Exclusiv
Poliția imputerniciților eterni: Concursul-fantomă, sindicatele „răzvrătite” și comunicatul care se auto-incriminează
Direcția de Ordine Publică – „mamutul” României condus cu prelungitorul
Direcția de Ordine Publică este cea mai mare structură de specialitate din Poliția Română: peste 23.000 de polițiști de toate tipurile – urban, rural, proximitate, Delta Dunării, pază, silvic, piscicol. Pe hârtie, o coloană vertebrală a ordinii publice.
În realitate, după cum arată Sindicatul Europol și Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, funcția de director al acestei structuri-cheie a devenit un scaun pe rotile împins de la unul la altul, prin împuterniciri și „desemnări”, în timp ce concursul legal obligatoriu a fost transformat într-o glumă amară.
Filmul împuternicirilor: de la concurs la „lasă, că merge și-așa”
Conform cronologiilor prezentate de sindicate și confirmate, în esență, chiar de comunicatul Poliției Române, povestea arată așa:
- Septembrie 2023 – postul de director devine vacant prin pensionare și, de aici înainte, se ocupă doar prin împuterniciri (IGPR recunoaște acest moment în comunicatul oficial).
- August 2024 – comisar-șef Vasile Armașu, ultimul director intrat prin concurs, se pensionează.
- August 2024 – februarie 2025 – se dispune prima împuternicire de 6 luni pentru funcția de director al Direcției de Ordine Publică (date prezentate de Sindicatul Europol).
- Februarie 2025 – august 2025 – urmează a doua împuternicire de 6 luni pentru aceeași funcție, perioadă în care, conform legii, șeful Poliției Române era obligat să organizeze și să desfășoare concursul.
- August 2025 – octombrie 2025 – același ofițer, deja un an împuternicit, este „rebranduit” printr-o „desemnare”, până la pensionarea lui din octombrie 2025.
- Octombrie 2025 – martie 2026 – intră în funcție, tot prin „desemnare”, un alt ofițer.
- Noiembrie 2025 – potrivit propriei cronologii a IGPR, se organizează, în sfârșit, un concurs. Dar nu se înscrie nimeni.
- Martie 2026 – prezent – este împuternicit comisar-șef Leuțu Cotroceanu-Ionuț pentru 3 luni (date prezentate de Sindicatul Europol și încadrate temporal de IGPR: „la 25 martie 2026, un polițist a fost împuternicit în funcția de director”).
Rezultatul? O funcție de director într-o structură cu 23.000 de oameni, ocupată ani la rând fără ca cineva să reziste mai mult decât permite improvizația administrativă. Concursul apare o singură dată, se ține „pe gol”, fără candidați, și e folosit apoi în comunicatul oficial ca argument de apărare.
Legea: „concurs obligatoriu”. Practica: „îl facem, dar să nu vină nimeni”
Articolul 27^16 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, invocat de Sindicatul Europol, este limpede:
„(1) Polițistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul polițistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului.”
Deci:
- maxim 6 luni de împuternicire +
- maxim 6 luni de prelungire
= într-un an trebuie să ai concurs cu cap și coadă.
În loc de asta, conform datelor puse pe masă de sindicate și de IGPR:
- postul devine vacant în septembrie 2023;
- împuterniciri, prelungiri, desemnări se rostogolesc mai bine de doi ani;
- abia în noiembrie 2025 are loc un „concurs” la care nu se înscrie nimeni;
- în martie 2026 se revine la vechea rețetă: încă o împuternicire.
Dacă aceasta este interpretarea IGPR a cuvântului „obligatoriu”, nu rămâne decât să ne imaginăm cum ar arăta respectarea legii atunci când ceva este doar „recomandat”.
Comunicatul IGPR: „Nu am încălcat legea, dar nimeni nu vrea să concureze la noi”
Inspectoratul General al Poliției Române publică, prin Centrul de Informare și Relații Publice, un comunicat menit să contrazică acuzațiile Sindicatului Europol. Textul spune, între altele:
„În cursul celor 6 luni de prelungire a împuternicirii, a fost demarată organizarea concursului, proba de concurs fiind programată în noiembrie 2025, însă nicio persoană nu s-a înscris. (…) În concluzie, acuzațiile sindicatului nu au o bază factuală și sunt menite a discredita, din nou, instituția. Apelăm la responsabilitate din partea reprezentanților sindicatului și la o documentare prealabilă lansării de acuzații nefondate.”
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” remarcă, însă, ceea ce sare în ochi: IGPR confirmă, de fapt, cronologia contestată – postul a fost ocupat prin împuterniciri, concursul s-a organizat târziu, iar rezultatul a fost zero candidați.
Cu alte cuvinte, Poliția Română își asumă, negru pe alb, că:
- a ținut Direcția de Ordine Publică ani la rând pe bază de împuterniciri;
- a ajuns, într-un final, la un concurs la care nimeni nu are încredere să se înscrie;
- consideră totuși că acuzațiile „nu au bază factuală”.
Întrebarea care arde: de ce nu vrea nimeni să participe la concurs?
Sindicatul „Diamantul” pune două întrebări simple, pe care comunicatul IGPR le ocolește:
- De ce a trecut o perioadă atât de lungă până la organizarea unui concurs? Cine răspunde efectiv pentru faptul că s-a întârziat atât? Conducerea IGPR sau sindicatele?
- De ce nu s-a înscris niciun candidat?
Aceasta din urmă este, de fapt, bomba cu ceas pe care IGPR o așază singur în propriul comunicat. Când anunți public că niciun ofițer nu vrea să participe la concurs pentru una dintre cele mai importante funcții din Poliția Română, transmiți următorul mesaj:
- polițiști cu vechime, studii, experiență și competențe refuză să se expună;
- nu pentru că le lipsește ambiția, ci pentru că le lipsește încrederea;
- pentru că percepția, după ani întregi de „împărțit scaune” prin împuterniciri și „desemnări”, este că rezultatul e deja stabilit, iar concursul este o formalitate de decor.
Pe scurt: exact ceea ce sindicatele acuză de ani de zile, IGPR confirmă involuntar, în direct și oficial.
Când „discresionarul” ține loc de regulament
Sindicatul „Diamantul” le mulțumește, ironic, celor de la IGPR pentru această confirmare publică, involuntară, dar elocventă a disfuncționalităților din sistem.
În loc să clarifice:
- de ce concursul a venit atât de târziu,
- cine poartă răspunderea pentru nerespectarea termenelor implicite ale legii,
- ce măsuri ia instituția pentru a recâștiga încrederea propriilor polițiști,
Poliția Română se limitează la a acuza sindicatele de „lipsă de responsabilitate” și „acuzații nefondate”.
În schimb, faptele – cele recunoscute chiar în comunicat – spun altceva:
- funcție cheie, lăsată ani întregi în regim de provizorat;
- legea prevede „obligatoriu concurs în 6+6 luni”, dar realitatea sare din calendar;
- când, în sfârșit, apare concursul, nu se prezintă nimeni.
Și, până la urmă, cum se numește această faptă?
Rămâne întrebarea, formulată de Sindicatul Europol și relansată de contextul creat prin comunicatul IGPR:
Cum se numește fapta unui funcționar public care nu își îndeplinește o atribuție de serviciu stabilită expres prin lege și cine răspunde concret pentru acest eșec?
Nu sindicatele organizează concursurile.
Nu sindicatele semnează împuternicirile și „desemnările”.
Nu sindicatele decid să lase o structură de 23.000 de oameni în provizorat permanent.
Dacă până și concursul – arma legală împotriva improvizației – ajunge o formă fără conținut, iar instituția se apără spunând „n-a venit nimeni”, atunci poate că întrebarea nu mai este dacă legea a fost încălcată, ci cât de sus urcă răspunderea pentru această rușinoasă lipsă de încredere în propriul sistem. (Cerasela N.).
Serialul „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” continuă
Dacă până acum am vorbit despre lăutarul cu epoleți, petrecerile pe bani la negru, dosare penale pe fundal de manele, CAR-ul IPJ transformat în „Academie de Cămătărie”, „doctorii-Dumnezeu” protejați de poliție, prădători sexuali mușamalizați și Resurse (In)Umane conduse de amante ajunse șefe, în Episodul 52 ridicăm cortina și mai sus:
intrăm în clasa pregătitoare de neamuri, kile și vile a imputernicitului șef IPJ Prahova, Ginel Preda.
Flagrantul DGA care s-a „uitat” la rubrica „Grad de rudenie”
„A fost surprins în flagrant un agent de poliție din cadrul Poliției Municipiului Ploiești – Biroul Rutier, în timp ce primea mită, de la o persoană cu calitatea de martor denunțător.”
Acțiune realizată de DGA Prahova. Punct.
Ce nu v-a spus comunicatul „sterilizat” este „detaliul” care explică perfect de ce IPJ Prahova arată ca un cămin studențesc fără supraveghetor:
polițistul prins în flagrant este Petre Răzvan, rudă de sânge cu ditamai împuternicitul la șefia IPJ Prahova – Ginel Preda.
Schema de familie, pe scurt:
- Petre Răzvan – agent la Rutieră, prins cu șpaga în mână;
- Ginel Preda – șeful IPJ Prahova, „tătucul” Grădiniței de cadre;
- Ginel Preda și tatăl lui Petre Răzvan sunt veri.
Cu alte cuvinte, DGA a prins în flagrant nu doar un polițist, ci și o piesă din arborele genealogic al IPJ Prahova.
Unul ia șpagă, altul ia salariu de șef. Restul… iau notițe cum se face „carieră”.
„Dacă ei își angajează amantele, eu de ce să nu-mi angajez neamurile?”
Logica lui Ginel Preda e simplă, demnă de manualul de „Management la IPJ Prahova”:
- șefii mai mari își angajează amantele,
- își plasează pupilele pe funcții,
- își pun „locotenenții” la butoane.
Așa că și-a zis:
„Dacă ei au harem, eu de ce să nu am Grădiniță de Cadre cu neamuri?”
Și s-a apucat temeinic de populat IPJ Prahova cu rubedenii.
Nepoata „sportivă”: 100 de kg la probă, „excepțional” la avansare
Primul „cadru didactic” din Grădiniță:
o nepoată a lui Ginel Preda, angajată la Serviciul Comunicații și Tehnologia Informației.
Detaliul savuros, comentat prin birouri și pe holuri:
- nepoata are în jur de 100 de kg
- și totuși… a trecut proba sportivă eliminatorie
- și, bonus, a fost avansată la excepțional.
Într-un sistem în care candidați sănătoși, tineri, picați la 100 de metri ca la olimpiadă de carton, la IPJ Prahova se pare că s-a descoperit o nouă ramură:
proba sportivă de „rudenie aplicată” – dacă ești de neam cu șeful, nu contează pulsul, ci arborele genealogic.
Nedumerirea prin sistem:
- Cum a luat proba sportivă?
- A măsurat cineva condiția fizică sau doar gradul de rudenie?
Răspunsul e simplu:
La IPJ Prahova, nu te întreabă nimeni câte flotări poți face, ci câți metri de sânge te leagă de șef.
Fiul surorii la SICE – „păunul” cu limba lungă
Cum o Grădiniță de cadre nu poate funcționa cu o singură nepoată, Ginel Preda și-a mai adus un „cadru”:
- fiul surorii sale, angajat la SICE (Serviciul de Investigare a Criminalității Economice).
Nu întâmplător, în ultimul timp, toți au prins brusc drag de SICE – locul unde îți poți ține aproape dosarele și departe problemele.
Numai că băiatului surorii, după cum se vorbește, îi cam place:
- băutura
- și mai ales laudoroșenia la băutură.
Și când se combină alcoolul cu neamurile bine plasate, ies la iveală detalii de patrimoniu:
- vila lui Ginel Preda din Italia, trecută, evident, pe numele altcuiva;
- o altă vilă „pe undeva pe la Apostolache”.
Problema nu e că șeful IPJ Prahova are vile.
Problema este că:
- nu apar în declarațiile de avere,
- și „laudoroșenia” nepoțelului a ajuns la urechile unor instituții specializate, care de ceva timp lucrează în liniște, fără zurgălăi.
Adică:
- nu mai cântă lăutarul cu epoleți,
- cântă hârtiile, interceptările și verificările.
Când nepoții beau și vorbesc, lucrează „alții în liniște”
Din „pălăvrăgeala” de pahar nu ies doar povești de familie, ci și complicații penale:
- se vorbește de cine a trimis firma de construcții la Apostolache,
- cum s-au făcut lucrările,
- cum se plimbă banii și proprietățile.
Și aici se aprinde becul roșu:
Din cauza acestor laudoroșenii riscă să pice și persoane nevinovate, gen:
- firma adusă „doar ca să muncească”,
- oameni care nici nu știu în ce jocuri au fost băgați de „gura spartă” a băiatului de la SICE și de gustul lui Ginel pentru vile discrete.
De la CAR-IPJ și „doctorii-Dumnezeu” la „IPJ Family & Friends SRL”
Dacă punem cap la cap toate episoadele:
- CAR-ul IPJ, rebotezat „Academie de Cămătărie”, cu împrumuturi pentru „ai noștri” și executări pentru „fraieri”;
- „doctorii-Dumnezeu” de la UPU, protejați de polițiști când omoară oameni cu indiferența lor;
- prădători sexuali în uniformă, mușamalizați pe linie ierarhică;
- Resurse Umane conduse de amante ajunse șefe, care calcă în picioare polițiști cu cariere oneste;
- polițiști beți, violenți, scandalagii – apărați de „sistem”;
și adăugăm acum:
- nepotul prins în flagrant de DGA cu șpaga în mână;
- nepoata „sportivă” de 100 kg, miraculos trecută de probe și avansată „excepțional”;
- fiul surorii de la SICE, care se laudă la băutură cu vile în Italia și la Apostolache ale lui Ginel Preda, trecute pe alte nume;
avem tabloul complet al „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”:
Nu mai este inspectorat de poliție, este o combinație de:
- firmă de familie,
- grădiniță de neamuri,
- sală de nuntă pentru amante,
- și casă de vacanță pentru averi neasumate.
Concluzie: când pui copiii, neamurile și amantele la butoane, cine mai păzește hoții?
Episodul 52 nu aduce doar „elemente de culoare”, ci confirmarea finală că IPJ Prahova nu este o instituție de aplicare a legii, ci:
- o structură de protecție pentru un cerc restrâns de familii și interese,
- o fabrică de sinecuri pentru rubedenii,
- și un scut pentru averi ascunse prin Italia și comune liniștite precum Apostolache.
În timp ce:
- polițiști corecți sunt umiliți, izolați sau împinși spre ieșirea la pensie,
- victimele prădătorilor în uniformă sunt reduse la tăcere,
- șpaga la Rutieră se ia în familie,
- iar vilele se construiesc pe numele „prietenilor de încredere”,
IPJ Prahova își merită pe deplin noul branding:
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre:
aici se cresc neamuri, nu caractere; vile, nu dosare penale; excepționali la rudenii, repetenți la integritate.”
DGA a prins deja un nepot în flagrant.
Rămâne de văzut câte episoade vor mai fi până când cineva va ridica cortina complet, nu doar pentru agenții de jos, ci și pentru șefii cu vile, neamuri și „excepționale”.
În episoadele viitoare – nu știm dacă chiar în episodul 53 – vă vom devoala ceva de thriller, că de comedie nici măcar macabră nu mai poate fi vorba: cum un fost miner, pardon, magazioner de mină, care vindea la negru tot ce avea în gestiune, inclusiv explozibil, și care avea două fete la produs pe la Călinești, în Prahova, a ajuns să ocupe o funcție de conducere într-o unitate de poliție din cadrul IPJ Prahova.
Exclusiv
Autospeciala de hârtie: la IPJ Constanța, siguranța rutieră se face cu ITP și RCA, nu cu caroserie și frâne
Autospeciala-minune: dacă are ITP și RCA, e tank de intervenție
IPJ Constanța a descoperit, cu ajutorul birocrației iluminate, secretul absolut al siguranței rutiere, dezvăluie Sindicatul Europol. Nu e vorba de airbag-uri, sisteme de protecție sau structură de rezistență. Nu.
E vorba de două foi A4: ITP valabil și poliță RCA.
În „PRECIZAREA” emisă după accidentul grav de la Pecineaga – unde o mașină de poliție s-a răsturnat și a luat foc – conducerea IPJ se grăbește să ne liniștească: totul a fost în regulă, mașina avea actele la zi.
Cu alte cuvinte, dacă Loganul ars avea ITP și RCA, atunci, din punct de vedere IPJ Constanța, era practic un vehicul blindat de ultimă generație. Ce dacă a luat foc? Important e că era în regulă pe hârtie.
„Mijloacele din dotare”: de la tonfă la Logan cu girofar, tot una
În încercarea de a-și demonstra grija față de polițiști, conducerea IPJ reușește o performanță conceptuală: bagă mașina de poliție în aceeași oală cu „mijloacele din dotare”.
Tonfa, pistolul, vesta, cătușele, Loganul. Toate „mijloace din dotare”.
Probabil, în logica asta, mașina e doar o bastonă ceva mai mare, cu patru roți și un motor.
Nici urmă de discuție despre:
- dacă vehiculul este cu adevărat proiectat pentru misiuni de intervenție;
- dacă oferă protecție reală în caz de impact;
- dacă rezistă la răsturnare fără să se transforme instant în torță.
Important e altceva: există documente.
Autospecială by colant: pui girofar, lipești stickere, ai făcut vehicul de intervenție
Partea cu adevărat spectaculoasă vine când aflăm de ce se numește „autospecială”:
Loganul este „denumit autospecială doar pentru că e colantat și are girofar”.
- Nu pentru că are structură ranforsată.
- Nu pentru că are sisteme suplimentare de siguranță.
- Nu pentru că e gândit pentru urmăriri, intervenții, risc crescut.
Nu. E „autospecială” pentru că are abțibilduri și lumină albastră pe capotă.
După logica asta:
- dacă îți lipești o cruce pe Dacie, devine ambulanță;
- dacă pui o sirenă pe Logan, ai făcut mașină de pompieri;
- dacă lipești „NASA” pe portieră, poți anunța primul zbor Constanța – Marte.
Milionul de „autospeciale civile”: fiecare român cu ITP și RCA e forță de intervenție
Conform marii revelații birocratice de la IPJ Constanța, dacă o mașină are ITP și RCA valabile, atunci îndeplinește „condițiile de siguranță”.
Prin urmare:
- milioane de români care circulă pe drumurile publice sunt, de fapt, proprietarii unor autospeciale de elită;
- România e plină de potențiale mașini de intervenție, blindate spiritual cu ștampila de la ITP.
De ce să mai discutăm despre:
- teste Euro NCAP;
- airbag-uri, ABS, ESP, sisteme de frânare de urgență;
- protecția ocupanților la impact frontal/lateral;
- standarde speciale pentru vehicule de intervenție, unde riscul e mult mai mare?
Când ai ITP și RCA, ești, practic, Formula 1 în viziunea IPJ Constanța.
ITP și RCA – hârtia care nu te salvează din foc
Realitatea enervant de simplă, pe care o știe orice șofer serios și orice inginer auto, este că:
- ITP-ul atestă că, la momentul verificării, mașina corespunde unor minime standarde tehnice;
- RCA-ul este doar o asigurare de răspundere civilă – adică plătește daunele provocate altora.
Nici ITP-ul, nici RCA-ul nu îți țin caroseria întreagă la răsturnare.
Nu îți sting flăcările.
Nu îți protejează coloana, capul, viața.
Ele îți protejează… hârtia. Și, eventual, imaginea șefilor, când trebuie bifat că „totul era în regulă din punct de vedere legal”.
Întrebare pentru IPJ Constanța: e autospecială sau sicriu cu girofar?
În loc să se ascundă după formule seci și acuzații mascate în „precizări”, conducerea IPJ Constanța ar trebui să răspundă la o întrebare simplă:
Mașinile în care își trimit polițiștii la intervenții sunt cu adevărat vehicule de siguranță sau doar Dacii vopsite și colantate, bune de poză pe Facebook?
Pentru că:
- dacă o mașină de poliție se răstoarnă și ia foc, problema nu se rezolvă cu „avea ITP și RCA”;
- polițiștii nu au nevoie de autospeciale de hârtie, ci de mașini care să îi aducă înapoi acasă, vii;
- misiunile de noapte, de urmărire, de intervenție la evenimente grave nu se fac cu minimum legal + colant + girofar.
Atâta timp cât răspunsul instituției se rezumă la „actele erau în regulă”, mesajul pentru propriii oameni este crud de clar:
viața ta valorează exact cât două hârtii ștampilate. Restul e imagine și colant. (Cristina T.).
„Iexperții” juridici ai IGPR: 15 ani fără audiere, dar știau tot „de la grădiniță”
Iexperții lui pește prăjit: „știau” de la grădiniță, au uitat la serviciu
Aceștia sunt „iexperții” juridici ai IGPR: Iaru, șeful Arestului, și ortacii lui. Oameni care, dacă îi asculți, îți spun cu un aer de superioritate că ei știau încă de la grădiniță că Statutul polițistului prevede, limpede ca lumina zilei, audierea polițistului cercetat disciplinar.
Dacă toată lumea știe, întreabă Sindicatul Diamantul, de ce nu s-a făcut asta timp de 15 ani?
Cum se explică acest „mister juridic”? Cunoștințele de la grădiniță s-au pierdut la intrarea în IPJ? Sau, pur și simplu, legea e bună doar la citat, nu și la aplicat?
15 ani de „știm, dar nu facem”: manual de impunitate administrativă
Conform dezvăluirilor făcute de Sindicatul Diamantul, povestea cu „știm de la grădiniță” nu e doar penibilă, e și periculoasă. Pentru că în spatele ei stă un adevăr incomod: timp de 15 ani, audierea polițistului cercetat disciplinar a fost tratată ca un moft, nu ca o obligație legală.
Dacă șefii Arestului și oamenii lor cunosc Statutul, dar nu îl aplică, avem două variante:
- fie au transformat legea în decor de birou;
- fie au adoptat, de facto, un statut paralel, valabil doar între „ai noștri”.
În oricare dintre cazuri, vorbim despre o impunitate administrativă mascată sub aerul doct al „iexperților juridici” care recită legea, dar nu o folosesc decât atunci când le convine.
„P” Ionică și raportul pierdut: când ți se stinge lumina în fața legii
Și acum vine momentul „P” Ionică. Omul care, în loc să înțeleagă că audierea polițistului cercetat disciplinar este un drept și o garanție prevăzută de lege, funcționează după altă „scriptură”:
„P” Ionică știe că ascultarea se face „pe baza de raport”. Atât. Ca și cum Statutul ar fi un soi de caiet de condică, nu o lege în toată regula.
Sindicatul Diamantul întreabă, pe bună dreptate:
Nu i-a deschis nimeni cartea? L-ați lăsat pe întuneric?
Întrebarea e usturătoare: e vorba de neștiință crasă sau de o neștiință convenabilă, tolerată de un sistem care preferă polițiști disciplinar „executați din pix”, fără audiere, fără apărare, fără drepturi reale?
Statutul polițistului – Constituție de decor pentru „iexperți”
Statutul polițistului, așa cum este el, dispune fără echivoc: polițistul cercetat disciplinar trebuie audiat. Nu „dacă vrea șeful”, nu „dacă dă bine”, nu „dacă a citit cineva cartea”.
Și totuși, timp de 15 ani, această prevedere a fost tratată ca un simplu paragraf de umplutură. Iar astăzi, când Sindicatul Diamantul pune lupa pe abuzuri, brusc apar „iexperții” care susțin că știau asta din fragedă pruncie.
Dacă știau, atunci de ce nu au aplicat?
Dacă nu au aplicat, de ce mai pozează în cunoscători ai legii?
Epilog: experți cu norma la „șmecherie”, nu la dreptate
Cazul Iaru – șeful Arestului – și al ortacilor lui, plus episodul „P” Ionică, arată un lucru clar: în IGPR, expertiza juridică e folosită selectiv, când pentru justificarea abuzurilor, când pentru mimarea legalității.
Sindicatul Diamantul nu întreabă de dragul spectacolului, ci pune problema de fond:
- Câți polițiști au fost cercetați disciplinar fără să fie audiați, deși legea o cere?
- Câte cariere au fost distruse „pe bază de raport”, fără carte, fără lumină, fără drept la apărare real?
- Și câți „iexperți” mai stau liniștiți în birouri, știind că, deși „știau de la grădiniță”, au preferat să uite timp de 15 ani?
Răspunsurile nu mai pot fi ascunse în spatele unui „n-am știut”.
Când chiar ei se laudă că știau de la grădiniță, singurul lucru care rămâne de explicat este: de ce nu au făcut nimic? (Cerasela N.).
EPISODUL 52 – „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre: Nepoți, kile și vile”
Serialul „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” continuă Dacă până acum am vorbit despre lăutarul cu epoleți, petrecerile pe bani...
Autospeciala de hârtie: la IPJ Constanța, siguranța rutieră se face cu ITP și RCA, nu cu caroserie și frâne
Autospeciala-minune: dacă are ITP și RCA, e tank de intervenție IPJ Constanța a descoperit, cu ajutorul birocrației iluminate, secretul absolut...
Grădinița juridică IGPR: toți știu Statutul, nimeni nu-l respectă
„Iexperții” juridici ai IGPR: 15 ani fără audiere, dar știau tot „de la grădiniță” Iexperții lui pește prăjit: „știau” de...
ORGANIGRAMA CU CHILOȚI” DE LA TCE, RUȘINEA PLOIEȘTIULUI: CUM ÎȘI DĂ NAE COMISIONARU’ SINGUR CONTROL, JUSTIȚIE ȘI AUDIT, CU NEAMURILE LA BUTOANE
Incisiv de Prahova a pus mâna pe o „bombă”: Decizia nr. 12/20.08.2026 a C.A. TCE Ziarul nostru de investigații Incisiv...
ROF-uri fantomă la DGMRU: când regulile devin mai secrete decât CIA black ops
DGMRU și DGF – „zei” ai secretului, la 5 metri deasupra CIA Știați că și DGMRU are Regulamentul de Organizare...
La TCE Ploiești, organigrama cu iz de „chiloteală” a rămas fără aplauze: AGA a tras frâna de mână
Într-o administrație în care normalitatea a devenit motiv de sărbătoare, orice gest de responsabilitate merită remarcat. Iar de această dată,...
Operațiunea „Glock-ul de Hârtie”: cum a ajuns un ordin de salarizare să fie tratat ca dosar CIA cu spioni și droguri
Contabilul-șef al secretelor naționale, chestorul Grecu din MAI, își apără cu disperare „arma letală” OMAI S7/2018, un simplu ordin de...
Vesta antiînjunghiere și creierul anti-logică: cum arată „uniforma modernă” văzută din birou
Uniformă de catalog, piele de cobai Acestea sunt reacțiile pielii unui polițist din cadrul Poliției Capitalei după 8 ore de...
TCE Ploiești, cetatea lui Nae: organigrama croită pentru rude, fini și oameni de încredere
La TCE Ploiești, reorganizarea nu mai pare să aibă ca obiectiv principal eficiența unei societăți de transport public, ci consolidarea...
Coca‑Cola HBC România – fabrica din Ploiești: „Coca‑Rola la cap – cum se spală imaginea cu verde 100%, iar gunoiul, oamenii și banii se duc pe câmp”
„Green” în prezentări, maro în realitate În broșurile lucioase și campaniile de PR, Coca‑Cola HBC România pozează în campion al...
IPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 51: MOCANU, „CAVALERU’ P..II”, LAUTARUL CU EPOLEȚI
Într-o țară normală, cu poliție normală, cuvintele „onoare”, „uniformă” și „ofițer” ar încăpea în aceeași frază fără să roșească nici...
IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”, Episodul 50. Mocanu Horia – manelistul cu epoleți, drogatul cu grade și șantajistul cu interpuși
Serialul „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” continuă. Dacă până acum am vorbit despre lăutarul cu epoleți, despre petrecerile lui...
Digitalizare cu pixul și hârtia. Cronica unei „revoluții digitale” blocate la Direcția Rutieră
Tabletă la poză, pix la treabă De peste doi ani, polițiștii rutieri se chinuie cu aceeași problemă pe care Sindicatul...
IPJ-ul cu papadia-n dotare: lecția de management „doi proști bat un deștept”
Papadia – noul instrument de lucru în Poliția Română Într-o scenă demnă de un sketch de comedie, relatată de Sindicatul...
Adjunctul inspectoratului a uitat de polițiștii ultragiați?
Întrebări privind reacția conducerii IPJ Bacău după incidentul de la Buhuși Polițiștii agresați și amenințați în timpul unei intervenții la...
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 49: Manelistul cu epoleți s-a ofilit, proxeneta cu insignă se ascunde, iar ofițerul făcut cu șpagă își ia examenele la plic
-
Exclusivacum 4 zileEpisodul 48 – IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”. „Troaca de aur” – TCE Ploiești: „Nae Comisionaru”, boxeri pe bani publici, mecanici beți și polițiști cu fini la butoane
-
Exclusivacum 3 zileOrganigrama cu chiloți de la TCE: Nae Comisionaru’ își mută imperiul pe banii fraierilor de la capăt de linie
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova – „Grădinița de cadre”, Episodul 50. Mocanu Horia – manelistul cu epoleți, drogatul cu grade și șantajistul cu interpuși
-
Exclusivacum o zi
IPJ Prahova – „Grădinița de cadre” – Episodul 51: MOCANU, „CAVALERU’ P..II”, LAUTARUL CU EPOLEȚI
-
Exclusivacum 9 ore
EPISODUL 52 – „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre: Nepoți, kile și vile”
-
Exclusivacum o zi
La TCE Ploiești, organigrama cu iz de „chiloteală” a rămas fără aplauze: AGA a tras frâna de mână
-
Exclusivacum o zi
TCE Ploiești, cetatea lui Nae: organigrama croită pentru rude, fini și oameni de încredere