Exclusiv
Eutanasierea Poliției Române, o dramă cu final așteptat!
De ani buni asistăm la distrugerea controlată a Poliției Române prin subordonarea ei neaveniților care conduc țara, prin subfinanțarea ei, prin subdimensionarea ștatelor de funcționare, prin deprofesionalizarea polițiștilor, prin prigonirea profesioniștilor și determinarea lor să plece din sistem, prin angajări directe ale pilelor, prin detașări pe la alte instituții ale polițiștilor care și așa sunt foarte puțini.
Pentru a înțelege cum a funcționat picătura chinezească în cazul Poliției Române, aflată de mulți ani în moarte clinică, o să vă scriem pe scurt metodele prin care s-a ajuns la acestă ucidere controlată.
Din păcate, suntem contemporani cu cei mai slabi miniștri și secretari de stat, numiți în funcții pe cu totul alte criterii decât cele meritocratice.
Alegerea acestora de către păpușarii care manevrează butoanele urmează un șablon. Cei aleși pe sprânceană trebuie să fie cât mai cocoșați, obedienți, lași, fricoși, cointeresați, incompetenți și dacă se poate, pentru ca pachetul să fie complet, să nu aibă conștiință, pentru a putea să calce pe cadavre atunci când securiștii le dau ordin de zi pe unitate!
Cea mai grea palmă pe care a primit-o Poliția Română a fost desființarea sectoriștilor. Astfel, s-a realizat idealul securității statului, adică ruperea legăturilor dintre polițiști și societatea civilă.
Cei cu ani mai mulți știți foarte bine că sectoristul era cunoscut pe raza lui de competență de la cel cu barba sură, până la cel cu biberon în gură. Sectoristul avea calitate de organ de cercetare penală și cât era ziulica de lungă își desfășura activitatea printre oameni. Pe unii îi ajuta atât cât îi permitea legea, pe alții îi sancționa în funcție de gravitatea faptelor pe care le săvârșeau. Sectoristul se ocupa de tot ce însemna munca de poliție în sectorul pe care îl avea în responsabilitate, de la întocmirea dosarelor de cercetare penală, până le evidența populației sau distribuirea ordinelor de recrutare. Prin stabilitatea lui în funcția publică, după câțiva ani de muncă, pentru că un polițist bun se formează în șapte ani, nimeni nu se trezea sectorist peste noapte, reușea să cunoască informatorii, teritoriul de competență, populația, obiceiurile, stările conflictuale, infractorii, prostituatele etc.
Dacă era nevoie se transforma în moașă și ajuta femeile să nască!
Astfel, oamenii îl percepeau ca pe unul de-ai lor, unii îl apreciau, alții îl înjurau, dar toți îl considerau un bun sau rău necesar!
Azi, când există conceptul de polițist de proximitate, împrumutat de la elvețieni care l-au desființat de foarte mulți ani, acești polițiști sunt trimiși la ședințele cu părinții, să păzească școlile, să vorbească cu administratorii, să supravegheze cum crește iarba etc, adică trebuie să se ocupe cu altceva decât munca calificată de poliție! Astfel, acești polițiști au ajuns niște iluștrii necunoscuți! Dacă întrebi într-o zonă dintr-un oraș cine este polițistul de proximitate, 9 din 10 oameni nici nu știu cum se numește!
Următoare lovitură aplicată cu o precizie de ceasornicar elvețian a fost atunci când s-a stabili de niște analfabeți funcțional că polițistul trebuie să aibă tot felul de calități! Că el trebuie să fie judiciarist, proximist, rutierist, urban, rural, canin, cabalin etc! Vă mai aduceți aminte că până și mașinile de poliție erau inscripționate cu poliția rutieră, rurală, canină, criminalistică etc, până și-au dat seama cât de habarniști au fost și au revenit la inscripționările inițiale!
La data respectivă unii săreau în sus de bucurie că nu vor mai avea calitate de organ de cercetare penală și o să îi doară pe undeva ce se va întâmpla cu infractorii prinși în flagrant sau depistați în procesul muncii! La vremea respectivă rar se restituia vreun dosar de la parchet ofițerilor de poliție care aveau această atribuție în fișa postului.
Ce se întâmplă azi? Este un dezastru cu final anunțat! Cetățenii simt pe pielea și buzunarul lor urmările acestei reforme păguboase!
O altă lucrătură care ar fi putut însemna dispariția Poliției Române a fost desființarea posturilor de poliție. Ne aducem aminte cu mare tristețe că prin comunele patriei apăruseră cete de haiduci pe cai care tâlhăreau bătrânii prin comune sau le furau agoniseala de prin magazii. Acești imbecili care ne conduc au fost foarte aproape de perfecțiune. Aproape au atins perfecțiunea în prostie. Această reformă care a sfidat cea mai gravă fractură de logică nu a durat foarte mult, deoarece cetățenii nemulțumiți, nemaiavând post de poliție în comună, mergeau acasă la primari!
Și uite așa, pentru că primarii aduc voturi, posturile de poliție s-au reînființat, dar nu cum au fost!
Pentru că tot ce este bun trebuie să dispară, au apărut peste noapte secțiile de poliție din rural, cu funcții de conducere, secretare și polițiști la nucleu! Adică au luat foarte multe funcții de agenți, funcții de execuție, de la posturile de poliție și le-au transformat în puține funcții de ofițeri cu funcție de comandă la secțiile de poliție rurală pentru a-și desăvârși dezastrul! Și bonus, au luat alte funcții de la posturile de poliție pe care le-au transformat în funcții de secretară și funcții la nucleu! Și uite așa, acum bate vântul prin posturile de poliție din țară pentru că la unele nu mai sunt polițiști nici măcar să închidă ferestrele!
Modificare Statului Polițistului, o reformă prin care angajările directe, care erau o excepție, au devenit o regulă. Așa s-a deschis larg ușa corupției generalizate! Orice băiețaș de cartier și orice dansatoare la bară pot deveni polițiști peste noapte, angajați cu buletinul ca la aprozar! Doar fraierii mai merg la școală, pentru că școala este grea pe o soldă de nimic! Mai bine te angajezi direct pe salariu și mai dă-o încolo de școală că nu mai este necesară!
Astfel, au intrat ca la garderobă, pe ușa din dos, specialiștii lui pește prăjit, care după o beție zdravănă seara, s-au trezit dimineața în ținută de polițist cu grade de comisar!
Prin această reformă s-a dat startul la săritura peste gardul Poliției Române a frontieriștilor, jandarmilor, pompierilor, inginerilor, contabililor, bucătarilor, culegătorilor de plante medicinale și folclor, lăutarilor, sportivilor, pilelor, brancardierilor etc.
Unii băieți, cu apucături cazone, au confundat Poliția Română cu cazarma pe unde au fost copii de trupă și au intrat cu bocancii plini de nămol pe covorul alb din sufrageria noastră!
Pentru că păpușarii le-au permis!
La brancardieri am vrea să ne oprim puțin, pentru că lumea a uita cazul Perla. Pe asta se bazează și păpușarii, că mentalul colectiv are limite, memorie scurtă.
Pe 05.03.2012, un brancardier de 53 de ani al Policlinicii M.A.I., agent de poliție angajat direct pentru că fusese șofer de senator, a intrat în coaforul Perla și a împușcat 8 oameni, a omorât două femei și a rănit alte 6 persoane! Credeți că habarniștii care ne conduc au înțeles ceva? După 11 ani angajările se fac tot cu buletinul!
Detașarea polițiștilor, și așa puțini, la alte instituții. Este foarte bine pentru polițiștii detașați, pentru că sunt plătiți pe grilele de salarizare de acolo, și foarte rău pentru Poliția Română care se dezmembrează cu fiecare zi care trece.
Poliția Română ar trebui să publice măcar numărul polițiștilor detașați la alte instituții și facem pariu că ar putea să scopere numărul total de funcții dintr-un județ mare! Interesează pe cineva? Noi nu credem!
Detașări la Ministerul pentru Relația cu Parlamentul, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Parlamentul României, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, structuri de poliție locală, Secretariatul General al Guvernului, Președinția României etc.), acestea fiind efectuate de cele mai multe ori pe baza prieteniei între polițiști și conducătorii instituțiilor publice.
Astfel, polițiștii rămași trebuie să lucreze și pentru cei care pleacă la mai bine.
Numirea la comanda inspectoratelor de poliție din țară a unor oameni obedienți puterii de la București și care habar nu au pe ce lume trăiesc a făcut ca încrederea populației în această instituție să scadă la niște cote alarmante, la fel cum scad cotele Dunării în cei mai secetoși ani!
Incompetenții care sunt numiți în funcții, de cele mai multe ori prin ocolirea legii de funcționare a Poliției Române, au misiunea sacră de a frânge destinele subordonaților, deși au în fișa postului atribuțiuni de îndrumare și sprijin! Pentru a-și ascunde nepriceperea se transformă în mici tirani mângâiați duios pe frunte de secretarii de stat din minister. Indiferent de abuzurile pe care le săvârșesc sunt spălați de comisarii detergent din corpurile de control!
De cele mai multe ori sunt sancționați exact cei care sesizează abuzurile comise de acești numiți inspectori șefi care nu știu ce caută în viața lor!
Tactica lor este simplă, te trimit la psiholog, îți ridică ORNIS-ul, te mută pe te miri unde, îți fac tot felul de șicane etc. într-un cuvânt îți fac viața grea, și dacă se întâmplă să câștigi după ani de zile prin instanțe, nu răspunde cineva, pentru că în Poliția Română, ordinul este mai tare decât legea, iar dispoziția mai tare decât ordinul! Și toate aceste ordine și dispoziții se adaugă ilegal la lege, nu sunt publicate niciodată în Monitorul Oficial și, de cele mai multe ori, sunt date de electricieni, ospătari, secretare, șoferi, ingineri, doctori etc. unși miniștri care nu au nicio legătură cu munca de poliție! Niște habarniști care de cele mai multe ori își angajează rudele și pilele fără școală sau vreun concurs prin locuri călduțe din minister!
Achizițiile publice care s-au făcut de-a lungul anilor, de la revoluție până azi, au fost câștigate de favorizații politic. Lascăr Catargiu, ministrul care a scos politicul din poliție, se răsucește în mormânt!
Polițiștii se roagă la Dumnezeu ca ținuta și încălțămintea făurite cu migală în fabricile favorizaților politic să reziste măcar 6 luni!
Condițiile de viață ale polițiștilor din rural seamănă de cele mai multe ori cu emisiunea Survivor! Diferența este că cei care participă la această emisiune o fac pentru foarte mulți bani! Posturile de poliție arată în cele mai multe cazuri ca niște grajduri sau case părăsite. Unele trebuie dotate de urgență cu bulină roșie și senzori seismici pentru ca polițiștii să poată să iasă la timp din ele! Apa potabilă, săpunul sau hârtia igienică sunt un lux pe care inspectoratele de poliție din țară nu își permit să îl finanțeze! Pentru că nu au fonduri! Toaleta din fundul curții, de cele mai multe ori fără ușă, este ceva firesc. La peste 100 de posturi de poliție din țară wc-ul lipsește cu desăvârșire. Deși posturile de poliție figurează pe hârtie cu 4–5 funcții, în realitate unde sunt doi sau trei polițiști este motiv de sărbătoare.
Salarizarea mizerabilă a făcut această meserie nefrecventabilă pentru tineri! Pentru a putea face o comparație, un muncitor necalificat în construcții nu poate lua un salariu net mai mic de 3000 de lei! Un polițist ajunge la acest salariu după 10 ani de muncă! Pentru că domnii care conduc țara vor să își bată joc de această castă!
Să nu credeți că cei care se apropie de pensie nu mai pot de bine! Bătaia de joc a atins apogeul!
Se schimbă regulile jocului de la o zi la alta! Pentru a vă face o părere despre viața frumoasă a polițiștilor, roz și fără niciun stres, vă spunem că în conformitate cu un studiu făcut chiar de către Direcția Medicală din MAI speranța de viața pentru polițiștii care au lucrat în operativ este 61 de ani! Asta dacă nu mor în misiuni sau din cauza stresului până se pensionează!
Un stres întreținut artificial de niște nenorociți fără scrupule care sunt șefi!
În urmă cu 25 de ani la școlile de poliție concurau 20 de tineri pentru un loc!
Pentru că nu mai există limită de vârstă, greutate, înălțime etc. oricine poate să devină polițist peste noapte.
Polițiștii sunt pe cale de dispariție și neocrotiți de lege! Să fii polițist este o stare de spirit, pe care mulți purtători ai ținutei de polițist nu o înțeleg!
Azi, la aceste concursuri pentru școlile de poliție, se întâmplă minuni, candidații care sunt respinși la vizita medicală sunt vindecați miraculos de vineri până luni! Probele sportive au devenit o glumă, traseul actual, în urmă cu 25 de ani, reprezenta o singură probă sportivă. Verificările în cazul viitorilor polițiști se fac abia după promovarea concursului de admitere și nu de puține ori, cei care fac verificări află că cei care îmbracă ținuta de elevi au fost tâlhari sau prostituate!
S-a ajuns în situația în care, incluzând și vindecările miraculoase, concurența să fie de un singur concurent pentru un loc!
Prigonirea profesioniștilor prin tot felul de șicane și cercetări prealabile! Cei care sunt bine pregătiți sunt foarte greu de șantajat și nu se lasă cumpărați cu un salariu pentru lucrături de excepție, avansări înainte de termen sau bilete la mare! Pentru asta trebuie determinați să se pensioneze. Cetățenii ne arată cu degetul pentru că avem posibilitatea să ne pensionăm la 48 de ani, posibilitate pe care o au mai multe categorii profesionale, dar oamenii sunt ipocriți! Polițiștii sunt cea mai mare problemă a României! Nu contează că mor în misiuni sau de inimă rea și nu mai apucă pensia!
Dragi cetățeni, peste tot în țările cu apă caldă, după 25 de ani de serviciu, polițiștii se pot pensiona! Vrem să facem parte din UE și NATO dar doar atunci când ne convine! Polițiștii nu au pensii speciale, se numesc pensii militare de stat, și de la A. I. Cuza nu s-a atins nimeni de ele! Până acum!
După pensionare, polițiștii au grade militare în rezervă și au în continuare obligații militare, asta după o viață de muncă în care le-au fost interzise multe drepturi prevăzute în Constituția României!
Doar polițiștii care au lucrat cel puțin 26 de ani în operativ se pot pensiona la 48 sau 49 de ani!
Legal! Cei care au ieșit înainte de această vârstă reprezintă excepții de la regulă și trebuie să fie întrebați cum au făcut-o! Pentru o mână de nemernici aruncați anatema pe o întreagă categorie profesională!
Cine sunt acești indivizi care spun pe la tv că pensiile militare sunt pensii speciale? Niște maimuțoi care nu au pus în viața lor mâna pe o armă de foc, niște fetițe în corpuri de bărbați care au fugit din țară atunci când trebuiau să facă armata și au revenit când stagiul militar nu mai era obligatoriu!
Subordonarea Poliției Române domnilor aleși prin vot să conducă această țară are de cele mai multe ori aspecte grotești!
Așa cum spuneam mai sus, asistăm neputincioși la eutanasierea Poliției Române!

România nu își merită polițiștii! (Articol preluat de pe un grup de WhasApp al polițiștilor si/sau foști politisti)
Exclusiv
IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate
„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical?
De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere stabilă, ci un maraton de împuterniciri și desemnări marca IGPR, după cum dezvăluie Sindicatul Europol. Legea spune una, practica spune „las’ că merge și-așa”.
Art. 27¹⁶ din Legea 360/2002 e clar:
– împuternicire maxim 6 luni,
– poate fi prelungită încă 6 luni,
– în acest timp este obligatoriu organizat și desfășurat concursul pentru ocuparea postului.
La Mehedinți, în schimb, s-a inventat un nou sport național: ocolirea sistematică a concursurilor legale, în favoarea numirilor temporare, prelungite la nesfârșit.
Parada șefilor de-o vară: vin, sunt împuterniciți, pleacă
Conform cronologiei prezentate de Sindicatul Europol, tabloul arată așa:
- 2014–2017 – cms. șef Romulus Oprița
– Împuternicit în aprilie 2014
– Devine titular prin concurs în ianuarie 2015 (miracol rar: s-a făcut chiar un concurs!) - 2017–2018 – cms. șef Mirel Dumitru
- 2018–2019 – cms. șef Luca Lucian
- 2019–2020 – cms. șef Fețanu Daniel (importat de la IPJ Gorj)
- 2020–2021 – cms. șef Mirel Dumitru (revenire în forță, că tot era loc liber)
- 2021 – februarie 2023 – cms. șef Bibu Ștefan Raminel
Numitor comun pentru toți acești ani, așa cum subliniază Sindicatul Europol:
– numai împuterniciri și desemnări,
– fără organizarea și desfășurarea unui concurs pentru funcția de inspector-șef, deși IGPR avea obligație legală să facă asta.
Când dai examen cu nota 1 și tot inspector-șef ești (pentru puțin timp)
- Februarie 2023 – aprilie 2023 – cms. șef Costin Tuică
– Împuternicit inspector-șef
– În martie 2023 se organizează, în sfârșit, un concurs
– Rezultatul: obține nota 1
– În aprilie 2023, împuternicirea încetează.
Concursul s-a ținut, formal, dar a funcționat ca o simulație cu public: sistemul și-a bifat hârtia, nu și competența.
Nașul, primarul și polițistul „care a îndrăznit”
- 24 aprilie 2023 – mai 2024 – cms. șef Gheorghe Lucian Tunaru
– Împuternicit inspector-șef
– Pe durata mandatului: nici urmă de concurs pentru ocuparea funcției
– Mandatul încetează, funcția rămâne tot „provizorie”, dar bine păzită.
În această perioadă, după cum reamintește Sindicatul Europol, IPJ Mehedinți ajunge în atenția publicului prin cazul polițistului rutier care ar fi fost supus presiunilor instituționale după ce a îndrăznit să sancționeze primarul comunei Ponoarele – primar care, ce să vezi, este nașul de cununie al cms. șef Tunaru.
Statul de drept made in Mehedinți: dacă amenda lovește în cumetrie, polițistul devine problemă, nu legea încălcată.
Concursul amânat până dă DNA-ul peste tine
- Mai 2024 – septembrie 2025 – cms. șef Dumitru Marian Cîrcei (venit de la IGPR)
– Împuternicit inspector-șef
– Anunțul pentru organizarea concursului este publicat pe hub-ul MAI în ultima zi, înainte să expire termenul de 12 luni prevăzut de art. 27¹⁶ din Legea 360/2002
– Concursul este apoi amânat fără niciun motiv procedural serios invocat
– Deși exista obligația legală nu doar de organizare, ci și de finalizare a concursului, funcția rămâne neocupată prin concurs.
Epicentru al scandalului: potrivit informațiilor prezentate de Sindicatul Europol, concursul nu a mai fost dus până la capăt pentru că cms. șef Cîrcei a devenit inculpat într-un dosar DNA, acuzat că ar fi falsificat un ordin de serviciu.
Soluția clasică: pensionare „subită” și plecare discretă din scenă.
Ștafeta împuterniciților: următorul, te rog!
- Septembrie 2025 – prezent – cms. șef Decebal Dumitru Drăghiea
– Împuternicit și ulterior desemnat inspector-șef.
Funcția rămâne, în continuare, un fel de scaun de probă, nu un post obținut transparent, prin competiție reală.
Bilanțul unui deceniu: legea e opțională, împuternicirea e regulă
Concluzia, așa cum o sintetizează Sindicatul Europol:
În aproape 10 ani, funcția de inspector-șef al IPJ Mehedinți a fost ocupată aproape permanent prin împuterniciri, în timp ce organizarea de concursuri a fost excepția, nu regula.
Deși Legea 360/2002, art. 27¹⁶ alin. (1), stipulează clar că pe durata a maximum 12 luni (6 luni + prelungire 6 luni) trebuie obligatoriu organizat și desfășurat concursul, la Mehedinți s-a instalat o practică de sfidare sistematică a legii, sub privirea „nevinovată” a IGPR și MAI.
Cum se numește când nu-ți faci treaba? Penal, nu „procedural”
Textul legal citat de Sindicatul Europol nu e interpretabil:
„Polițistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul polițistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului.”
Întrebarea finală, ridicată explicit de Sindicatul Europol, lovește direct:
Cum se numește fapta unui funcționar public care nu își îndeplinește o atribuție de serviciu și cine răspunde pentru neîndeplinirea unei obligații prevăzute expres de lege?
În codul penal și în limbajul comun, astfel de „uitări” nu se numesc nici „proceduri interne”, nici „sincope organizatorice”. Se numesc, la un moment dat, abuz de funcție, neglijență în serviciu sau complicitate prin tăcere.
La IPJ Mehedinți, însă, pare că s-a inventat un nou concept:
„Împuternicire perpetuă cu răspundere difuză” – toți știu că e ilegal, dar nimeni nu e vinovat. (Cristina T.).
Exclusiv
Cum a omorât Statul Legea 153/2017 cu pixul: autopsia unui salariu „înghețat” la minus
Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe
Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept „marea reformă”, marele salt spre normalitate. În realitate, a fost împărțită în două etaje:
- Etajul 1 – urcarea „din etapă în etapă” până în 2022, spre o grilă-țintă.
- Etajul 2 – regimul adevărat, scris negru pe alb la art. 12 alin. (2):
din 2023, salariile de funcție se stabilesc prin înmulțirea coeficientului din anexă cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Adică un mecanism viu, logic și simplu:
coeficientul tău × salariul minim la zi = salariul tău de funcție.
Crește salariul minim? Crește și salariul de funcție. Automat. Fără rugăminți, fără pelerinaje la minister, fără „vom analiza în perioada următoare”.
Asta a votat Parlamentul în 2017.
Asta scrie legea.
Asta nu ați văzut niciodată pe fluturaș.
Informațiile privind acest mecanism sunt explicate public inclusiv de Sindicatul Diamantul, care a avut „obrăznicia” de a citi legea până la capăt și de a o raporta la realitate.
Când baza se triplează, dar salariul rămâne la locul lui, ca la muzeu
Acum, să punem cifrele pe masă, nu poveștile.
- În 2017, când s-a făcut legea, salariul minim brut era 1.450 lei.
- Astăzi este 4.050 lei.
- De la 1 iulie 2026 urcă la 4.325 lei.
Baza de calcul, cea de care ar fi trebuit legat salariul de funcție, s-a aproape triplat.
Dacă Legea 153/2017 ar fi fost aplicată integral, așa cum e scrisă:
salariul de funcție al fiecărui polițist și militar ar fi urcat odată cu salariul minim.
Nu după chef, nu după an electoral, nu după „disponibilități bugetare”, ci după o formulă clară:
coeficient × salariul minim în vigoare.
În lumea reală, însă, statul a ales altceva: a înghețat totul în 2022 și a aruncat cheia.
Cum s-a făcut „magia”: salariu viu, transformat în salariu mumificat
An de an, prin ordonanțe și legi făcute pe genunchi, statul a decis că legea se aplică… dar nu chiar.
Salariile au fost blocate la grila gândită pentru anul 2022.
Traducere din birocratic în română:
- Coeficientul tău a rămas frumos pe hârtie.
- Salariul minim a urcat în lumea reală.
- Salariul tău de funcție a fost ținut jos, la nivelul de acum patru ani.
Ce vedeți pe fluturaș nu este rezultatul legii aplicate integral.
Este rezultatul unor „înghețări” succesive, a unei decizii politice reci și calculate:
să nu lase salariul de funcție să urce odată cu salariul minim, deși exact asta scrie în Legea 153/2017.
Diferența dintre cât ar fi trebuit să luați dacă s-ar fi aplicat formula legală și cât luați în realitate — aceea este suma pe care v-a oprit-o statul prin neaplicare.
Nu prin tăieri oficiale, nu prin austeritate declarată, ci printr-un simplu artificiu: „înghețăm la nivelul anului 2022 și gata”.
Acest mecanism al neaplicării este detaliat public de Sindicatul Diamantul, care arată, cu legea în mână, cum a fost oprit salariul din creștere în timp ce baza lui de calcul se umfla.
Rețeta clasică: când nu vrei să aplici o lege, inventezi alta
Șablonul e deja clasic în România:
- Faci o lege cu promisiuni mari, grile, coeficienți, ținte „europeane”.
- Nu o aplici integral niciodată.
- Când lumea începe să observe, scoți o lege nouă, cu:
- „etape”,
- „perioade tranzitorii”,
- „eșalonări”,
- „implementare graduală”.
Și așa, în loc să recunoști că ai sabotat legea veche, vinzi o nouă iluzie:
o altă țintă, împinsă undeva în viitor, la ani-lumină de fluturașul de salariu.
Azi se vorbește din nou despre o altă lege, alte scheme, alt „cadru modern de salarizare”.
Întrebarea pe care o pune, tranșant, și Sindicatul Diamantul rămâne:
Când o lege nu se aplică, soluția corectă este să mai fabrici încă una – sau să o aplici, în sfârșit, pe cea existentă?
Prețurile nu au perioadă de probă. Salariile, da.
În tot acest timp, un singur lucru în România nu știe ce-s alea „etape”, „eșalonări” și „regim tranzitoriu”:
prețurile din magazine.
- Ele nu așteaptă să se termine tranziția.
- Nu cer aviz de la minister.
- Nu se blochează „la nivelul anului 2022”.
Prețurile se aplică integral, în fiecare lună.
Fără ordonanță de urgență. Fără „recalculări”. Fără jocuri de culise.
Salariul de funcție însă, acolo unde legea îl voia legat de realitate (salariul minim), a fost ținut pe loc, deliberat, în timp ce costul vieții a alergat înainte.
Concluzie: Lege pe hârtie, iluzie pe fluturaș
Legea 153/2017, citită până la capăt, îți spune clar:
salariul tău de funcție trebuia să crească odată cu salariul minim.
Realitatea îți spune altceva:
salariul tău a fost închis într-o cușcă numită „nivel 2022”, iar cheia a fost aruncată prin ordonanțe, „înghețări” și jocuri politice.
În timp ce Sindicatul Diamantul arată cu degetul spre articolul de lege care trebuia să-ți protejeze venitul, statul îți arată cu degetul alte promisiuni, alte grile, alt viitor.
Pe scurt:
Legea era gândită să fie un mecanism viu.
Guvernanții au transformat-o într-un tablou mort, agățat pe perete, în timp ce fluturașul tău de salariu rămâne, lună de lună, dovada unei neaplicări premeditate. (Cerasela N.).
Exclusiv
Alchimia norilor si mafia antigrindina: Cum a inventat statul român racheta care „împușcă” legile și bugetul înainte să apară dovezile
O investigație marca „Incisiv de Prahova” scoate la iveală un experiment administrativ halucinant: sistemul antigrindină a început să toace milioane de euro cu binecuvântarea Guvernului, deși legile și studiile de mediu erau încă „la dospit”. În timp ce fermierii privesc cerul cu deznădejde, autoritățile raportează hectare protejate cu rigla pe hartă, într-un spectacol de magie bugetară unde iodura de argint contează mai puțin decât „arginții” din contracte.
H.G. 744/2008: „Oracolul” care a văzut banii înaintea legii
Dacă credeai că timpul curge doar într-o singură direcție, înseamnă că nu ai lucrat niciodată la Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină (AASNACP). Potrivit unui memoriu exploziv privind vulnerabilitățile H.G. nr. 744/2008, consultat de redacția noastră, Statul Român a reușit performanța metafizică de a finanța o întreagă etapă a programului (etapa a IX-a) înainte ca legile de bază să existe în Monitorul Oficial.
Mai exact, în timp ce Executivul semna vesel cecul de peste 21 de milioane de lei (din care 6 milioane doar pentru „Unitatea Pilot” Prahova), Legea nr. 173/2008, care trebuia să reglementeze aceste intervenții, încă se odihnea prin sertare, fiind publicată abia în octombrie 2008. Normele metodologice? Acelea au apărut prin 2009. Practic, s-a tras cu rachete „pe persoană fizică” instituțională, într-un vid legislativ unde singura certitudine era foamea de fonduri publice.
Bilanțul de mediu, lăsat pe „mâine”, deși rachetele zburau „azi”
Într-o țară normală, mai întâi verifici dacă substanțele pe care le arunci în atmosferă nu otrăvesc pământul și abia apoi apeși pe trăgaci. În România descrisă de documentele analizate, logica a fost inversată cu un tupeu de neclintit. H.G. 744/2008 prevedea finanțarea și operarea a 11 puncte de lansare în Prahova, dar monitorizarea iodurii de argint în sol și apă avea termen abia… 31 octombrie 2008.
Este ca și cum ai lansa un medicament pe piață și ai decide să verifici dacă e toxic abia după ce jumătate din populație l-a înghițit deja. „Incisiv de Prahova” subliniază această schizofrenie administrativă: s-au alocat bani pentru modernizări și „studierea comportamentului iodurii de argint” simultan cu exploatarea ei masivă. Rezultatul? O gaură neagră de peste 120 de milioane de euro între 2017 și 2023, justificată prin „succese” pe care nimeni nu le poate vedea pe teren, ci doar în tabelele Excel ale ministerului.
Magia hectarelor fantomă: Când pădurea și asfaltul devin „culturi protejate”
Dacă te iei după comunicatele oficiale, sistemul protejează „milioane de hectare”. Dacă te iei după matematică, protejează doar orgoliile șefilor de la AASNACP. Investigația pornită de solicitarea nr. 111/22.05.2026 scoate la lumină „Tabelul Rușinii”. În 2021, de exemplu, deși zona de protecție reală (ZP) era de doar 403.732 ha, în presă se vindea gogoașa cu 1,5 milioane de hectare „salvate”.
Cum se face această magie? Simplu: se adună tot ce prinde raza de acțiune a sistemului – drumuri, râuri, păduri, case și, probabil, și cuiburile de ciori – și se raportează la hectar. Astfel, costul de 18 euro/ha, trâmbițat ca fiind „mic”, devine în realitate o sumă exorbitantă dacă ne raportăm strict la porumbul sau grâul fermierului care, în final, tot cu paguba rămâne.
ANM și „Scutul” de hârtie: Cine validează marea de iodură?
Memoriul adresat Curții de Conturi și Corpului de Control al Prim-Ministrului ridică o întrebare care dă fiori: ce rol are, de fapt, Administrația Națională de Meteorologie (ANM) în acest circ? Sunt ei martori tăcuți, simpli furnizori de date radar, sau complici științifici care validează „eficiența” rachetelor fără să aibă studii independente cu zone-martor?
Asociația Producătorilor Agricoli din Prahova, condusă de Adrian Mocanu, cere acum socoteală: unde sunt hărțile GIS, unde sunt datele APIA care să confirme că măcar un singur fir de grâu a fost salvat de aceste explozii costisitoare? Până acum, răspunsurile oficiale par scrise de oracolul din Delfi după o doză dublă de iodură: „nu avem studii care să arate că e rău, deci e bine”.
Concluzie: Un experiment pe banii noștri și pe nervii fermierilor
În timp ce MADR și AASNACP se ascund în spatele unor studii de mediu prăfuite din 2007 și promit altele noi abia după 2026, realitatea din câmp este cruntă. Sistemul Antigrindină a devenit un „stat în stat”, un mecanism opac care își auto-evaluează succesul, își numără singur hectarele și își justifică bugetele prin „rugăciuni tehnologice” adresate norilor.
Dacă Curtea de Conturi și DNA-ul nu vor începe să numere rachetele și hectarele cu aceeași rigoare cu care fermierii își numără pierderile, vom rămâne cu aceeași concluzie amară: în România, singurul lucru care „nu cade” niciodată este bugetul pentru rachete, chiar dacă în urma lor rămâne doar secetă, grindină și o tăcere vinovată din partea instituțiilor de control.
Vom reveni. Pentru că norii trec, dar cifrele rămân.
Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții. Vom reveni. (Cristina T.).
Consultati arhiva: (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! (Cristina T.).
-
Exclusivacum 2 zileDuster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum o ziPata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum o ziPermis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Exclusivacum 3 zileBMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 3 zilePATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Exclusivacum 2 zileMarele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 3 zileEXPORTATORII DE TEROARE: DE LA „COLONIA PENALĂ” A LUI NAN DE LA COCA – COLA DIN PLOIEȘTI, LA JOCURILE DE CULISE ALE LUI MOLDOVAN ÎN REPUBLICA MOLDOVA
-
Exclusivacum 3 zileANTIGRINDINA: Milionul fantomă de hectare protejate. Cum a împușcat statul norii pe hârtie și a ratat culturile din câmp



