Featured
Ordinul de ministru folosit abuziv
(Preluare Spotmedia):
La începutul verii, România era zguduită de o serie de crime șocante. Mai întâi fetița din canapea, apoi cuplul înjunghiat în parc la Craiova și dublul omor de la Timișoara. Intrasem sub semnul unei violențe extreme, cum a evoluat acest fenomen infracțional, care sunt factorii declanșatori, ce rol au rețelele sociale, jocurile video, care sunt vulnerabilitățile?
Erau întrebări la care am căutat un răspuns profesionist, cu atât mai necesar cu cât în spațiul public au apărut multe pseudoanalize total nefundamentate, ba chiar pe alocuri abracadabrante, al căror singur scop era să șocheze suplimentar. Iar oamenii trebuie să știe adevărul, inclusiv preventiv.
Aprobare de la miliție
Conform unei proceduri pe care la momentul respectiv nu am pus-o sub semnul întrebării, pornind de la prezumția de bună-credință, am solicitat aprobare pentru interviu șefului structurii de poliție unde lucrează comisarul Gavriș, adică directorului general DGPMB chestor Bogdan Berechet, specificând din capul locului că nu urmăresc sub nicio formă analiza anchetelor mai sus menționate, ci o analiză criminologică, inclusiv în timp, a unui fenomen infracțional.
Adică șeful Poliției Capitalei a refuzat nemotivat o solicitare de interes public indubitabil și motivată a unui jurnalist, ba chiar și-a permis ca prin purtătorul de cuvânt să îi dea indicații și să îi facă agenda jurnalistului.
În fața abuzului milițienesc, i-am solicitat ministrului de Interne Predoiu să analizeze speță și să ia o decizie. Dl Predoiu mi-a răspuns elegant avocățește, trimițându-mă înapoi la dl Berechet. Citește aici răspunsul ministrului Predoiu.
Am revenit la dl Berechet cu o argumentație și mai detaliată a intenției mele, în fapt (oportunitate, interlocutor, obiective) și în drept. Aici integral.
Situația devenea însă grotescă. Un jurnalist care vrea să facă analiza unui fenomen infracțional cu unul dintre cei mai buni specialiști în domeniu era pus în situația să argumenteze pe pagini întregi în fața unui polițist cu mentalitate de milițian.
Răspunsul milițianului a fost tot negativ, tot după o săptămână de gândire, de această dată însă ceva mai amplu, dar mai tâmp. Dl Berechet își asumă, de această dată explicit, să indice jurnalistului cu cine să discute și despre ce să discute – aici răspunsul integral.
După cum punctează președintele sindicatului Europol Cosmin Andreica, „este foarte greu să înțeleg de ce, pe de-o parte, instituția este nemulțumită de felul în care jurnaliștii reflectă activitatea polițiștilor, iar pe de altă parte refuzăm să permitem exprimarea publică, comunicarea cu societatea, a unor polițiști pe o temă legată de competența lor, ceea ce ar fi benefic și pentru public, și implicit pentru instituție”.
Ordinul de ministru folosit abuziv
Răspunsul dlui ministru Predoiu are totuși meritul de a confirma oficial pretinsa bază legală pentru care jurnaliștii trebuie să se milogească de un milițian să aprobe un interviu.
Este vorba despre Ordinul ministrului de Interne 201/2016, articolul 7, alin. (1), semnat de ministrul Dragoș Tudorache, potrivit căruia: „Conducerea fiecărei instituţii/structuri MAI răspunde de organizarea şi desfăşurarea activităţii de informare publică şi relaţii publice, de selecţionarea personalului şi de modul de creare şi gestionare a imaginii instituţionale”.
L-am întrebat pe fostul ministru Dragoș Tudorache dacă aceasta a fost intenția cu care a emis OMAI 201/2016. Nici vorbă, desigur! Ordinul avea că scop să facă ordine în comunicarea publică instituțională a MAI, nu să devină un instrument de abuz împotriva libertății presei:
„Ordinul citat a avut că scop organizarea activității de comunicare la nivelul Ministerului și structurilor subordonate. Este fondat pe un principiu general aplicat la nivelul oricărei administrații publice, și anume că doar persoanele sau departamentele expres desemnate au responsabilitatea comunicării publice și a relației cu presa (purtători de cuvânt sau departamente de comunicare). Restul personalului poate lua poziții publice doar cu aprobare ierarhică.
Ca la orice normă/regulă, exista litera – interpretarea strictă – și spiritul său. În spiritul Ordinului, intenția mea la acel moment nu a fost în niciun caz restricționarea abuzivă a accesului presei, a opiniei publice în general, la informația și expertiza Ministerului și funcționarilor săi.
Președintele Sindicatului Europol, Cosmin Andreica, arată însă că OMAI 201 nici măcar nu era aplicabil în acest caz „pentru că interviul nu viza aspecte legate de activitatea curentă actuală a dlui comisar șef Gavriș, ci o analiză a unui fenomen din perspectiva experienței sale profesionale. Nu este vorba nici despre cazuri pe care le anchetează, deci cu risc de divulgare a unor informații”.
De altfel, după cum i-am explicat, degeaba desigur, dlui Berechet, același OMAI precizează în art 12 care sunt obligațiile angajaților MAI când comunică cu presa, inclusiv punctul b „în afara cadrului oficial să facă numai declaraţii în nume personal”.
Ceea ce pentru orice om alfabetizat înseamnă că OMAI 201 face distincția între comunicarea în numele instituției și cea în nume personal, așa cum ar fi fost interviul de analiza criminologică bazat pe experiența și expertiza comisarului șef Gavriș.
Interesant că șefa Poliției Rutiere București, fosta colegă de promoție și deosebit de apropiata prietenă cu Bogdan Berechet, a dat un interviu, cu aprobare e de presupus, despre consumul de droguri. De ce nu a fost trimis jurnalistul să ia informații în baza Legii 544 de la IGPR sau să discute cu cei de la Narcotice?
„Miliția despească”
Explicația refuzului interviului cu comisarul șef Gavriș este simplă și simptomatică pentru starea Poliției. A formulat-o deschis Cosmin Andreica:
„Este foarte probabil ca solicitarea dvs, deși vorbim despre o chestiune obișnuită, curentă, în care un jurnalist solicită interlocutori din partea instituției, să fi fost discutată inclusiv la vârful conducerii MAI, cu secretarul de stat Despescu. Pentru că în presă au voie să apară numai polițiști din ‘gașca’ lor.
Din câte cunosc, dl Gavriș este în continuare sub o aură neagră, de când s-a opus detașării ilegale în Harghita dispuse de Liviu Vasilescu, la acel moment inspector general al Poliției Române și a câștigat procesul cu IGPR. La nivelul MAI există o castă care controlează tot și doar oamenii agreați de secretarul de stat Despescu pot să apară în prim plan.”
Cazul acesta de încălcare crasă și nerușinată a libertății presei este așadar o mostră reprezentativă pentru funcționarea Poliției Române, ajunsă o feudă personală a secretarului de stat Despescu, atât de gonflat încât se consideră îndreptățit să aibă o uniforma specială, uniforma de „despesc”.
Poliția Română a devenit „miliția despească” pe care feudalul a populat-o în toate pozițiile importante cu țuțerii săi, așa cum este și Bogdan Berechet. Șeful IGPR nu face excepție. Dl Matei nu a făcut nici măcar o ședință operativă cu subordonații sai, toate sunt ținute de Bogdan Despescu, ca să nu se uite cine e șeful.
Despescu decide cine unde e pus, cine ce face, cine are voie să vorbească și cine nu are voie să vorbească și cu cine. „Miliția despească” s-a scufundat în ineficiență și în tot felul de scandaluri.
Este miliția în care șefii negociază prin biserici noaptea cu mafioții, aduși din concediu de Despescu, după care devin șefi de anticorupție unde cheamă la ordine pe cine deranjează „prietenii”. Este miliția în care un polițist scuipă o femeie pe stradă, iar șefii lui – în loc să ancheteze legal – îl dau pe mâna soțului potent și nervos al femeii.
Este miliția care habar nu are nici măcar de ce a fost aruncată în aer mașina de la Arad, miliția incapabilă să oprească un pensionar cu un cuțit să omoare doi oameni.
Și pentru toate acestea stăpânul suprem nu răspunde. Întotdeauna altul este aruncat în fața autobuzului, inclusiv ministrul (Predoiu va fi următorul). În scandalul azilelor a plătit doar un șef de IPJ, întâmplător sau nu unul de care sds Despescu oricum voia să scape pentru că nu avea telefonul plin de balele lui. Doar centrul „despesc” e intangibil.
„Miliția despească” e decimată numeric, demotivată pentru că orice urmă de competență este aspru pedepsită dacă nu ești preșul „despesc”.
Dl Gavriș, de exemplu, nu mai coordonează în București Omorurile, ci poliția animalelor și cea școlară. Urmează ascuțitul creioanelor și coordonarea femeilor de serviciu, doar-doar l-or împinge la pensie.
În „miliția despească” polițiștii adevărați nu numai că au mari dificultăți să își facă treaba și să reziste, dar nici măcar să vorbească în nume personal despre ceea ce știu mai bine nu au dreptul. Iar jurnaliștii, neiubitori de „despesc” primesc indicații despre teme și interlocutori. La presă nu sunt îngăduiți decât lingătorii de pantofi ai „despescului”.
Până la ministrul Predoiu, care măcar mi-a răspuns personal (am certitudinea datorită stilului și conținutului inaccesibil unui milițian), solicitările presei care priveau poliția sau jandarmeria nici măcar nu ajungeau la ministru, chiar dacă îi erau adresate, ci erau direcționate direct spre sds Despescu.
Cu această „miliție despeasca” feudală vrea dl Predoiu să intre în Schengen, cât o fi dl Despescu din Buzăul premierului Ciolacu și cât o fi de susținut de SRI?
In curând dezvaluiri din interiorul acestei grupari de crima organizata
Chestorul sef Eduard Miritescu, „Binomul” Lolek – Bolek si militianul hot „degetel” – Istrate Dan
Administratie
Prahova pe două roți: traseul Cornu – Câmpina – Barajul Paltinu, promovat de șeful CJ
43 de kilometri de efort și peisaj
Președintele Consiliului Județean Prahova și lider al PSD Prahova, Virgiliu Daniel Nanu, a ales bicicleta pentru a descoperi, din nou, județul pe care îl administrează. Traseul parcurs: Cornu – Câmpina – Barajul Paltinu, un drum de aproximativ 43 de kilometri, cu porțiuni de urcare solicitante, aer curat și priveliști care reamintesc cât de valoroase sunt locurile aflate la doar câțiva pași de noi.
Un județ cu potențial pentru sport și turism
Potrivit lui Virgiliu Daniel Nanu, Prahova are un potențial deosebit pentru mișcare, sport și turism, iar traseele cicloturistice precum cel spre Barajul Paltinu ar trebui descoperite și promovate mult mai intens. Oficialul prahovean subliniază că astfel de rute nu sunt doar o invitație la activitate fizică, ci și o ocazie de a redescoperi frumusețea naturală a județului.
Administratie
Un număr care poate salva o viață: 17 mai, Ziua Internațională a Telefonului Copilului
Dincolo de ecran: frica pe care nu o vede nimeni
În fiecare zi, există un moment în care un copil închide telefonul și rămâne singur. Singur cu frica. Cu amenințările. Cu umilința. Cu șantajul.
În spatele unui ecran, durerea nu se vede, dar ea continuă să existe, tăcută, adâncă, greu de rostit.
116111 – linia la care suferința capătă glas
De Ziua Internațională a Telefonului Copilului, marcată anual la 17 mai, este readusă în prim-plan importanța unei linii de sprijin care, pentru mulți copii, este singura punte către ajutor.
Asociația Telefonul Copilului, prin numărul 116111, oferă consiliere, ascultare și intervenție atunci când un copil are nevoie de cineva care să îl audă la timp, înainte ca frica să se transforme în tragedie.
Un apel care poate schimba destinul
Uneori, un singur apel nu schimbă doar cursul unei zile. Poate schimba un destin. Poate salva o viață.
Ziua Internațională a Telefonului Copilului devine astfel nu doar o dată în calendar, ci un moment de recunoaștere pentru munca nevăzută a specialiștilor care răspund la 116111 și un apel public la responsabilitate față de protecția copilului.
La mulți ani Telefonului Copilului și Asociației Telefonul Copilului – și cât mai multe vieți auzite la timp!
📞 116111 – Telefonul Copilului (Asociația Telefonul Copilului)
Exclusiv
Olimpia Bin Go: plătești ca la Bingo, trăiești ca la groapa de gunoi
„Olimpia gunoiului”: la Sala Sporturilor din Ploiești, campion e doar coșul care se uită neputincios la mizeria de pe lângă el
Olimpia nu mai e sală de sport, e sală de expoziție a eșecului la salubritate

Sala Sporturilor Olimpia, situată pe strada Mărășești- Ploiesti, azi, 17.05.2026, orele 16.00
Sala Sporturilor „Olimpia”, de pe strada Mărășești din Ploiești, ar trebui să fie templul mișcării, al fair-play-ului și al respectului pentru comunitate. În realitate, zona arată ca un decor de antrenament pentru echipa națională de aruncat gunoiul „pe lângă coș”.
Imaginea din jurul sălii spune tot: un coș de gunoi verde, singur, copleșit, iar pe jos – ambalaje, pahare, resturi de mâncare, șervețele îmbibate, cutii, de parcă orașul și-ar fi făcut încălzirea la capitolul nesimțire, nu la capitolul sport.
Banca din apropiere veghează scena ca un martor mut la falimentul unui oraș care plătește „ca la lux” (după cum reiese din dezvăluirile Incisiv de Prahova privind tarifele la salubritate), dar trăiește – vizual, olfactiv și moral – ca la groapa de gunoi.
De la „Olimpia” la „Coșimia”: coșul stă în picioare, dar logica administrației e la pământ
Fotografia e simplă și devastatoare:
- coșul e gol sau aproape gol;
- gunoiul e pe jos, în jur;
- iar aleea, într-un oraș care se laudă cu „strategii” și „contracte”, arată ca o intrare laterală la un tomberon, nu la o sală de sport.
Aici se vede, fără raport de audit și fără tabele stufoase, „rezultatul final” al combinației letale dintre:
- tarife la salubritate stabilite ca la cazinou, după cum a arătat Incisiv de Prahova în analiza despre Bin Go Solutions;
- administrație locală paralizată;
- cetățeni obișnuiți să arunce „un pic pe lângă”, că „nu se vede”.
Ce nu se vede în poză, dar se simte la fiecare factură: ploieșteanul plătește, oficial, pentru un serviciu de salubritate care, în teren, se traduce prin mizerie „de patrimoniu” lângă una dintre cele mai cunoscute locații sportive ale orașului.
„Ruletă Bin Go”: tarife premium, peisaj de ligă inferioară
În timp ce la facturi se joacă fin cu zecimale și diferențe de câțiva lei pe persoană între casă, bloc și chiar bloc vs. bloc, realitatea de lângă Sala Sporturilor „Olimpia” e brutal de simplă:
- gunoaiele sunt „la comun”;
- peisajul e „standard”: ambalaje aruncate pe jos, resturi împrăștiate, coș umilit de propria inutilitate;
- singurul element „personalizat” rămâne suma de plată de pe factură.
Același operator, același oraș, același tip de deșeu, dar, după cum arăta Incisiv de Prahova, tarife diferite – 23,73 lei, 24,51 lei, 25,95 lei/persoană. În schimb, la Sala „Olimpia”, tariful psihologic e unic: „bătaie de joc inclusă”.
Când pui alături:
- mormanele de gunoi dintre blocuri,
- tarifele „coafate” din listele de întreținere,
- și acum imaginea de pe strada Mărășești, lângă Sala Sporturilor,
tabolul e clar: Ploieștiul a reușit performanța de a transforma întreg orașul într-o sală uriașă de sport pentru gândaci, șobolani și bacterii.
Olimpia „disciplinei” administrative: primarul tace, coșul „vorbește” în mizerie
Primarul, altădată extrem de vocal pe tema „jafului din salubritate”, a ajuns acum să privească același film în reluare, dar cu sonorul dat la zero.
În timp ce Incisiv de Prahova documentează în rapoarte și analize modul în care s-au scurs bani pe tarife, bunuri de retur și contracte, administrația locală oferă, la Sala Sporturilor, o demonstrație practică de:
- lipsă de control;
- lipsă de întreținere a spațiilor publice;
- lipsă de rușine.
Sala „Olimpia” ar fi trebuit să fie un reper vizual al orașului. A devenit, prin mizeria tolerată lângă ea, un panou publicitar al eșecului comun: instituții + operator + parte dintre cetățeni.
Campioni la aruncat pe jos, codași la bun simț
Nu poți da vina doar pe Bin Go pentru farfuriile de plastic, paharele și resturile alimentare vărsate sub ochii coșului de gunoi. Acolo e și:
- nesimțirea unor ploieșteni care aruncă intenționat pe jos;
- absența patrulelor de control;
- indiferența autorităților care nu înțeleg că o sală de sport murdară la exterior trimite un mesaj clar la interior: „nu există reguli, doar improvizație”.
În loc ca „Olimpia” să fie locul în care copiii învață despre disciplină, respect și ordine, aceștia trec pe lângă munți de mizerie și învață, involuntar, lecția reală a orașului:
- gunoiul se aruncă pe jos, că „oricum nu pățești nimic”;
- tarifele cresc, dar spațiile publice decad;
- nimeni nu răspunde pentru nimic.
Ploiești – orașul în care sala de sport arată ca un vestiar după meciul cu bunul simț
Imaginea de pe strada Mărășești nu e un accident, e o concluzie.
Concluzia anilor în care:
- tarifele la gunoi au fost jonglate ca fisele pe masa de ruletă;
- bunurile de retur au dispărut „în ceață”;
- administrația a preferat comunicate în loc de controale;
- iar o parte din cetățeni au acceptat să trăiască printre gunoaie, atâta timp cât coșul „nu le vorbește”.
Sala Sporturilor „Olimpia”, simbol al mișcării, a fost transformată într-un fundal perfect pentru un oraș blocat într-o mocirlă de neglijență și aroganță administrativă.
Concluzie: la Ploiești, sportul oficial e „aruncatul la coș… pe lângă coș”
Până când Primăria Ploiești, ADI Prahova și operatorul de salubritate nu vor fi obligați să explice, la leu și la imagine, de ce:
- ploieșteanul plătește tarife „de oraș civilizat”;
- dar primește, la Sala Olimpia și nu numai, peisaje „de mahala abandonată”;
Ploieștiul va rămâne capitala unui singur tip de performanță:
- performanța de a transforma fiecare coș de gunoi într-un monument al neputinței,
- și fiecare sală de sport într-o vitrină rușinoasă a bătaiei de joc față de cetățeni.
Olimpia nu mai e doar o sală. E diagnoza unui oraș care continuă să înoate în gunoi, dar se laudă că face „înot de performanță” în acte și strategii.
Vom reveni. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileREPUBLICA „LENTILEI UNSE” : Cum s-a transformat MEDAT în bancomat de familie, iar IOR în „El Dorado” de 51.850 lei
-
Exclusivacum 2 zileȘAH MAT LA CARACATIȚA DIN PENITENCIARE: CUM S-A ÎNECAT „FAMIGLIA” TEOROC LA MALUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR
-
Exclusivacum 5 zileEpoleți cu miros de clor: La IPJ Prahova, „Siguranța și Încrederea” se livrează la pachet cu mopul și găleata
-
Exclusivacum 5 zilePLOIEȘTI, CAPITALA GUNOIULUI PE DATORIE – Ruleta Bin Go lovește din nou: Incisiv de Prahova a avut dreptate, primarul ține în brațe un operator îngropat în datorii
-
Exclusivacum 4 zileJustiția dă verdictul în cazul „Luptătorul vs. Sistemul”: Internarea forțată la psihiatrie, folosită ca armă de represiune în Poliția Română
-
Exclusivacum 4 zileRăzboi total în Ministerul de Interne: Sindicatul „Diamantul” dă șah-mat sistemului prin „avalanșa” de procese câștigate
-
Exclusivacum 3 zileMAFIA CAZANELOR ȘI REȚETA SUCCESULUI „DUPĂ GRATII”: CUM A DEVENIT ISCIR PLOIEȘTI FEUDA UNUI PUȘCĂRIAȘ ȘI A PROTECTORILOR SĂI DIN MINISTER
-
Exclusivacum 3 zileMASACRUL INTEGRITĂȚII LA FRONTIERĂ: Cum să execuți un polițist incomod prin „metoda asfixierii” financiare



