În România în care fiecare leu bugetar ar trebui cântărit, la Mizil pare că s-a inventat un nou sport: aruncatul cu banul public la întâmplare. Nu o spun vecinii, nu o spun „dușmanii politici”, ci o spune negru pe alb Curtea de Conturi a României, în Raportul de audit de conformitate ad‑hoc realizat de Camera de Conturi Prahova la U.A.T.O. Mizil, pentru anii 2024–2025.

Concluzia oficială: „concluzie contrară” – adică nu doar că lucrurile nu sunt în regulă, ci că neconformitățile sunt semnificative și generalizate. Pe românește: nu e o scăpare, e un mod de lucru.

Administrație locală la Mizil: „Merge și-așa” ca politică de stat

Conform raportului Curții de Conturi, la Mizil controalele interne și procedurile referitoare la:

• recrutarea personalului,
• stabilirea, urmărirea și încasarea unor impozite și taxe,
• achizițiile publice,
• derularea contractelor,
• administrarea patrimoniului,

nu sunt în conformitate cu legislația, „sub toate aspectele semnificative”. Practic, exact acolo unde ar trebui să fie mai multă rigoare – banii publici – găsim laxitate, superficialitate și haos organizat.

Câinii fără stăpân – facturi grase, servicii în ceață

Potrivit raportului Curții de Conturi, U.A.T.O. Mizil a încheiat protocoale pentru gestionarea câinilor fără stăpân. Până aici, nimic anormal. Anormal e altceva:

• tarife stabilite global,
• fără defalcare pe operațiuni,
• documentele prezentate nu confirmă toate serviciile pentru care s-a plătit,
• mai ales la capitolele sensibile: eutanasiere, perioada de cazare în adăpost, manopere medical-veterinare.

Valoarea serviciilor neefectuate sau neconfirmate nu a putut fi cuantificată, pentru că tariful a fost făcut „la grămadă”. Adică exact stilul ideal dacă vrei să nu se prindă nimeni cât, ce și pentru ce s-a plătit.

Control intern? Curtea de Conturi notează: „activitate necorespunzătoare” și lipsa unor proceduri clare de verificare. Cu alte cuvinte, banii au plecat, dar transparența a rămas legată în lesă.

Chiriașii vulnerabili – în loc de protecție, încasați la sânge

În timp ce administrația are probleme în a încasa corect bani de la cei cu posibilități, se dovedește foarte „eficientă” cu cei vulnerabili.

Curtea de Conturi constată că persoanelor cu handicap accentuat permanent, care conform Legii nr. 448/2006 ar trebui scutite de la plata chiriei, li s-a încasat eronat suma de 5.550 lei în perioada iulie 2024 – decembrie 2025.

Deci, când e vorba de respectarea drepturilor celor în nevoie, sistemul de control intern „nu funcționează”. Dar când vine vorba de a încasa bani, chiar și necuveniți, brusc se găsesc facturi, chitanțe, evidențe.

Clădiri și terenuri – paradis pentru „discreția fiscală”

Raportul Curții de Conturi arată că:

• impozitul pe clădiri rezidențiale a fost diminuat cu 14.963 lei,
• pentru unele clădiri construite fără autorizație nu s-a stabilit impozit,
• nu s-a luat în calcul întreaga suprafață desfășurată,
• la terenuri, pentru unii contribuabili nu a fost impozitată toată suprafața, dar s-a descoperit totuși un suplimentar de 1.190 lei.

Pe scurt, unii par să fi beneficiat de o „dietă fiscală” specială, în timp ce bugetul local slăbește.

Curtea indică direct cauza: sistem de control intern nefuncțional și lipsă de verificări de la urbanism și autorizări construcții. Când nu vrei să vezi, nu vezi. Important e să nu se supere „cine trebuie”.

Taxa de drum – există pe hârtie, nu și în buget

Consiliul Local Mizil a instituit, prin HCL nr. 121/28.09.2023, o taxă pentru utilizarea infrastructurii publice de către autovehicule de peste 12,5 tone, care circulă pe anumite străzi.

Curtea de Conturi constată însă că, între 2023–2026:

• taxa nu a fost stabilită,
• nu a fost încasată,
• veniturile bugetului local au fost diminuate ca urmare a acestei „amnezii administrative”.

Pe românește: ai taxă votată, dar nimeni nu deranjează camioanele. Bugetul local poate să aștepte, asfaltul se strică, dar banii nu deranjează pe nimeni intrând în contul orașului.

Taxa de salubritate – gunoiul administrativ băgat sub preș

Conform raportului Curții de Conturi, taxa specială de salubritate pentru cei care nu au contract cu operatorul:

• nu a fost încasată,
• primăria nici măcar nu a cerut operatorului de salubritate lista celor care beneficiază de servicii fără contract.

Adică exact ca la o petrecere unde toți mănâncă, beau și pleacă liniștiți, iar nota de plată vine la fraierul care nici nu a fost invitat – contribuabilul corect.

Curtea vorbește clar de neurmarirea ducerii la îndeplinire a actului administrativ. Adică s-a dat hotărâre, s-a făcut regulament, dar aplicarea lor a fost trimisă la reciclare.

Iluminat public – contract „luminat” cu articole de lege greșite

Pe zona iluminatului public, Curtea de Conturi descoperă o altă „artă administrativă”:

• contractul de mentenanță a fost majorat prin act adițional,
• în acest act au fost indicate prevederi legale care nu sunt aplicabile unei achiziții directe.

Adică atunci când vrei să crești valoarea contractului, cauți în legislație ce-ți convine, chiar dacă nu se potrivește. Important e să justifice cineva o sumă mai mare. Restul, „vedem noi”.

Garanții de bună execuție – 864.899,56 lei, pierduți în ceața birocrației

Un episod halucinant din raportul Curții de Conturi: pentru proiectul „Îmbunătățirea calității vieții populației din orașul Mizil”, garanția de bună execuție:

• era în sumă de 864.899,56 lei,
• scrisoarea de garanție a fost emisă de o societate care ulterior a fost radiată,
• scrisoarea și-a pierdut valabilitatea,
• nu a fost reînnoită.

Pe scurt, primăria a rămas cu un contract important și fără plasă de siguranță financiară. Dacă apar vicii de execuție, șansele de a recupera prejudiciile scad vertiginos.

Mai mult, Curtea constată și:

• garanțiile de bună execuție nu au fost diminuate și înregistrate corect în contabilitate,
• există neevidențierea garanției de bună execuție în contabilitate, pentru aceeași sumă consistentă.

Când e vorba de aproape 865.000 lei, „neatenția” nu mai e simplă scăpare, ci gaură de sistem.

Inventarierea patrimoniului – ce nu e numărat, nu există… până vine Curtea de Conturi

Inventarierea patrimoniului U.A.T.O. Mizil, potrivit raportului Curții de Conturi:

• nu a fost organizată și valorificată integral,
• lipsesc centralizarea corectă și urmărirea rezultatelor,
• bunurile propuse pentru casare rămân „agățate” în evidențe,
• terenurile și construcțiile nu au fost reevaluate la termenele legale.

Rezultatul: situațiile financiare nu dau o imagine fidelă. Pe scurt, nu se știe exact, la zi, ce are și cât valorează patrimoniul orașului. Dar se semnează, se aprobă, se raportează.

Casa de Cultură – materiale „uitate” și contabilitate întârziată

Curtea de Conturi arată că materialele rezultate din lucrările de modernizare a Casei de Cultură:

• nu au fost gestionate corespunzător,
• au fost înregistrate cu întârziere în contabilitate.

Adică ceea ce se recuperează din lucrări – bunuri care pot avea valoare – plutește într-o zonă gri, unde nu se știe clar ce, cât și unde. Din nou, patrimoniu tratat ca și cum ar fi fără stăpân.

Angajări la Clubul Sportiv – posturi cu intrare „liberă”, fără examen

Potrivit raportului Curții de Conturi, la Clubul Sportiv Orășenesc Mizil:

• în 2024 au fost făcute angajări pe perioadă determinată,
• fără organizarea concursului/examenului prevăzut de Codul muncii și regulamentele pentru personal contractual.

Adică, în timp ce pentru oamenii obișnuiți ușa administrației e închisă fără concurs, prin spate se pot face încadrări „din pix”, fără respectarea regulilor. Pentru unii, legea e poartă, pentru alții – gard de sârmă ghimpată.

Incompatibilități – când ANI spune „interdicție”, Mizil spune „funcție de conducere”

Un caz de manual, descris în raportul Curții de Conturi: Agenția Națională de Integritate a constatat incompatibilitatea unui director executiv din cadrul Primăriei Mizil, stabilind interdicția de a ocupa funcții publice de conducere sau control timp de 3 ani.

După tărăboiul juridic:

• dispoziția de destituire emisă de primar a fost anulată în instanță pe motive procedurale (emisă peste termenul de 6 luni),
• recursul primăriei a fost declarat nul pentru nemotivare,
• aceeași persoană a fost numită administrator public, adică tot funcție de conducere, cu atribuții de control și gestiune bugetară.

Curtea de Conturi notează că prevederile legale privind măsurile necesare în caz de incompatibilitate nu au fost aplicate corespunzător. Cu alte cuvinte, dacă nu știi sau nu vrei să respecți interdicțiile, legea devine doar o recomandare.

Salubrizare și plăți pe documente incomplete – bani plecați, hârtii șchioape

Pentru serviciile de salubrizare (colectare, transport, depozitare, întreținerea căilor publice), Curtea de Conturi constată:

• plăți făcute în perioada 2024–2025,
• pe baza unor documente justificative incomplete,
• încălcarea principiului „bunei gestiuni financiare”.

E ca și cum ai achita o factură de reparații auto fără să vezi ce piese s-au schimbat și dacă mașina chiar a fost în service. Doar că aici nu e vorba de mașina ta, ci de bugetul unui oraș întreg.

Stimulente pentru medici – bani dați, condiții neclar definite

Curtea de Conturi constată că la Spitalul Orășenesc „Sfânta Filofteia” Mizil:

• stimulentele financiare pentru medici s-au acordat pe baza unui cadru intern vag,
• nu erau clar stabilite documentele justificative și modul în care se verifică îndeplinirea condiției privind domiciliul la peste 30 km de locul de muncă,
• există risc de plăți necuvenite, imposibil de verificat riguros ulterior.

Pe scurt, intenția declarată – atragerea de medici – poate fi corectă, dar modul defectuos de aplicare deschide larg poarta abuzului.

Concluzie: un municipiu administrat „la mica înțelegere” cu legea

Din raportul Curții de Conturi rezultă un tablou clar:

• taxe neîncasate,
• impozite greșit stabilite,
• contracte modificate după ureche,
• garanții pierdute sau neevidențiate,
• patrimoniu neinventariat la zi,
• angajări fără concurs,
• incompatibilități tratate cu indiferență,
• plăți făcute pe documente incomplete.

Toate acestea nu sunt simple erori tehnice; sunt simptomele unui sistem de administrare a banului public tratat cu superficialitate cronică.

Iar nota de plată pentru acest „pamflet administrativ” o achită, cum era de așteptat, cetățenii din Mizil: prin servicii slabe, infrastructură subfinanțată și un buget local ciuruit de neglijență.

Sursa tuturor acestor constatări este Raportul de audit de conformitate ad‑hoc al Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Prahova, privind U.A.T.O. Mizil (perioada 2024–2025), precum și Scrisoarea către conducerea U.A.T.O. Mizil emisă în urma aceleiași misiuni de audit.

RAC-UATO-Mizil-PH-027934891

Pamfletul de mai sus nu face decât să traducă, în limbaj jurnalistic, ceea ce în documentele oficiale este formulat tehnic: la Mizil, banul public a fost tratat cu o nepăsare care frizează absurdul. (Sava N.).

„Ordine și disciplină”: doar pentru deținute, nu și pentru achiziții

(cazul Penitenciarului de Femei Ploiești – Târgșoru Nou, după raportul Curții de Conturi)

În timp ce deținutele de la Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșoru Nou sunt ținute la program, la minut, cu reguli stricte și consecințe clare, conducerea unității pare să fi trăit într-o realitate paralelă: un spațiu relaxat, fără termene, fără proceduri, fără transparență.

Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Prahova a făcut un audit de conformitate ad‑hoc și a constatat că, în 2024–2025, la penitenciar s-a aplicat un alt fel de regulament:
„legea achizițiilor publice – după posibilități”.

Raportul oficial arată negru pe alb: sistemul de control intern/managerial al unității nu a funcționat, iar asta a deschis larg ușa pentru o colecție de abateri în achiziții de pâine și alimente, precum și în lucrări de reparații și investiții la pavilionul C10 – secția E6.

Achizițiile de pâine: proceduri după ureche, legea după colț

Primul capitol: „Acorduri‑cadru de furnizare pâine și alimente – CN1067190/03.04.2024”.
Conform constatărilor Curții de Conturi:

• autoritatea contractantă nu a informat ofertanții cu privire la rezultatul procedurii, deși legea o obligă;
• nu au fost respectate prevederile privind informarea tuturor participanților la licitație;
• pentru o parte dintre acordurile‑cadru încheiate după licitație, nu au fost respectate termenele legale privind centralizarea și publicarea anunțurilor de atribuire;
• nu s-au respectat obligațiile de emitere și publicare a documentelor care certifică îndeplinirea obligațiilor contractuale.

Pe scurt: s-a făcut licitație, s-au încheiat acorduri‑cadru, dar transparența a rămas închisă la regim sever.

Curtea de Conturi notează clar că aceste fapte reprezintă contravenții conform Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice. Pentru unele a fost aplicat avertisment, pentru altele – amenzi contravenționale.

Lucrările la pavilionul C10 – „spații de detenție” doar în referat, nu și în realitate

Al doilea mare capitol: investiția „Execuție lucrări pentru diferențele de lucrări, rezultate în urma actualizării studiului de fezabilitate, pentru obiectivul de investiții transformare fabrică confecții în spații detenție – 240 locuri” și lucrări de reparații curente și vopsitorii – pavilion C10, secția E6.

Potrivit Curții de Conturi, au fost bifate următoarele „performanțe”:

• comisia de evaluare a ofertelor nu a respectat termenul legal pentru întocmirea raportului procedurii;
• nu a fost utilizat modelul de contract prevăzut de lege în documentația de atribuire;
• compartimentul de achiziții nu a publicat în SEAP la timp anunțul de atribuire și modificările contractului, astfel încât durata contractului să fie clară și legală;
• au fost încheiate acte adiționale prin care s-au prelungit termenele și valabilitatea contractului, tot cu încălcarea reglementărilor privind achizițiile publice.

Mai grav însă este capitolul legat de lucrări neexecutate, dar plătite.

Lucrări „fantomă”: ce nu s-a făcut pe teren s-a regăsit în factură

Curtea de Conturi reia, pe baza documentelor și a altor controale anterioare ale Administrației Naționale a Penitenciarelor (A.N.P.), o situație care arată așa:

• Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșoru Nou a contractat lucrări de reparații în baza unui referat de necesitate în care valoarea estimată nu era fundamentată conform normelor tehnice;
• la recepția lucrărilor (procesul‑verbal nr. 68969/20.12.2024) nu au fost clar individualizate și cuantificate cantitățile de lucrări efectiv executate;
• ulterior, la verificările A.N.P. și la inventarierea ulterioară (05.09.2025), s-a constatat existența unor lucrări neexecutate, deși fuseseră deja decontate.

Exemple din raport:
– corpuri de iluminat, ferestre cu geam termopan, tâmplărie PVC cu folie antifrecare, ventilatoare – bunuri și lucrări în valoare totală de 3.055,23 lei, decontate fără a fi executate;
– suma a fost ulterior recuperată de la constructor, conform extrasului de cont din 26.01.2026, dar numai după ce controalele au scos problema la iveală.

Pe lângă acești bani, Curtea de Conturi notează că, pentru perioada dintre plata nejustificată și recuperare, s-au calculat dobânzi și penalități în valoare de 363 lei (242 lei dobânzi + 121 lei penalități).

Cu alte cuvinte: din bani publici s-au plătit lucrări inexistente, iar bugetul a fost „pus la loc” abia după ce controalele au descoperit „creativitatea” din documente.

De la Curtea de Conturi la Parchet: suspiciuni de abuz în serviciu și fals

Raportul amintește că neregulile privind lucrările de la pavilionul C10 – Secția E6 nu au fost observate doar acum (ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova a dezvaluit de mult timp aceste aspecte, ele fiind confirmate prin acest raport).

Administrația Națională a Penitenciarelor, prin Direcția de Inspecție Penitenciară, întocmise deja:

• un proces‑verbal de control în aprilie 2025,
• un proces‑verbal de completare în mai 2025,
• un raport de control în iulie 2025.

În urma acestor constatări, A.N.P. a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru posibile fapte de natură penală: abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals legate de încheierea, derularea și plata contractului de lucrări.

Curtea de Conturi reia aceste informații în raport, menționând explicit sesizarea către organele de urmărire penală.
Evident, doar Parchetul și instanțele de judecată pot stabili existența sau inexistența unor infracțiuni – dar faptul că s-a ajuns până la sesizare spune suficient despre gravitatea situației.

Control intern: „Nu se aplică în acest penitenciar”

Una dintre cauzele-cheie identificate de Curtea de Conturi este funcționarea defectuoasă a sistemului de control intern/managerial și nerespectarea procedurilor legale privind activitatea de achiziții publice.

Tradus din limbajul tehnic al raportului:
– responsabilități neclare,
– proceduri fie inexistente, fie neaplicate,
– verificări superficiale sau inexistente.

Curtea de Conturi recomandă explicit:

• identificarea tuturor proceselor și activităților procedurale legate de achiziții,
• actualizarea procedurilor operaționale pentru fiecare activitate în parte,
• implementarea unor norme în care să fie clar definite atribuțiile și responsabilitățile tuturor persoanelor implicate în achiziții, de la planificare până la monitorizarea executării contractelor.

Termenul propus pentru punerea în ordine a acestui haos birocratic: 30.09.2026.

Amenzi și avertismente: 30.000 lei pentru „lecția de legalitate”

Pentru încălcările constatate, echipa Curții de Conturi a aplicat:

• o amendă contravențională de 30.000 lei (plătită în termenul legal de 15 zile) pentru fapta prevăzută la unul dintre punctele privind nerespectarea legii achizițiilor publice la investiția „diferențe de lucrări”;
• sancțiuni cu avertisment pentru celelalte fapte (îndeosebi cele privind procedura de achiziție de pâine și alimente și anumite aspecte procedurale).

Cu alte cuvinte, după ce penitenciarul a plătit lucrări neexecutate, după ce s-au încheiat acte adiționale „relaxate” și după ce termenele și obligațiile de publicare au fost tratate cu larghețe, bugetul public mai scoate o dată bani – de data asta pentru amenzi.

Penitenciarul care predică legea, dar se împiedică de ea în birouri

Imaginea de ansamblu din raportul Curții de Conturi:

• o unitate care, pe hârtie, are misiunea de a aplica legea și de a „reeduca” persoane condamnate;
• o conducere care, în practică, a tratat legea achizițiilor publice drept o recomandare vagă;
• un sistem de control intern care nu a prevenit, nu a detectat și nu a corectat neregulile la timp;
• bani publici plătiți pentru lucrări inexistente, recuperați abia după ce au intervenit controalele, plus accesorii plătite tot din buget;
• proceduri făcute și desfăcute cu acte adiționale și termene depășite.

Toate aceste fapte nu provin din zvonuri sau „surse”, ci dintr-un document oficial:
Raportul de audit de conformitate ad‑hoc al Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Prahova, încheiat la Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșoru Nou, în 2026, și din scrisoarea adresată conducerii penitenciarului.

pnitenciarul-ploiesti-targsorul-nou

Și acum?

Concluzia Curții de Conturi este clară:
entitatea auditată nu este conformă cu toate aspectele semnificative ale legislației și reglementărilor privind achizițiile publice.

Au fost stabilite măsuri, termene și recomandări, iar parte dintre sume au fost recuperate.
Dar rămâne întrebarea esențială:

Cum poate un penitenciar să pretindă respectarea legii de la persoanele private de libertate,
când chiar în birourile sale, legea e tratată ca un simplu decor de perete? (Paul D.).

Conflictul privind majorarea pentru „lucrări de excepție” – sau „excelența”, cum o alintă, ironic, șefii din M.A.I. – a scos la iveală nu doar incompetența crasă a Direcției Generale Financiare (DGF), ci și un tupeu administrativ demn de o farsă macabră. Sindicatul S.P.R. „Diamantul” a fost cel care a spart bula, dovedind că, încă din februarie 2024, Emil Păscuț a dus un război pentru adevăr pe care oficialii ministerului încercau disperați să-l îngroape sub mormane de birocrație mincinoasă.

Matematica de partid: Când 40% înseamnă cât vor mușchii lor

Polițistul crede că are 40% bonus pentru muncă grea? Să mai creadă! DGF a decis, într-un moment de sclipire contabilă, că legea este opțională. Deși art. 15 din Legea 153/2017 spune clar că bonusul se raportează la salariul de funcție actual, strategii financiari l-au tratat ca pe un spor „înghețat” la nivelul anului 2018. Rezultatul? Polițistul primea firimituri, sub jumătate din cât i se cuvenea legal, totul în timp ce unitatea îi acorda, pe hârtie, procentul întreg.

Corespondența secretă: M.A.I.-ul care știa adevărul, dar a ales minciuna

Marele spectacol al ipocriziei a ieșit la iveală când a fost descoperită corespondența ascunsă cu Ministerul Muncii. Potrivit documentelor obținute de Sindicatul „Diamantul”, încă din ianuarie 2024, Ministerul Muncii a confirmat negru pe alb: „nu reprezintă un spor”, iar procentul se aplică corect la salariul de funcție. M.A.I.-ul știa. M.A.I.-ul a tăcut. M.A.I.-ul a mințit în instanță că nu poate comunica documentele, invocând o „corespondență interinstituțională” – un paravan ridicol pentru a-și ascunde propria mizerie.

Bani nu sunt, dar pentru hoție se găsesc

Argumentele administrative au fost de un comic sinistru: „modificare conceptuală” și, clasicul, „nu sunt bani”. Însă, în 2026, un proces câștigat definitiv de sindicat a scos la iveală adevărul: M.A.I. a cerut fonduri pentru salarii, dar pentru „excelență” – zero. Răzvan Grecu și subalternii săi au omis deliberat să ceară banii pentru plata corectă. O minciună prin omisiune, servită judecătorilor cu un aer de instituție responsabilă, în timp ce sute de mii de euro se scurgeau din buzunarele angajaților.

Înalta Curte le-a dat „excelența” peste nas

Justiția, deși greoaie, a pus capăt batjocurii. Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat definitiv problema prin Decizia nr. 75/2024 și, ulterior, prin Decizia nr. 197/2025: majorarea nu se plafonează, nu este un spor și face parte din baza de calcul a pensiei militare. Sindicatul „Diamantul” a reușit ceea ce ministerul refuza cu încăpățânare: aplicarea legii.

Cine plătește? Nimeni, că suntem toți prieteni în minister

Și totuși, cine plătește pentru acest haos? Cine răspunde pentru faptul că mii de pensionari au fost privați de 1.000 de lei lunar, ani la rând? Răspunsul este, previzibil, nimeni. Răzvan Grecu, șeful DGF, rămâne nestingherit pe scaunul său, coordonat de Ioana Dorobanțu, secretar general adjunct. Aceiași oameni care au orchestrat sau au tolerat această „eroare” contabilă gestionează în continuare salariile și pensiile angajaților M.A.I. În acest minister, se pare că incompetența nu se sancționează, ci se promovează. Dreptatea a fost smulsă din instanțe prin eforturile Sindicatului „Diamantul”, dar gustul amar al batjocurii rămâne o pată neschimbată pe obrazul instituției. (Cerasela N.).