În România în care fiecare leu bugetar ar trebui cântărit, la Mizil pare că s-a inventat un nou sport: aruncatul cu banul public la întâmplare. Nu o spun vecinii, nu o spun „dușmanii politici”, ci o spune negru pe alb Curtea de Conturi a României, în Raportul de audit de conformitate ad‑hoc realizat de Camera de Conturi Prahova la U.A.T.O. Mizil, pentru anii 2024–2025.

Concluzia oficială: „concluzie contrară” – adică nu doar că lucrurile nu sunt în regulă, ci că neconformitățile sunt semnificative și generalizate. Pe românește: nu e o scăpare, e un mod de lucru.

Administrație locală la Mizil: „Merge și-așa” ca politică de stat

Conform raportului Curții de Conturi, la Mizil controalele interne și procedurile referitoare la:

• recrutarea personalului,
• stabilirea, urmărirea și încasarea unor impozite și taxe,
• achizițiile publice,
• derularea contractelor,
• administrarea patrimoniului,

nu sunt în conformitate cu legislația, „sub toate aspectele semnificative”. Practic, exact acolo unde ar trebui să fie mai multă rigoare – banii publici – găsim laxitate, superficialitate și haos organizat.

Câinii fără stăpân – facturi grase, servicii în ceață

Potrivit raportului Curții de Conturi, U.A.T.O. Mizil a încheiat protocoale pentru gestionarea câinilor fără stăpân. Până aici, nimic anormal. Anormal e altceva:

• tarife stabilite global,
• fără defalcare pe operațiuni,
• documentele prezentate nu confirmă toate serviciile pentru care s-a plătit,
• mai ales la capitolele sensibile: eutanasiere, perioada de cazare în adăpost, manopere medical-veterinare.

Valoarea serviciilor neefectuate sau neconfirmate nu a putut fi cuantificată, pentru că tariful a fost făcut „la grămadă”. Adică exact stilul ideal dacă vrei să nu se prindă nimeni cât, ce și pentru ce s-a plătit.

Control intern? Curtea de Conturi notează: „activitate necorespunzătoare” și lipsa unor proceduri clare de verificare. Cu alte cuvinte, banii au plecat, dar transparența a rămas legată în lesă.

Chiriașii vulnerabili – în loc de protecție, încasați la sânge

În timp ce administrația are probleme în a încasa corect bani de la cei cu posibilități, se dovedește foarte „eficientă” cu cei vulnerabili.

Curtea de Conturi constată că persoanelor cu handicap accentuat permanent, care conform Legii nr. 448/2006 ar trebui scutite de la plata chiriei, li s-a încasat eronat suma de 5.550 lei în perioada iulie 2024 – decembrie 2025.

Deci, când e vorba de respectarea drepturilor celor în nevoie, sistemul de control intern „nu funcționează”. Dar când vine vorba de a încasa bani, chiar și necuveniți, brusc se găsesc facturi, chitanțe, evidențe.

Clădiri și terenuri – paradis pentru „discreția fiscală”

Raportul Curții de Conturi arată că:

• impozitul pe clădiri rezidențiale a fost diminuat cu 14.963 lei,
• pentru unele clădiri construite fără autorizație nu s-a stabilit impozit,
• nu s-a luat în calcul întreaga suprafață desfășurată,
• la terenuri, pentru unii contribuabili nu a fost impozitată toată suprafața, dar s-a descoperit totuși un suplimentar de 1.190 lei.

Pe scurt, unii par să fi beneficiat de o „dietă fiscală” specială, în timp ce bugetul local slăbește.

Curtea indică direct cauza: sistem de control intern nefuncțional și lipsă de verificări de la urbanism și autorizări construcții. Când nu vrei să vezi, nu vezi. Important e să nu se supere „cine trebuie”.

Taxa de drum – există pe hârtie, nu și în buget

Consiliul Local Mizil a instituit, prin HCL nr. 121/28.09.2023, o taxă pentru utilizarea infrastructurii publice de către autovehicule de peste 12,5 tone, care circulă pe anumite străzi.

Curtea de Conturi constată însă că, între 2023–2026:

• taxa nu a fost stabilită,
• nu a fost încasată,
• veniturile bugetului local au fost diminuate ca urmare a acestei „amnezii administrative”.

Pe românește: ai taxă votată, dar nimeni nu deranjează camioanele. Bugetul local poate să aștepte, asfaltul se strică, dar banii nu deranjează pe nimeni intrând în contul orașului.

Taxa de salubritate – gunoiul administrativ băgat sub preș

Conform raportului Curții de Conturi, taxa specială de salubritate pentru cei care nu au contract cu operatorul:

• nu a fost încasată,
• primăria nici măcar nu a cerut operatorului de salubritate lista celor care beneficiază de servicii fără contract.

Adică exact ca la o petrecere unde toți mănâncă, beau și pleacă liniștiți, iar nota de plată vine la fraierul care nici nu a fost invitat – contribuabilul corect.

Curtea vorbește clar de neurmarirea ducerii la îndeplinire a actului administrativ. Adică s-a dat hotărâre, s-a făcut regulament, dar aplicarea lor a fost trimisă la reciclare.

Iluminat public – contract „luminat” cu articole de lege greșite

Pe zona iluminatului public, Curtea de Conturi descoperă o altă „artă administrativă”:

• contractul de mentenanță a fost majorat prin act adițional,
• în acest act au fost indicate prevederi legale care nu sunt aplicabile unei achiziții directe.

Adică atunci când vrei să crești valoarea contractului, cauți în legislație ce-ți convine, chiar dacă nu se potrivește. Important e să justifice cineva o sumă mai mare. Restul, „vedem noi”.

Garanții de bună execuție – 864.899,56 lei, pierduți în ceața birocrației

Un episod halucinant din raportul Curții de Conturi: pentru proiectul „Îmbunătățirea calității vieții populației din orașul Mizil”, garanția de bună execuție:

• era în sumă de 864.899,56 lei,
• scrisoarea de garanție a fost emisă de o societate care ulterior a fost radiată,
• scrisoarea și-a pierdut valabilitatea,
• nu a fost reînnoită.

Pe scurt, primăria a rămas cu un contract important și fără plasă de siguranță financiară. Dacă apar vicii de execuție, șansele de a recupera prejudiciile scad vertiginos.

Mai mult, Curtea constată și:

• garanțiile de bună execuție nu au fost diminuate și înregistrate corect în contabilitate,
• există neevidențierea garanției de bună execuție în contabilitate, pentru aceeași sumă consistentă.

Când e vorba de aproape 865.000 lei, „neatenția” nu mai e simplă scăpare, ci gaură de sistem.

Inventarierea patrimoniului – ce nu e numărat, nu există… până vine Curtea de Conturi

Inventarierea patrimoniului U.A.T.O. Mizil, potrivit raportului Curții de Conturi:

• nu a fost organizată și valorificată integral,
• lipsesc centralizarea corectă și urmărirea rezultatelor,
• bunurile propuse pentru casare rămân „agățate” în evidențe,
• terenurile și construcțiile nu au fost reevaluate la termenele legale.

Rezultatul: situațiile financiare nu dau o imagine fidelă. Pe scurt, nu se știe exact, la zi, ce are și cât valorează patrimoniul orașului. Dar se semnează, se aprobă, se raportează.

Casa de Cultură – materiale „uitate” și contabilitate întârziată

Curtea de Conturi arată că materialele rezultate din lucrările de modernizare a Casei de Cultură:

• nu au fost gestionate corespunzător,
• au fost înregistrate cu întârziere în contabilitate.

Adică ceea ce se recuperează din lucrări – bunuri care pot avea valoare – plutește într-o zonă gri, unde nu se știe clar ce, cât și unde. Din nou, patrimoniu tratat ca și cum ar fi fără stăpân.

Angajări la Clubul Sportiv – posturi cu intrare „liberă”, fără examen

Potrivit raportului Curții de Conturi, la Clubul Sportiv Orășenesc Mizil:

• în 2024 au fost făcute angajări pe perioadă determinată,
• fără organizarea concursului/examenului prevăzut de Codul muncii și regulamentele pentru personal contractual.

Adică, în timp ce pentru oamenii obișnuiți ușa administrației e închisă fără concurs, prin spate se pot face încadrări „din pix”, fără respectarea regulilor. Pentru unii, legea e poartă, pentru alții – gard de sârmă ghimpată.

Incompatibilități – când ANI spune „interdicție”, Mizil spune „funcție de conducere”

Un caz de manual, descris în raportul Curții de Conturi: Agenția Națională de Integritate a constatat incompatibilitatea unui director executiv din cadrul Primăriei Mizil, stabilind interdicția de a ocupa funcții publice de conducere sau control timp de 3 ani.

După tărăboiul juridic:

• dispoziția de destituire emisă de primar a fost anulată în instanță pe motive procedurale (emisă peste termenul de 6 luni),
• recursul primăriei a fost declarat nul pentru nemotivare,
• aceeași persoană a fost numită administrator public, adică tot funcție de conducere, cu atribuții de control și gestiune bugetară.

Curtea de Conturi notează că prevederile legale privind măsurile necesare în caz de incompatibilitate nu au fost aplicate corespunzător. Cu alte cuvinte, dacă nu știi sau nu vrei să respecți interdicțiile, legea devine doar o recomandare.

Salubrizare și plăți pe documente incomplete – bani plecați, hârtii șchioape

Pentru serviciile de salubrizare (colectare, transport, depozitare, întreținerea căilor publice), Curtea de Conturi constată:

• plăți făcute în perioada 2024–2025,
• pe baza unor documente justificative incomplete,
• încălcarea principiului „bunei gestiuni financiare”.

E ca și cum ai achita o factură de reparații auto fără să vezi ce piese s-au schimbat și dacă mașina chiar a fost în service. Doar că aici nu e vorba de mașina ta, ci de bugetul unui oraș întreg.

Stimulente pentru medici – bani dați, condiții neclar definite

Curtea de Conturi constată că la Spitalul Orășenesc „Sfânta Filofteia” Mizil:

• stimulentele financiare pentru medici s-au acordat pe baza unui cadru intern vag,
• nu erau clar stabilite documentele justificative și modul în care se verifică îndeplinirea condiției privind domiciliul la peste 30 km de locul de muncă,
• există risc de plăți necuvenite, imposibil de verificat riguros ulterior.

Pe scurt, intenția declarată – atragerea de medici – poate fi corectă, dar modul defectuos de aplicare deschide larg poarta abuzului.

Concluzie: un municipiu administrat „la mica înțelegere” cu legea

Din raportul Curții de Conturi rezultă un tablou clar:

• taxe neîncasate,
• impozite greșit stabilite,
• contracte modificate după ureche,
• garanții pierdute sau neevidențiate,
• patrimoniu neinventariat la zi,
• angajări fără concurs,
• incompatibilități tratate cu indiferență,
• plăți făcute pe documente incomplete.

Toate acestea nu sunt simple erori tehnice; sunt simptomele unui sistem de administrare a banului public tratat cu superficialitate cronică.

Iar nota de plată pentru acest „pamflet administrativ” o achită, cum era de așteptat, cetățenii din Mizil: prin servicii slabe, infrastructură subfinanțată și un buget local ciuruit de neglijență.

Sursa tuturor acestor constatări este Raportul de audit de conformitate ad‑hoc al Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Prahova, privind U.A.T.O. Mizil (perioada 2024–2025), precum și Scrisoarea către conducerea U.A.T.O. Mizil emisă în urma aceleiași misiuni de audit.

RAC-UATO-Mizil-PH-027934891

Pamfletul de mai sus nu face decât să traducă, în limbaj jurnalistic, ceea ce în documentele oficiale este formulat tehnic: la Mizil, banul public a fost tratat cu o nepăsare care frizează absurdul. (Sava N.).

„Ordine și disciplină”: doar pentru deținute, nu și pentru achiziții

(cazul Penitenciarului de Femei Ploiești – Târgșoru Nou, după raportul Curții de Conturi)

În timp ce deținutele de la Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșoru Nou sunt ținute la program, la minut, cu reguli stricte și consecințe clare, conducerea unității pare să fi trăit într-o realitate paralelă: un spațiu relaxat, fără termene, fără proceduri, fără transparență.

Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi Prahova a făcut un audit de conformitate ad‑hoc și a constatat că, în 2024–2025, la penitenciar s-a aplicat un alt fel de regulament:
„legea achizițiilor publice – după posibilități”.

Raportul oficial arată negru pe alb: sistemul de control intern/managerial al unității nu a funcționat, iar asta a deschis larg ușa pentru o colecție de abateri în achiziții de pâine și alimente, precum și în lucrări de reparații și investiții la pavilionul C10 – secția E6.

Achizițiile de pâine: proceduri după ureche, legea după colț

Primul capitol: „Acorduri‑cadru de furnizare pâine și alimente – CN1067190/03.04.2024”.
Conform constatărilor Curții de Conturi:

• autoritatea contractantă nu a informat ofertanții cu privire la rezultatul procedurii, deși legea o obligă;
• nu au fost respectate prevederile privind informarea tuturor participanților la licitație;
• pentru o parte dintre acordurile‑cadru încheiate după licitație, nu au fost respectate termenele legale privind centralizarea și publicarea anunțurilor de atribuire;
• nu s-au respectat obligațiile de emitere și publicare a documentelor care certifică îndeplinirea obligațiilor contractuale.

Pe scurt: s-a făcut licitație, s-au încheiat acorduri‑cadru, dar transparența a rămas închisă la regim sever.

Curtea de Conturi notează clar că aceste fapte reprezintă contravenții conform Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice. Pentru unele a fost aplicat avertisment, pentru altele – amenzi contravenționale.

Lucrările la pavilionul C10 – „spații de detenție” doar în referat, nu și în realitate

Al doilea mare capitol: investiția „Execuție lucrări pentru diferențele de lucrări, rezultate în urma actualizării studiului de fezabilitate, pentru obiectivul de investiții transformare fabrică confecții în spații detenție – 240 locuri” și lucrări de reparații curente și vopsitorii – pavilion C10, secția E6.

Potrivit Curții de Conturi, au fost bifate următoarele „performanțe”:

• comisia de evaluare a ofertelor nu a respectat termenul legal pentru întocmirea raportului procedurii;
• nu a fost utilizat modelul de contract prevăzut de lege în documentația de atribuire;
• compartimentul de achiziții nu a publicat în SEAP la timp anunțul de atribuire și modificările contractului, astfel încât durata contractului să fie clară și legală;
• au fost încheiate acte adiționale prin care s-au prelungit termenele și valabilitatea contractului, tot cu încălcarea reglementărilor privind achizițiile publice.

Mai grav însă este capitolul legat de lucrări neexecutate, dar plătite.

Lucrări „fantomă”: ce nu s-a făcut pe teren s-a regăsit în factură

Curtea de Conturi reia, pe baza documentelor și a altor controale anterioare ale Administrației Naționale a Penitenciarelor (A.N.P.), o situație care arată așa:

• Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșoru Nou a contractat lucrări de reparații în baza unui referat de necesitate în care valoarea estimată nu era fundamentată conform normelor tehnice;
• la recepția lucrărilor (procesul‑verbal nr. 68969/20.12.2024) nu au fost clar individualizate și cuantificate cantitățile de lucrări efectiv executate;
• ulterior, la verificările A.N.P. și la inventarierea ulterioară (05.09.2025), s-a constatat existența unor lucrări neexecutate, deși fuseseră deja decontate.

Exemple din raport:
– corpuri de iluminat, ferestre cu geam termopan, tâmplărie PVC cu folie antifrecare, ventilatoare – bunuri și lucrări în valoare totală de 3.055,23 lei, decontate fără a fi executate;
– suma a fost ulterior recuperată de la constructor, conform extrasului de cont din 26.01.2026, dar numai după ce controalele au scos problema la iveală.

Pe lângă acești bani, Curtea de Conturi notează că, pentru perioada dintre plata nejustificată și recuperare, s-au calculat dobânzi și penalități în valoare de 363 lei (242 lei dobânzi + 121 lei penalități).

Cu alte cuvinte: din bani publici s-au plătit lucrări inexistente, iar bugetul a fost „pus la loc” abia după ce controalele au descoperit „creativitatea” din documente.

De la Curtea de Conturi la Parchet: suspiciuni de abuz în serviciu și fals

Raportul amintește că neregulile privind lucrările de la pavilionul C10 – Secția E6 nu au fost observate doar acum (ziarul nostru de investigatii Incisiv de Prahova a dezvaluit de mult timp aceste aspecte, ele fiind confirmate prin acest raport).

Administrația Națională a Penitenciarelor, prin Direcția de Inspecție Penitenciară, întocmise deja:

• un proces‑verbal de control în aprilie 2025,
• un proces‑verbal de completare în mai 2025,
• un raport de control în iulie 2025.

În urma acestor constatări, A.N.P. a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru posibile fapte de natură penală: abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals legate de încheierea, derularea și plata contractului de lucrări.

Curtea de Conturi reia aceste informații în raport, menționând explicit sesizarea către organele de urmărire penală.
Evident, doar Parchetul și instanțele de judecată pot stabili existența sau inexistența unor infracțiuni – dar faptul că s-a ajuns până la sesizare spune suficient despre gravitatea situației.

Control intern: „Nu se aplică în acest penitenciar”

Una dintre cauzele-cheie identificate de Curtea de Conturi este funcționarea defectuoasă a sistemului de control intern/managerial și nerespectarea procedurilor legale privind activitatea de achiziții publice.

Tradus din limbajul tehnic al raportului:
– responsabilități neclare,
– proceduri fie inexistente, fie neaplicate,
– verificări superficiale sau inexistente.

Curtea de Conturi recomandă explicit:

• identificarea tuturor proceselor și activităților procedurale legate de achiziții,
• actualizarea procedurilor operaționale pentru fiecare activitate în parte,
• implementarea unor norme în care să fie clar definite atribuțiile și responsabilitățile tuturor persoanelor implicate în achiziții, de la planificare până la monitorizarea executării contractelor.

Termenul propus pentru punerea în ordine a acestui haos birocratic: 30.09.2026.

Amenzi și avertismente: 30.000 lei pentru „lecția de legalitate”

Pentru încălcările constatate, echipa Curții de Conturi a aplicat:

• o amendă contravențională de 30.000 lei (plătită în termenul legal de 15 zile) pentru fapta prevăzută la unul dintre punctele privind nerespectarea legii achizițiilor publice la investiția „diferențe de lucrări”;
• sancțiuni cu avertisment pentru celelalte fapte (îndeosebi cele privind procedura de achiziție de pâine și alimente și anumite aspecte procedurale).

Cu alte cuvinte, după ce penitenciarul a plătit lucrări neexecutate, după ce s-au încheiat acte adiționale „relaxate” și după ce termenele și obligațiile de publicare au fost tratate cu larghețe, bugetul public mai scoate o dată bani – de data asta pentru amenzi.

Penitenciarul care predică legea, dar se împiedică de ea în birouri

Imaginea de ansamblu din raportul Curții de Conturi:

• o unitate care, pe hârtie, are misiunea de a aplica legea și de a „reeduca” persoane condamnate;
• o conducere care, în practică, a tratat legea achizițiilor publice drept o recomandare vagă;
• un sistem de control intern care nu a prevenit, nu a detectat și nu a corectat neregulile la timp;
• bani publici plătiți pentru lucrări inexistente, recuperați abia după ce au intervenit controalele, plus accesorii plătite tot din buget;
• proceduri făcute și desfăcute cu acte adiționale și termene depășite.

Toate aceste fapte nu provin din zvonuri sau „surse”, ci dintr-un document oficial:
Raportul de audit de conformitate ad‑hoc al Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Prahova, încheiat la Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșoru Nou, în 2026, și din scrisoarea adresată conducerii penitenciarului.

pnitenciarul-ploiesti-targsorul-nou

Și acum?

Concluzia Curții de Conturi este clară:
entitatea auditată nu este conformă cu toate aspectele semnificative ale legislației și reglementărilor privind achizițiile publice.

Au fost stabilite măsuri, termene și recomandări, iar parte dintre sume au fost recuperate.
Dar rămâne întrebarea esențială:

Cum poate un penitenciar să pretindă respectarea legii de la persoanele private de libertate,
când chiar în birourile sale, legea e tratată ca un simplu decor de perete? (Paul D.).

În universul paralel numit IPJ Prahova, unde „Structuri SRL” pare să fie adevărata firmă de apartament care coordonează uniformele, cariera nu se mai construiește neapărat din dosare bine lucrate și respect pentru lege. De multe ori se construiește din chefuri, cumetrii, prietenii „potrivite” și câte un lăutar de casă. Iar lăutarul acesta are și nume, și prenume: Mocanu Horia.

De la cântări nefiscalizate la flotă auto „de șmecher”

Ani la rând, după cum povestesc sursele noastre, Mocanu a fost nelipsit de la nunțile, botezurile și petrecerile „de sistem”. Cântă la petrecerile polițiștilor, ale prietenilor lor, ale „clienților” recomandați, iar banii – spun sursele – nu treceau întotdeauna prin vreo casă de marcat.

Rezultatul? Un salt vizibil în „dezvoltarea personală”:

• vechiul Renault break, mașină de băiat modest, a fost înlocuit cu o mașină mai nouă, neagră, „de șmecher”;
• la capitolul dube, „cazatura” albă – despre care sursele afirmă că mergea liniștită fără ITP – a fost schimbată cu un Fiat Ducato alb, nou, spațios, perfect pentru a transporta șatra de lăutari, instrumentele, recuzita și toate cele necesare „afacerii”.

Nimeni nu pare curios, instituțional vorbind, câți bani au fost declarați, cât din această activitate este fiscalizată și câte venituri circulă nestingherite pe traseul „cântare – combinații – investiții în mașini”. Atâta timp cât lăutarul „întreține atmosfera” în cercurile potrivite, întrebările despre bani rămân în surdină.

Manual de victimizare: cum devii „băiat bun persecutat de șefi”

Cum nu i-au ieșit toate combinațiile de mutare „pe filieră”, Mocanu a trecut, spun sursele, la o altă strategie: victimizarea.

Dintr-odată, în jurul lui se propagă o poveste simplă, lacrimogenă:

• că „are ceva șefa cu el” (subcomisarul Elena‑Laura Bulei),
• că el este „un băiat bun”, care vrea doar să-și facă treaba,
• că, săracul, din cauza ei ar fi silit să plece, altfel ar fi rămas „liniștit” acolo.

Această legendă nu e inocentă. Ea este livrată exact urechilor care trebuie, astfel încât:

• la nivelul conducerii IPJ Prahova să se creeze impresia că, la Poliția Băicoi, „climatul este tensionat”;
• imaginea șefului actual, să fie erodată – până când să nu mai fie „oportună” prelungirea prezenței lui acolo;
• pe fondul acestei false tensiuni, Mocanu să pară soluția „de echilibru”: omul bun, calm, popular, care ar aduce „liniște în colectiv”.

Rețeta nu este nouă: e aceeași tehnică de „lins clanțe” patentată de diverși șmecheri de prin structuri (model Popa Cornelius – BCI). Mai întâi îți plângi de milă, apoi torni discret că „nu se mai poate lucra cu șeful actual”, după care te oferi, cu modestie prefăcută, drept salvator. Ținta reală: împuternicirea la comanda Poliției Băicoi.

Odată ajuns acolo, spun sursele, Mocanu ar avea mână liberă să își regleze conturile cu cei pe care îi suspectează că au curajul să vorbească sau să „dea” către presă: Facăleț Ionuț, Badea Marius, Alexe Constantin, Persunaru Vasile și alții asemenea lor – adică polițiști care, culmea, chiar ar vrea să își facă meseria.

Când lăutarul se „bine dispune”: de la glume de mahala la comportament libidinos

Sursele noastre descriu o imagine deloc flatantă a lui Mocanu atunci când „se bine dispune” cu ceva de strugure, la cântări sau la chefuri. Atmosfera, spun ele, se schimbă repede din „băiat de treabă cu voce” în „băiat de treabă, dar libidinos”.

Se fac aluzii insistente la femeile singure, la cele despre care „se știe” că nu sunt ușă de biserică, se lansează glume cu subînțeles, complimentul devine atinsă de hărțuire verbală. Totul, evident, sub umbrela:

• „glumim, nu?”,
• „hai, că știi că așa sunt eu, mai slobod la gură”,
• și acel „ce, nu-ți place de mine?” spus cu zâmbetul pe buze.

Diferența față de un chelner libidinos de bodegă este că aici vorbim de cineva bine ancorat în relațiile cu polițiști, cu acces în medii închise, cu un statut de „om al casei” prin care își permite mai mult decât un civil oarecare.

Cazul Cosma Daiana: tânăra de la Rutieră prinsă între libidouri

Din acest tip de comportament ies la suprafață și povești mult mai precise, cu nume și prenume. Un astfel de nume este Cosma Daiana, o tânără polițistă de la Rutieră, venită din Hunedoara, descrisă de surse ca „o fetiscana de vreo 20 și ceva de ani”, fără spate, fără pile,venită efectiv să lucreze în sistem, nu să facă parte din gașca de chefuri. 

Potrivit informațiilor primite de redacție (verificate prin mai mult de trei surse!), Mocanu i-ar fi făcut avansuri repetate, cu același registru libidinos. Nu ar fi fost singurul:

• ofițerul Popescu Răzvan, proaspăt însurat, dar – spun sursele – încă în faza de „casting” prin colegi;
• și polițistul Stanciu Răzvan, „cocalarul” venit din Gorj, pomenit cu același tip de atitudine.

În loc să se simtă într-un mediu profesional, agenta s-ar fi simțit într-un birt cu uniforme, în care replicile de agățat și insistențele nu mai țin cont de statutul ei de colegă, ci o reduc la un obiect de glumă și de poftă.

Gravitatea situației nu stă doar în comportamentul lor, ci în reacția instituțională. Sursele noastre susțin că Daiana Cosma s-ar fi plâns chiar lui Stoican – șeful din acel moment – relatându-i situația. Răspunsul? Tăcerea. Nicio măsură, niciun gest de protecție, nicio delimitare clară față de astfel de derapaje.

În locul unei anchete interne serioase, în locul unei puneri la punct ferme a „gentlemenilor” cu epoleți, tânăra a înțeles un mesaj simplu:
„Te descurci singură sau pleci.”
Și, spun sursele, a ales să plece din județ.

„Gentlemenii” de serviciu: Popescu și Stanciu

În tabloul acesta sordid, figurează clar și numele celor doi „Răzvani”.

Despre Popescu Răzvan, ofițer, povestea este aproape clasică: proaspăt însurat, dar cu reflexe de burlac rămas blocat în modul „vânătoare”. Surse din sistem vorbesc despre un comportament nepotrivit față de tânăra colegă, glume și insistențe care alunecă din zona „amicală” în cea a hărțuirii.

Despre Stanciu Răzvan, polițist, descrierea este directă: „cocalar” din Gorj, cu modul aferent de raportare la femei. Nu mai vorbim despre o scăpare ocazională, ci despre un stil permanent de a trata colegele și, în general, femeile din preajmă.

Dacă aceste relatări se confirmă prin verificări oficiale și mărturii directe, avem în față nu doar „derapaje individuale”, ci un mediu toxic, în care atitudinile libidinoase sunt tolerate, iar victimele sunt împinse spre soluția simplă: „pleci și gata”.

Tăcerea IPJ Prahova: politică de personal, nu simplă neglijență

Toate aceste povești – lăutarul cu duba nouă, mașinile schimbate, cântările îndoielnic fiscalizate, avansurile la colege, victimizarea calculată pentru avans în funcție – ar putea, luate separat, să pară simple bârfe de maidan. Numai că ele se leagă de un tipar mai mare, documentat deja în alte materiale:

• amprentări abuzive ale civililor incomozi,
• sigilii vechi, „păstrate frumos” pentru tăierea gazelor la adresa greșită,
• dispecerate fantomă pe site-ul IPJ,
• șefi clonați în organigramă,
• „filiera Buzău” cu nota 4 la examen, dar cu funcție grasă,
• și o protecție constantă pentru „băieții de casă”.

Întrebările esențiale pentru IPJ Prahova sunt simple:

• Există sau nu plângeri oficiale din partea Cosmei Daiana?
• A înregistrat sau nu Stoican o astfel de sesizare?
• S-a făcut vreo notă internă, vreo informare către superiori, vreo propunere de cercetare prealabilă?
• A fost întrebat vreodată Mocanu Horia despre comportamentul său față de colege? Dar Popescu? Dar Stanciu?

Dacă răspunsurile reale sunt „nu”, „nu știu” sau „nu mai găsim documentele”, atunci nu mai vorbim despre o problemă morală punctuală, ci despre o complicitate instituțională. Tăcerea repetată și protejarea neoficială a anumitor indivizi devin, în sine, politică de personal.

Nu presa pune presiune pe polițiștii corecți. Presa doar aprinde lumina. Rușinea vine din ceea ce se vede când se aprinde lumina.

Despre poze, nume și rușinea publică

Numele le-am menționat clar, pentru că vorbim despre persoane cu funcții publice sau cu influență reală în interiorul instituțiilor. Faptele prezentate sunt fie:

• elemente deja cunoscute din materialele anterioare,
• fie relatări ale surselor noastre, care trebuie verificate de DGA, DGIPI, conducerea IPJ și, unde e cazul, de Parchet.

Mesaj pentru „băiatul bun” cu duba nouă și pentru „gentlemenii” de serviciu

Către:

• Mocanu Horia – lăutarul cu duba albă nouă și Renaultul „upgrade”, cu chefuri, bani învârtiți și un libidou plimbat prin jurul meselor;
• Popescu Răzvan – ofițerul care n-a înțeles că, după ce porți verighetă, nu mai faci „casting” printre colege;
• Stanciu Răzvan – „cocalarul” în uniformă, pentru care respectul față de colege pare o glumă proastă;
• și, în general, către toți cei care cred că o polițistă tânără este teren de joacă pentru ego-ul lor.

Funcțiile trec. Chefurile trec. Protecțiile informale se schimbă. Ce rămâne sunt plângerile, mesajele, înregistrările, mărturiile și anchetele care, mai devreme sau mai târziu, se strâng la un loc.

Nu presa v-a făcut de râs. V-ați făcut singuri, ani de zile. Presa doar a strâns dovezile, le-a conectat între ele și le-a pus pe hârtie.

Dacă IPJ Prahova, DGA, DGIPI și Parchetul aleg iarăși să spună „nu am știut”, la următorul scandal nu va mai ține scuza. Ați știut. Ați fost avertizați. Au existat nume, detalii, relatări, articole.

Noi, partea noastră ne-am făcut:
am arătat girofarele cascador, amprentările abuzive, sigiliile false, șefii clonați, filierele cu nota 4 și, acum, lăutarul de serviciu cu duba nouă și trecutul încărcat.

De aici încolo, mingea nu mai este la presă. E în terenul instituțiilor care pretind că reprezintă legea. Dacă o lasă să zacă pe jos, nu va mai putea spune nimeni că n-a văzut-o. (Cristina T.).