Exclusiv

Observatiile unui judecator pensionar

Publicat

acum 3 ani

decembrie 12, 2022

Incisiv

Cum a pierdut justiţia susţinerea românilor.

O poate recupera?

– Scrisoare deschisă colegilor şi prietenilor mei, judecători, procurori, grefieri –

În această epocă de serioase încercări pentru justiţie şi reprezentanţii ei, soluţia nu poate veni de la adunările generale ale instanţelor, nici de la judecători, cu atît mai puţin de la lozinci plătite la televizor. Soluţia nu poate veni decît de la popor, de la societatea civilă, de la justiţiabilii pe care îi judecăm cum îi judecăm. Dar pe aceştia i-am pierdut de aliaţi, şi sînt destui „neprieteni” care întreţin această distanţă. Credeţi că îi putem recîştiga?

Să vedem cum stăm:

1. Acum aproape zece ani, cînd eu am încheiat cariera de judecător, chiar în acea perioadă s-a schimbat de o manieră totală procedura civilă în instanţe. Ulterior, activînd ca jurist de firmă şi mediator, am constatat următoarele:

a. În fosta procedură, scria cam aşa: Preşedintele (judecătorul de serviciu) primind cererea de chemare în judecată, dă reclamantului termen în cunoştinţă…

Pe noul Cod se întîmplă cu totul altfel, de exemplu (caz concret, dosar al meu personal, GM): am depus cererea pe 19 august 2022, şi, de peste trei luni de zile tot deschid zilnic portalul instanţei: nimic termen, nimic de nici un fel. Ieri (30 nov. 2022) scriind la acest text, am căutat din nou şi am găsit, în sfîrşit: termen pe 2 martie 2023, deci după 7 luni de la depunerea acţiunii.

b. Aia ar fi cum ar fi, dar să o vedeţi pe asta:

Pe vechea procedură, ordonanţele preşedinţiale se soluţionau într-un termen de 1-7 zile. Eu, ca judecător, am tranşat asemenea cauze şi în jumătate de oră – aşa am considerat eu urgenţa.

După revoluţia procedurală de prin 2013, caz concret: Într-o ordonanţă preşedinţială, un bătrîn rămas în stradă fără haine şi acte asupra iernii, cerînd nimic altceva decît să-şi recupereze actele şi hainele, a primit termen după 3 luni de la depunerea cererii, iar hotărîrea (negativă) după un an.

c. Cînd eu am intrat în justiţie, cu zeci de ani în urmă, pe holul instanţei era un birou/ghişeu la care se plăteau taxele de timbru. Acum, adică de mulţi ani, pe baza unei ordonanţe absolut stupide din mai multe privinţe, pentru orice taxă, fie şi de un leu, omul este trimis înapoi la primăria de domiciliu, de unde trebuie să vină cu chitanţa în original – nu există variante.

d. Cam pe aceeaşi linie, am fost pus în situaţia să ajut pentru obţinerea unei hotărîri apostilate (în fond o stupiditate birocratică, internaţională de data asta) o persoană născută în Giurgiu, căsătorită şi divorţată în Vrancea, stabilită în Neamţ, acum aflată în Italia, bolnavă într-un spital. Zilele astea (nov. 2022) m-am uitat pe acte şi m-am îngrozit: din luna martie mă tot ocup de problema asta, şi tot nu e gata. Cînd eram să respir uşurat, în ultima fază, m-a sunat o doamnă de la marea instituţie a Apostilaturii Tribunalului ca să-mi spună că la ea nu merge aşa, cu taxa plătită on line, că trebuie să vină persoana în chestie, personal, cu chitanţa în original, că aşa scrie legea. Am făcut un apel direct, scris, la conducerea Tribunalului. Încă aştept.

PS la lit. c şi d: era cîndva la Tribunalul Neamţ un judecător pe nume Dumitru Filioreanu, care soluţiona orice litigiu comercial cel mai tîrziu la al doilea termen de judecată, evident, făcînd dreptate. Iar dacă se întîmpla să existe vreo taxă de timbru neachitată, scria în hotărîre: Dă în debit reclamanta cu suma de… şi trimitea hotărîrea la finanţe pentru a fi executată. Habar n-am dacă pe atunci legea prevedea sau nu o asemenea soluţie, dar cert este că Maestrul meu îşi folosea independenţa de judecător în sensul cel mai pozitiv şi mai operativ.

e. Credeţi-mă, lista mea de stupidităţi din actuala procedură este infinită. Vă mai dau numai una: Tot pe la începuturile mele ca judecător exista o funcţie, o instituţie care se numea Judecător de serviciu. (Am subliniat formula pentru că am scris chiar o carte pornind de la această funcţie pe care am îndeplinit-o adesea cu mult interes, poate voi reuşi să o şi public.) Va să zică, venea omul cu cererea de chemare în judecată, fie el chiar şi jurist sau avocat, cererea era examinată pe loc, se stabilea dacă este bine adresată, în suficiente exemplare, se calcula timbrajul, şi, cum am zis şi mai sus, se dădea omului termen în cunoştinţă.

Această instituţie s-a scos, pe un motiv care se constituie într-o mare jignire la adresa tuturor judecătorilor: că, vezi-doamne, dacă petentul/avocatul se vede personal cu judecătorul, îşi fac din ochi unul altuia, şi fandaxia-i gata: prezumţie de vinovăţie pe corupţie.

Desigur, faţă de toate acestea, noi/voi (nu mi-e clar dacă trebuie să vorbesc şi în numele meu sau numai al colegilor) vom spune/veţi spune, cu totul justificat: dar nu noi am instituit aceste reglementări stupide, sînt legi, pe care noi trebuie să le aplicăm. Şi nu să le comentăm, aşa cum sîntem ţinuţi mereu din scurt, să nu crîcnim nici un pic – obligaţia de rezervă etc.

Aşa este, răspund eu. Dar cînd am ieşit/aţi ieşit pe scări cu A4 la piept mai ştiţi pentru ce aţi ieşit? Atunci aţi avut voie să comentaţi?

Aici sînt nevoit să v-o spun de-a dreptul: Dacă aţi fi ieşit să manifestaţi pentru stupiditatea acelor reglementări care chinuie o ţară întreagă de justiţiabili, arătînd că sînteţi puşi în situaţia de a aplica zilnic şi mereu cu tot felul de enormităţi, că vă interesează nu numai drepturile noastre, statutul nostru, ci şi nevoia şi dreptul oamenilor de a avea o justiţie normală, eficientă, pe înţelesul şi în sprijinul lor, aţi fi putut cîştiga de partea noastră tot poporul, iar neprietenii care azi se scarpină mereu de salariile şi pensiile noastre nu ar fi avut nici o şansă. Dar…

2. Vine o fază mai dură, mai serioasă, mult mai dureroasă, la care va fi tare greu de răspuns: dosare tratate formalist, stupid, inuman, şi mai ales soluţii date complet invers decît normalul şi evidenţa.

Din experienţa mea de jurist de firmă şi de mediator, şi chiar din dosarele personale, în ultimii zece ani de cînd m-am mutat de pe scaunul de judecător în prima bancă, am avut, trebuie să mă gîndesc bine ce scriu, dar nu pot să nu scriu, cam 90% soluţii invers decît normalitatea evidentă din dosare:

a. În primul meu dosar ca jurist de firmă, în care am cerut pentru clientul meu plata unei facturi pentru marfă livrată şi neplătită, depunînd probele necesare – cel mai simplu litigiu comercial posibil, cu cea mai evidentă soluţie pozitivă posibilă, imposibil de pronunţat alta – judecătoarea, fosta mea colegă, mi-a respins cu nonşalanţă cererea. După şocul iniţial, patronul, clientul meu, mi-a spus că s-a întîlnit cu patronul advers, care i-a rîs în nas şi i-a spus: s-o crezi tu că ai vreo şansă, tu şi juristul tău, fie el chiar fost judecător. Chestiunea este aranjată.

Mi-e penibil să spun mai mult, dar trebuia să spun măcar atît.

b. În penal, am ca exemplu dosarul meu personal la DNA, aşa cum au avut şi au cam toţi judecătorii. După ce un procuror normal la cap a înţeles că era o făcătură şi a închis procedura, doamna procuror şef DNA a formulat cerere pentru redeschiderea dosarului, ea ştia de ce. Această cerere a fost judecată de un judecător de Curte de Apel, care a admis-o printr-o încheiere, astfel: fără să pună vreun cuvînt de motivare de la el, dar nici un cuvînt, a dat grefierei textul procurorului, arătîndu-i: transcrii de aici pînă aici. Dar cum grefierele nu sînt persoane fără minte ca să piardă timpul tastînd în prostie, respectiva a folosit programul de scanare, astfel că textul procurorului s-a transferat fain-frumos în încheierea judecătorului, cu tot cu greşelile de redactare şi de citare a unor articole de cod. Păstrez la dispoziţia cui vrea să verifice ambele texte.

Aici, judecaţi şi voi:

– un judecător de Curte, care nu are nici cea mai mică demnitate de a folosi gîndirea şi argumentarea proprii într-un act de care depind soarta şi libertatea unui om, merită salariu sau pensie de judecător? Eu nu l-aş încadra nici la nivelul de aprod.

– şi: dacă respectivul şi-a permis asta avînd ca victimă un judecător, gîndiţi-vă cîtă grijă are cînd judecă orice altă persoană?

– şi încă, problema de bază a acestui articol al meu: cum influenţează un asemenea comportament al judecătorului încrederea oamenilor de rînd în justiţie, speranţa lor în dreptate?

c. Tot un litigiu comercial clasic, cel mai simplu şi mai clar posibil: combustibil livrat unei firme, neplătit, factură depusă la dosar. Acţiunea a fost respinsă, soluţia a fost menţinută în două căi de atac. Nici nu vreau să-mi amintesc vreo motivare, ca să nu mă enervez.

d. Plîngere contravenţională pentru încălcarea liniei continue. În hotărîre, judecătoarea a umplut cîteva pagini cu tot felul de texte de legi, coduri, CEDO etc. Numai că toată sentinţa are datele altei persoane, ale altui dosar. Petenta a scris despre asta în apel, Tribunalul a menţinut hotărîrea primei instanţe, evitînd cu gentileţe să se pronunţe asupra stupidităţii redactării.

e. Cerere pentru constatarea dreptului de proprietate a unei cooperative asupra clădirii pe care o deţine de 50 de ani (acţiune care nici n-ar avea ce căuta pe rolul unei instanţe). Doamna judecător a respins-o pe motiv că în ultimii 30 de ani reclamanta şi-a schimbat numele, din „cooperativă” în „societate cooperatistă” sau cam aşa ceva, deci nu ar mai opera uzucapiunea (!)

f. Un dosar care a avut şi o victimă colaterală: O persoană taxată de ANAF pentru impozit pe venituri realizate în Belgia. A prezentat probe cum că şi-a plătit totul în Belgia (avea şi o mică restanţă de primit), Tribunalul a constatat, logic şi motivat, existenţa plăţii şi a convenţiei pentru evitarea dublei impuneri între România şi Belgia, dar, la stupida cale de atac a organului, Curtea de Apel a hotărît că plata trebuie făcută din nou, în profitul bietului stat român.

În timpul litigiului, mama acelui patron, care primea în ţară toată corespondenţa, a murit de inimă rea. Şi nu a fost o simplă întîmplare, credeţi-mă, cunosc bine speţa.

g. Cel mai recent dosar al meu ca jurist. O asociaţie a strămutaţilor din fundul lacului Bicaz (de unde provin şi eu) a primit şi beneficiat timp de 65 de ani de un imaş pentru creşterea animalelor, fără nici o taxă. Anul trecut s-a găsit un primar care să constate că terenul este al comunei şi l-a scos la licitaţie, cu o taxă imensă. Judecătoarea cazului a identificat o mulţime de argumente legale pentru a respinge acţiunea oamenilor. Asta m-a condus pe mine la următoarea constatare: dacă în locul judecătorilor ar fi puşi nişte roboţi, iar aceşti roboţi ar fi programaţi să fie şi „umani”, sînt sigur că ei ar fi mult mai umani decît umanoizii care ne judecă în prezent, cenzuraţi şi dirijaţi mai mult sau mai puţin direct de nişte funcţionari ai statului român.

h. Să vă dau şi un exemplu pozitiv. Unul singur, pentru că atîta am putut remarca în cei zece ani în prima bancă.

Într-un dosar cu litigiu comercial, la Judecătoria Botoşani, ordonanţă de plată, am primit sentinţa la al doilea termen de judecată, fiindu-mi admisă acţiunea pentru o sumă mai mare decît am cerut. Nu credeţi sau nu aţi crezut vreodată că e posibil aşa ceva? Vă spun eu că e perfect posibil şi legal. Pur şi simplu, depunînd eu la dosar mai multe facturi, la adunarea sumelor am greşit puţin operaţiunea în minus. Iar Domnul Judecător, în loc să trateze problema superficial, ori să-mi respingă acţiunea pentru un motiv stupid, a refăcut calculul şi a acordat exact suma care se cuvenea.

O floare… o singură floare există în arhiva mea de zece ani.

Concluzia celor de mai sus nu poate fi, din păcate, decît dureroasă spre tragic: cu asemenea proceduri stupide şi cu astfel de hotătîri pe care mă abţin să le calific, să nu ne mirăm prea tare dacă neprietenii noştri vor avea cîştig de cauză, iar noi ne vom trezi toţi cu salarii şi pensii de aprod.

Soluţia? Soluţia este una singură: întoarcerea justiţiei către popor. Cum? Mai rămîne să discutăm, dezvaluie 𝐽𝑢𝑑. 𝐺𝑒𝑜 𝑀𝑜𝑟𝑜𝑠̧𝑎𝑛𝑢. (Cristina T.).

Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:

incisiv.national@gmail.com

.....

Urmatorul

Cum ceri cetatenilor din zona de competenta sa respecte legea, cand chiar tu – autoritate a statului, putere de exemplu – esti cel care o calci in picioare?

Nu ratati

OMV a vândut combinatul Doljchim la fier vechi și a tăiat tot, ca să nu mai poată folosi cineva vreun utilaj.

Exclusiv

Cum „Antigrindina” a tăcut și a furat lege. După 30 de zile de absență, instituția recunoaște că n-are ce spune — dar legea n-o iartă.

Publicat

acum 19 ore

mai 6, 2026

Incisiv

Scrisoarea care mușcă coada propriilor vorbe

Pe 3 aprilie 2026, Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (AASNACP) trimite un bilețel oficial care sună a scuțare: „informațiile solicitate nu vor putea fi expediate în termenul de 10 zile… solicităm prelungirea termenului legal… la cel mult 30 de zile” (vezi Adresa AASNACP nr. 1965/03.04.2026, pagina 1). Traducere liberă: «nu avem date, nu le căutăm, dar cerem voie să nu răspundem». E o admisie de incapacitate mascată în limbaj birocratic — și o promisiune verbală, nu o dovadă.

Cum se fabrică tăcerea: între lege și obrăznicie

Legea 544/2001 prevede termene clare pentru accesul la informații publice. AASNACP a invocat „complexitatea” și „volumul” pentru a-și mări propriul termen — o practică cât se poate de convenabilă pentru cei fără răspunsuri. Dar conveniența nu anulează legalitatea: extinderea pe hârtie devine ridicolă dacă, pe 06.05.2026, instituția încă tace. În limbaj curat: au cerut 30 de zile și n-au respectat nici acel termen — adică au mințit prin omisiune.

Minciuna procedurală, realitatea ecologică

Când instituția spune „vom transmite”, iar apoi nu transmite nimic, nu e vorba doar de un gest urât la adresa presei. E o procedură care acoperă absența studiilor, lipsa monitorizării și, posibil, golurile din arhive. Documentul (pagina 1) nu înseamnă «vom lucra» — înseamnă «nu avem ce arăta». Întrebarea nu mai e retorică: ce ascunde tăcerea? Dacă Arhiva AASNACP ar fi fost plină de date, nu ar fi cerut extindere. Dacă rapoartele ar fi existat, ar fi fost trimise. Tăcerea, în acest context, sună a certificare a absenței.

Legea încă arde sub limbajul lor dulceag

Să fie limpede: cererea de prelungire menționată în adresa AASNACP e un procedeu prevăzut de lege pentru cazuri reale de complexitate. Dar absența răspunsului la 30 de zile transformă prelungirea într-un paravan legal. Pe 06.05.2026, termenul invocat s-a scurs — iar instituția rămâne fără un cuvânt. Și pentru că vorbim de drepturi ale publicului, tăcerea este o încălcare administrativă: nu ți se permite să ceri timp pentru un lucru pe care, oricum, nu-l poți produce.

Dincolo de hârtii: ce înseamnă pentru oameni

Nu e vorba doar de orgolii jurnalistice. Lipsa documentelor despre AgI (iodura de argint) înseamnă lipsa măsurilor de protejare a apei, solului, alimentelor și sănătății. Tăcerea AASNACP, confirmată de adresa lor (pagina 1), echivalează cu un «nu există date» care se transformă, pentru fermieri și consumatori, în «nu avem certitudini» — iar incertitudinea costă: culturile, apele și sănătatea publică plătesc prima tranșă.

Negru pe alb: instituția a recunoscut că n-are ce răspunde

Cităm esența din adresa oficială (vezi pagina 1): „informațiile solicitate nu vor putea fi expediate în termenul de 10 zile… solicităm prelungirea termenului legal…”. Tradus: n-au respectat 10 zile; au cerut 30; la 06.05.2026 nu ne-au informat. Asta nu mai e o ezitare — e un afront procedural. Și ca orice afront, cere un răspuns mai dur decât o simplă rugăminte.

Cine răspunde pentru minciună?

Nu hârtia, ci funcționarii AASNACP poate ascunde lipsa datelor sub timbrul ministerial. Dar hârțiile nu produc fapte, oamenii le produc. Când instituțiile cer prelungiri și apoi se scuză cu «complexitate», cetățeanul trebuie să întrebe: cine a decis să nu țină evidență? cine a omis monitorizarea? cine a considerat opacitatea drept politică de stat? Adresa din 03.04.2026 (pagina 1) confirmă cel puțin un lucru: responsabilitatea administrativă nu a fost tratată cu seriozitate.

Ultimatum pe față: lege, transparență și presiune publică Incisiv de Prahova nu cere favoruri: cere respectarea legii. Documentul AASNACP nu absolvă nimic, ci agravează suspiciunea. Dacă în termenul legal extins nu apar studiile, atunci următorul pas e limpede: sesizarea instituțiilor abilitate, cereri repetate, presiune publică și, dacă e cazul, demersuri legale. Tăcerea nu poate rămâne o strategie.

Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului

Unde se duc rachetele care nu pornesc? Cine le neutralizează pe cele expirate? Fermierii cer evidența clară a stocurilor și a distrugerilor.

Argintul în aer, minciuna pe hârtie

AASNACP a scris pe 03.04.2026 că are nevoie de timp. Pe 06.05.2026, paradoxul se confirmă: a cerut timp pentru ceva ce, aparent, nu există. E o minciună blândă: nu una de propagandă, ci de administrare defectuoasă. Iar când administrația minte prin inacțiune, cetățeanul trebuie să strige. Căci nu e vorba numai despre cifre sau rapoarte — e vorba despre cine are curajul să răspundă pentru argintul pe care l-a împrăștiat în aer și pentru tăcerea pe care a pus-o peste lege. (Cristina T.).

(Sursa: Adresa AASNACP nr. 1965/03.04.2026 către Ziarul Incisiv de Prahova, vezi document — care solicită prelungirea termenului legal pentru soluționarea petițiilor; constatarea nerespectării termenului de 30 de zile până la data de 06.05.2026 rezultă din lipsa unui răspuns în registrul legal.)

Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),

Citeste in continuare

Exclusiv

Recviem pentru un Guvern de carton: Bolojan a plecat, dar „Dinozaurii” rămân la butoane

Publicat

acum 19 ore

mai 6, 2026

Incisiv

S-a mai dus o tură! Guvernul Bolojan a căzut în aplauzele unora și suspinele altora, lăsând în urmă un Minister al Afacerilor Interne (MAI) care arată ca un vapor eșuat, unde echipajul muncește pe gratis în timp ce căpitanii se asigura că nu le pică tresele. Pentru cei în uniformă, plecarea „reformatorului” de la Oradea e doar o altă filă dintr-un calendar al dezunitarizării, o poveste în care singurul lucru care nu se schimbă este umilința.

Marea Bâlbâială a Pensiilor: Vechimea Virtuală și Foamea Reală

Agenda mandatului care tocmai s-a stins ca o lumânare în vânt a fost marcată de obsesia „reformei” pensiilor de serviciu. Conform unei analize acide publicate de Sindicatul Diamantul, polițiștii și militarii au fost priviți din nou ca niște cifre nefericite pe o tablă de calcul. S-a tăiat în carne vie prin modificarea Legii 223/2015, vânând „vechimea virtuală” ca și cum aceasta ar fi fost marea gaură neagră a bugetului național, nu incompetența managerială.

În timp ce se discuta doct despre creșterea vârstei de pensionare, polițiștii din activitate își făceau calculele pentru supraviețuire. Justificările tehnice au curs gârlă, însă realitatea din teren a rămas aceeași: un haos legislativ în care doi colegi cu cariere identice primesc pensii diferite doar pentru că au avut ghinionul să iasă din sistem sub „zodii” legislative diferite. Inechitatea a fost documentată, ștampilată și apoi uitată strategic într-un sertar plin de praf.

Luxul de a fi Polițist: Chiria de pe vremea bunicii și subvenția pentru Stat

Dacă vrei să vezi unde s-a oprit timpul în România, nu te uita la ceasurile de turn, ci la compensația pentru chirie a polițiștilor. Aceasta a înghețat glorios în anul de grație 2009. De 17 ani, prețurile au explodat, dar statul român consideră că un polițist tânăr poate locui într-o garsonieră invizibilă cu banii de pe vremea când încă se mai foloseau telefoane cu clape.

Astăzi, polițistul a ajuns să fie un fel de mecena al Ministerului. Din salariul său și așa ciuntit, el acoperă două treimi din chiria reală, subvenționând practic deciziile de repartizare ale șefilor. E un paradox demn de o comedie neagră: statul te trimite să aplici legea într-un oraș străin, dar te lasă să dormi, metaforic, sub pod, în timp ce restul bugetarilor se bucură de actualizări de care „uniformele” nu au parte.

Sclavia cu „Garda la Domiciliu” și binecuvântarea Contabilului Șef

Deficitul de personal nu mai este o problemă, este o catastrofă structurală lăsată să putrezească. Iar soluția „genială” a sistemului? Permanența la domiciliu, neplătită și obligatorie. Ești de serviciu când ești la muncă, ești de serviciu și când ești acasă, gata să sari în bocanci la orice oră, de Paște sau de Crăciun.

Această formă modernă de sclavie, unde timpul de așteptare nu este recunoscut ca timp de muncă, pare să fie pe placul „marelui prieten” al polițiștilor – contabilul director general al DGF. Deși jurisprudența Curții de Justiție a UE spune clar că dacă nu te poți duce la bere pentru că aștepți telefonul de la unitate, ești la muncă, în România legea europeană se oprește la poarta MAI. Aici, „nu vrea contabilul” bate orice tratat internațional.

Dinozaurii Nemuritori: Arhitecții imobilismului din inima MAI

Dar să nu ne amăgim: problema nu a început și nici nu s-a terminat cu Bolojan. Guvernul a căzut, premierii fac rocada, dar „nucleul dur” din minister rămâne neclintit. Aripa Despescu-Dorobanțu și apropiații lor par să aibă gene de nemuritori, supraviețuind oricărui cataclism politic. Ministerul a fost într-un imobilism cronic sub o serie lungă de miniștri care au variat între „incapabili” și „inexistenți”, de la celebrul Igaș până la mutul Predoiu.

Sindicatul Diamantul punctează chirurgical: nu guvernul e buba cea mare, ci rezistența la reformă a structurilor interne care s-au hrănit din blocaje administrative timp de un deceniu. Niciun guvern nu a avut „bilele” politice necesare să facă curățenie în acest mușuroi.

Austeritatea sub supravegherea DGPI

E drept, Bolojan a încercat să țină linia austerității ca să bifeze jaloanele PNRR, o mișcare privită cu un amestec de interes și groază de către sistem. Dar totul s-a făcut sub atenta supraveghere a „sifonarilor” de la DGPI, care au grijă să raporteze „la stăpânire” orice mișcare în front.

Ce urmează? O altă listă de revendicări, un alt program de guvernare și, probabil, aceleași promisiuni deșarte. Polițiștii nu cer privilegii, cer doar să nu mai fie bătaia de joc a unui sistem care îi vrea proști, supuși și, dacă se poate, pe gratis. Restul e tăcere… și, eventual, o nouă moțiune de cenzură. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Justițiara de serviciu a Băicoiului (I)

Publicat

acum 19 ore

mai 6, 2026

Incisiv

Cum s-a transformat un „luptător cu sistemul” în fabrică de acuzații pe bandă rulantă

În Băicoi, nu mai domină mirosul de gunoi, ci mirosul de scandal. O singură persoană, foarte vocală în online, reușește să țină în șah primari, parlamentari, firme private și instituții ale statului – totul transmis live, cu hashtag-uri, din „Parlamentul European”… de pe TikTok.

Numele personajului apare negru pe alb în documente oficiale: CRISTINA MIHAELA ILIE. Conform plângerilor formulate de VITALIA SALUBRITATE PRAHOVA SRL, dar și propriei sale prezentări publice, este asociată politic (fie prin trecut, fie prin susțineri actuale) cu partide gen AUR și ACT – Acțiunea Conservatoare, pe care le folosește ca decor moral în toate ieșirile ei „civice”.

De la cetățean „indignat” la acuzatorul-șef al orașului

Potrivit plângerilor depuse de VITALIA la TikTok Dublin și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, Cristina Mihaela Ilie nu se rezumă la critici de politică publică sau la întrebări legitime.

Modelul e simplu și repetitiv:

alege o țintă: primar, parlamentar, firmă, persoană fizică
o lipește de o poveste cu „mafii”, „rețele”, „gropi de gunoi”, „combinații”
o prezintă ca și cum ar fi deja condamnată în instanță
semnează totul cu o siglă de partid sau cu sloganul „eu doar spun adevărul”.

În plângerea penală, societatea VITALIA arată explicit că doamna Ilie:

îl leagă pe un deputat de Prahova de presupusa „deținere reală” a societății
implică primarul din Băicoi ca fiind complice la „umplerea județului cu gropi de gunoi”
își alege sistematic noi ținte – persoane fizice sau juridice – pe care le prezintă publicului drept „corupte”, „vândute”, „periculoase”, fără a livra probe, ci doar fraze rostite apăsat în fața camerei.

Nu e vorba de satiră sau opinie politică generală, ci de acuzații factuale punctuale, rostite cu nume și prenume, care, dacă nu sunt adevărate, poartă un singur nume juridic: defăimare.

TikTok, noul „tribunal popular”: aici se judecă tot, fără probe

În sesizarea către TikTok Technology Limited (Dublin), VITALIA susține că, prin contul „@cristinamihaelailie”, se diseminează:

informații false despre structura și proprietatea societății
insinuări că ar exista „avantaje injuste” și „sprijin politic” pentru a „umple județul cu gropi de gunoi”
atacuri directe la adresa deputaților, primarilor și administratorilor societății, prezentați ca părți ale unei „rețele”.

Clipul filmat „din Parlamentul European, unde toate se fac și se desfac” este exemplul perfect de decor fals folosit pentru a da greutate unui discurs agresiv. Din imaginile atașate plângerii, susține societatea, nu rezultă că ar fi vorba de sediul real al Parlamentului European, ci de un fundal folosit pentru a sugera autoritate și acces la „marile secrete”.

În loc de probe, avem scenografie. În loc de documente, avem „oameni buni, luați atitudine”.

Defăimarea ca strategie politică: „întâi murdărim, pe urmă mai vedem”

Important de subliniat: în însuși textul trimis de tine, rezultă clar că această persoană nu se oprește la companie. Țintele sunt multiple:

parlamentari locali, acuzați că ar controla din umbră firme
primari, prezentați drept complici sau finanțatori ai „luptătoarei cu sistemul”
persoane fizice cu nume și prenume, puse la zid cu povestiri despre trecutul lor, interpretate unilateral și turnate în limbaj de „demascare”
persoane juridice – în special VITALIA – zugrăvite ca fiind simbolul corupției de mediu.

Conform plângerilor societății, nu avem de-a face cu investigații jurnalistice, cu verificări în registrul comerțului sau acces la dosare oficiale, ci cu acuzații aruncate direct pe rețea, construite din:

zvonuri
„am auzit”
asocieri forțate cu diverși actori politici sau de afaceri
interpretări personale prezentate ca adevăr absolut.

Într-un astfel de tablou, apartenența (sau apropierea, declarată chiar de ea) de un partid precum AUR sau de structuri gen ACT – Acțiunea Conservatoare, contează. De ce? Pentru că transformă tot acest discurs în capital politic: fiecare video devine o mică tribună electorală, clădită pe reputația sfâșiată a altora.

Când clipul devine plângere penală

VITALIA nu s-a oprit. A mers direct la:

TikTok, invocând Regulile Comunității, Digital Services Act și obligația platformei de a elimina conținutul defăimător și instigator
Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, unde a formulat plângere penală pentru instigare publică (art. 368 Cod penal), arătând că mesajele de genul „luați atitudine” riscă să degenereze în acțiuni concrete împotriva societății și a conducerii ei.

În plângere, societatea arată și efectele concrete:

a fost sesizată Administrația Națională „Apele Române”
a urmat un control al Administrației Bazinale Buzău–Ialomița
în urma verificărilor, nu s-au constatat abateri și nu s-au dispus măsuri.

Cu alte cuvinte, instituțiile au fost puse în mișcare de un val de indignare produs de un clip viral, iar după ce au controlat, au plecat cum au venit. Rămâne însă în spațiul public doar imaginea: „acolo e ceva în neregulă, altfel nu veneau controalele”.

Episodul anterior: live-ul de la depozit și avertismentul Parchetului

Nu e prima dată când „justițiara de serviciu” a orașului își îndreaptă camera spre VITALIA.

În noiembrie 2023:

merge la depozitul din Băicoi, împreună cu alți „colegi de partid” (conform propriilor declarații, legați de AUR)
se filmează live pe Facebook, pe pagina unei persoane din anturaj
vorbește despre „pericolul grav” pe care l-ar reprezenta activitatea societății pentru sănătatea comunității.

A urmat un dosar penal (nr. 1942/285/P/2023) la Parchetul Câmpina, în care:

cauza a fost clasată
persoanele implicate au fost audiate și li s-a pus în vedere să șteargă înregistrarea de pe social media.

Cu alte cuvinte, organul de urmărire penală nu a ajuns să tragă la răspundere penală, dar a transmis un mesaj clar: filmările nu sunt „fără consecințe”, iar distribuirea în spațiul public a unor acuzații grave la adresa unor entități identificate nu e joacă de copii.

Faptul că, după această experiență, aceeași persoană continuă în forță pe TikTok întărește ideea de „strategie”, nu de derapaj izolat.

Libertatea de exprimare nu înseamnă dreptul de a murdări pe oricine

În plângerile sale, VITALIA se sprijină masiv pe Convenția Europeană a Drepturilor Omului:

art. 10 – libertatea de exprimare
art. 8 – dreptul la viață privată și reputație.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a spus-o de nenumărate ori (Delfi AS c. Estonia, Pihl c. Suedia, Sanchez c. Franța): platformele online pot fi trase la răspundere, iar statul are obligația de a proteja persoanele – fizice sau juridice – împotriva campaniilor de defăimare.

Nu e vorba doar de dreptul companiei la imagine, ci și de:

dreptul primarului să nu fie prezentat ca „cap de rețea” fără probe
dreptul unui parlamentar să nu fie declarat „patron din umbră” al unei firme doar pentru că dă bine în storyline
dreptul unor persoane fizice (medici, foști angajați în companii de stat, membri de familie) să nu fie târâți în noroiul „investigațiilor” făcute la telefon, cu like-ul pregătit.

Libertatea de exprimare nu înseamnă libertatea de a te urca pe umerii reputației altora doar ca să-ți vezi numele urcând în algoritm.

Partidul ca scut moral: „nu sunt eu, e cauza”

Un element esențial: afilierea politică.

Din materialul transmis de tine și din plângerile oficiale reiese clar că:

doamna Ilie și-a făcut constant apariția alături de membri ai unor partide populist-conservatoare (AUR în trecut, ACT – Acțiunea Conservatoare în prezent)
și-a prezentat acțiunile ca „luptă împotriva corupției”, „apărarea cetățenilor”, „demascarea mafiei deșeurilor”.

În această cheie, fiecare clip nu e doar un „opinion piece”, ci o piesă de campanie.

Logica e simplă:
– eu, reprezentant al „poporului curat”,
– versus ei, „primari, parlamentari, firme corupte, persoane compromise”,
– totul filmat, strigat și distribuit în timp real.

Problema este că, atunci când „inamicii” sunt numiți și acuzați concret, nu mai vorbim de retorică politică generală, ci de posibile fapte de defăimare, instigare publică și hărțuire, în raport cu persoane perfect identificabile.

Final provizoriu: între tribunalul TikTok și instanța reală

În Băicoi, justiția se face în paralel:

pe TikTok, în direct, cu judecătorul de serviciu în persoana Cristinei Mihaela Ilie, învestită cu legitimitate de like-uri și de sigla unui partid „anti-sistem”
și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, unde aceeași persoană apare din nou ca făptuitor pentru instigare publică și unde compania VITALIA se constituie parte civilă pentru prejudiciile de imagine.

Până când un judecător real va spune cine are dreptate, un lucru e cert din documentele existente:
– există o persoană politizată, extrem de activă în online, care își construiește imaginea de „apărător al poporului” atacând nominal primari, parlamentari, persoane fizice și persoane juridice,
– iar aceste atacuri sunt defăimări grave, ridicate deja la rang de plângeri penale și sesizări internaționale.

Într-un oraș în care groapa de gunoi are aviz de mediu, dar reputațiile nu au niciun fel de protecție, rămâne întrebarea:
Cine va reuși să curețe primul: VITALIA mediul si justiția – spațiul public? Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusivacum 5 zile

Can-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală

Exclusivacum 3 zile

BALTA RECONCILIERII ȘI GOGOȘILE DE FLOREȘTI: „COMISARUL DE CARTON” Valentin MATEI A SCHIMBAT SCANERUL DE ANVELOPE PE RAMA DE BUZĂU

Exclusivacum 5 zile

OPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani

Exclusivacum 3 zile

Operațiunea „gogoașa cu Epoleți”: Cum a încercat un „fantomă” de presă să lustruiască „Diamantul” cu noroi de la Interne

Exclusivacum 2 zile

Sânge pe pereți la final de trimestru: „Jupânul” greșește, fraierii pleacă acasă! REȚETA DEZASTRULUI LA COCA-COLA PLOIEȘTI

Exclusivacum 2 zile

ULTIMUL SIGILIU: CIRCUL „TRANSPARENȚEI” SAU CUM SE SPALĂ CADAVRELE POLITICE CU ȘTAMPILA „DECLASIFICAT”

Exclusivacum 5 zile

Marea spârleală a odihnei sub epoleți: Cum MAI iși „penalizează” polițiștii pentru păcatul de a fi părinți

Featuredacum 3 zile

MAGIA NEAGRĂ A LUI BURDUJA: CUM SĂ TOCEȘTI O SUTĂ DE MII DINTR-UN CLICK ȘI SĂ TE CREZI SALVATORUL PATRIEI

Ziarul Incisiv de Prahova

Observatiile unui judecator pensionar

Iti recomandam

Exclusiv

Cum „Antigrindina” a tăcut și a furat lege. După 30 de zile de absență, instituția recunoaște că n-are ce spune — dar legea n-o iartă.

Exclusiv

Recviem pentru un Guvern de carton: Bolojan a plecat, dar „Dinozaurii” rămân la butoane

Marea Bâlbâială a Pensiilor: Vechimea Virtuală și Foamea Reală

Luxul de a fi Polițist: Chiria de pe vremea bunicii și subvenția pentru Stat

Sclavia cu „Garda la Domiciliu” și binecuvântarea Contabilului Șef

Dinozaurii Nemuritori: Arhitecții imobilismului din inima MAI

Austeritatea sub supravegherea DGPI

Exclusiv

Justițiara de serviciu a Băicoiului (I)

Cum s-a transformat un „luptător cu sistemul” în fabrică de acuzații pe bandă rulantă

De la cetățean „indignat” la acuzatorul-șef al orașului

TikTok, noul „tribunal popular”: aici se judecă tot, fără probe

Defăimarea ca strategie politică: „întâi murdărim, pe urmă mai vedem”

Când clipul devine plângere penală

Episodul anterior: live-ul de la depozit și avertismentul Parchetului

Libertatea de exprimare nu înseamnă dreptul de a murdări pe oricine

Partidul ca scut moral: „nu sunt eu, e cauza”

Final provizoriu: între tribunalul TikTok și instanța reală

Aveți un PONT?

Știri calde

Cum „Antigrindina” a tăcut și a furat lege. După 30 de zile de absență, instituția recunoaște că n-are ce spune — dar legea n-o iartă.

Recviem pentru un Guvern de carton: Bolojan a plecat, dar „Dinozaurii” rămân la butoane

Justițiara de serviciu a Băicoiului (I)

ULTIMUL SIGILIU: CIRCUL „TRANSPARENȚEI” SAU CUM SE SPALĂ CADAVRELE POLITICE CU ȘTAMPILA „DECLASIFICAT”

„Troznești la genunchi, eu ard la coaste!” — Spectacolul sindical între Diamantul, Europol și acuzațiile IGPR

Sânge pe pereți la final de trimestru: „Jupânul” greșește, fraierii pleacă acasă! REȚETA DEZASTRULUI LA COCA-COLA PLOIEȘTI

BALTA RECONCILIERII ȘI GOGOȘILE DE FLOREȘTI: „COMISARUL DE CARTON” Valentin MATEI A SCHIMBAT SCANERUL DE ANVELOPE PE RAMA DE BUZĂU

Operațiunea „gogoașa cu Epoleți”: Cum a încercat un „fantomă” de presă să lustruiască „Diamantul” cu noroi de la Interne

OPERAȚIUNEA „ȘTAMPILA”: CUM SĂ FABRICI UN DOSAR PENAL ȘI SĂ TE ALEGI CU UN FIASCO JURIDIC

GHID DE SUPRAVIEȚUIRE ÎN JUNGLA MAI: Cum să devii „pion” cu epoleți și acte în regulă

Can-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală

OPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani

Marea spârleală a odihnei sub epoleți: Cum MAI iși „penalizează” polițiștii pentru păcatul de a fi părinți

„Rambo de birou” și circul din poligon: Cum MAI antrenează polițiștii să facă gimnastică în loc să supraviețuiască în stradă

Operațiunea „mânjeala”: Cum se spală MAI de rușinea juridică prin flegme mediatice orchestrate

Partener media exclusiv

Parteneri

Top Articole Incisiv