Actualitate
Ne-am nimicnicit !/ ”Obârșie și perenitate„ (III)
In EDITORIALUL din data de 27.04.2018, „Ne-am nimicnicit !”, am precizat că românii mileniului 3 sunt lași în fața abuzurilor, naivi prin a crede nouă propagandă #proeuropa, indiferenți la necazurile altora, adică din ce în ce mai solitari, nu solidari.
Și, dezamăgiți, deși și-o fac din 4 în 5 ani cu mâna lor, românii nu mai cred în nimeni și nimic. Nici măcar în Dumnezeu!
Am specificat ca, pentru a înțelege și mai clar ce am dorit să spunem „printre rânduri”, va rugăm a citi, în numerele viitoare, un serial – fluviu din opera lui Petre Anghel (nu confundati cu poetul florilor!), despre români și nația noastră.
Paul Anghel : ”Obârșie și perenitate II„
Urmare articolului publicat deunazi cu privire la noi, romanii, va rugam a citi serialul urmator. Materialul, daca il veti intelege, va va aduce un castig spiritual coplesitor mai mare dacat sa cititi aiurea vreo „investigatie” potrivit careia Iohannis a devenit spaima pisicilor cand apare la TV.
Trebuie observat că, în momentul începerii procesului de criză, o cultură e obligată să aibă asigurată raportarea la universalul existent. Cultura română a secolului al XVII-lea, prin iluştri ei reprezentanţi, are din plin conştiinţa raportărilor universale printr-o dublă apartenenţă, cea de etnie – la Roma, cea de spiritualitate – la Bizanţ. Afirmarea acestei apartenenţe dă prilejul punerii în cauză a culturii române, înlesneşte un examen critic, pe cât de profund, pe atât de radical. E primul semn al maturităţii, şi e semnificativ că primul act de maturitate e un act de negare. Ce nu este cultura română şi ce cauze o fac să nu corespundă unui model ideal?
Procesul negării îl începe la noi Grigore Ureche, creatorul istoriografiei naţionale, care explică tragedia nefiinţei locale printr-un implacabil geografic, ţara fiind aşezată „în calea răotăţilor“. Miron Costin, succesorul său din acelaşi secol, explică tragedia printr-un implacabil al timpului („Că nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi“). Acelaşi proces al negării e adâncit în direcţia istoriei de Stolnicul Cantacuzino, care vede istoria ţării ca un cumul de tragedii; e amplificat pamfletar în direcţia morală de Antim Ivireanu în Didahii, unde omul locului apare ca un ciorchine de păcate; în sfârşit, e ridicat la suprem de Dimitrie Cantemir, în a sa Descriptio Moldaviae, care pune în discuţie chiar firea neamului, „firea moldovenilor“, mărturisind „sincer“ că „în afară de credinţa ortodoxă şi de ospitalitate, cu greu am putea găsi printre moravurile moldovenilor ce să lăudăm…“ Obţinem un tablou global de negaţii pe cât de dens, pe atât de semnificativ: Grigore Ureche pune în cauză ordinea geografică, deci implacabilul spaţial, Miron Costin pune în cauză timpul absolut, deci implacabilul temporal, Stolnicul pune în cauză ordinea istorică, Antim ord-inea morală, Cantemir ordinea firii neamului. Filosoful Constantin Noica, într-un eseu consacrat Anului Cantemir (Modelul Cantemir în cultura noastră), deduce încă o negaţie pe care prinţul cărturar ar fi adresat-o, peste toate, chiar limbii române in Descriptio Moldaviae. Cantemir a certat amarnic limba noastră, spune Constantin Noica, pentru topica ei, „pentru felul ei de a lăsa gândirea în destindere şi lene“, de a nu şti să pună rostirea sub tensiunea gândului, prin aşezarea verbului la urmă, ca în latina clasică. O mustrare care s-ar fi putut adresa foarte bine tuturor limbilor neolatine, o mustrare neformulată discursiv, dar implicată în modelul practic pe care autorul Istoriei ieroglifice îl impune, prin stilul topic al literaturii sale. În această lumină, cu titlu suplimentar s-ar mai putea extrage tot de la Cantemir încă o mustrare, cea cu privire la absenţa unui demon al cunoaşterii, fapt care face ca moldovenii să nu fie înclinaţi „spre alte erezii“, rămânând într-o confortabilă inocenţă, desigur meritorie, însă pe jumătate: „în Moldova, nu s-a văzut niciodată vreun eretic Sau vreo erezie şi cu atât mai puţin nu s-a putut dezvolta, probabil fiindcă acest neam n-a vrut să ştie de teologia scolastică şi de alte meşteşuguri sofistice ale dialecticilor, şi a crezut că vorbele simple ale evangheliei şi învăţătura sfinţilor părinţi sunt de ajuns, chiar şi fără şcoală, spre mântuirea sufletului“ (s. n.). Imputarea este radicală: „acest neam n-a vrut să ştie“, spune Cantemir, satisfăcut şi consternat în acelaşi timp de inexistenţa la moldoveni a unei opoziţii între ştiinţă şi credinţă, de unde credinţa ca biruinţă mediocră: „sine schola adanimae salutem sufficere“. Lăsând la o parte ultima mustrare, cum şi mustrările „moraliceşti“ ale lui Antim, care sunt cuprinse de fapt în mustrarea privind firea neamului a prinţului Dimitrie, iată un şir care cuprinde cinci negaţii cardinale – limba, firea, geografia, timpul, istoria –, primele două aparţinându-i lui Cantemir, ultimele lui Ureche, Miron Costin şi Stolnicului, toate negaţii absolute, fiindcă nici una dintre cele cinci categorii în parte nu se poate schimba, – şi toate împreună, de asemeni.
Dacă examinăm şi mai îndeaproape dialectica negării, procesul de extragere a negativului unui spirit, vom observa că, în secolul al XVII-lea, aceasta se reduce la un sistem de întrebări: Ce nu avem? (Nu avem ştiinţe şi avuţii precum alte neamuri, spun în cor cronicarii, şi se va spune şi mai târziu.) Cum nu suntem? (Nu suntem mulţi, nu suntem puternici, „suntem în scădere“, „ne-am nimicnicit“, spun aceiaşi cronicari, deschizând perspectiva unor mari şi nobile însuşiri pierdute în illo tempore.) Ce nu facem? (Nu facem ce trebuie din perspectiva timpului prezent, raportat la nişte criterii absolute, iar din acest punct de vedere cronicarii sunt nişte acerbi critici ai prezentului şi nişte mitizanţi ai faptelor petrecute în illo tempore.) Verbele a avea, a fi, a face – sunt înjugate deci la dura trudă a negării, din care rezultă o arătură neagră, ca un revers al fiinţei. Ce se va semăna pe brazdele noi? Conştiinţa unei unicităţi tragice. Dar mai înainte de aceasta suntem obligaţi a observa că negarea e rezultatul unei evaluări comparative, că toţi oamenii secolului al XVII-lea românesc sunt tributari încă ideii unui centru (de bogăţie, existenţă, glorie), plasat la sud, nord sau vest, oricum în exteriorul fiinţei, existenţei sau faptei locale. Debutul îl face din nou Grigore Ureche, care afirmă tare „că de la Râm ne tragem“. Îl urmează, în chiar Stihurile la descălecatul ţării, din capul cronicii sale, Miron Costin, care plasează, ca şi predecesorul său, începutul acestei ţări, în afară, primele „documente“ ale existenţei noastre istorice fiind la rându-le prelungiri ale unui act exterior: „Neamul ţării Moldovei de unde se trăgănează? / Din ţările Râmului, tot omul se creadză… / Martor este Troianul, şanţul în ţara noastră / Şi Turnul Săverinului, Munteni, în ţara voastră“. (Col (R) Florin Gulianu).
Actualitate
Viteza, noua armă strategică: Generalul Saltzman impune „soluția de 80%” în Space Force
Într-o mișcare ce semnalează o ruptură radicală de birocrația tradițională a achizițiilor militare, Generalul Chance Saltzman, șeful Operațiunilor Spațiale, a lansat un apel ferm către forțele sale pentru adoptarea unei dezvoltări incrementale. Mesajul este clar: Space Force trebuie să prioritizeze livrarea rapidă a „capabilităților minime viabile”, abandonând căutarea utopică a sistemului perfect în favoarea unor soluții imediate și funcționale. Deși autoritatea formală asupra bugetelor rezidă în ramura civilă a Departamentului Forțelor Aeriene, influența lui Saltzman ca lider de serviciu trasează noua direcție strategică pentru „Guardians”.
Imperfecțiunea calculată: Mai bine azi decât prea târziu
În cea mai recentă notă de comandă, datată 24 aprilie 2026, Generalul Saltzman a subliniat că întreaga arhitectură de apărare a SUA trece la un „regim de război”. În acest nou context, perfecționismul devine un inamic al eficienței. „O soluție de 80% aflată astăzi în mâinile luptătorilor este infinit mai valoroasă decât o soluție de 100% care sosește prea târziu”, a declarat Saltzman. Această filosofie transformă eșecurile tehnologice controlate din „erori” în „lecții necesare”, argumentând că asumarea unor riscuri calculate în faza de producție reduce, în final, riscul operațional pe câmpul de luptă.
Războiul împotriva „derapajului cerințelor”
Esența noii strategii constă într-o colaborare strânsă între cei care proiectează sistemele și cei care le operează. Saltzman cere eliminarea fenomenului de „requirements creep” – adăugarea continuă de noi cerințe tehnice care amână lansarea unui produs. În loc să aștepte îndeplinirea tuturor specificațiilor ideale, unitățile operaționale trebuie să accepte produse parțiale, dar utile, care vor fi îmbunătățite ulterior prin iterații succesive. Este o schimbare de mentalitate care impune un sentiment de urgență absolută în fața amenințărilor în continuă evoluție.
O forță de achiziții record pentru un buget de 33 de miliarde
Space Force deține în prezent cea mai mare concentrație de specialiști în achiziții dintre toate ramurile armatei americane, raportat la numărul total de personal. Cu un buget de aproape 33 de miliarde de dolari planificat pentru acest an, serviciul este poziționat să devină un motor al inovației rapide. Totuși, Saltzman avertizează că procesele care au funcționat în trecut nu mai sunt adecvate pentru viitor. Trecerea de la vechea paradigmă, unde operatorii refuzau orice sistem care nu era „perfect” de teamă că nu vor mai primi actualizări, la un model de dezvoltare continuă, este esențială pentru a menține supremația în spațiul cosmic.
Actualitate
Avanpostul Lunii: Space Force lansează „Garda de Coastă” a spațiului cislunar
Pe măsură ce ambițiile omenirii se extind dincolo de orbita terestră, Space Force își redefinește misiunea. Statele Unite fac un pas decisiv către securizarea coridorului dintre Pământ și Lună, înființând o structură dedicată care să pregătească terenul pentru viitoarea bază lunară permanentă.
Într-o mișcare strategică menită să consolideze dominația spațială americană, Space Force anunță crearea unui grup de lucru specializat în achiziții și coordonare pentru spațiul cislunar. Noua structură, denumită Biroul de Coordonare Cislunară, va reuni ingineri și manageri de program pentru a trasa „foile de parcurs” necesare tehnologiilor de mâine. Obiectivul este clar: susținerea logistică și defensivă a planului NASA de a stabili o prezență umană constantă pe Lună până în 2030.
Obiectivul 2030: O prezență americană permanentă dincolo de orbita terestră
Decizia de a extinde aria de operare a Space Force vine ca un răspuns direct la directivele strategice care vizează supremația spațială. Generalul Chance Saltzman, șeful operațiunilor spațiale, a subliniat că forțele americane vor urma interesele naționale oriunde se vor extinde acestea. „Dacă interesele noastre ajung la o bază lunară, Space Force trebuie să se asigure că drumul până acolo este sigur, că baza este protejată odată stabilită și că întreaga operațiune este sustenabilă”, a declarat acesta.
Noua unitate va fi condusă de Jamie Stearns, un expert provenit din cadrul Laboratorului de Cercetare al Forțelor Aeriene (AFRL). Prima misiune a acestui birou va fi cartografierea tuturor entităților guvernamentale implicate — de la DARPA și serviciile de informații, până la partenerul principal, NASA — pentru a crea un front unit în cucerirea noii frontiere.
Provocările „matematicii diferite”: Securitate și comunicații în vidul dintre lumi
Navigarea și supravegherea în spațiul cislunar (zona imensă dintre orbita Pământului și cea a Lunii) nu sunt doar o extensie a activităților actuale, ci reprezintă o provocare fizică și tehnologică complet nouă. Generalul Saltzman a avertizat că „matematica este diferită” la aceste distanțe, fiind necesare instrumente noi pentru monitorizarea domeniului spațial.
Comunicațiile reprezintă un alt punct critic: acestea trebuie să fie continue, să aibă o latență scăzută și să fie securizate pentru a proteja echipajele umane. Dincolo de tehnologie, logistica de la sol va trebui să sufere transformări radicale. Menținerea unei baze lunare va forța infrastructura de lansare actuală să funcționeze la un „ritm operațional” fără precedent, necesitând o gestionare mult mai riguroasă a consumabilelor și a siguranței publice la Cape Canaveral și Kennedy Space Center.
„Oracle Prime”: Prima santinelă americană plasată în punct strategic
În timp ce structurile birocratice se organizează, Laboratorul de Cercetare al Forțelor Aeriene (AFRL) pregătește deja „mușchiul” tehnologic. Anul viitor va fi lansat Oracle Prime, un satelit experimental revoluționar, conceput special pentru a opera în punctul Lagrange L1 — o zonă de echilibru gravitațional situată la aproximativ 326.000 de kilometri altitudine, direct între Pământ și Lună.
Misiunea este una de pionierat: Oracle va încerca să detecteze, fără ajutor de la sol, resturi orbitale și sateliți activi care sunt aproape invizibili din cauza distanțelor enorme. În prezent, în acea regiune funcționează deja aproximativ 10 sateliți, inclusiv releul de comunicații chinezesc Queqiao-2, care susține propriile ambiții lunare ale Beijingului. Oracle va funcționa ca un avanpost de monitorizare, învățând forțele americane cum să „supravegheze cartierul” din jurul Lunii.
Parteneriatul public-privat și drumul spre Artemis
Efortul militar nu este unul izolat. Space Force mizează masiv pe colaborarea cu sectorul privat pentru a dezvolta rapid noi capacități. Companii precum Advanced Space, care operează deja pentru NASA microsatelitul CAPSTONE, sunt implicate direct în construcția și operarea noilor platforme de supraveghere.
Această mobilizare generală vine într-un moment de succes pentru programul Artemis. Recent, misiunea Artemis II a finalizat cu succes un zbor cu echipaj uman în jurul Lunii, marcând prima etapă a revenirii americanilor pe suprafața lunară, programată pentru anul 2028. Prin crearea acestui nou grup de lucru, Space Force se asigură că, odată ce astronauții vor păși din nou pe solul lunar, vor avea deasupra lor o „umbrelă” de securitate și suport logistic gata să susțină o prezență umană permanentă.
Actualitate
REVOLTA DIN SILICON VALLEY: Justiția americană îngheață ordinul Casei Albe prin care Anthropic a fost declarată risc de securitate națională
Dovezile sugerează o „represiune ilegală”
Într-o lovitură juridică majoră aplicată politicilor tehnologice ale actualei administrații, judecătoarea federală Rita Lin a emis joi o injoncțiune preliminară de amploare în favoarea companiei Anthropic. Decizia suspendă eforturile guvernului de a pune pe lista neagră firma de inteligență artificială, marcând un punct de cotitură în conflictul dintre gigantul tech și aparatul birocratic federal.
În ordinul său de 48 de pagini, judecătoarea Lin a afirmat categoric că justificarea guvernului pentru desemnarea Anthropic drept un „risc pentru lanțul de aprovizionare” pare a fi doar o fațadă. „Dosarul sugerează puternic că motivele invocate… au fost pretextuale și că motivul real a fost o represiune ilegală”, a scris Lin, subliniind că Anthropic are șanse mari de reușită în procesul intentat statului.
Un conflict între clauze și comenzi executive
Tensiunile dintre Anthropic și Casa Albă au atins punctul critic după ce compania a refuzat să accepte noi termeni contractuali care ar fi permis armatei „orice utilizare legală” a inteligenței artificiale Claude. Anthropic s-a opus, invocând motive de siguranță și principii etice.
Reacția administrației a fost imediată. Pe 27 februarie, președintele Donald Trump a ordonat agențiilor federale, prin intermediul rețelei Truth Social, să „ÎNCETEZE IMEDIAT” orice utilizare a tehnologiei Anthropic. Mesajul a fost dublat de Secretarul Apărării, Pete Hegseth, care a declarat că niciun partener al armatei americane nu mai poate desfășura activități comerciale cu firma de IA. Până la începutul lunii martie, aceste directive au fost transformate în acte oficiale, vizând compania atât la nivelul Pentagonului, cât și la nivelul întregului guvern federal.
Sfidarea Pentagonului și disputa jurisdicțională
Victoria juridică a celor de la Anthropic ar putea fi însă complicată de un conflict de jurisdicție. La scurt timp după decizia din California, Emil Michael, responsabilul pentru tehnologie al Pentagonului, a contestat validitatea injoncțiunii, susținând că aceasta conține „erori factuale” și că interdicția rămâne în vigoare sub alte coduri federale care nu s-ar afla sub autoritatea judecătoarei Lin.
Deși Anthropic s-a declarat mulțumită de intervenția rapidă a instanței din California, reprezentanții companiei au admis că încă așteaptă o decizie de la Curtea de Apel din D.C. Experții legali sunt împărțiți: unii consideră că ordinul judecătoarei Lin protejează compania de toate departamentele guvernamentale, în timp ce alții cred că este nevoie de o victorie separată la Washington pentru a anula complet ordinele administrației.
Numărătoarea inversă de șapte zile
În ciuda deciziei favorabile, drumul Anthropic rămâne presărat cu obstacole. Judecătoarea Lin a impus o suspendare de șapte zile asupra propriului ordin, o procedură standard care oferă guvernului timp pentru a contesta decizia sau pentru a solicita intervenția unei instanțe superioare.
Dacă procesul va ajunge la Curtea de Apel pentru al Nouălea Circuit, analiștii anticipează o bătălie dificilă pentru guvern. Între timp, mizele financiare și reputaționale cresc. Pe măsură ce disputa juridică se poate prelungi pe parcursul mai multor ani, statul american riscă să fie găsit responsabil pentru încălcarea contractelor și să plătească despăgubiri colosale dacă instanțele vor decide că eticheta de „risc de securitate” a fost, într-adevăr, un instrument de răzbunare politică.
-
Exclusivacum 4 zileOrchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
-
Ancheteacum 2 zileFOTBAL PRINTRE GRATII ȘI DEFICIT DE PERSONAL: CUM AU DAT CU PICIORUL ÎN MINGE „SUPRAVIEȚUITORII” DE LA TÂRGȘORUL NOU
-
Exclusivacum 3 zileMarele „Kompromat” s-a fâsâit: Cum a reușit tripleta Dabija-Despescu-Dorobanțu să facă reclamă gratuită Sindicatului Diamantul
-
Exclusivacum 23 de oreMarea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia
-
Exclusivacum 2 zileMIORIȚA DUPĂ GRATII ȘI DRAMA „OII HĂRȚUITE”: CUM SE JOACĂ DE-A VICTIMA O „VEDETĂ” DIN CURTEA PENITENCIARULUI PLOIEȘTI
-
Exclusivacum 23 de oreVÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân
-
Exclusivacum 3 zileSprint spre zăbrele: Cum a eșuat „Marele Plan” al unui fugar de carton în fața unui polițist „Strongman”
-
Featuredacum 2 zileLovitură de baros aplicată arbitrarului din MAI: ICCJ dă undă verde polițiștilor să conteste abuzurile disciplinare în instanță



