricii: Manevrele măiestre ale marelui Dragos

Sfârșitul anului 2025 a fost, pentru domnul Nan, o adevărată odă adusă ingeniozității malefice. Potrivit surselor noastre, bugetele de OPEX și CAPEX au fost „strânse” cu o ferocitate rar întâlnită, transformate într-o centură de castitate financiară impusă fără discernământ. Scopul era limpede: stoarcerea fiecărui leu, indiferent de consecințele operaționale sau, mai ales, umane. Imaginați-vă un vampir modern, nu cu colți, ci cu calculatoare și tabele Excel, sugând viața dintr-un organism doar pentru a-și umple propria pungă.

Sucul la canal, banii la buzunar: Capodopera financiară a incompetenței (sau a geniului malefic?)

Și dacă credeți că aici se oprește creativitatea financiară, vă înșelați amarnic! În ultimele trei luni, mii de litri de suc au luat drumul canalizării. Motivul? Nu, nu era vorba de igienizare sau defecțiuni tehnice, ci de o „valorificare a deșeurilor” care aducea venituri suplimentare. La aceasta s-a adăugat, cireașa de pe tort, și acei 50 de bani încasați pentru fiecare ambalaj returnat prin sistemul Returo. Oricât de discutabile, aceste practici sunt diabolic de convenabile pentru un „manager” aflat într-o goană nebună după bani rapizi. Fabrica, transformată într-un laborator de alchimie inversă, unde aurul se face din pierderi și mizerie, totul în numele unei profitabilități personale obscure. Situația, deja toxică, a fost agravată de vânzările în picaj și de o producție masivă de marfă neconformă, „valorificată” în stil propriu: dop cu dop, sticlă cu sticlă. O parodie a eficienței, o blasfemie la adresa calității, o rețetă sigură pentru dezastru.

Angajatul, noul servețel al managementului: De la fișa postului, la munci ne-calificate și umilitoare

Aceste „decizii” manageriale au generat, cum era și firesc, un val de nemulțumiri printre angajați. Oameni care, în loc să își ducă la îndeplinire sarcinile din fișa postului, sunt folosiți la munci necalificate, adesea umilitoare și complet străine atribuțiilor lor. Sistemul condus de Nan nu pare să se bazeze pe principii de management modern sau profesionalism, ci mai degrabă pe presiune și frică, transformând angajații în simpli pioni pe tabla de șah a intereselor personale. Aici, demnitatea este prima victimă, iar loialitatea, o monedă de schimb.

Operațiunea „curățenia etnică” (managerială): Cum scapi de coloana vertebrală și plantezi ciuperci obediente

În așteptarea ofertei salvatoare care să-i permită să dispară elegant din peisaj, Dragos Nan continuă să demantelze sistematic tot ce nu îi servește propriilor interese. Oamenii competenți, cu experiență vastă și, mai ales, cu coloană vertebrală, sunt eliminați pe bandă rulantă. Fără criterii profesionale, fără evaluări corecte, fără explicații. În locul lor? Adusă este armata de obedienți, selectați nu după competență, ci după capacitatea de a executa ordine fără crâcnire și de a închide ochii. Nu este o epurare întâmplătoare, ci o strategie rece, calculată, menită să-i asigure un control total.

Clanul Nan la butoane: Căsătoria de conveniență intre putere și incompetență

În paralel, Dragos își securizează meticulos „cercul de apropiați”. Poziția soției, angajată în cadrul aceleiași structuri, este protejată și consolidată cu o devoțiune care sfidează orice conflict de interese sau lipsă de performanță. Același tratament beneficiază și prieteni, și alți fideli, promovați strategic în funcții-cheie. Scopul este evident: controlul trebuie să rămână în „familie”, chiar și după plecarea sa. Dragos Nan nu mai administrează o fabrică, ci își construiește o rețea de dependențe și loialități, o matcă ce îi va asigura protecție, influență și acces la beneficii și după ce va părăsi, oficial, funcția. Fabrica a devenit o monedă de schimb, iar resursele sale, umane și financiare, sunt folosite pentru a construi un sistem paralel, dedicat exclusiv interesului personal. Deciziile nu mai au nicio legătură cu performanța, sustenabilitatea sau viitorul organizației. Totul se reduce la control, obediență și garantarea unui culoar sigur pentru Nan și acoliții săi, lăsând în urmă haosul, demoralizarea și o fabrică slăbită intenționat.

Salariile, noile lanțuri de aur: Criteriul „pupincurismului” devine politică oficială

În timp ce angajații speră la majorări salariale care să le aducă o oarecare alinare, Nan se pregătește să transforme și acest moment într-un nou exercițiu de putere. Creșterile de salariu nu vor fi acordate pe criterii de performanță sau echitate, ci selectiv, exclusiv celor care i-au demonstrat loialitate totală. Pentru restul, promisiunile vor rămâne simple declarații goale, fantoșe verbale fără acoperire. În locul unei politici salariale corecte și transparente, Nan pare hotărât să folosească banii ca pe un mecanism de recompensare a supunerii și de sancționare a celor care nu se aliniază. Astfel, majorările salariale, așteptate cu nerăbdare de întreaga fabrică, riscă să devină încă un mijloc de divizare și presiune, adâncind frustrările și accentuând climatul de teamă și inechitate.

Evaluări-ghilotină: Manualul dictatorului pentru intimidare și subjugare

Mai mult, acest an aduce un alt moment-cheie în care Nan își va arăta colții: evaluările. Acestea nu par să aibă rolul de a măsura obiectiv competența sau rezultatele, ci de a regla conturi și de a consolida controlul. Sub pretextul unei analize profesionale, evaluarea riscă să devină o unealtă de intimidare: cei obedienți vor fi „notați” corespunzător și recompensați, iar cei incomozi vor fi penalizați, marginalizați sau pregătiți pentru următorul val de îndepărtări. Salariile și evaluările nu mai sunt instrumente de management, ci pârghii de presiune, folosite pentru a impune supunerea și pentru a elimina orice formă de opoziție. În loc de stabilitate și corectitudine, fabrica intră într-o nouă etapă de control discreționar, în care viitorul profesional al angajaților depinde mai puțin de muncă și mai mult de gradul de obediență față de Dragos Nan.

2026: Anul eliberării sau continuarea agoniei? Ultimul strigăt al fabricii captive

Poate că începutul acestui an va aduce, în sfârșit, o schimbare reală. Poate că Dragos Nan și acoliții săi își vor lua tălpășița, iar în locul său va veni un director care să se apuce efectiv de treabă, nu de manevre murdare și scheme personale. Un director care să intre în legalitate, să obțină toate autorizațiile necesare și, mai ales, să rupă legăturile cu acele „firme de casă” care au servit ani la rând doar interesele financiare ale lui Nan.

Acele afaceri „profitabile” pentru el au lăsat fabrica slăbită, angajații demoralizați și managementul complet subordonat unor interese private. Fabrica nu mai poate fi un instrument de îmbogățire personală! Este momentul ca anul 2026 să marcheze nu doar o schimbare de conducere, ci o resetare totală: transparență, legalitate, responsabilitate și respect pentru oamenii care muncesc aici. Orice alt scenariu înseamnă continuarea jafului organizat și consolidarea unui sistem construit pe obediență și frică, în timp ce resursele fabricii și viitorul angajaților sunt jefuite metodic. E timpul ca lanțurile să cadă, iar fabrica să își recapete demnitatea! Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Featured

Decizie controversată: România deschide porțile pentru sute de imigranți africani, ignorând opțiuni financiare

Publicat

pe

De

Guvernul României a luat o decizie surprinzătoare și, pentru unii, îngrijorătoare, angajându-se să primească un număr semnificativ de imigranți relocați din Africa, în cadrul unui mecanism de solidaritate al Uniunii Europene. Anunțul, dezvăluit într-un articol semnat de jurnalista Claudia Marcu pentru Cotidianul Național, plasează România pe o poziție neașteptată, a treia în topul statelor membre care și-au asumat cele mai multe relocări, după Germania și Franța. Criticii vorbesc deja despre „proasta satului” european.

Solidaritate europeană: Un jargon cu implicații directe

Conform Deciziei de punere în aplicare (UE) 2025/2642 a Consiliului Uniunii Europene, care stabilește rezerva anuală de solidaritate pentru 2026, România și-a asumat preluarea a nu mai puțin de 660 de imigranți. Acest angajament vine într-un context în care Comisia Europeană a identificat Grecia, Spania, Italia și Cipru ca fiind state sub presiune migratorie, având un număr mare de debarcări. În total, nevoile de solidaritate pentru 2026 au fost estimate la 21.000 de relocări și 420 de milioane de euro în contribuții financiare. Primul ciclu anual de gestionare a migrației și angajamentele aferente vor începe să fie implementate începând cu 12 iunie 2026.

România, o surpriză pe podiumul relocărilor

În timp ce alte state membre au optat pentru contribuții financiare substanțiale, au acceptat un număr simbolic de imigranți sau pur și simplu au refuzat să participe la schema de relocare, România s-a poziționat ca un actor major în preluarea directă. Conform datelor citate de Claudia Marcu, Germania conduce detașat, cu 4.555 de relocări, urmată de Franța, cu 3.361. Surprinzător, România ocupă locul trei, înaintea Bulgariei, care și-a asumat 214 imigranți.

Această decizie ridică semne de întrebare, mai ales că implicațiile sunt semnificative: „Aceasta înseamnă să le găsească locuințe, probabil din cele pierdute de românii care nu își vor putea plăti birurile, să-i hrănească, să-i școlarizeze, eventual, și să le asigure servicii medicale gratuite”, se arată în articolul din Ziarul National.

Opțiuni multiple, decizii divergente: De ce relocare?

Statele membre ale Uniunii Europene au avut la dispoziție trei tipuri de măsuri de solidaritate considerate echivalente: relocările, contribuțiile financiare și măsurile de solidaritate alternative. Comisia Europeană a precizat că decizia aparținea fiecărui stat, putând opta pentru o combinație a acestora.

În contrast cu abordarea României, numeroase țări au ales să contribuie financiar. Spania a anunțat 42 de milioane de euro, Olanda 21,9 milioane de euro, Belgia 12,9 milioane de euro și Suedia 11,6 milioane de euro. Italia va contribui cu 54 de milioane de euro prin măsuri de solidaritate alternative. La polul opus, Malta și Estonia au alocat sume sub 300.000 de euro pentru aceste măsuri.

Cazul cel mai elocvent al unei poziții ferme îl reprezintă Ungaria și Slovacia, care au refuzat categoric atât preluarea de imigranți, cât și contribuțiile financiare, trimițând un mesaj clar către Bruxelles.

Costurile ascunse ale „generozității”: Un viitor incert?

Decizia Guvernului României de a accepta relocările, în detrimentul unor contribuții financiare, generează dezbateri aprinse. Criticii sugerează că această alegere ar putea reprezenta o povară economică și socială semnificativă pentru o țară care se confruntă deja cu propriile provocări economice și demografice. Întrebările legate de integrarea acestor persoane, de impactul asupra serviciilor publice și de costurile pe termen lung rămân, pentru moment, fără un răspuns concret din partea autorităților.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv20 de ore ago

Primaria Vărbilău, SRL-ul familiei Cărbunaru: Curtea de Conturi descoperă haos, realitatea depășește orice ficțiune!

Comuna Vărbilău, Prahova – un nume ce ar putea deveni sinonim nu doar cu pitorescul rural, ci și cu un...

Exclusiv21 de ore ago

Fabrica Coca-Cola HBC – Sucursala Ploiesti, bancomatul personal al lui Dragoș Nan: Un an nou, aceeași veche ciumă!

Introducere în agonie: Revenirea „managerului” și inceputul apocalipsei personale S-au încheiat sărbătorile, a trecut și euforia trecătoare a revelionului, iar...

Exclusiv2 zile ago

CIRCUL „S.R.I. & Co”: Când Președintele joacă „de-a vrăjeala” cu partidele, iar „bătrânul marinar” rânjește malefic

Într-o Românie unde statul de drept pare mai degrabă o iluzie optică, iar instituțiile cheie sunt mereu la cheremul jocurilor...

Exclusiv2 zile ago

CRIMA CU ȘTAMPILĂ DE STAT ȘI FARSĂ LEGALĂ: Anatomia morții sindicalismului autentic în România

Iași, 7 septembrie 2000: O dimineață roșie de sânge și ipocrizie. Pe atunci, puțini înțelegeau că asasinarea barbară a inginerului...

Exclusiv2 zile ago

Salvare contracronometru pe linia ferată: Polițiștii arădeni, eroi într-o dimineață geroasă

O dimineață de iarnă geroasă a transformat o patrulă obișnuită a polițiștilor din Arad într-o cursă contracronometru pentru salvarea unei...

Exclusiv2 zile ago

Furtună la Otopeni: Două femei, prinse cu 3 milioane de euro în aur, ceasuri și valută masivă din Dubai

O operațiune comună a polițiștilor de frontieră și a vameșilor de la Aeroportul Internațional Henri Coandă (Otopeni) a scos la...

Exclusiv2 zile ago

România, paradis fiscal pentru pușcăriași: Marmeladă, prezervative cu arome de banane și piepteni de 20.000 de euro, pe banii tăi!

Gratiile aurite ale justiției române În timp ce românul de rând se zbate cu inflația, ratele și o pâine tot...

Exclusiv3 zile ago

EXCLUSIV/Cutremur la Externe: Curtea de Conturi confirma haosul! Milioane de lei sifonate, conturi fantomă și o diplomație la limita absurdului

De la zvon la sentință – Un Raport devastator demască Ministerul Afacerilor Externe Ceea ce părea, până acum, doar subiect...

Exclusiv3 zile ago

GIURGIU, MORMÂNTUL JUSTIȚIEI: DE PATRU ORI REVOCAT, DE PATRU ORI ÎNAPOI, SUB BAGHETA (PENALĂ) A LUI FULGA!

Bine ați venit, doamnelor și domnilor, la cel mai grandios spectacol de tragicomedie judiciară din România! Cortina se ridică din...

Exclusiv3 zile ago

IGPR: Logica vine… pe bicicleta, tractată de sindicat!

Se pare că în adâncurile birourilor lustruite ale Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), lumina rațiunii are un program de...

Exclusiv4 zile ago

Ploiești, orașul mut: City managerul „expert” în tăcere și interimate fără număr – O cronică usturătoare a incompetenței perpetuate!

Ploieștiul tremură sub tacâmurile incompetenței, iar în fruntea listei se profilează, discret și fără prea mult zgomot, figura unui city...

Exclusiv4 zile ago

Groapa de gunoi a justiției: Corpul de Control confirmă dezvăluirile ziarului Incisiv de Prahova privind abuzurile cronice din ANP! Șobolanii politici, demascați!

ANP, groapa cu gunoi a justiției? „Trio-ul ticăloșiei”, oficial demascat de stat! Un cutremur de proporții zguduie din temelii Administrația...

Exclusiv4 zile ago

MAI, cimitirul deghizat al viselor de polițist: Guvernanții, groparul siguranței naționale!

Într-o Românie unde „siguranța cetățeanului” sună mai degrabă a lozincă electorală uzată decât a realitate palpabilă, Sindicatul Polițiștilor Sidepol aruncă...

Exclusiv4 zile ago

MAI, gardianul nopții europene: Cum ii vânează sistemul pe cei ce vor să scape la Bruxelles!

Într-o Românie unde exportul de inteligență ar trebui să fie o prioritate națională, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) se specializează în...

Exclusiv5 zile ago

Poliția Română: Extincția siguranței rutiere sub bagheta incompetenței!

Alertă națională: Un stat eșuat pe șosele, la cheremul infractorilor! Până când vom mai închide ochii? Cât timp vom mai...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv