Oferta respectă Legea nr. 17/2014
Societatea comercială OLTINA IMPEX PROD COM SRL anunță scoaterea la vânzare a unor suprafețe de teren arabil situate în extravilanul localităților Dumbrava și Drăgănești, județul Prahova. Potrivit informațiilor furnizate de companie (sursa: OLTINA IMPEX PROD COM SRL), întreaga procedură se desfășoară cu respectarea prevederilor Legii nr. 17/2014 privind vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan, în forma sa actualizată.

Prețul de vânzare și condițiile financiare
Conform anunțului transmis de OLTINA IMPEX PROD COM SRL, prețul de ofertă este de 7.000 de euro (plus TVA conform legislației în vigoare) pentru terenurile arabile puse în vânzare. Plata se va efectua în lei, la echivalentul în moneda națională calculat la cursul BNR din ziua emiterii facturii fiscale și a întocmirii sau autentificării contractului de vânzare.

Detalii despre parcele: amplasament și compactare
Persoanele interesate pot obține informații suplimentare referitoare la suprafețele parcelelor disponibile, amplasamentul exact al terenurilor și gradul de compactare a acestora. Datele tehnice, configurația loturilor și orice alte clarificări legate de proprietăți se oferă direct de către reprezentanții societății.

Date de contact și modalitatea de informare
Pentru detalii și programarea discuțiilor, cei interesați se pot adresa sediului OLTINA IMPEX PROD COM SRL din orașul Urlați, strada Socului nr. 20A, județul Prahova.
– E-mail: office@oltina.ro
– Telefon: 0744 518 926; 0729 222 461

Filozoful își scrie epopeea: Drept la replică de noaptea minții

Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat de Incisiv de Prahova, revine cu sezonul XXVII și același personaj principal: agentul rutier Lăpădatu Lucian, „spaima mall-ului, a gangului și a bunului-simț”.

După ce Incisiv de Prahova a prezentat cazul său – bere înainte de schimb, circ la mall, nervi la geam și combinații pentru „rude” – Lăpădatu s-a scremut și a livrat un drept la replică publicat, conform deontologiei, tot de Incisiv de Prahova (sursa detaliilor). Numai că „dreptul” lui la replică e o colecție de contradicții, minciuni grosolane și auto-demascări, pe care le demontăm punctual.

Soția cu ghetele, el cu tupeul: De ce s-a prezentat filozoful ca și clientul principal?

În dreptul la replică, Lăpădatu susține că soția a cumpărat ghetele de la Tezyo, AFI Cotroceni. El doar „s-a prezentat” la magazin să rezolve situația.

Întrebare simplă: dacă soția e cumpărătorul, de ce s-a prezentat el ca vedetă a reclamației, ca și cum el ar fi fost clientul efectiv?

Răspunsul se potrivește perfect cu ceea ce Incisiv de Prahova a relatat deja: pentru că e polițist și a zis că îi iese. Nu vine „soțul X”, vine „domnu’ polițist”, care se simte îndreptățit să se impună în fața angajaților, nu să respecte procedurile legale.

Maratonul telefonic la OPC: De la 15 apeluri ratate la niciun mail legal

În dreptul la replică, Lăpădatu afirmă că a sunat de 10–15 ori la Protecția Consumatorului și nu i-a răspuns nimeni.

Bun. Și după ce nu-ți răspunde nimeni la telefon, ca polițist care cunoaște (măcar teoretic) legea:

• de ce nu trimiți un e-mail?
• de ce nu depui o petiție?
• de ce nu faci sesizare scrisă, pe cale legală?

Nu. El sare peste tot ce înseamnă procedură normală și ajunge la varianta de „șmecher cu epoleți”: se duce în mall, face scandal și… cheamă poliția. Asta e „logica de protecția consumatorului” în mintea lui: dacă nu răspunde OPC, transformăm totul într-un spectacol cu uniformă.

Poliția chemată la retur de ghete: Abuzul premeditat, nu neînțelegerea unui „biet consumator”

Elementul-cheie, recunoscut chiar de Lăpădatu în dreptul său la replică: a sunat la Dispeceratul Poliției municipiului Ploiești ca să vină un echipaj la fața locului și să „consemneze” situația cu returul de ghete.

Întrebarea de manual:

• este urgență?
• ține de competența poliției?
• au polițiștii dreptul să oblige un magazin să primească produsul retur?

Răspuns: nu, nu și iar nu.

Cu toate acestea, un agent de poliție – care știe foarte bine ce intră și ce nu intră în atribuțiile instituției – cheamă poliția ca să-și fabrice „probe” pentru viitoare plângeri la Protecția Consumatorului și să pună presiune pe angajați.

Nu e naivitate, e abuz premeditat. Exact cum reieșea din articolul inițial al Incisiv de Prahova.

„Îmi fabric probe”: Mintea bolnavă care transformă poliția în instrument personal

Lăpădatu recunoaște în scris, în dreptul la replică, că a vrut ca poliția să consemneze refuzul magazinului, pentru ca ulterior să aibă „dovezi obiective” pentru plângerea la Protecția Consumatorului.

Traducere:

• în loc să folosească direct calea legală (sesizare la OPC),
• a ales să folosească poliția ca accesoriu la presiunea asupra magazinului,
• a gândit dinainte „scena cu poliția” ca mijloc de intimidare și „probare”.

Mintea lui bolnavă nu a funcționat în registrul legii, ci în registrul: fac show, vin colegii, se sperie magazinul, îmi iese mie. E premeditare în cea mai pură formă: a încercat să-și fabrice „probe” în capul lui, forțând mâna celor de la Tezyo.

Cazul Păulești: „Nu cunosc pe nimeni”, dar știe exact numele șoferului

În articolul Incisiv de Prahova, nu a fost făcut public niciun nume al șoferului căruia i s-a reținut permisul în Păulești. S-a vorbit generic despre o „rudă” pentru care Lăpădatu ar fi încercat să intervină.

În dreptul la replică, Lăpădatu:

• afirmă că nu a intervenit pentru nimeni,
• afirmă că persoana sancționată nu îi este rudă,
• afirmă că nu este vorba de vreun „cumnat”,
• și, foarte important, dă numele persoanei: Ștefan Andrei 🙂

Întrebarea logică devastatoare: Dacă nu ai intervenit, dacă nu știi, dacă nu e rudă, dacă nu te interesează, de unde știi TU numele complet al șoferului sancționat, nume pe care nici Incisiv de Prahova, nici altcineva nu l-a publicat?

Răspunsul e evident: știe pentru că a fost implicat, pentru că a știut exact despre cine este vorba și pentru că a mințit în dreptul la replică. Singur se aruncă în gol, public, cu nume și prenume.

Scena cu mâna întinsă: Respectul de carton față de colegi

În dreptul la replică, filozoful se descrie ca un cavaler al imaginii:

• polițistul i-ar fi întins mâna,
• el ar fi refuzat „politicos” să dea mâna,
• ca să nu creadă angajații magazinului că sunt „prea apropiați”.

Realitatea, relatată de surse:

• polițiștii au venit civilizat,
• i-au întins mâna și l-au salutat,
• Lăpădatu i-ar fi repezit nervos: „Du-te, bă, de aici în altă parte, nu lângă noi”.

Nu era grijă pentru aparențe, era arogantul clasic, care se dă zmeu în fața publicului și își permite să-și trateze colegii ca pe niște figurante. După patru ani, în dreptul la replică, poate cosmetiza cum vrea. Dar bodycam-ul și memoria celor de față nu îl ajută.

Procesul-verbal și bodycam-ul: A știut că ia amendă, a refuzat să semneze

Lăpădatu pretinde că:

• nu i s-ar fi consemnat punctul de vedere,
• ar fi vrut să se noteze că „nu a făcut scandal” și „nu a jignit”,
• agentul ar fi refuzat să îl asculte,
• drept urmare, el nu a semnat.

Din informațiile obținute:

• polițiștii au consemnat ce a declarant,
• i-au adus la cunoștință că este filmat cu bodycam,
• i-au spus clar că va fi sancționat contravențional,
• Lăpădatu a refuzat să semneze în momentul în care a realizat că nu mai poate controla situația.

La mall era „șmecher de Brazi”, nu îl interesa. Când a aflat că procesul-verbal va fi folosit real, pe bune, semnătura nu i-a mai venit la fel de ușor. Un clasic: băiatul tare la fața locului, înger persecutat în plângeri și drepturi la replică.

„Mi-au dat banii pe ghete, deci am avut dreptate”: Sofismul opincilor cu epoleți

Lăpădatu mai susține că:

• în urma discuțiilor ulterioare cu Tezyo,
• s-a prezentat la sediul lor,
• a predat ghetele,
• a primit înapoi toată suma, ceea ce, în mintea lui, ar dovedi că el a avut dreptate de la început.

Probleme:

1. Povestea nu poate fi verificată azi. Din informațiile avute, minte și aici liniștit.
2. Chiar dacă ar fi adevărat, NU schimbă subiectul:
   • nu justifică chemarea poliției,
   • nu justifică circul din mall,
   • nu justifică folosirea instituției ca bâtă asupra unui magazin.

Faptul că, eventual, produsul avea un defect nu spală faptul că el a ales calea abuzului, nu a legii.

Contestatia pierdută: Judecătorii „răi” care au văzut bodycam-ul și tot l-au găsit vinovat

Capitolul preferat al filozofului: plângerea contravențională.

El spune că:

• a făcut plângere la Judecătoria Ploiești,
• nu a putut să se prezinte, fiind în recuperare,
• plângerea i-a fost respinsă pentru că n-a ajuns la proces,
• și lasă să se înțeleagă că, de fapt, ar fi fost nevinovat, dar „victimă” a formelor procedurale.

Realitatea juridică:

• într-un proces contravențional, cauza NU se pierde automat doar pentru că nu te prezinți;
• instanța judecă pe baza probelor: proces-verbal, filmări, declarații;
• dacă IPJ cere judecarea în lipsă (și o face frecvent), judecătorul se uită la bodycam, la acte, la tot ce există la dosar.

Situația absurdă din „filozofia” lui ar arăta așa:

• judecătorii văd pe filmare că e nevinovat, nu scandalagiu,
• dar, pentru că nu se prezintă fizic, îl lasă sancționat „din răutate”.

Realitatea: judecătorii au văzut filmările bodycam, au analizat și l-au găsit vinovat. Restul sunt oftaturi de frustrat prins cu mâța-n sac.

Și dacă tot se consideră atât de curat, poate face public hotărârea instanței, să vedem negru pe alb ce a reținut judecătorul. Altfel, vorbim doar de basme.

Polițistul intervenient „sancționat disciplinar”: Fabulă demontată de bodycam

Lăpădatu lasă să se înțeleagă că:

• polițistul care a intervenit la evenimentul din mall
• ar fi fost sancționat disciplinar pentru felul în care a gestionat situația,
• pe când el, Lăpădatu, ar fi rămas „curat și uscat”.

Din datele pe care le avem:

• polițistul NU a fost sancționat disciplinar,
• dimpotrivă, bodycam-ul i-a salvat pielea,
• imaginile au arătat clar cine a fost recalcitrantul,
• „filozoful” nu a pățit nimic disciplinar doar pentru că șefii au considerat incidentul minor și nu au vrut să escaladeze.

Nu pentru că ar fi fost el vreo floare de crin.

Geamul spart la nervi, rescris ca „accident cu cârje”

Incisiv de Prahova, pe baza surselor, a arătat un tablou clar:

• Lăpădatu a avut crize de nervi,
• a spart un geam cu mâna,
• și-a tăiat tendoanele,
• mâna dreaptă a fost făcută praf,
• s-a pus problema necorespunderii fizice.

În dreptul la replică, totul devine:

• un simplu accident casnic,
• cu el deplasându-se cu cârje,
• dezechilibrându-se,
• și căzând nefericit într-o ușă de termopan.

Doar că, la momentul respectiv, le povestea colegilor altceva: geam spart pe fond de nervi, nu pe fond de cârje. Acum, când trebuie să dea bine pe hârtie, brusc e o victimă a gravitației.

Cam același tipar ca la alt „erou” din IPJ Prahova, Petre Răzvan, care „se jura” că nu a luat mită… până a venit DGA și a clarificat situația.

„Nu m-au evitat colegii, nu am fost tras pe dreapta”: Realitatea din birouri și din teren

Lăpădatu afirmă că:

• nu a fost „tras pe linie moartă” la birou,
• colegii nu s-au ferit să lucreze cu el,
• nu a fost considerat inapt,
• s-a prezentat la trageri și la tactică polițienească fără probleme.

Din sursele Incisiv de Prahova:

• da, a fost tras un timp pe dreapta, fiind ținut mai mult la birou,
• da, colegii se feresc să iasă cu el în teren chiar și în prezent, pentru că este „bolnav cu nervii”,
• da, a existat îngrijorare reală privind capacitatea lui de a imobiliza, încătușa sau gestiona situații tensionate.

Faptul că „a trecut” tragerile și ședințele de tactică spune mai mult despre standardele de îngăduință din IPJ Prahova decât despre capacitatea lui reală. Nu era să îl scoată cineva oficial „inapt”, că se vedea tot sistemul în oglindă.

Bere, gang și negare: „Nu sunt prost să recunosc că am băut la muncă”

Lăpădatu respinge în bloc afirmațiile legate de consumul de alcool:

• nu ar consuma băuturi alcoolice înainte de serviciu,
• nici în timpul programului,
• nici imediat după,
• nu există, chipurile, niciun raport, nicio sancțiune, nicio constatare.

Incisiv de Prahova, în articolul precedent, pe baza surselor, a descris obișnuința:

• „încălzirii” cu o bere la cutie,
• în gangul spre parcarea Poliției municipiului Ploiești,
• înainte de schimbul II.

Normal că nu există document oficial. În „familia” IPJ Prahova S.R.L., nimeni nu se grăbește să își toarne colegul. Toți știu, toți văd, toți tac. Până într-o zi, când se va ajunge la clasicul titlu: „Polițist beat a omorât un om pe trecerea de pietoni”. Și atunci o să curgă comunicatele.

„Nu consum alcool la serviciu” sună bine în dreptul la replică. Și Petre Răzvan „nu lua mită”, până a venit DGA.

Concluzie: Dacă tăcea, filozof rămânea (aici)

Incisiv de Prahova a documentat deja, în serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, cum arată această instituție:
nervosul, bețivul, șmecherul cu rude, protejatul de sus, toți ținuți în sistem, lucind frumos în comunicate și mucegăind în realitate.

Cazul Lăpădatu Lucian, așa cum reiese din:

• articolul inițial publicat de Incisiv de Prahova (sursa principală a dezvăluirilor),
• dreptul la replică „de noaptea minții”,
• informațiile de culise venite din interiorul IPJ Prahova,

arată un profil clar:

• polițist cu o bere-n plus și un neuron în minus,
• client de mall cu opincile purtate și restituite cu circ,
• „rudenist” care neagă tot, dar știe nume pe care presa nu le-a publicat,
• „accidentat” care a spart geam „accidental” după ce înainte se lăuda cu nervii lui,
• „nevinovat” pe care l-au găsit vinovat judecătorii pe baza filmărilor bodycam.

În concluzie:
în cazul Lăpădatu Lucian, dacă tăcea, filozof rămânea.
Așa, cu dreptul lui la replică de noaptea minții, nu a făcut decât să confirme, singur, tot ce a scris Incisiv de Prahova. (Cristina T.).