Actualitate
Ne-am nimicnicit !/ ”Obârșie și perenitate„ (IV)
In EDITORIALUL din data de 27.04.2018, „Ne-am nimicnicit !”, am precizat că românii mileniului 3 sunt lași în fața abuzurilor, naivi prin a crede nouă propagandă #proeuropa, indiferenți la necazurile altora, adică din ce în ce mai solitari, nu solidari.
Și, dezamăgiți, deși și-o fac din 4 în 5 ani cu mâna lor, românii nu mai cred în nimeni și nimic. Nici măcar în Dumnezeu!
Am specificat ca, pentru a înțelege și mai clar ce am dorit să spunem „printre rânduri”, va rugăm a citi, în numerele viitoare, un serial – fluviu din opera lui Petre Anghel (nu confundati cu poetul florilor!), despre români și nația noastră.
Paul Anghel : ”Obârșie și perenitate IV„
Urmare articolului publicat deunazi cu privire la noi, romanii, va rugam a citi serialul urmator. Materialul, daca il veti intelege, va va aduce un castig spiritual coplesitor mai mare dacat sa cititi aiurea vreo „investigatie” potrivit careia Iohannis a devenit spaima pisicilor cand apare la TV.
Ar fi poate interesant de dedus ce s-ar fi întâmplat dacă, printr-un paradox, cultura naţională ar fi căpătat glas – în limba română! – cu două secole mai devreme, în epoca de glorie militară şi civilă a secolelor XIV-XV (epocile lui Mircea, Alexandru cel Bun, Ştefan), când conştiinţa originii nu se punea, nu funcţiona tragic sau orgolios, când începuturile s-ar fi fixat cu inocenţă în sine şi pentru sine. Conformându-se universalismului creştin, principii români îşi stabileau pe atunci succesiunea direct din regii biblici, începutul neamului şi al omului fiind confundat în mod abstract cu începutul lumii, cu Facerea şi cu Adam. Şi chestiunea misiei culturii se punea în termeni diferiţi, adică ofensivi, ca afirmare şi apărare a credinţei, prevalând factorul politic, rolul ce revenea ţărilor române în faţa pericolului otoman. Ştefan cel Mare este primul care afirmă rolul de pivot al acestui spaţiu, definindu-l prima voce ca „poartă a creştinătăţii”, idee care va face carieră peste câteva secole, în epoca renaşterii naţionale, deci într-un nou moment de ofensivă culturală şi politică. S-ar putea spune, în consecinţă, că chestiunea originii apare într-un moment de fractură, ea reprezintă o renunţare la divin, o denunţare a divinului, şi o intrare dureroasă în timp, moment ce coincide la români cu un declin politic şi cu o laicizare, deci o lucidizare a culturii (începuturile istoriografiei naţionale). La Grigore Ureche, ultimul rapsod al gloriei anterioare, primul care descoperă originea istorică a românilor, noua genealogie – alta decât cea divină! – apare limpede în chiar titlul capitolelor cronicii: „De răsipirea ţării dentăi“ (Dacia romană), „Pentru discălicatul ţării al doilea rând“ (întemeierea Moldovei), „Dinceputul domniilor…“ (numărătoarea începându-setotde la facerea lumii, după cronologia biblică). S-a asigurat deci, în urma acestui laborios proces, o împământenire a istoriei, dar exterioară şi tragică.
Raportată la acest străvechi centru de faimă, Roma, se cristalizează, după cum am spus, la toţi bărbaţii de frunte ai secolului, ideea unicităţii neamului, o unicitate cu semn negativ. Ţara e aşezată „în calea răotăţilor“, spune Ureche, deci la o răspântie a catastrofelor, rezervându-i-se prin aceasta un loc unic; neamul e o gazdă a tuturor suferinţelor, spune Stolnicul, de mirare fiind cum locuitorii ţării au supravieţuit atâtor rele; aici omul – ontologic – e sub vremi, spune Miron Costin; aici nimic nu s-a putut zidi durabil, spune Cantemir, nu există monumente celebre, iar starea literelor este ca şi inexistentă, ridicând astfel perspectiva unei ţări care se confundă cu neprihănirea firii, un Canaan care e de fapt un rai refuzat. (Eminescu va cultiva mai târziu mitul întoarcerii la neprihănirea pură.) Oricum, desele referiri la scriptură, raportarea la destinul evreilor antici (în acelaşi veac, Dosoftei face din „psaltire“ o carte naţională), trimiterile la alte asemenea serii catastrofice, tot exterioare, sunt menite să pună în lumină un destin damnat, să sublinieze condiţia unică a ţării şi a neamului, o reluare laterală şi pilduitoare a tragediei biblice. Scăderea neîntreruptă pare aici un proces fatal. Ca o consolare, se observă că scăderea e un proces general şi ireversibil, de unde rezultă o aspră melancolie metafizică privind soarta lumii şi a lucrurilor, şi o nădejde izbăvitoare, privind căderea gloriilor opresive. Cantemir, dar pe o cale proprie şi Stolnicul, emancipează teoria creşterii şi descreşterii, mai sintetic definită în cronica Stolnicului decât oriunde: „însă iaste a să mai şti, că toate lucrurile câte sunt în lume au şi aceste trei stepene dupre ce să fac, adecăte urcarea, starea, pogorârea…“ (subl. ns.). Procesul acesta nu e dialectic, nu duce la prefacerea şi continua regenerare a lumii, el este catastrofic, la capătul lui aşezându-se nu o altă lume „în urcare“, ci „lumea de Apoi“. Sunt cuprinse în această viziune toate elementele unei posibile absolutizări, care ar fi putut da naştere unui geniu al negării, dacă teoria creşterii şi descreşterii ar fi căpătat încă o notă gravă, devenind o teorie a căderii în istorie sau a căderii în timp („Chute dans Ies temps“). Dar atât Stolnicul, în Istoria Ţării Rumâneşti, cât şi Cantemir, în Monarchiarum physica examinatio, dar mai ales în Istoria creşterii şi descreşterii puterii otomane, formulează îndeajuns de echivoc teoria pentru a salva la margine devenirea, creşterea, speranţa, regenerarea făptuindu-se după legile lumii organice. Bărbaţii iluştri ai secolului al XVII-lea românesc practică un stoicism profund şi demn, de o speţă singulară, pe care, în cazul lui Miron Costin, l-am numit undeva tragism senin (pe care îl realizează, în acelaşi secol, cu o altă nuanţă şi cărturarii polonezi). Românii ar reprezenta, în această perspectivă, o cuantă a durerii universale, ei şi-ar dezvălui prin durere unicitatea şi s-ar universaliza prin suferinţă. (Destinul bărbaţilor care au purtat această teză e semnificativ şi stă sub sancţiunea implacabilă âunui Fatum: Miron Costin piere decapitat, Constantin Stolnicul piere sugrumat, Dimitrie Cantemir piere în exil.)
Cum nu suntem ne-a spus-o secolul al XVII-lea, cum ar urma să fim se va spune mai târziu. Nu ne propunem să studiem neîntârziat inversul unicităţii negate, în ceea ce priveşte negaţia, peste aportul secolului al XVII-lea nu se va mai putea aduce nimic semnificativ. Ne interesează să poposim, în continuare, asupra negaţiei ca premisă a definirii. Aceasta este o evaluare radicală, pornindu-se de la un criteriu sau de la un model exterior, de unde – în absolut – defetismul. Autorii acestei negaţii sunt oameni cu o dublă apartenenţă, una savantă – ţinând de un model cultural superior (toţi sunt şcoliţi, unul la Bar, unul la Padova, unul la Constantinopole), şi una ideală – ţinând de o gintă superioară (cea latină, pe care toţi o afirmă Cu mândrie, toţi opunând-o decăderii sau uitării din vremea lor). În numele acestei duble apartenenţe, culturale şi ideale, se desfăşoară critica împotriva stării prezente a ţării şi a neamului, act de negaţie care echivalează cu un act de revoltă. Cantemir e cel mai acerb negator din clipa în care refuză să-i flateze pe ai săi „prin linguşiri amăgitoare şi prin dezvinovăţiri iscusite“ (…blânda adulatione solertique excusatione), hotărând că „iubirea de adevăr“ se opune şi îl împiedică a lăuda lucruri pe care dreapta judecată îl îndeamnă să le critice. Negarea nu înseamnă însă lipsă de patriotism; desolidarizarea de răul sau relele lăuntrice se face din durere, cheamă neamul, ideal vorbind, la o altfel de solidarizare, solidarizarea cu valorile superioare pe care bărbaţii secolului al XVII-lea le reprezintă şi le propun, fără speranţa că le vor vedea cândva impuse. Negarea implică, deci, la acest prag, sfâşierea şi suferinţa, conştiinţa tragică; dând seamă despre cele ale timpului lor, aceşti cărturari dau seama în ultimă instanţă despre sine. Şi Miron Costin, şi Stolnicul, dar mai ales Cantemir se simt în egală măsură direct implicaţi în negaţie, ei nu par a spune că sunt altfel decât neamul lor, ei apar astfel ca nişte conştiinţe în sine gândind despre sine. Luând act de sine, prin desolidarizare şi, paralel, prin solidarizare fatală, conştiinţa se defineşte şi îşi dă măsura, măsura tragică. (Col (R) Florin Gulianu).
Actualitate
Noua arhitectură a apărării SUA: De la scutul „Golden Dome” la revoluția sistemelor autonome
Modernizarea arsenalului defensiv american trece printr-o fază de transformare profundă, în care noile tehnologii digitale și tacticile de război cibernetic sunt integrate rapid în structurile de comandă. Eforturile actuale vizează atât securizarea infrastructurilor critice existente, cât și crearea unei noi forțe dedicate războiului autonom, cu scopul de a menține superioritatea pe câmpul de luptă al viitorului.
Scutul „Golden Dome” își securizează perimetrul cibernetic
Forța operativă JTF-Gold, creată de Comandamentul de Nord al SUA (NORTHCOM), a primit misiuni critice extinse pentru a gestiona complexitatea apărării aeriene și antirachetă „Golden Dome”. Recent, această structură a fost însărcinată cu dezvoltarea unor capabilități robuste de apărare cibernetică. Această nouă direcție strategică este concepută exclusiv pentru a proteja activele „Golden Dome” împotriva atacurilor inamice, eliminând orice componentă ofensivă din spectrul acțiunilor sale.
Înființată la începutul acestui an pentru a prelua și optimiza responsabilitățile fostului Comandament Component pentru Apărare Antirachetă Integrată, JTF-Gold se află în plin proces de definire a rolurilor. Cu un personal de aproximativ 100 de membri, unitatea supraveghează deja siturile operaționale, precum cel de la Fort Story, și organizează sesiuni intense de planificare pentru a delimita clar responsabilitățile operaționale între centrele de comandă din Colorado și Florida.
AUTOWARCOM: Pasul către supremația autonomă
În paralel cu întărirea scutului antirachetă, Pentagonul accelerează implementarea unei strategii ambițioase de integrare a sistemelor autonome și robotice. În cadrul recentei conferințe anuale a Asociației Armatei SUA, liderii militari și civili au prezentat planurile pentru înființarea „Autonomous Warfare Command” (AUTOWARCOM). Această nouă structură este concepută să opereze cu autorități extinse, similare celor ale forțelor armate tradiționale, pentru a scala rapid tehnologiile autonome în rândul tuturor forțelor întrunite.
Pentru a facilita această tranziție, Departamentul Apărării a demarat deja „Proiectul Agincourt”, o inițiativă umbrelă menită să coordoneze eforturile tehnologice în domeniu. De asemenea, Grupul de Lucru Autonom de Apărare (DAWG), creat inițial pentru stimularea producției de drone, a fost integrat sub o nouă forță operativă specializată în cadrul Comandamentului pentru Operațiuni Speciale (SOCOM), asigurând astfel continuitatea inovației.
Investiții masive și provocări legislative
Transformarea radicală a capabilităților militare necesită resurse financiare considerabile. Pentagonul a avansat planuri de alocare a aproape 55 de miliarde de dolari pentru eforturile de dezvoltare a sistemelor autonome. Această investiție, descrisă drept una generațională, este văzută ca un element esențial pentru a schimba paradigma tehnologică a departamentului.
Cu toate acestea, succesul acestui proiect depinde critic de aprobarea Congresului SUA. Deși climatul politic complică procesul legislativ, liderii apărării insistă că finanțarea este imperativă pentru a reacționa la schimbările rapide din mediul global de securitate. Într-un context în care inovația trebuie să țină pasul cu necesitățile combatanților, oficialii militari subliniază că investițiile făcute acum vor avea un impact decisiv pentru deceniile care vor urma.
Israel Aerospace Industries (IAI) a prezentat la conferința anuală AUSA trei sisteme noi, construite în jurul unor tehnologii existente, dar adaptate la amenințările emergente. Printre acestea se numără un radar mobil montat pe un aerostat, un interceptor antidronă fără încărcătură explozivă și o dronă înarmată cu o mitralieră M250, dezvoltată împreună cu Sig Sauer.
Radarul Point@Air: un aerostat care nu rămâne pe loc
Sistemul Point@Air combină un aerostat — o platformă de tip balon sau dirijabil — cu un radar cu antenă activă cu baleiaj electronic. Potrivit lui Dror Bar, vicepreședinte executiv al IAI și director general al Elta Systems, radarul poate detecta o gamă largă de ținte: de la avioane de vânătoare și drone de mari dimensiuni până la rachete de croazieră și ținte maritime.
Aerostatele sunt folosite de multă vreme pentru supraveghere, însă infrastructura lor statică le poate face vulnerabile la atacuri cu drone. Point@Air este conceput să funcționeze fără infrastructură fixă și să poată fi mutat într-o nouă locație în câteva ore. Platforma are aproximativ 70 de metri lungime.
Mobilitatea ar putea reduce riscul ca adversarii să localizeze aerostatul și să-l atace cu drone kamikaze. Bar a invocat experiența recentă a Israelului, unde Hezbollah a vizat un aerostat de mari dimensiuni din nordul țării. El a descris un scenariu în care sistemul este strâns la lăsarea serii și mutat pe un alt deal, astfel încât să nu mai fie în aceeași poziție dimineața.
IAI vede posibile utilizări ale sistemului atât în misiuni de securitate internă, cât și pentru Comandamentul Central al SUA și alte comandamente militare. Tehnologia de bază este dezvoltată, însă Point@Air se află încă în faza de demonstrație. IAI lucrează cu compania americană TCOM pentru ajustarea dimensiunilor și configurației platformei. TCOM este principalul contractant pentru platformele aerostatice ale Armatei SUA.
HawkGuard: interceptare fără explozibili
IAI a prezentat la AUSA și sistemul HawkGuard, destinat combaterii dronelor. Bar a descris apărarea antidronă drept una dintre cele mai dificile provocări pentru companiile din domeniul apărării, aflate în căutarea unor interceptori cu costuri foarte reduse.
HawkGuard folosește un interceptor inert, echipat cu o plasă în locul unui focos exploziv. Radarul și senzorii optici contribuie la ghidarea interceptorului către țintă, într-un sistem pe care Bar l-a descris drept unul cu buclă închisă. Absența explozibililor ar putea face soluția potrivită pentru zone populate sau pentru protejarea unor obiective sensibile, precum instalațiile care depozitează combustibil ori materiale explozive.
Potrivit lui Bar, sistemul a fost testat pe scară largă împotriva mai multor tipuri de amenințări și este deja utilizat de câțiva clienți. El poate intercepta mai multe categorii de drone, inclusiv aparate care nu folosesc legături de comunicații. Sistemul combină radarul, senzorii electro-optici și tehnologia de comandă și control pentru detectarea, urmărirea și ghidarea interceptorului.
HawkGuard are o rază de acțiune relativ scurtă, însă IAI nu a făcut publică distanța exactă. Compania îl consideră un nivel suplimentar de apărare, nu o soluție independentă. Bar a subliniat că experiența războiului din Ucraina arată că nu există un singur sistem capabil să neutralizeze toate dronele. IAI estimează că HawkGuard ar putea avea potențial și în America de Nord, inclusiv pentru protejarea bazelor militare americane.
Fire Storm 250: dronă echipată cu mitralieră
Al treilea sistem, Fire Storm 250, a fost dezvoltat de IAI împreună cu Sig Sauer. Este o configurație tactică a dronei APUS, echipată cu o stație de armament telecomandată Microlight (RCWS) produsă de Sig Sauer și cu o mitralieră M250.
Companiile au anunțat finalizarea unui test de tragere în care drona a rămas în zbor deasupra unui câmp de luptă simulat și a deschis focul asupra unor ținte. Potrivit comunicatului comun, tragerile au fost efectuate de la distanțe și altitudini diferite, pentru a demonstra flexibilitatea operațională, siguranța integrată și precizia sistemului în condiții variate.
Nu a fost precizată cantitatea de muniție pe care drona o poate transporta. Sistemul folosește un motor cu ardere internă, compatibil cu mai multe tipuri de combustibil și realimentabil în teren cu combustibili disponibili în mod obișnuit. Astfel, el nu depinde de cicluri îndelungate de încărcare a bateriilor sau de infrastructură specializată.
Potrivit companiilor, testul a demonstrat capacitatea dronei de a combina supravegherea aeriană, identificarea țintelor și utilizarea precisă a armamentului într-un scenariu realist. Reprezentanții IAI au prezentat integrarea armelor cu aeronavele fără echipaj drept o direcție cu potențial operațional, iar viitoarele sisteme fără pilot ar urma să îmbine mai eficient senzorii, luarea deciziilor și acțiunea în mediul de luptă.
Sig Sauer a evidențiat, la rândul său, caracterul alimentat cu bandă al mitralierei M250 și avantajele sale în privința razei de acțiune și a greutății față de sisteme mai vechi. Potrivit companiei, reducerea greutății poate aduce beneficii la nivelul echipei de infanterie și poate facilita integrarea armamentului pe drone.
Actualitate
Drone, sisteme antiaeriene și vehicule electrice: imagini din prima zi a expoziției AUSA 2026
Companii internaționale din industria de apărare au adus la Centrul de Convenții Walter E. Washington, din centrul capitalei americane, o gamă variată de vehicule aeriene și terestre pentru ediția din acest an a conferinței Asociației Armatei SUA.
Cel mai mare târg anual de profil din Statele Unite atrage mii de participanți. La ediția din 2026, exponatele includ numeroase drone și tehnologii anti-drone, alături de echipamente militare de mari dimensiuni. Iată câteva dintre momentele surprinse în prima zi a expoziției.
Un câine de asistență întâmpină vizitatorii
Patriot, câine aflat în pregătire pentru a fi repartizat unui veteran rănit după încheierea antrenamentului, îi întâmpină pe participanți în fața standului Shield AI.
Brawlr: lansator reconfigurabil pentru apărare antiaeriană
Sierra Nevada a prezentat sistemul de apărare antiaeriană Brawlr — lansator reconfigurabil de armament, cu mecanism rotativ pe baterii. Expoziția a inclus atât sistemul, cât și o muniție prezentată în detaliu.
Vehicule electrice și muniție de artilerie
Oshkosh a expus un vehicul electric Joint Light Tactical Vehicle. Hanwha Defense USA a prezentat, la rândul său, proiectile de artilerie de 155 mm.
Supraveghere și drone cu decolare verticală
AEO Night Hawk Systems a adus un ansamblu de supraveghere ale cărui senzori urmăreau persoanele aflate în apropiere pe podeaua expoziției.
Deasupra vizitatorilor a fost suspendată și aeronava fără pilot VAPOR, produsă de AeroVironment. Sistemul este un elicopter fără pilot, cu un singur rotor, propulsie complet electrică și decolare și aterizare verticală.
Anvelope pentru Lună și optică pentru arme
Goodyear a expus o anvelopă robustă, cu un design neobișnuit, destinată explorării lunare.
Standul Colt Optics a atras numeroși participanți, care au privit un panou cu zeci de puști de asalt echipate cu sisteme optice specializate.
Dosarul antigrindină, partea a XIII‑a. CSAT spune: siguranță națională! Garda de Mediu și APM Prahova spun: ascundeți gunoiul sub preș
Republica Antigrindină: cum a tras statul Român cu rachete în cer, cu iodură în câmp și cu legea în gard...
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
În manualele de poliție scrie că body-cam-ul e pentru „protejarea agentului”. La Boldești-Scăeni, body-cam-ul lui Picior Florin-Alexandru pare să fie...
Urbanismul din Ploiești, între control și „salvare” privată: cine pune piedica și cine oferă firma? Arhitectura dezmatului (II)
Revenirea Veronicăi Rădună în urma procesului câștigat cu municipalitatea readuce în atenție funcționarea Urbanismului ploieștean. Incisiv de Prahova continuă prezentarea...
IPJ Prahova, „filiala” Băicoi: Agresorul lovește, poliția ridică tonul, victima strânge traume
Republicii 296 – Academia de bătaie, umilință și like-uri Lecții de parcare aplicată: „Dau cu palma, deci exist” Ora 10...
Specialiști în destituire după o ședință și un proces-verbal. Manualul secret al Poliției Române: cum să judeci un coleg fără să fi învățat nimic
Justiție disciplinară în regim fast-food Intră polițistul pe ușă, iese cariera pe ușă În România, polițistul care poate fi dat...
„Solidaritatea” lor, factura noastră. Pamflet dur despre programul de guvernare al cabinetului Luca Marinescu
„Consolidare solidară”: când statul își pune cagula pe față A apărut, în fine, și programul de guvernare 2026–2026, cu ștampilă...
I.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
În timp ce autospecialele IPJ Prahova se fac praf pe șosele și dosarele se plimbă între colegi anchetatori ai propriilor...
Arhitectura dezmatului: Cum a daramat Curtea de Apel castelul ARBY & CO din Primaria Ploiesti (I)
Justitia bate combinatiile: Veronica Raduna revine, recursul Primariei cade in cap Cronica unui abuz administrativ se incheie spectaculos la Curtea...
IPJ Neamț, regulament pentru epoca de piatră: „Nu vă mai omorâți psihic colegii. restul, vedem noi”
Hărțuirea sexuală nu există în regulamentul IPJ Neamț. Există doar în lege, în metodologia Guvernului și, eventual, în realitate. În...
ÎCCJ inventează „poșta zombie”: scrisorile mor, dar obligațiile șoferilor bântuie mai departe
Când nu ridici plicul, plicul te ridică pe tine Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a hotărât, prin Decizia...
Batman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
Investigatie propie Incisiv de Prahova – bazată pe documente judiciare. Un dosar cu patru expertize și nicio probă “întreagă” În...
IPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
IPJ Prahova, campion la procese pierdute: cum a aflat Poliția că și polițiștii au drepturi în concediu IPJ Prahova, din...
Republica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
Poliția Penitenciară, de la gardieni ai legii la subiect de bârfă online Poliția Penitenciară nu mai e de mult o...
ANI le dă voie „combatanților în concediu”: polițiștii pot dispărea în misiuni externe, dar cu Statutul la purtător
Legea 180/2026, bau-baul inventat de birocrați speriați de Europa În timp ce unii visează să blocheze polițiștii în birouri prăfuite...
Dosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
Există un moment, în orice anchetă serioasă, când îți dai seama că nu grindina e problema, ci „apărătorii mediului” care...
-
Exclusivacum 4 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 2 zile
Batman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum o zi
I.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 3 zile
Dosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 2 zile
Republica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a XI‑a –„ANTI-GRINDINĂ” CU DOSAR PENAL. Când norii sunt proști, îi păcălește… SNACP-ul. Când sunt deștepți, se duce DNA-ul peste ei.