Exclusiv
MASACRUL INTEGRITĂȚII LA FRONTIERĂ: Cum să execuți un polițist incomod prin „metoda asfixierii” financiare
După 26 de ani de „Foarte Bine”, Agentul Rusu a aflat că în Poliția de Frontieră, adevărul se plătește cu capul profesional. O analiză despre cum legea pumnului în gură a fost demontată bucată cu bucată de justiție. Sursă: Emil Pașcut, Sindicatul Diamantul (sprd.ro).
Există în fauna Ministerului Afacerilor Interne o specie care supraviețuiește doar în mlaștina tăcerii: „Vânătorul de Avertizori”. Exemplarul a fost zărit recent la ITPF Sighetu Marmației, unde s-a încercat o execuție profesională atât de stridentă, încât până și hârtia pe care s-au scris dispozițiile de sancționare pare că a roșit de rușine. Agentul principal Rusu Sebastian Alin a comis „păcatul” suprem: a sesizat DNA-ul. Răspunsul sistemului? O ofensivă disciplinară lansată la doar 9 zile distanță, un record de viteză care ar face invidioasă și o ambulanță în misiune.
Alchimia de Frontieră: Cum transformi aurul profesional în „Bine” peste noapte
Timp de un sfert de secol, Rusu a fost polițistul model, evaluat constant cu „Foarte Bine”. Dar, conform logicii de fier a șefilor de la ITPF, integritatea este o boală care se vindecă prin retrogradare. Documentele oficiale din dosarul 437/86/2026 scot la iveală o „inginerie” a evaluării de o ticăloșie rară. Pentru a-l strivi, conducerea i-a acordat calificativul „Bine”, bazându-se exclusiv pe sancțiunile pe care tot ei i le-au fabricat „în cascadă”.
Este ceea ce instanța a numit un cerc vicios: îi dai o sancțiune ilegală, apoi folosești acea sancțiune ca să-i spui că nu mai e un polițist bun. Judecătorii de la Tribunalul Suceava, prin Sentința nr. 478 din 05/12/2026, au dat cu această logică de gard, suspendând calificativul „viciat prin contaminare”. Practic, instanța le-a bătut obrazul șefilor: nu poți să-l pedepsești pe om pentru că și-a făcut datoria de a raporta corupția!
Asediul la portofel: Sportul național de „asfixiere” a avertizorului
Dacă nu-l poți face să tacă prin logică, încearcă prin foame! Aceasta pare să fi fost strategia de „asediu financiar” aplicată la Sighetu Marmației. Conform Deciziei nr. 317/03/30/2026 a Curții de Apel Suceava, conducerea a identificat în OUG 26/2024 o armă letală: tăierea majorărilor salariale.
Tactica a fost de un cinism greu de egalat: au emis patru sancțiuni într-un interval record, suprapunându-le astfel încât polițistul să fie permanent „sub efectul” unei pedepse și să piardă 100% din sporuri. Este o formă de „mobbing” instituțional, o tentativă de a lăsa familia unui polițist fără mijloace de subzistență doar pentru că acesta n-a vrut să întoarcă privirea de la traficul de țigări și taxele de protecție de la SPF Siret.
„Moartea” judiciară: Graba suspectă de a-i lua „arma” investigației
Un alt detaliu de o gravitate extremă, subliniat în actele de recurs, este graba cu care ITPF a cerut retragerea avizului de poliție judiciară pentru Agentul Rusu. Înainte ca vreo anchetă să fie finalizată, șefii au vrut să-l „dezbrace” de calitatea de organ de cercetare penală. De ce? Ca să nu mai poată documenta ilegalitățile colegilor „protejați”.
Justiția a simțit mirosul de răzbunare de la o poștă. Instanța a remarcat că această măsură, cu caracter ireversibil pe termen mediu, urmărea neutralizarea totală a avertizorului. Din fericire pentru statul de drept, „muniția” juridică a angajatorului s-a dovedit a fi oarbă: sarcina probei s-a inversat, iar ITPF n-a putut explica de ce un polițist impecabil timp de 26 de ani a devenit brusc „oaia neagră” exact după ce a trimis sesizări la DNA, DGA și IGPF.
Chilling efect: Mesajul de groază pentru restul trupei
Acest spectacol grotesc de hărțuire n-a fost doar despre Agentul Rusu. A fost un semnal de tip „Cap de Cal” lăsat în patul tuturor polițiștilor din subordine. „Cine vorbește, o pățește!” – acesta era mesajul pe care conducerea voia să-l imprime în mintea angajaților: cine vorbește, o pățește! Din fericire pentru democrație și din nefericire pentru micii satrapi locali, instanțele din Suceava au decis că „muțenia” nu este inclusă în fișa postului. Judecătorii au identificat rapid acest „chilling effect” – adică tentativa de a îngheța curajul întregului colectiv prin „executarea” publică a liderului sindical care a avut tupeul să conteste sistemul.
Justiția de la Suceava: Singura care nu are nevoie de ochelari de cal
În timp ce la ITPF Sighetu Marmației se juca teatru de absurd, Tribunalul și Curtea de Apel Suceava au restabilit ordinea logică. Conform informațiilor furnizate de Emil Pașcut de la Sindicatul Diamantul, magistrații au aplicat „biciul” Legii 361/2022 exact unde îi doare mai tare pe birocrații abuzivi: inversarea sarcinii probei.
Practic, instanța le-a spus verde în față: „Domnilor, nu polițistul trebuie să demonstreze că v-ați răzbunat, ci voi trebuie să explicați – cu argumente, nu cu povești – cum de s-a trezit spiritul disciplinar în voi fix la 9 zile după ce omul v-a dat pe mâna DNA-ului!”. Evident, angajatorul n-a avut ce să explice, în afară de faptul că e greu să găsești scuze pentru o coincidență care are mărimea unui elefant într-un magazin de porțelanuri.
Concluzie de tip „Rinocer Alb”: Legea e pentru toți, nu doar pentru „protejați”
Sentința nr. 478/2026 și Decizia nr. 317/2026 nu sunt doar niște bucăți de hârtie; sunt certificate de deces pentru dictatura administrativă de la frontieră. Toate sancțiunile „fabricate” – de la mustrări scrise la retrogradări și tăieri salariale – au fost suspendate, lăsând conducerea ITPF într-o postură ridicolă, cu „armele” descărcate și onoarea (dacă a existat vreodată) nereperată.
Mesajul final al acestui pamflet este simplu: în România, specia „polițistului care gândește” este, într-adevăr, mai rară decât rinocerul alb, dar, spre disperarea vânătorilor de avertizori, această specie a început să fie protejată prin lege. Iar când „rinocerul” are în spate instanțe care citesc codurile mai bine decât citesc șefii meniurile la popotă, rezultatul e unul singur: dreptatea învinge, chiar și la granița unde unii credeau că statul de drept e opțional. (Cristina T.).
Sursa: sprd.ro / Sindicatul Diamantul
Exclusiv
Mafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”
Băieții cu girofar și rezervor fără fund
În mijlocul Poliției Române, acolo unde ar trebui să miroasă a lege și disciplină, pute a benzină scoasă “pe șest” din rezervoarele statului.
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” vorbește despre un posibil sistem mafiot care ar fi funcționat chiar în inima Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR): furturi de combustibil și piese auto, cu binecuvântarea tăcerii de la vârf.
Acuzațiile nu vin de la vreun anonim, ci de la Victor Mușat, fost dispecer auto în cadrul IGPR, în prezent pensionar, care susține că a văzut, a știut și a avertizat. Dezvăluirile sale, preluate de Epoch Times România la 26.06.2026, au ajuns acum, prin demersul SPR „Diamantul”, direct pe masa premierului Ilie Bolojan, a Corpului său de Control, a conducerii IGPR și a Direcției Generale de Protecție Internă (DGPI).
De la șofer de “general” la denunțător de “combinații”
Potrivit relatărilor consemnate de Epoch Times România, Victor Mușat nu e vreun figurant periferic. El a fost șofer personal atât pentru fostul inspector general al Poliției Române, Liviu Vasilescu, cât și pentru actualul inspector general, chestor Benone‑Marian Matei. Adică a stat în preajma vârfului piramidei.
Același Mușat descrie, în declarațiile sale, un mecanism instituțional prin care cantități importante de carburanți ar fi fost sustrase din IGPR, prin:
- falsificarea foilor de parcurs,
- scurtcircuitarea sondei litrometrice,
- introducerea de apă în rezervoare înainte de casarea autovehiculelor,
- curse fictive, raportate doar pe hârtie.
Totul, spune acesta, ar fi funcționat “cu știirea și sub ochii închiși ai șefilor”.
“Nu se confirmă”: clasicul refren al instituției surprinsă cu mâna în rezervor
Înainte ca dezvăluirile lui să explodeze în presă, Mușat a ieșit pe rețelele de socializare și a povestit cu lux de amănunte cum ar funcționa această rețea infracțională în chiar centrul Poliției Române.
Reacția oficială a IGPR?
Versiunea de manual: “verificările efectuate nu au confirmat acuzațiile”.
Numai că, în timp ce IGPR cântă veșnicul “nu se confirmă”, reprezentanții SPR „Diamantul” văd tabloul din alt unghi și decid să intre în joc:
- trimit sesizări la IGPR,
- către Cancelaria Prim‑ministrului,
- și la DGPI.
Cu alte cuvinte, mută mingea din ograda “autoverificărilor” interne spre zona în care ar trebui să doară: premier, control guvernamental, protecție internă.
“Tuning” pe banii fraierului colectiv: mașina personală, reparată din bugetul IGPR
Pe lângă furturile de carburant deja semnalate în presă, site‑ul atacul.ro (sursa menționată în textul original) deține o informație care, dacă se confirmă, ridică “combinația” la nivel de manual de parazitare a bugetului public.
Conform acestor date, un număr “deloc mic” de polițiști și‑ar fi cumpărat autoturisme identice cu cele de serviciu, iar apoi:
- și‑ar fi schimbat piesele între mașina proprie și cea de la serviciu,
- ar fi făcut astfel “revizia” mașinii personale pe banii IGPR,
- folosind piese, consumabile și manoperă plătite din bugetul Inspectoratului General.
Dacă scenariul se confirmă, vorbim de hoție “la două capete”:
rezervorul statului pe post de pușculiță, iar parcul auto pe post de service personal.
WhatsApp, carburant și “un om de încredere”: când controlul se face pe chat privat
În petiția adresată Corpul de Control al premierului Bolojan, SPR „Diamantul” nu se oprește la declarații generale, ci indică și probe concrete, așa cum reies din materialul publicat de Epoch Times România:
- Sunt prezentate capturi de ecran din conversații WhatsApp, datate și atribuite nominal:
- colonelului Poenaru Mihai (8 februarie 2022),
- fostului inspector general Liviu Vasilescu,
- actualului inspector general, chestor Benone‑Marian Matei.
- În aceste conversații, spune petiția:
- cei vizați ar fi fost informați direct, cu date concrete (cantități de carburant, foi de parcurs, fotografii);
- în loc de sesizare formală către organele de control, ar fi preferat:
- “nu raportează”,
- “un om de încredere care să verifice”,
- adică o “gestionare informală” a unor posibile fapte penale.
- Comunicatul C.I.R.P. al I.G.P.R. nr. 402.298/12.05.2026 a negat realitatea acuzațiilor, sprijinindu‑se exclusiv pe clasarea altor două sesizări făcute de Mușat, fără să se pronunțe pe conținutul concret al conversațiilor WhatsApp.
Toate aceste elemente sunt, potrivit petiției, reproduse integral în documentul anexat sesizării înaintate Guvernului.
Inspectorul general, “omul premierului”: când semnătura de sus se întoarce împotrivă
SPR „Diamantul” mai lovește într‑un punct sensibil: lanțul de numire politică. În petiție se subliniază că:
- Inspectorul general al I.G.P.R., cu rang de secretar de stat, este:
- numit prin decizie a Prim‑ministrului,
- la propunerea ministrului Afacerilor Interne,
- după consultarea Corpului Național al Polițiștilor.
- Actul de numire este, așadar, un act al Prim‑ministrului, iar persoana numită:
- este direct vizată de dezvăluirile publicate la 26.06.2026,
- prin conversațiile WhatsApp atribuite chestorului Benone‑Marian Matei și fostului inspector general Liviu Vasilescu,
- ambii numiți în funcție prin decizii similare ale Prim‑ministrului aflat la putere la momentul respectiv.
Petiția subliniază că:
- faptele descriu un mecanism organizat, desfășurat pe cel puțin trei ani (2019–2022);
- acesta ar viza sustragerea sistematică de bunuri din patrimoniul public;
- acuzațiile sunt documentate prin comunicări scrise atribuite conducerii IGPR.
Concluzia sindicaliștilor: o acuzație de asemenea gravitate impune o reacție instituțională promptă din partea oricărei autorități legate organic de funcția vizată – în speță, Prim‑ministrul, care semnează numirea în baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002.
Întrebările care ard mai tare ca motorina: premierule, cine răspunde?
În consecință, Sindicatul Poliţiştilor din România „Diamantul” cere, în scris, răspunsuri punctuale la o serie de întrebări incomode, dar perfect logice:
- A știut sau n‑a știut Guvernul?
- A fost Cabinetul Prim‑ministrului sau Corpul de Control al Primului‑Ministru informat, pe orice cale, despre:
- conținutul dezvăluirilor publice ale lui Victor Mușat,
- și al conversațiilor WhatsApp publicate la 26.06.2026,
- conversații care vizează persoana numită prin decizia Prim‑ministrului în funcția de inspector general al IGPR?
- A fost Cabinetul Prim‑ministrului sau Corpul de Control al Primului‑Ministru informat, pe orice cale, despre:
- Semnezi și uiți sau ai obligație să verifici?
- Consideră destinatarul că actul de numire emis în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002:
- generează o obligație de verificare sau informare periodică privind conduita persoanei numite,
- distinct de procedurile disciplinare interne ale MAI și IGPR?
- Consideră destinatarul că actul de numire emis în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 218/2002:
- S‑a autosesizat Guvernul sau așteaptă să se stingă scandalul?
- A fost inițiată, la nivelul aparatului de lucru al Guvernului, vreo verificare proprie cu privire la faptele semnalate?
- Dacă nu, care este motivul pentru care o astfel de verificare nu a fost considerată necesară?
- Cine are, concret, voie să zgâlțâie inspectorul general?
- Cărei structuri anume – din interiorul sau exteriorul aparatului de lucru al Guvernului – i se atribuie:
- competența de a iniția o cercetare disciplinară/administrativă față de o persoană numită prin decizie a Prim‑ministrului în funcția de inspector general al IGPR,
- în condițiile în care Cabinetul Prim‑ministrului nu are competență proprie de cercetare disciplinară?
- Cărei structuri anume – din interiorul sau exteriorul aparatului de lucru al Guvernului – i se atribuie:
“Baticul pe țeavă, batista pe țambal”
Toate aceste întrebări, arată SPR „Diamantul”, ar trebui să dea de gândit celor de la Corpul de Control al premierului Ilie Bolojan și să îi oblige să se implice serios pentru clarificarea faptelor.
Clarificare care nu se poate face:
- fără analizarea, cu maximă atenție, a probelor pe care Victor Mușat spune că le deține;
- fără verificarea capturilor de ecran cu discuțiile purtate de Mușat cu diverși “capi” din Poliția Română.
Aceste capturi, potrivit relatărilor menționate în petiție și în articolul Epoch Times România, lasă senzația că principalul interes ar fi fost:
- nu să se curețe sistemul,
- ci să se oprească orice scandal din fașă,
- să se pună batista pe țambal și capac pe rezervor.
Concluzie de pamflet: când hoții de motorină sunt tot “gardienii legii”
Dacă acuzațiile consemnate de Epoch Times România, atacul.ro și înaintate oficial de SPR „Diamantul” se confirmă, imaginea este grotesc de clară:
- în timp ce polițiștii obișnuiți își pun viața în joc pe salarii de mizerie,
- unii “aleși ai sistemului” ar fi transformat:
- rezervoarele în pușculițe personale,
- parcul auto în service pentru mașinile lor,
- iar WhatsApp‑ul în instrument de mușamalizare “de familie”.
Iar peste toate, semnătura liniștită a Prim‑ministrului, care numește, dar rămâne dator cu un răspuns esențial:
Ce se întâmplă când inspectorul general, omul tău, apare în mijlocul unui asemenea scandal?
Până la un răspuns serios, sistemul pare să funcționeze după o singură regulă:
“Nu se confirmă”.
Doar că, de data asta, s‑ar putea să se confirme… cu tot cu nume, cu funcții și cu rezervorul spart în fața premierului. (Cristina T.).
Exclusiv
Polițist la 40 de grade: dacă nu te omoară infractorul, te topește statul la serviciu
Caniculă cu 40+ grade, polițist în stradă: statul la umbră, cu OUG-ul în buzunar
În timp ce în foarte multe zone din țară temperaturile resimțite sar lejer de 40 de grade, polițiștii sunt trimiși “la înaintare”: fie în stradă, fie la frontiera de stat a României, pentru “exercitarea atribuțiilor de serviciu”.
Din birourile răcoroase ale șefilor, însă, canicula pare doar un detaliu meteorologic. Așa că Sindicatul Europol ține să le reamintească tuturor că protecția polițiștilor pe timp de caniculă nu e moft, nu e favor, ci OBLIGAȚIE legală.
OUG 99/2000: legea care spune clar că nu ești mobilă ambulantă la +40°C
Conform OUG nr. 99/2000, pe care unii angajatori o știu doar din auzite și deloc din aplicare, lucrurile sunt extrem de simple:
Articolul 1
(1) Măsurile prevăzute de ordonanță se aplică pentru protecția persoanelor încadrate în muncă în perioadele cu temperaturi extreme. Adică, da, și pentru polițiști.
(2) Prin temperaturi extreme se înțeleg temperaturile exterioare ale aerului care:
a) depășesc +37°C sau, combinate cu umiditate mare, echivalează acest nivel;
b) scad sub -20°C sau, combinate cu vânt puternic, echivalează acest nivel.
Cu alte cuvinte, când afară sunt 40 de grade la umbră, nu mai vorbim de “vreme frumoasă de vară”, ci de regim legal de protecție obligatorie.
Angajatorul, obligat să nu-și lase oamenii să fiarbă în uniformă
Articolul 4 din OUG nr. 99/2000 nu lasă loc de interpretări creative. În perioadele cu temperaturi ridicate extreme, angajatorii TREBUIE (nu “dacă au chef”) să asigure următoarele măsuri minimale:
A. Pentru ameliorarea condiţiilor de muncă:
a) Reducerea intensităţii şi ritmului activităţilor fizice – deci nu maraton cu vestă antiglonț la 40 de grade.
b) Asigurarea ventilaţiei la locurile de muncă – nu birou-saună, nu autospecială-cuptor.
c) Alternarea efortului dinamic cu cel static – omul nu e robot, nici duba nu e seră mobilă.
d) Alternarea perioadelor de lucru cu perioade de repaus în locuri umbrite, cu curenţi de aer – pauza nu e un moft, e măsură de protecție.
B. Pentru menţinerea stării de sănătate a angajaţilor:
a) Asigurarea apei minerale adecvate, câte 2–4 litri/persoană/schimb – nu jumătate de pet la doi oameni “că nu sunt fonduri”.
b) Asigurarea echipamentului individual de protecţie – adică nu uniformă neagră, groasă, în soare direct, fără alternativă.
c) Asigurarea de duşuri – nu “spălați-vă acasă, dacă ajungeți pe picioarele voastre”.
Toate acestea sunt obligații legale, nu recomandări opționale pentru șefi “mai sufletiști”.
Inspectoratele “luate prin surprindere” de vară: sindicatul le traduce: aveți obligații, nu scuze
Sindicatul Europol amintește că, pentru a evita “situațiile din anii precedenți”, când unele inspectorate de poliție au fost – ce surpriză! – “luate prin surprindere” de valul de căldură, există câteva lucruri de bază care trebuie făcute din timp:
- Verificarea stocurilor de apă – nu așteptăm 40 de grade ca să descoperim că nu e nimic în depozit;
- Achiziționarea apei și a celor necesare dacă stocurile nu sunt suficiente – nu se rezolvă canicula cu “trimiteți o adresă și mai vedem la următorul buget”.
Ambele sunt obligații clare ale angajatorilor, nu fapte de caritate.
Concluzie: polițistul nu e consumabil de unică folosință pe timp de caniculă
Mesajul dur, dar perfect justificat, transmis de Sindicatul Europol este simplu:
când afară sunt peste 37–40 de grade, polițistul nu este recuzită de decor pentru imaginea ministerului, ci un angajat protejat prin lege.
Protecția pe timp de caniculă nu e bonus, nu e cadou, nu e “dacă vrea șeful”: este OBLIGAȚIE legală.
Iar inspectoratele și toate structurile aflate în subordinea MAI nu au voie să se comporte ca și cum vara ar veni prin surprindere, în fiecare an, ca un fenomen paranormal. (Cerasela N.).
Exclusiv
Promovări la Poliție, după un an de pauză: se mișcă melcul bugetar prin MAI
“Veste mare” în MAI: după un an de amorțeală, s-au găsit vorbele, nu și fondurile
După aproape un an în care promovările polițiștilor pe funcții au fost puse pe pauză, îngropate prin sertarele birocratice ale Ministerului Afacerilor Interne, conducerea MAI și reprezentanții Inspectoratului General al Poliției Române au reușit, în sfârșit, performanța monumentală de a anunța… că “urmează să fie reluate procedurile”.
Conform informării făcute de sindicatul SIDEPOL – sursa oficială a acestor “bombe” administrative – procedurile privind promovarea polițiștilor pe funcții, amânate de aproape 1 an, ar trebui să renască din propria cenușă începând cu trimestrul IV al anului 2026.
Promovări cu porția: dacă sunt bani, bine, dacă nu… mai aveți răbdare
Din datele comunicate de factorii de decizie, schema este simplă și cinic de previzibilă:
promovările sunt estimate să înceapă din luna septembrie 2026 și să continue până la sfârșitul anului. Evident, nu pentru toți, nu după merit, ci “în limita fondurilor bugetare disponibile”.
Adică: dacă mai rămân ceva firimituri prin buget după ce se termină festivalul de sinecuri și funcții calde, poate prind și polițiștii amărâți câte o promovare. Dacă nu, rămâneți cu “încrederea” și “răbdarea”.
Trimestrul IV 2026: cândva, cumva, dacă și numai dacă
Reluarea procedurilor de promovare este proiectată pentru trimestrul IV al anului 2026. Nu o zi mai devreme. Polițiștii așteaptă de aproape un an, dar sistemul se mișcă în ritm de melc administrativ: se discută, se informează, se “preconizează”, se “estimează”.
Concret, după cum arată informarea sindicală SIDEPOL:
- procedurile de promovare au fost amânate aproape un an;
- reluarea este prevăzută din trimestrul IV 2026;
- startul estimat: septembrie 2026;
- durata: până la sfârșitul anului 2026;
- condiția supremă: există bani la buget.
“Vă mulțumim pentru răbdare și încredere”: slogan oficial pentru ignorare prelungită
În timp ce polițiștii așteaptă cu anii să fie promovați pe funcțiile pe care deja le muncesc de facto, mesajul oficial, transmis prin informarea SIDEPOL, vine cu un final demn de manualul de comunicare corporatistă:
“Vom urmări îndeaproape acest proces și vă vom informa imediat ce vom primi detalii suplimentare privind calendarul și modul de desfășurare a promovărilor. Vă mulțumim pentru răbdare și încredere.”
Traducere liberă, în limbaj de pamflet:
“Stați liniștiți, mai discutăm, mai analizăm, mai vedem dacă se găsesc bani, iar între timp vă rugăm să aveți răbdare nelimitată și încredere oarbă. Restul e tăcere bugetară.”
Concluzie usturătoare: promovările vin, dar numai la pachet cu norocul și cu bugetul
Toate datele anunțate prin informarea SIDEPOL arată același lucru:
- statul recunoaște că a blocat promovările aproape un an;
- promite reluarea lor abia în trimestrul IV 2026,
- le condiționează strict de “limita fondurilor bugetare disponibile”,
- și cere, la final, “răbdare și încredere”.
Într-un sistem în care munca reală se face la bază, iar funcțiile se deblochează sus doar când dă bine la imagine și se aliniază conjuncțiile bugetare, mesajul este clar:
promovările nu sunt un drept previzibil, ci un lux administrativ, acordat ocazional, cu porția, între două rectificări bugetare și trei promisiuni politice.
Pamfletul rămâne, polițistul așteaptă. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 4 zileDe la „Frumușelu’ Sifon” la Maneliadă pe Bulevard: cum se eliberează trotuarul doar când vor clanurile, nu IPJ Prahova
-
Exclusivacum o ziCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Exclusivacum 4 zileMame cu pistol la brâu, drepturi la coadă: cum își bate statul joc de femeile din uniformă
-
Exclusivacum 3 zile„Purul adevăr” al chestorului Drăgan: cum se împuternicește Minciuna și se desemnează Nerușinarea
-
Featuredacum 2 zileFocile politice și pușculița de la Palat: cum a ajuns George Simion să-l țină în brațe pe Ilie Bolojan
-
Ancheteacum o ziElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Exclusivacum 4 zileVeto constituțional pentru transparența în instanțe: CCR blochează tentativa de a „simplifica” hotărârile judecătorești
-
Featuredacum o ziRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști



