Featured
Constituirea unei grupari de crima organizata chiar la varful M.A.I. si IPJ Prahova pentru a servi intereselor dolosive ale politicului, intereselor dolosive ale chestorului sef Eduard Miritescu si ale membrilor care au aderat la aceasta grupare (VI – b)
In urma dezvaluirilor ziarului Incisiv de Prahova, Mircea FECHET, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor a sosit in judetul Prahova.
In afara participarii la Conferința Regională Reciclăm în România, Mircea Fechet a efectuat si cateva verificari in urma carora s-a aratat multumit de infrastructura de coletare, de instalatiile complexe de depozitare, de digestoare, de statia de sortare din Prahova.
Atunci, chiar nu intelegem abuzurile grosolane efectuate de politistii impusi de comisarul Eduard Miritescu la conducerea unor structuri din Prahova, politisti impusi pentru protejarea unor interese obscure ale unei grupari de criminalitate economico-financiara organizata de care chestorul nu este strain.
In articolele anterioare va dezvaluiam situatia împuternicirilor din cele mai importante structuri din IPJ Prahova efectuate cu sprijinul si la ordinul chestorului Eduard Mirițescu in vederea constituirii unei grupari de crima organizata chiar in interiorul M.A.I. pentru a servi intereselor dolosive ale politicului, intereselor dolosive ale lui Eduard Miritescu si a membrilor care au aderat pe parcurs la acesta grupare.
Va dezvaluiam cum interesele celor mentionati in acel articol s-au reunit cu interesele absconse ale gruparii de criminalitate economico – financiara organizata din care face parte si edilul PSD-ist Andrei Volosevici, grupare sprijinita si aparata de la varful M.A.I., chiar de catre comisarul Eduard Miritescu.
Este cunosct faptul ca Eduard Miritescu se afla in relatii de prietenie cu edilul PSD-ist Andrei Volosevici (de cand jucau fotbal saptamanal si E. Miritescu ocupa functia de sef al IPJ Prahova), precum si cu un membru din aceasta grupare de crima organizata.
Astfel, personal, E. Miritescu a intervenit in mai multe dosare penale in care aceasta grupare de criminalitate economico-financiara organizata era cercetata penal.
Aceste interventii s-au efectuat si datorita faptului ca sora sa MIRITESCU D. SIMONA, este consilier la Primaria Ploiesti, exact la Directia Generala de Dezvoltare Urbana municipiului Ploiesti, implicata in mafia imobiliara dezvaluita de noi de ceva timp.
Aceste interventii ale chestorului Eduard Miritescu au avut partial efect, singurul dosar unde nu a mai putut interveni este cel cu Veolia unde s-a inceput urmarirea penala.
La adresa redactiei am primit mai multe disjungeri efectuate in dosarele penale de la DNA Structura Centrala care desi ne confirma dezvaluirile si investigatiile, pe noi ne-au infiorat.
La data de 08.12.2022, ziarul Incisiv de Prahova publica articolul „De ce se implica IGPR in protejarea Mafiei imobiliare din Ploiesti/IGPR a luat locul procurorului “Portocala” pentru apararea mafiei si fabricarea de dosare penale?”
- Faza falsului in declaratia de avere efectuat de chestorul Eduard Miritescu – pentru obtinerea ilegala a unui apartament de serviciu
Pe vremea fostului sef al IPJ Prahova, generalul de poliţie Iulian Bach, onor comisar Eduard Miritescu s-a gandit sa obtina un apartament de serviciu, prin cateva declaratii false.
Astfel, desi detinea un apartament pe la Lamaita, prin aceste falsuri a solicitat si obtinut un apartament de serviciu pe strada Ion Maiorescu din Ploiesti, bloc detinut de M.A.I.
Obtinerea acestui apartament s-a realizat desi chestorul Eduard Miritescu nu avea copii si/sau alte probleme deosebite.
Cu toate ca erau cazuri sociale grave in randul politistilor din IPJ Prahova, chestorul Eduard Miritescu pune „laba” pe acest apartament in care locuia un politist cu un copil cu dezabilitati. Va dat seama de caracterul acestui sef „cocotat” pana in varful M.A.I.? Sa nu pomenim acum si de casa de la Plopu „trecuta” pe numele socrilor. (vom reveni in alt articol),
Alte incercari de musamalizari efectuate la comanda chestorului Eduard Miritescu:
La nivelul Serviciului Economic al IJP Prahova, prin intermediul comisarului sef Ginel Preda, un alt apropiat al lui Miritescu, s-a incercat blocarea unei alte anchete cu privire la activitatea infractionala a primarului Volosevici privind semnarea unui contract de imprumut al orasului fara a avea in spate o Hotarare de Consiliu Local. Si aceasta ancheta a fost demarata de DNA, tot in baza sesizarilor venite din presa locala.
„Remarcat” in functie dar, in sens negativ, in cel mai controversat caz al Poliţiei Române de după Revoluţie – Cazul crimelor din Onești
O luare de ostatici într-un apartament din Oneşti, judeţul Bacău, s-a încheiat tragic. Gheorghe Moroşan, de 68 de ani, a sechestrat doi muncitori care renovau locuinţa. A sunat la 112 şi a ameninţat că îi omoară. Însă nu era prima oară când ameninţa. Iar Poliţia nu a făcut absolut nimic ca să-l oprească. „Criminalul a ameninţat încă de acum câţiva ani că îşi va face dreptate cu arma în mână după ce, susţinea el, a fost nedreptăţit şi a rămas fără casă. Aceste ameninţări au fost publice, pe o reţea de socializare, dar nimeni nu le-a luat în seamă.
Poliţia Română a recunoscut că intervenţia a fost prost gestionată. Cu acest prilej, IGPR a transmis public scuze şi a prezentat punctual, în cadrul unei conferinţe de presă, greşelile de comunicare, respectiv de operare, din ziua de 1 martie.
Șef SIIAS, SAS, Sef politie romana, sef de judet, cu totii au fost albiti in timp ce mortii de la Onesti au 2 ani de zile de cand au fost ingropati dupa ce au asteptat ore in sir sa fie salvati
Șeful Serviciului de Intervenții și Acțiuni Speciale (SIAS) din cadrul Poliției Române, chestorul Alexandru Scurtu a fost audiat la Parchetul General, în calitate de suspect, în dosarul deschis în cazul ostaticilor uciși anul trecut, la Onești. Scurtu ar fi declarat în fața procurorilor că este nevinovat și că echipa SIAS nu a făcut deplasarea în județul Bacău pe motiv că nu ar fi primit aprobare din partea conducerii Poliției Române. Adica, din partea (ne)specialistului E. Miritescu.
SCURTU A ARĂTAT CĂTRE CHESTORUL MIRIȚESCU
Scurtu ar fi explicat că ordinul trebuia să vină de la inspectorul general în exercițiu sau de la adjunctul acestuia. Numai în cazul în care cei doi lipseau, era de datoria lui să ia o hotărâre.
Acum cateva zile, Şeful Poliţiei Caracal şi alţi trei poliţişti, trimişi în judecată pentru modul în care au intervenit în dosarul Alexandrei Măceşanu. In schimb, Eduard Miritescu a fost albit de Parchetul General dupa ce acesta a declarat, tot in fals, ca nu au existat proceduri proceduri si reguli prentru astfel de interventii, fapt contrazis de specialistii din sistem. Poate chiar are legatura cu Binomul Lolek și Bolek, adica Calul lui Balan si Capitan la 15 ani, mai ales din prisma legaturilor cu procurori ale celui din urma.
In contextul in care o tânără a murit şi alte 16 persoane au fost rănite într-un accident rutier care s-a produs la Valea Călugărească între un microbuz şi un autoturism Lolek nu s-a chinuit sa se deplaseze la fata locului dar s-a deplasat in 22 iulie 2023 si a început sa pună presiune pe lucrătorii unei alte institutii, subordonată Ministerului Mediului, respectiv Garda de Mediu Prahova, cerandu-le sa efectueze anumite constatări în sensul celor dorite de el, pe un ton agresiv (situatia infractiunii de trafic de influenta cat si a celei de abuz in serviciu).Este de mentionat faptul ca este o situatie asupra careia trebuie a fi dispuse masurile legale vis-à-vis de cele mentionate mai sus, de urgenta.
Mentionam ca functionarii de la Garda de Mediu Prahova nu s-au lasat intimidati si au intocmit procesul-verbal cu ce au constatat fizic pe teren, fiind dispusa si masura prelevarii de probe.
Un Lolek de o moralitate indolielnica pentru un sef de institutie, chiar imputernicit, un Lolek care divorteaza sa ramana cu „studenta”, un Lolek care asculta la comanda politica si care a reusit performanta ca institutia POLIŢIEI MUNICIPIULUI PLOIEŞTI sa fie pusa pe butuci, situatia in aceasta a degenerat acut, ajungandu-se la scene hilare de abuzuri efectuate la comanda unor politruci si/sau a unei organizatii de criminalitate economico-financiara organizata locala sustinuta de sefi din M.A.I, fosti sefi ai IPJ Prahova!
Un Bolek- Capitan la 15 ani-corupt, incompetent care s-a remarcat si prin pierderea banilor marcati intr-un caz de incercare de flagrant pe la Sinaia, pe cand lucra la Economic in IPJ Prahova.
Un Bolek- Capitan la 15 ani-corupt, cu un doctorat in Republica Moldova, un doctorat efectuat in 3 zile, cu o lucrare care contine 7 file in limba rusa. Nu s-a sinchisit nimeni sa verifice intrarile si iesirile lui Bolek in Republica Moldova cand se presupune ca a efectuat doctoratul (o sa publicam noi, cei de la Incisiv de Prahova) ca sa realizeze ca acest doctorat pentru care incaseaza bani bunicei, bani publici, este luat pe „naspa”. Dar, revenim la oile noastre pestrite din MAI nu putem sa nu facem o legatura intre relatiile lui Bolek cu procurori din Parchetul General cu legaturi stranse in reteaua lui Soros si albirea comisarului sef Eduard Miritescu in Cazul crimelor din Onești. Mergand mai departe pe sirul acestor rationamente, tot prin prisma procurorilor din reteaua lui Soros se poate face legatura si cu parlamentarul pistolar.
De asemenea, la finalul serialului acestei investigatii complexe vom descoperi, impreuna, daca Eduard Miritescu a actionat singur si independent si/sau a avut sprijinul unui sef de al sau deoarece sunt prea multe similitudini:
– Bolek a obtinut un doctorat in conditii suspecte si si-a castigat drepturile in instanta, pe o lipsa de procedura
– Un sef al lui Eduard Miritescu si-a obtinut drepturile salariale, tot in instanta, drepturi aferente unui doctorat din care a plagiat cel puțin 157 de pagini dintre cele 345 ale tezei de doctorat cu titlul „Criminalitatea în domeniul achizițiilor publice”, susținută în 2010. Dupa data de 15 ale lunii in curs vom realiza daca Eduard Miritescu a actionat singur. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Io no soi Marinero, soi… „el general” Despescu
Dacă tot am avut Ziua Marinei, la malul mării nu mai adia briza, adia… regulamentul, dar doar pe la „amărâți”, nu și pe la generali.
În prim-plan, cine altcineva decât eternul nostru personaj principal: Bogdan Despescu, chestor, secretar de stat, specialist în portul uniformei… „după ureche”. După cum îl taie briza, nu după cum scrie în OMAI.
De data asta, omul nu s-a mai obosit să inventeze povești cu „uniformă adusă de Armată” sau „personalizări” trase de păr. A trecut direct la nivelul următor: demonstrație practică de „AȘA NU” în portul uniformei de poliție, chiar de Ziua Marinei. Un fel de lecție video pentru școlile de poliție: „Uitați-vă bine. Așa să NU vă îmbrăcați NICIODATĂ.”
Compoziția artistică a ținutei:
- jos: pantaloni cu vipușcă, de reprezentare, ceremonie, solemnități, din categoria „să trăiți, sărumâna, să n-aveți nevoie de noi”;
- sus: cămașă-bluză albă, tot de reprezentare, să știe poporul că are în față rang mare și lustruit;
- pe cap: șepcuța de soare de serviciu, plimbată de la „munca de jos”, direct în poza de protocol.
Adică o combinație pe care regulamentul nu doar că nu o prevede, dar o urlă din toți rărunchii: NU AȘA.
Niciodată, dar NICIODATĂ, nu combini uniforma de reprezentare/ceremonial cu șapca de soare de la uniforma de serviciu. E ca și cum te-ai duce la nuntă cu smoking, dar în papuci de gumă. Numai că aici nu vorbim de modă, vorbim de Regulamentul pentru compunerea și portul uniformelor de poliție.
Și, ca ironia să fie completă, art. 2 alin. (2) din OMAI nr. 183/2021 spune negru pe alb că:
- tocmai ȘEFII trebuie să respecte regulamentul,
- să urmărească respectarea lui de către subordonați,
- și să ia măsuri când constată încălcări.
Ei bine, regulamentul zice una, iar „el general” înțelege alta: „Regulamentul e pentru executanți. Eu sunt general, nu executant. Eu doar… dau exemplu. Prost.”
Rămâne întrebarea pe care o evită toată lumea, dar o vede toată lumea:
CINE IA MĂSURI CÂND CHESTORII SUNT CEI CARE ÎNCALCĂ REGULAMENTUL?
În toată țara, au fost sancționați sute de polițiști pentru:
- pantofi nepotriviți,
- lipsă chipiu,
- cămașă băgată pe jumătate în pantaloni,
- ținută „neconformă”.
Pe aceștia îi prind imediat: sunt executanți. În consecință, trebuie „executați”. E simplu, e la îndemână și dă bine la statistici: „Am asigurat disciplina portului uniformei”.
Dar când ajungem la eșalonul „cu vipușcă + stele + funcție + cameră de luat vederi”, brusc regulile devin… „orientative”. Pe uscat se dau sancțiuni, pe mare se dau lecții de ipocrizie. Aparent, pe mare chestorii combină uniforma după cum îi taie briza, nu după cum prevede Regulamentul.
Și, ca să fie tabloul complet, în spatele lui Despescu, în aceeași imagine, stă cuminte, perfect regulamentar, un „amărât” de polițist de frontieră:
- uniformă de serviciu corectă,
- capul acoperit cum trebuie,
- nimic „personalizat”,
- nimic „combinat” după inspirația de moment.
Fără vipușcă de chestor, fără stele de general, dar cu regulamentul știut și respectat.
Omul ăsta dă mai multă lecție de onoare și disciplină decât tot discursul oficial de Ziua Marinei.
Se pare că, uneori:
- cu cât ai mai multe stele pe umăr, cu atât îți permiți să ignori regulamentul;
- cu cât ai mai puține stele, cu atât îl cunoști și îl respecți mai bine.
Ce vedem noi, de fapt, în poza de Ziua Marinei?
- În față: „el general”, simbol al sistemului care predică regulamentul, dar îl poartă… experimental.
- În spate: un polițist de frontieră care, fără să spună un cuvânt, le dă rușine tuturor „șefilor” din cadru doar prin felul în care-și poartă uniforma.
Și atunci, iarăși:
Cine îl sancționează pe Despescu pentru port necorespunzător al uniformei?
Cine îi explică art. 2 alin. (2) din OMAI 183/2021?
Cine îi arată poza cu polițistul din spatele lui și îi zice: „Așa se face, domnule general”?
Răspuns scurt: nimeni.
Pentru că în România, regulamentul e obligatoriu pentru cei fără stele. Pentru cei cu stele, regulamentul e… opțional. „Orientativ”. Un fel de recomandare meteo: „azi e bine să îl respecți, dar dacă e Ziua Marinei și sunt camere, lasă, merge și așa.”
Felicitări sincere tuturor marinarilor și personalului contractual din Armata României cu ocazia Zilei Marinei. Oamenii care chiar știu ce înseamnă uniformă, onoare și regulament, fără să le confunde cu decorul pentru poze oficiale.
Felicitări și politistului de frontieră din spatele lui Despescu. Fără vipușcă, fără stele, dar cu coloană vertebrală și regulamentul la zi. Uneori, adevărații „generali” nu au grad pe umăr, ci bun-simț și respect față de meserie – exact cum dezvăluie Sindicatul Europol în această nouă lecție publică despre dublul standard din MAI. (Cristina T.).
Exclusiv
Sclipiri de geniu la IPJ Călărași: e-mailul, acest abuz de drept procedural
Cum a reinventat Inspectoratul de Poliție Județean Călărași transparența: dacă ceri un document pe e-mail, ești excesiv. Dezvăluie Sindicatul Diamantul.
„Prea multă transparență strică” – noua doctrină de la IPJ Călărași

La IPJ Călărași, tehnologia nu e un instrument, ci aproape o amenințare la ordinea publică. Dintr-un răspuns oficial prezentat de Sindicatul Diamantul aflăm, cu uimire amestecată cu râs amar, că solicitarea de comunicare pe cale electronică a unui document deja diseminat intern poate constitui, atenție, „un demers excesiv și abuz de drept procedural”.
Cu alte cuvinte, dacă documentul există, a fost deja răspândit în interior și tu îndrăznești să-l ceri și pe e-mail, riști să fii etichetat drept abuzator de procedură. Transparența, da, dar să nu fie… comodă și modernă.
Legea 544/2001, reinterpretată: „nu pentru voi am muncit noi”
În același răspuns, IPJ Călărași invocă, cu o creativitate demnă de un manual de satiră juridică, Legea nr. 544/2001. Aceasta, spun ei, ar avea ca scop „asigurarea transparenței față de cetățeni și nu dublarea sau ocolirea mecanismelor de dialog social”.
Traducere liberă în limbaj de pamflet:
– Legea 544 e pentru transparență, dar nu vă folosiți prea mult de ea, că ne deranjați „mecanismele”.
– Dialog social înseamnă, probabil, să vii frumos, cu capul plecat, la ghișeu, să aștepți, să insiști, să revii, iar dacă îndrăznești să ceri documentul pe e-mail… e exces.
Sindicatul Diamantul expune astfel un tip de gândire birocratică în care legea e invocată nu pentru a ușura accesul la informații, ci pentru a justifica refuzul de a apăsa pe „Trimite”.
„Consum nejustificat de resurse”: apăsarea tastei Enter, pericol bugetar
Răspunsul IPJ Călărași merge mai departe, într-o demonstrație de „sclipire administrativă”:
activitatea de transmitere electronică a unor acte interne, deja accesibile angajaților, ar genera „consum nejustificat de resurse administrative”.
Într-o eră în care firme private, ONG-uri și instituții publice serioase trimit mii de documente prin e-mail zilnic, la Călărași apăsarea tastei Enter se transformă într-o amenințare la adresa bugetului și a ordinii instituționale.
Probabil că, în logica asta, cel mai sigur este să tipărești hârtiile, să le cari din birou în birou și să le pui sub ștampilă – că asta nu consumă resurse, doar timp și nervi.
Comisia salvatoare: „reclamația nu e întemeiată, polițistul e curat ca lacrima”
Ca să fie tacâmul complet, răspunsul citat de Sindicatul Diamantul ne anunță că, în urma analizei efectuate de comisia desemnată, s-a concluzionat solemn că reclamația administrativă adresată IPJ Călărași nu este întemeiată, iar polițistul responsabil cu gestionarea informațiilor de interes public este fără „rea-credință”.
Deci sistemul a anchetat sistemul și a decis că sistemul are dreptate. Cine ar fi crezut?
Comisia internă a validat ideea că solicitarea prin e-mail poate fi excesivă, că Legea 544 nu e pentru „ocolirea mecanismelor”, și că orice insistență pe transparență ridică suspiciuni de abuz.
IPJ Călărași, laborator de inovație birocratică
Pamfletul de față pornește de la un simplu document oficial, scos la lumină de Sindicatul Diamantul, dar portretizează o mentalitate periculoasă:
– modernizarea e doar la nivel de slogan;
– transparența există doar când nu incomodează;
– tehnologia e bună, dar nu când simplifică viața celui care cere socoteală instituției.
„Sclipirile de geniu” de la IPJ Călărași arată cum poate fi răsturnat sensul unei legi menite să protejeze cetățeanul. Din instrument de acces la informație, Legea 544/2001 devine scut pentru refuz politicos: nu sunteți abuzați de opacitatea noastră, sunteți dumneavoastră abuzivi că cereți prea mult.
Concluzie: apăsați cu grijă pe „Trimite”
Dezvăluirile Sindicatului Diamantul despre IPJ Călărași ne livrează o lecție amară, dar perfectă pentru un pamflet:
În unele instituții, e-mailul nu e un instrument de comunicare, ci o linie roșie. Când ceri un document electronic, nu uita: nu doar că „generezi consum de resurse”, dar riști să fii acuzat că forțezi legea să funcționeze.
În România în care digitalele se taie anual în speech-uri pompoase, există încă insule de „geniu administrativ” în care cel mai mare abuz procedural este simpla pretenție ca statul să-ți trimită un document… cu un click. (Cerasela N.).
Exclusiv
„Stat de drept, dar să nu supărăm derbedeii” – pamflet despre România în care polițistul plătește din buzunar pentru că aplică legea
Polițistul român, dușmanul public nr. 1: a îndrăznit să aplice legea
În România anului 2026, dacă ai nenorocul să fii polițist la Poliția Orașului Buhuși, județul Bacău, și comiți „crima” supremă de a aplica legea, trebuie să fii pregătit ca mașina ta personală să arate, la final de tură, ca după un antrenament de baseball pe capota și parbrizul ei.
Pe 12.08.2026, în jurul orei 20:00, niște polițiști au făcut gestul revoltător de normal de a conduce la sediul poliției un bărbat care încălcase legea. Ei nu știau, săracii, că în România există o specie nouă de „apărători ai libertății” care confundă statul de drept cu „statul la scandal”: în fața sediului au apărut imediat mai multe persoane ce solicitau eliberarea „eroului” încătușat și contestau, cu maximă tupeu, măsurile dispuse de oamenii legii.
Mașina polițistului – sac de box pentru vitejia de turmă
Cum argumentul rațional nu mai are nicio trecere, spiritele s-au încins rapid, în stilul clasic „hai cu toții pe unul”. În loc de dezbatere, s-a trecut direct la pedagogie cu pumnul și piciorul aplicată asupra autoturismului personal al unuia dintre polițiști. Mașina a fost devastată, într-o tentativă evidentă de intimidare a celor care, culmea nesimțirii, și-au permis să-și facă datoria.
Nu mai contează că omul ăla e polițist, că are familie, că mașina respectivă nu e proprietatea statului, ci rezultatul unor rate la bancă și al unor nopți de serviciu. Important e mesajul „educativ” transmis: dacă atingi infractorul, îți facem praf bunurile. Stat de drept în varianta autohtonă: „legea e bună, dar să nu deranjeze pe nimeni”.
Segmentul de societate care urlă la poliție, dar tace la hoți
Din păcate, există în România un segment bine antrenat să reacționeze prompt când legea începe să funcționeze împotriva „băieților noștri”. Pentru unii, polițistul nu e reprezentantul statului, ci sac de box, țap ispășitor și, la nevoie, decor urban pentru scuipat și înjurături.
În momentul în care un polițist aplică legea, o parte din societate vede în el dușmanul perfect: e vizibil, are uniformă, nu ripostează ca interlopul și, în plus, este ținut în frâu de aceiași politicieni care, la televizor, ne povestesc cum „România e un stat modern, european, orientat spre valorile occidentale”.
ONG-uri evaporate, bani cheltuiți, rezultate: zero barat
Pe hârtie, România e plină de ONG-uri preocupate de „educare” și „integrare socială” a categoriilor vulnerabile. În practică, când se întâmplă asemenea incidente – cum a fost cel de la Buhuși – aceste organizații dispar ca prin magie. Nu vezi nici formatori, nici mediatori, nici psihologi prinși între polițist și grupurile nervoase care îl înconjoară.
ONG-urile care au mânuit ani de zile fonduri generoase pentru „incluziune”, „educație civică” și „mediere comunitară” sunt, brusc, plecate în vacanță. Fără raport public, fără responsabilitate, fără explicații. Tac, iar statul tace și el, complice, prin acordul său tacit.
Acest tip de acțiune/inacțiune, după cum atrage atenția Sindicatul Europol, devine unul dintre factorii pentru care polițiștii ajung să se teamă că, după ce ies din tură, își pot găsi mașinile și bunurile personale făcute zob, doar pentru că au făcut ceea ce legea le cere: să intervină.
Realitatea din stradă vs. basmul politicienilor de la televizor
Ceea ce s-a întâmplat la Buhuși nu este vreo excepție exotică, ci doar unul dintre riscurile reale ale profesiei de polițist în România. Riscuri care nu apar nici în pliantele de recrutare, nici în declarațiile siropoase ale politicienilor.
În discursul oficial, polițistul „cel mult stă de vorbă cu cetățenii pe stradă”, zâmbind, eventual cu un pliant în mână și un copil pe umăr, imagine perfectă pentru Facebook. În realitate, același polițist își parchează mașina uitându-se de două ori în jur, se uită de trei ori în oglindă când pleacă acasă, și se întreabă dacă nu cumva următoarea „educație civică” i se va aplica direct pe caroserie sau pe geamurile apartamentului.
Când lovești polițistul pentru că își face treaba, lovești statul – dar cui îi pasă?
Sindicatul Europol dezvăluie limpede: când ataci polițistul pentru că aplică legea, ataci însăși autoritatea statului. Problema e că, în România, autoritatea statului a fost atât de mult terfelită, relativizată și vândută pe bucăți, încât unii au ajuns să creadă că e normal să te strângi cu gașca în fața secției și să faci presiuni ca „băiatul nostru” să fie eliberat.
Un stat care se autoproclamă „pro-european” de cel puțin două ori pe zi, în orice discurs public, dar permite ca polițiștii să fie intimidați, amenințați și atacați pentru că îndrăznesc să aplice legea, nu mai e un stat de drept, ci o caricatură de autoritate, o improvizație cu pretenții de civilizație.
Concluzie amar-comică: cine apără pe cei care ne apără?
Pamfletul acesta pornește de la un fapt concret – incidentul de la Poliția Orașului Buhuși din 12.08.2026 – semnalat public de Sindicatul Europol. Dincolo de tonul usturător, întrebarea rămâne una cât se poate de serioasă:
Într-un stat care își lasă polițiștii singuri în fața presiunii de stradă, ONG-urilor fantomă și politicianismului ipocrit, cine mai apără, în realitate, pe cei care ar trebui să ne apere pe toți?
Până răspunde cineva serios la întrebarea asta, polițistul român va continua să fie, în ochii unora, nu simbolul legii, ci vinovatul de serviciu. Iar mașina lui personală – locul unde frustrarea socială își dă cu pumnul, cu piciorul și cu piatra, în numele unei „libertăți” care confundă drepturile cu derbedeala. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J Prahova – „GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XL (40)” – SIPI PRAHOVA SAU „VOLGA NEAGRĂ” CU OCHI AZURII: CÂND PASAGERUL BEAT VREA SĂ DEA ORDINE LA BODICAM
-
Exclusivacum 2 zile„IPJ Prahova – Grădinița de cadre, episodul 42″: De la „Pinochio” la „Linge-Folie”. Cum se fabrică „investigatorii” la Băicoi
-
Exclusivacum 3 zileIPJ PRAHOVA – GRĂDINIȚA DE CADRE, SEZONUL XLI (41): „MAI 62487 – CĂRUȚA CU GIROFAR ȘI CREIER PE AVARII” (POZE SI VIDEO)
-
Exclusivacum 4 zileTriatlonul lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”: Dopaj la trap, jaf la TCE și amenințări la poartă. Hărțuirea în direct la TCE. DEMISIA!
-
Exclusivacum 4 zileAlexandri Nicolae – Nae Comisionarul care a încercat să rescrie legea trapului. ANZ îl contrazice: decizie ilegală, cal descalificat, scandal cu tentă penală (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 4 zileRepublica rachetei vs. republica cerului liber: Incisiv de Prahova dă șah mat Ministerului Mediului. Când pamfletul ajunge probă oficială, iar precauția lipsește din fișa postului
-
Featuredacum 5 zile”Reforma cu capul în nori”. Vicepremierul Gheorghiu le explică bugetarilor că protestează… de prea bine
-
Exclusivacum 5 zileCum a inventat IGPR sclavia de lux în uniformă



