Vă întrebaţi de unde ştim atâtea lucruri formidabile, uluitoare. Ei bine, în Franţa există un institut de cercetări privind viitorul şi posibilele previziuni numit Futuribles. Asemănător cu alte institute de acelaşi fel din lume, dar şi cu organismul care funcţiona cândva la noi sub conducerea matematicianului Mircea Maliţa. Dacă accesaţi Futuribles pe Internet (accesul e liber!), puteţi lua cunoştinţă de foarte multe dintre publicaţiile institutului pentru care lucrează o mulţime de specialişti dintre cei mai respectabili reprezentând discipline diverse. Iar institutul este finanţat şi de importante bănci şi companii ale statului francez. „Cine suntem? Futuribles e un centru de reflecţie şi studii prospective care vizează integrarea eficace a termenului lung în decizii şi acţiuni. Din 1960 încoace, Futuribles joacă un rol motor în dezvoltarea prospectivei în Franţa şi în lume. Convingerea noastră e aceea că pentru a acţiona liber şi a construi viitorul organizaţiilor şi societăţilor noastre este primordială înţelegerea şi luarea în considerare a evoluţiilor în curs. Munca noastră constă deci în a repera, analiza şi înţelege marile transformări în curs, a identifica principalele incertitudini, a concepe procese de decizie şi acţiune care integrează luarea în considerare a termenului lung şi implicarea actorilor în construirea viitorului. Activităţile noastre implică o echipă de cca 12 angajaţi permanenţi şi o mare reţea de experţi şi parteneri”.

Dar ce e posibil să se întâmple, conform Futuribles, după 2025 şi până în 2030? S-ar putea să vedem ocuparea unor ţări printr-un atac cibernetic. Vom avea războiul pentru litiu (Bolivia e unul dintre cei mai mari deţinători de minereu, Zimbabwe şi Namibia sunt şi ele printre primii 10 producători). Nu e exclus un război nuclear între India şi Pakistan. Va dispărea NATO, iar Europa va fi obligată să-şi organizeze propria apărare. Va dispărea şi ONU şi vor apărea jucători non-statali. Nu înainte ca Statele Unite să părăsească agenţiile ONU. China va deveni partenerul-cheie al Americii Latine. Pentru scurtă vreme, UE va deveni un actor geopolitic de prim rang, preluând, probabil, temporar rolul SUA. O SUA care se va afunda într-o criză internă prelungită, cu războaie de secesiune etc. Lucru pe care nu ni-l mai spune însă Futuribles. Şi, încoronare, vom avea o primă internaţională ecologistă.

Şi care sunt scenariile pentru 2030-2040? Cu cât e mai îndepărtată perioada prognozată, cu atât predicţiile devin mai vagi, mai largi şi mai puţin probabile. Pentru 2030-2040 se prevede disparuţia Arabiei Saudite ca stat, spargerea Indiei (care e prea mare?), stagnarea durabilă a Chinei, supravegherea în masă a populaţiilor, înmulţirea crizelor sanitare, pierderi irecuperabile ale biodiversităţii, influenţa Chinei extinsă asupra Europei. Şi de asemenea: o UE compusă din opt ţări (probabil, cele din vestul Europei sau, mai degrabă, cele care vor compune noul imperiu german, printre care şi România), mişcări teroriste bazate pe tehnologie, slăbirea cooperării internaţionale şi moda demondializării, influenţa crescută a religiilor asupra politicii.

Pentru apropierea anului 2050 (perioada 2040-2050) se prognozează o creştere a temperaturii cu 3 grade Celsius, şi deci o planetă mai puţin ospitalieră, mai greu de locuit (topirea a 54.000 de gheţari din lanţul muntos Himalaia e prevăzută totuşi doar pentru anul 2100). Regiuni urbane din Asia de Sud vor deveni de nelocuit, migraţiile în masă se vor înmulţi, China se prăbuşeşte, „ordinea rusă” va domina Europa, vor apărea zeci de reactoare bazate pe fuziune nucleară, energiile fosile vor fi depăşite de energiile „curate”, se vor oferi răspunsuri tehnologice la degradarea ecosistemului, Pax Ecclesia.

„La orizontul lui 2050, comunitatea internaţională nu va fi reuşit să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Dimpotrivă, acestea vor continua să crească, accelerând suplimentar încălzirea climatică, ajunsă la 3 grade Celsius faţă de era preindustrială, confirmând astfel scenariile cele mai pesimiste. Diferitele măsuri de adaptare şi tehnologiile testate (precum geoingineria) se arată a fi insuficiente şi un număr crescând de teritorii ale planetei devin de nelocuit. E vorba în principal de zonele de coastă (cuprinzând şi oraşe mari) inundate prin creşterea nivelului mării, precum şi de teritorii din Asia de Sud-Est, din Sahel şi din Orientul Mijlociu… Vor fi afectate mai mult de 1 miliard de persoane.

În paralel, modificările climatice cauzează şi transformarea unor spaţii în noi zone locuibile. Groenlanda şi Siberia, dar şi unele regiuni din Europa de Nord devin noi eldorado-uri, care atrag deopotrivă populaţii şi investiţii pentru a exploata terenurile agricole şi resursele geologice care devin accesibile în urma topirii gheţarilor.

În 2050, câteva zone vor fi declarate nelocuibile de către GIEC (Grupul interguvernamental de experţi în domeniul evoluţiei climatice), date fiind consecinţele schimbării climatice. Creşterea fluxurilor migratoare care rezultă va inspira o strategie internaţională de relocalizare a populaţiilor afectate, strategie expusă pe Platforma deplasărilor legate de catastrofe (PDD – Platform on Disaster Deplacement), la iniţiativa Uniunii Europene. Între 2045 şi 2065, 850 de milioane de persoane vor fi deplasate astfel într-un mod planificat, mai ales în Asia de Sud-Est, în Africa subsahariană şi în Pacificul de Sud”.

Lipsesc, surprinzător, sau sunt foarte rare previziunile despre evoluţia în următorii 30 de ani a SUA, care e încă prima putere militară şi financiară a lumii. Nu aflăm mare lucru nici despre Franţa şi Marea Britanie, marile puteri ale secolului al XIX-lea şi parţial ale secolului XX. Şi nu aflăm prea multe nici despre Germania, care pare să devină o mare putere globală, deranjantă în primul rând pentru SUA. Sau, de fapt, în ceea ce priveşte Europa, previziunile sunt acoperite de umbrela UE. Între 2040 şi 2050, „ordinea rusă” va domina Europa, şi deci şi UE (germanică), dacă aceasta va mai exista.

Nu ştim câte previziuni se vor confirma din acet tablou viitorologic şi nici când, mulţi dintre noi nu-i vom mai putea verifica pe Futuribles (pe asta se şi bazează, în general, asemenea proiecţii) pentru că vom fi plecaţi de mult. Dar studiile de futurologie au meritul de a oferi o bună porţie de optimism. Istoria nu se va încheia nici cu covidul, nici cu vaccinurile şi nici măcat odată cu noi. Cu unele schimbări bruşte, cu războaie şi cu revoluţii, sau, dimpotrivă, cu continuităţi, cu tradiţii şi cutume reînviate, planeta se va învârti mai departe în jurul Soarelui şi se vor naşte încă mulţi copii.

Petru Romosan