Featured
Scandalul organigramei în Ploiești: PSD critică „segregarea” salariaților și cere eficiență, nu doar diplome
Tensiunile politice ating cote maxime în administrația ploieșteană, după ce social-democrații au taxat dur viziunea primarului Mihai Polițeanu privind restructurarea aparatului administrativ. Miza disputei: cine pleacă și cine rămâne în sistemul public în contextul tăierilor drastice impuse de la nivel central.
„Elite” versus executanți: Acuzații de segregare la vârful Primăriei
Social-democrații ploieșteni au lansat un atac frontal la adresa primarului Mihai Polițeanu, declarându-se ferm împotriva unei abordări pe care o consideră „segregaționistă”. Conflictul a izbucnit în contextul discuțiilor privind noua organigramă a Primăriei Ploiești și a instituțiilor subordonate, necesară pentru a pune în aplicare reducerile de personal ordonate de premierul Ilie Bolojan.
Mărul discordiei îl reprezintă sugestia edilului conform căreia angajații cu studii superioare ar trebui să aibă prioritate în menținerea posturilor, fiind considerați mai „importanți”. Această poziție a atras critici imediate din partea PSD Ploiești, care susține că o administrație funcțională nu poate fi construită exclusiv pe criterii de studii, ignorând personalul care asigură munca de teren.
Management vs. Teren: Dilema „mapei și a sapei” în administrația locală
Poziția organizației municipale a fost sintetizată de deputatul Bogdan Toader, președintele PSD Ploiești, care a criticat subtil ierarhizarea valorică propusă de primar. Potrivit declarațiilor acestuia, o primărie nu poate funcționa doar prin management și coordonare, fiind vitală prezența oamenilor care îndeplinesc sarcinile concrete pe teren.
„România a avut un principiu care nu a avut rezultatele scontate: mai mulți cu mapa, mai puțini cu sapa. Cam asta se întâmplă și în Primăria Ploiești de mult timp”, a punctat Bogdan Toader. Acesta a subliniat că, deși managementul este esențial, rezultatele palpabile pentru cetățeni vin din echilibrul dintre birou și activitatea operativă, aspect care pare neglijat în actuala viziune de reformă.
Departamente supraîncărcate pentru legi „istorice”: Cazul Serviciului de Retrocedări
Dincolo de disputele ideologice, social-democrații au adus în discuție și eficiența concretă a unor departamente. În acest sens, Bogdan Toader a oferit un exemplu frapant legat de aplicarea legilor proprietății (Legea 18 și Legea 10), acte normative care, teoretic, ar trebui să fie aproape de finalizarea implementării.
„La nivelul Prefecturii, unde există o comisie de fond funciar, sunt doi juriști. La Ploiești sunt 11 oameni care se ocupă de două legi care n-ar mai trebui să existe în momentul acesta!”, a declarat liderul social-democrat. Această comparație scoate în evidență o anomalie administrativă: o supradimensionare a personalului în sectoare cu activitate redusă, în timp ce alte zone critice ale administrației suferă din cauza deficitului de personal operativ.
Disputa rămâne deschisă, în timp ce ploieștenii așteaptă să vadă dacă noua organigramă va aduce o eficientizare reală sau va fi doar un nou instrument de reglare a conturilor politice.
„Nu vă putem spune câte camere avem, că… se supără tabelul de înzestrare”
Sindicatul Diamantul a îndrăznit blasfemia supremă: a cerut, în baza Legii 544/2001, un lucru de bun-simț într-un stat care se pretinde democratic – numărul de body-worn camera aflate în dotarea IPJ Gorj și IPJ Dâmbovița. Nu locații secrete, nu nume de informatori, nu planuri operative. Doar: „Câte camere purtabile aveți, domnilor?”
Răspunsul? Clasicul refren al sistemului: „Nu vă putem spune, e în tabele de înzestrare clasificate.” Adică: știe statul, nu e treaba voastră.
Tribunalul București – prin sentința nr. 4847 din 05.07.2024 – a bătut obedient din călcâie și a validat refuzul. Din fericire, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal – prin Decizia civilă nr. 1108/2026 din 24.03.2026 (comunicată Sindicatului Diamantul pe 06.05.2026) a zis: până aici cu secretomania de carton.
Curtea de Apel: „Clasificarea nu se afirmă, se dovedește”
Curtea a făcut ceea ce un judecător normal ar fi trebuit să facă din prima: a întrebat, în esență – „Bine, dar actul de clasificare unde e?”.
Și a pus pe hârtie câteva principii care, dacă ar fi respectate, ar usca brusc mlaștina de „nu vă spunem, că e secret”:
Povestea cu „e secret” nu o crede nimeni pe cuvânt
Curtea stabilește limpede: atunci când o autoritate publică vrea să NU aplice regula accesului liber la informații de interes public, ea trebuie să și demonstreze că suntem într-un caz de excepție. Nu cetățeanul sau sindicatul trebuie să demonstreze că informația NU e clasificată, ci instituția trebuie să dovedească, cu acte, că ESTE.
Cu alte cuvinte: „sarcina probei aparține autorității care invocă derogarea”. Tradus: dacă spui „e secret”, arată și hârtia, nu doar pixul.
Nu mai merge cu „așa zicem noi, că e clasificat, luați de credeți”
Curtea de Apel spune negru pe alb ceea ce administrația refuză să priceapă: simpla afirmație a unei autorități că anumite informații sunt clasificate NU este suficientă pentru a bloca accesul la ele.
Adică: nu poți să transformi orice moft birocratic în secret de stat doar printr-o adresă semnată de șeful structurii. Statul de drept nu funcționează pe principiul „cuvântul meu ține loc de lege”, chiar dacă unora din ministere le pare normal.
Secretul adevărat vine cu număr de înregistrare, dată și semnătură – nu cu „așa e procedura la noi”
Curtea reamintește abecedarul Legii nr. 182/2002: o informație devine clasificată printr-un ACT SCRIS, emis de o autoritate competentă. Cu nivel de clasificare, cu dată, cu număr, cu emitent.
Clasificarea nu se face la cafenea, nu se „știe din practică” și nu se insinuează în corespondență administrativă. Tribunalul ar fi trebuit să ceară:
- actul de clasificare;
- cine l-a emis;
- când;
- cu ce nivel de secretizare;
- ce anume acoperă concret.
N-a cerut nimic. A crezut, ca la ghicit în pixeli: „Dacă IPJ zice că e clasificat, atunci sigur e.”
Clasificarea NU se deduce din burtă, pe bază de „așa se face la Poliție”
Curtea pune punct uneia dintre cele mai murdare practici ale instituțiilor de forță: deducerea „secretului” pe cale de prezumție. „Dacă e în tabele de înzestrare, sigur e secret”. Dacă e la Poliție, sigur nu e treaba proștilor de contribuabili. Dacă sună a dotare, sigur ține de siguranță națională.
Curtea spune clar: existența unei clasificări nu poate fi dedusă doar din corespondențe și formulări vagi. Trebuie să existe și să fie prezentate probe adecvate – adică actul de clasificare. Fără el, „secretul” e doar o scuză birocratică de a nu răspunde.
Judecătorul nu e notarul minciunilor instituționale
Curtea de Apel atrage atenția asupra altui derapaj grav: Tribunalul București nu a făcut niciun efort real să afle adevărul. S-a mulțumit să reproducă, aproape mecanic, susținerile pârâtelor.
Or, art. 22 alin. (2) din Codul de procedură civilă obligă judecătorul să aibă un rol activ în stabilirea adevărului. Asta înseamnă:
- să ceară actele de clasificare;
- să verifice legalitatea lor;
- să nu creadă automat tot ce spune autoritatea, doar pentru că vine cu antet.
Dacă judecătorul doar copiază punctul de vedere al ministerului sau al IPJ-ului, nu mai vorbim de justiție, ci de ștampilă judiciară pe abuz administrativ.
Casare totală: proces făcut pe genunchi, fără probe, fără control real
Curtea a încadrat situația la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ.: încălcarea regulilor esențiale privind stabilirea situației de fapt și administrarea probelor.
Altfel spus: procesul în primă instanță a fost atât de prost făcut, încât nici nu mai are rost să intri pe fond. Viciul procedural – lipsa oricărei probe serioase privind clasificarea – e suficient ca să dărâme toată sentința.
Soluția: recurs admis, sentință casată integral, cauza trimisă spre rejudecare. Cu alte cuvinte: „Luați-o de la capăt și, de data asta, faceți-vă treaba.”
De ce e această decizie un coșmar pentru reflexul „e secret, nu vă spunem”?
Decizia civilă nr. 1108/2026 a Curții de Apel București e mai mult decât o victorie punctuală a Sindicatului Diamantul. Este un precedent extrem de incomod pentru toate structurile MAI, IPJ și derivatele lor care au transformat „e clasificat” în tic verbal.
Ce lovește direct această hotărâre:
- Practica IPJ-urilor, dirijate „discret” de structurile de relații publice (DIRP, CIRP), de a respinge aproape reflex orice cerere incomodă, cu formulări standard de tip „informațiile sunt clasificate, conform tabelelor de înzestrare”.
- Ideea că, dacă pui cuvântul „tabel”, „dotare” sau „ordine internă” într-o adresă, ai rezolvat: cetățeanul tace, judecătorul ștampilează, ministerul jubilează.
- Mitul că „în Poliție, totul e sensibil” – inclusiv simpla întrebare „câte camere purtabile aveți ca să nu mai spună omul că a fost bătut în secție fără dovezi?”.
Miza reală: nu camerele, ci demascarea secretomaniei abuzive
Nu numărul de body-worn camera e centrul universului. Miza e alta: ori avem libertate de acces la informații de interes public, ori trăim într-un simulacru unde orice funcționar poate inventa un „secret” din pix, ca să nu dea socoteală.
Decizia Curții de Apel București taie scurt câteva absurdități:
- Nu mai merge cu „e secret pentru că așa spunem noi”.
- Judecătorul trebuie să verifice, nu să copieze.
- Clasificarea se dovedește cu acte, nu cu impresii.
- Informațiile despre dotări generale – cum sunt camerele video purtabile – nu pot fi trimise automat la gunoiul „siguranță națională” doar pentru că deranjează.
Concluzie: prima fisură serioasă în zidul „Statului din pix”
Prin această soluție, Curtea de Apel București transmite un mesaj rar de clar într-un peisaj sufocat de complicități: autoritățile nu mai pot transforma orice întrebare legitimă a cetățeanului în „problemă de securitate” doar pentru că le convine să nu răspundă.
Când Sindicatul Diamantul a întrebat „câte camere body-worn aveți?”, sistemul a răspuns reflex: „secrete!”. Curtea, însă, a întrebat ceea ce trebuia demult întrebat: „Bine, dar actul de clasificare unde e?”.
Și, până nu apare hârtia adevărată, rămâne un fapt simplu și devastator pentru reflexul abuziv al autorităților:
Nu tot ce deranjează e „secret de stat”. Uneori e doar rușine de stat. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
LEGEA, CĂLCATĂ ÎN PICIOARE SUB PROTECȚIA UNIFORMEI: Polițistă din Prahova, depistată la volan cu permisul suspendat în minivacanța de 1 Mai
În timp ce redacția noastră este imersată în ample anchete ce vizează ramificațiile mafiei deșeurilor — subiect asupra căruia vom arunca în aer liniștea publică săptămâna viitoare — un eveniment de o gravitate extremă, petrecut recent, a încercat să fie trecut sub tăcere. În ciuda eforturilor de a menține discreția asupra incidentului, Incisiv de Prahova a intrat în posesia unor informații care indică o sfidare flagrantă a legii chiar de către cei plătiți să o aplice.
Escapadă ilegală pe ruta Prahova-Brașov
Minivacanța de 1 Mai, care a debutat vineri și s-a încheiat duminică, 3 mai 2026, nu a fost doar un prilej de relaxare, ci și cadrul unui incident penal. Conform datelor obținute de publicația noastră, o polițistă din cadrul unui oraș din județul Prahova, angajată a I.P.J. Prahova, a ales să ignore interdicția de a conduce pe drumurile publice.
Aceasta a fost interceptată în trafic pe raza județului Brașov, în timp ce se afla la volanul unui autoturism, deși avea exercitarea dreptului de a conduce suspendată. Este o dovadă de aroganță instituțională care ridică mari semne de întrebare asupra integrității cadrelor care compun structurile de poliție județene.
Spectrul mușamalizării: „Corb la corb nu-și scoate ochii”
Deși incidentul a avut loc în urmă cu câteva zile, tăcerea oficială a autorităților sugerează o încercare disperată de a „îngropa” dosarul. Potrivit surselor noastre, se fac presiuni pentru ca acest derapaj să fie tratat cu indulgență, pe baza vechiului principiu românesc conform căruia „corb la corb nu-și scoate ochii”.
Sfidarea legii de către un reprezentant al I.P.J. Prahova, chiar în perioada în care mii de cetățeni erau monitorizați în trafic pentru siguranța minivacanței, nu este doar o abatere disciplinară, ci o faptă penală care riscă să fie mușamalizată în spatele ușilor închise ale instituțiilor de profil.
Monitorizare strictă și dezvăluiri iminente
Incisiv de Prahova monitorizează cu atenție parcursul acestui caz. Nu vom permite ca acest „mic amănunt” să fie trecut la capitolul pierderi, în timp ce agenta de poliție se bucură de protecția colegilor din sistem. Într-un județ în care legea pare uneori opțională pentru cei care poartă uniformă, ne asumăm rolul de a scoate la lumină adevărul, indiferent de rangul celui care greșește.
Rămâneți alături de noi, deoarece ancheta noastră nu se oprește aici.
În timp ce pregătim materialul incendiar despre mafia deșeurilor, promitem cititorilor noștri că nu vom abandona nici acest subiect al „colegilor” care se cred deasupra legii. Incisiv de Prahova va reveni săptămâna viitoare cu dezvăluiri senzaționale, care vor scoate la lumină identitatea polițistei și rețeaua de influență care încearcă să îi „albească” dosarul penal.
Într-un stat de drept, uniforma ar trebui să impună respect, nu să servească drept paravan pentru infracțiuni. Vom urmări pas cu pas cum se desfășoară ancheta în județul vecin și dacă I.P.J. Prahova va avea curajul să aplice legea fără părtinire, sau dacă spiritul de castă va prevala din nou.
Rămâneți pe Incisiv de Prahova – singurii care au curajul să spună lucrurilor pe nume, până la capăt. (Cristina T.).
N.R – Fotografie cu rol ilustrativ
Exclusiv
Chiriaș la Statul-Fantomă: Cum închiriază AFI spații pe care nu le are și îți trimite factura la insultă
București, capitala imobilelor fără stăpân… oficial
În timp ce bucureșteanul de rând se lovește de birocrație pentru orice amărâtă de garsonieră, Primăria Municipiului București și Administrația Fondului Imobiliar (AFI) reușesc performanța supremă: oferă spre închiriere imobile pe care – potrivit hotărârilor judecătorești – nu le au în patrimoniu, nu le posedă și nu dețin asupra lor niciun drept real.
Pe scurt: Statul încasează chirii pentru un bun care, în mod oficial, aparține altcuiva.
Cazul-școală: imobilul din București, str. Splaiul Independenței nr. 2K, sector 3.
Adresa la care, conform instanțelor, proprietar este SC Centrul Istoric SA, însă AFI a încasat ani la rând chirii, ca și cum ar fi fost „acasă la el”.
Cum spune legea una, iar AFI închiriază alta
Administrația Fondului Imobiliar, aflată în subordinea Primăriei Municipiului București, are – oficial – atribuții clare:
administrarea locuințelor, spațiilor și terenurilor aflate în proprietatea publică și privată a Municipiului și în proprietatea privată a statului, efectuarea de reparații, renovări, vânzări, etc. Pe scurt, să gestioneze ceea ce există în patrimoniul municipalității.
Doar că, în practică, după cum rezultă din documente și hotărâri judecătorești, AFI și-a extins granițele imaginației: administrează și închiriază imobile pe care nu le are.
Potrivit Sentinței comerciale nr. 4072/20.03.2008 a Tribunalului București – Secția Comercială, Sentinței Curții de Apel Pitești și Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4329 în dosarul nr. 4219/3/2008*, imobilul din Splaiul Independenței nr. 2K:
- a aparținut, încă din 1986, întreprinderii ICRAL Vitan, fiind evidențiat în patrimoniul acesteia;
- după reorganizări succesive (ICRAL – Regie Autonomă – sucursala Vitan – divizare conform Legii nr. 15/1990),
- a ajuns, prin Protocolul de divizare din 31.08.1991, în patrimoniul SC Centrul Istoric SA.
Instanțele rețin clar: SC Centrul Istoric SA a dobândit imobilul, l-a înregistrat în patrimoniu și îl posedă, exercitându-și dreptul de proprietate asupra lui.
Cu toate acestea, AFI a gestionat și oferit spre închiriere ani la rând același spațiu, ca și cum ar fi fost al ei.
Întrebarea care plutește ca o pancartă la protest:
Dacă imobilul nu e în patrimoniul AFI sau al Primăriei, cine încasează, în fapt, „fructele” – adică banii din chirii?
Cu siguranță nu Statul, pentru că, juridic, bunul nu se află în proprietatea sau posesia lui.
” Eu, chiriașul-bou de serviciu: am închiriat de la cineva care nu era proprietar”
Autorul acestor rânduri se declară victima perfectă a acestui mecanism.
În 2007, prin societatea pe care o deținea, a „închiriat” un spațiu situat în Splaiul Independenței nr. 2K, sector 3, de la AFI.
Nu s-a semnat un contract de închiriere, ci o așa-zisă „Fișă de calcul” – artificiu birocratic perfect pentru a încasa bani fără a-ți asuma pe față un raport contractual clasic.
Ulterior, s-a dovedit ceea ce instanțele au confirmat: AFI nu a avut și nu are niciun drept real asupra acelui imobil. Proprietar: SC Centrul Istoric SA, conform Deciziei ÎCCJ nr. 4329 și documentelor de divizare din 1991.
Când află de litigiu între proprietarul real și AFI, chiriașul le notifică, în scris, că:
- nu mai dorește să utilizeze spațiul;
- solicită anularea Fișei de calcul;
- nu vrea să mai aibă nicio legătură cu spațiul sau cu AFI.
Mai mult, merge și în audiență la directorul general al AFI, Mihai Enăchescu.
Spațiul nu mai este folosit, dar AFI continuă să calculeze chirie și penalități, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Fișa de calcul era încheiată pe un an – dar, în logica AFI, se pare că acest termen este doar decor.
După expirarea perioadei, în loc să-și înceteze efectele, fișa este ținută artificial în viață, unilateral, împotriva voinței chiriașului, iar penalitățile curg ca Dâmbovița după ploaie.
Cum se „crește” artificial o datorie până la insolvență
În loc să stingă raportul, AFI:
- a continuat să calculeze chirii și penalități de întârziere;
- a dus datoria până la pragul de aproximativ 40.000 lei, sumă necesară declanșării insolvenței societății.
Societatea este dizolvată.
Cu toate acestea, AFI continuă să calculeze penalități – deși legislația interzice calculul de asemenea accesorii unei societăți deja dizolvate.
Apare în scenă lichidatorul – desemnat „prin procedură”, dar care, în fapt, în instanță se comportă ca reprezentant al AFI, nu ca apărător al intereselor societății dizolvate.
Lichidatorul vine în instanță împreună cu jurista AFI, dna Stan Daniela, și pleacă tot împreună – imagine care vorbește de la sine despre cine este „clientul real”.
În instanță, autorul încearcă să-și apere societatea, dar cererile îi sunt respinse sistematic pentru lipsă de calitate procesuală – singurul cu drept de reprezentare fiind lichidatorul „de casă”.
AFI îl acționează în instanță la Secția a VI-a a Tribunalului București, pentru atragerea răspunderii personale, cu pretenții de aproximativ 121.000 lei (circa 25.000 euro) pentru un spațiu de 19 mp.
Un spațiu care, pe piața imobiliară reală, nu atinge nici pe departe valoarea pentru care este „taxat” chiriașul.
O caracatiță cu tentacule juridice: instanțe, lichidatori, conexiuni de familie
În decorul acestei povești apar și alte personaje:
- jurista AFI, Stan Daniela, despre care autorul susține că ar fi rudă cu familia Stan, cunoscuții oameni de afaceri din „Clanul Stanbox”;
- aceeași familie Stan a obținut, potrivit relatărilor din presă, despăgubiri de ordinul milioanelor de lei pentru „lipsa de folosință” a unor imobile și spații de reclame, în dosare instrumentate, printre altele, la Secția a VI-a a Tribunalului București (judecătoarea Iuliana Mădălina Larion).
În oglindă, AFI cere acum chirie și penalități pentru lipsa de folosință unui spațiu de care chiriașul a cerut să fie desprins oficial, în scris, prin notificări, și pe care nu l-a mai utilizat.
Judecătoarea Gabriela Dimulescu, de la aceeași secție a Tribunalului București, ar fi lăsat deja să se înțeleagă soluția favorabilă AFI, apreciind suma ca „reală și corectă”, susține autorul.
Cererea de recuzare – respinsă. Cererea de strămutare – respinsă.
Într-un ultim demers, autorul sesizează Curtea Constituțională.
Paradoxal, după ce în primă instanță judecătoarea refuzase sesizarea CCR, în recurs aceasta este admisă, iar cauza de la Secția a VI-a este suspendată până la pronunțarea CCR.
Imediat după, judecătoarea Gabriela Dimulescu se pensionează.
Autorul susține că „cineva” – probabil un fost judecător cu influență – pare să consilieze din umbră reprezentanții AFI asupra tacticilor procedurale.
Directorul general AFI – trecut prin DNA, dar nu vaccinat la abuz
În centrul scenei: Mihai Enăchescu, director general al Administrației Fondului Imobiliar București, instituție care gestionează – formal – o mare parte din fondul imobiliar al Capitalei: terenuri, spații comerciale, blocuri de apartamente.
Numele lui Mihai Enăchescu a mai apărut în anchete jurnalistice ale Kanal D, Digi24, România Liberă, precum și în dosare instrumentate de DNA și judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Un episod emblematic:
AFI-HOTĂRÂREA CA AFI-HOTĂRÂREA ÎCCJ AFI-HOTĂRÂREA TB
repartizarea, prin abuz de putere, a unei locuințe de aproape 100 mp, pe strada Ion Pilat, în centrul Bucureștiului, fostei președinte a Tribunalului București și membru CSM, dna Maria Huza. Caz investigat de DNA și ajuns în fața Înaltei Curți.
După toate acestea, susține autorul, directorul general AFI nu numai că nu a fost descurajat, ci continuă, alături de un cerc de angajați, să practice aceleași tipare de abuz: exploatarea de bunuri imobile care, potrivit Sentințelor civile depuse la dosar, nu aparțin AFI sau Primăriei, ci altor proprietari – în speță SC Centrul Istoric SA.
Statul opac: patrimoniu „secret”, bani cu destinație necunoscută
Un element cheie al întregului mecanism este lipsa totală de transparență.
Autorul a depus, la 30.04.2024, o sesizare la Primăria Generală a Municipiului București, înregistrată cu nr. 75669/07.05.2024, în care a semnalat practicile AFI:
- exploatarea de spații din fondul locativ al statului, oferite spre închiriere,
- fără ca aceste spații să existe în patrimoniul Primăriei Generale/AFI sau să existe vreun drept real asupra lor.
A cerut explicit primarului general:
- să confirme sau să infirme dacă spațiile din Splaiul Independenței nr. 2K se află în patrimoniul Primăriei/AFI;
- să indice temeiul legal și actele de punere în posesie, dacă acestea există.
Răspunsul primit la 16.05.2024 (nr. 23762), emis de un reprezentant AFI, evită sistematic fondul problemei.
Nu lămurește dacă imobilul este sau nu în patrimoniul instituțiilor și cu ce drept este exploatat.
Autorul cere apoi audiență la primarul general, cerere înregistrată la 17.05.2024 cu nr. 83053, pentru a discuta:
- situația juridică a imobilului din Splaiul Independenței nr. 2K;
- situația juridică a tuturor bunurilor imobile deținute de Primărie (din 1999 până în prezent), închiriate sau înstrăinate;
- publicarea pe website-urile PMB și AFI a tuturor imobilelor din patrimoniu, cu:
- baza legală de închiriere;
- procedurile și criteriile prin care persoanele fizice/juridice au fost selectate;
- temeiurile legale și actele prin care s-a dobândit dreptul de folosință, posesie sau alt drept real.
Până la redactarea acestui material, nu i s-a comunicat nicio dată de audiență.
Curtea de Conturi – audit cu ochii închiși?
O altă piesă din puzzle: Curtea de Conturi a României.
Aceasta a efectuat, potrivit autorului, mai multe misiuni de audit extern la AFI.
Întrebarea care se ridică:
- fie Curtea de Conturi a identificat imobilul din Splaiul Independenței nr. 2K ca făcând parte din patrimoniul AFI – caz în care se pune problema ce acte doveditoare i-au fost prezentate, în contextul în care trei instanțe (inclusiv ÎCCJ) au constatat că imobilul aparține SC Centrul Istoric SA;
- fie Curtea de Conturi nu a identificat imobilul în patrimoniul AFI – caz în care se naște altă întrebare: în temeiul cărui drept AFI a oferit spre închiriere bunul și în ce conturi au ajuns sumele încasate?
În lipsa unei baze de date publice, clare și complete, privind patrimoniul imobiliar administrat de AFI și PMB, nimeni din afară nu poate ști ce este în patrimoniu și ce nu.
Această opacitate deschide calea:
- eludării legii,
- afectării bugetului public,
- transformării patrimoniului imobiliar al Bucureștiului într-o pradă pentru inițiați.
Cererea: lumină pe patrimoniu, nu doar pe facturi
Autorul solicită, în termeni cât se poate de clari:
- Publicarea integrală, pe site-urile PMB și AFI, a patrimoniului imobiliar administrat, cu:
- identificarea exactă a fiecărui bun;
- indicarea titlului în baza căruia a fost dobândit;
- menționarea drepturilor reale deținute (proprietate, uz, uzufruct, folosință etc.).
- Publicarea tuturor spațiilor închiriate, cu:
- baza legală a procedurii de atribuire;
- criteriile și mecanismul de selecție a chiriașilor;
- cuantumul chiriilor și destinația sumelor încasate.
- Publicarea listei imobilelor înstrăinate din 1999 până în prezent, cu:
- actul juridic prin care au fost înstrăinate;
- procedura de selecție a cumpărătorilor;
- încasările și destinația finală a banilor.
Argumentul este simplu:
în lipsa acestor informații, angajați cu funcții de conducere din asemenea instituții pot dispune „după bunul plac” de bunuri publice, fără ca vreun organ de control să poată urmări, în timp real, legalitatea procedurilor.
Apelul final: „Decapitați balaurul și scurtați tentaculele caracatiței”
Cazul prezentat aici nu este doar drama unui singur chiriaș prins într-o „fișă de calcul” întinsă ca o capcană.
Este radiografia unui mecanism prin care:
- se închiriază spații care nu figurează în patrimoniul legal al instituției;
- se emit pretenții financiare uriașe pentru mici spații comerciale;
- se folosesc lichidatori și proceduri de insolvență pentru a consolida pretenții discutabile;
- se evită sistematic răspunsurile clare la cereri de informații de interes public;
- se ignoră hotărâri definitive ale instanțelor, inclusiv ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care stabilesc cine este proprietarul real al imobilului.
Până atunci, Bucureștiul rămâne un oraș în care poți să închiriezi de la Statul-Fantomă un spațiu care nu e al lui, să plătești pentru „lipsa de folosință” a ceva ce nu mai vrei și, la final, să ți se explice solemn că „totul este legal și corect”. Vom reveni. (Cerasela N.).
CAMERELE FANTOMĂ ALE POLIȚIEI: CÂND „TOP SECRET” E DOAR O SCUZĂ PENTRU OPACITATE
„Nu vă putem spune câte camere avem, că… se supără tabelul de înzestrare” Sindicatul Diamantul a îndrăznit blasfemia supremă: a...
LEGEA, CĂLCATĂ ÎN PICIOARE SUB PROTECȚIA UNIFORMEI: Polițistă din Prahova, depistată la volan cu permisul suspendat în minivacanța de 1 Mai
În timp ce redacția noastră este imersată în ample anchete ce vizează ramificațiile mafiei deșeurilor — subiect asupra căruia vom...
Chiriaș la Statul-Fantomă: Cum închiriază AFI spații pe care nu le are și îți trimite factura la insultă
București, capitala imobilelor fără stăpân… oficial În timp ce bucureșteanul de rând se lovește de birocrație pentru orice amărâtă de...
TECHUP SAU CASH-UP? PROGRAMUL CARE POATE FI REVOLUȚIONAR SAU O ALTĂ GĂLEATĂ DE BANI
TechUp România ar putea fi, în teorie, un program transformator: dacă finanțează cu adevărat proiecte de frontieră, dacă nu se...
Infernul cu epolet și omerta de stat: Cum a devenit mobbingul „sport național” în Poliția Română
În timp ce lumea civilizată discută despre sănătate mintală, în buncărul administrativ al Ministerului Afacerilor Interne (MAI) s-a inventat un...
Arta de a face „fumuri” prin boscheți: Cum s-a stins geniul contrabandiștilor din Valea Vișeului
În Maramureș, spiritul antreprenorial a depășit de mult barierele legalității, transformându-se într-o disciplină sportivă de mare risc: „fuga cu cartușul...
TIC-TAC-UL DISPERĂRII: „Baronul” Nan și REȚEAUA de la Coca-Cola Ploiești au început numărătoarea inversă spre „Beciul Domnesc”
În timp ce la fabrica Coca-Cola din Ploiești aerul a devenit mai irespirabil decât emisiile nemonitorizate de Garda de Mediu,...
„Marea nefericire” de la Băicoi: Intrigi de mahala, „cocktailuri” de farmacie și fantomele mafiei petrolului
Într-un oraș care pare blestemat să nu scape de spectrele trecutului, o nouă mascaradă locală scoate la iveală un amestec...
EPOLEȚI LA ȘCOALA AJUTĂTOARE: CUM ÎȘI „DRESEAZĂ” IGPR-UL DULĂII SUB BAGHETA UNEI SECRETĂRESE
În laboratoarele de „creație” ale IGPR, legea a devenit o simplă sugestie, iar procedura disciplinară – o piesă de teatru...
DINASTIA CĂTUȘELOR ȘI FEUDALII DIN PUȘCĂRII: Cum s-a transformat sistemul penitenciar în moșia privată a „Famigliei” Teoroc și a locotenenților de tip Aldea
În timp ce Ministerul Justiției doarme în post, pușcăriile României au încetat de mult să mai fie instituții publice, devenind...
Orașul justițiarilor de birt la Băicoi: Cum s-a născut Mesia cu xanax la pachet
Justițiara de serviciu a Băicoiului (II) Într-un orășel în care cârciuma ține loc de prefectură, iar Facebook-ul de Monitor Oficial,...
Cum „Antigrindina” a tăcut și a furat lege. După 30 de zile de absență, instituția recunoaște că n-are ce spune — dar legea n-o iartă.
Scrisoarea care mușcă coada propriilor vorbe Pe 3 aprilie 2026, Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a...
Recviem pentru un Guvern de carton: Bolojan a plecat, dar „Dinozaurii” rămân la butoane
S-a mai dus o tură! Guvernul Bolojan a căzut în aplauzele unora și suspinele altora, lăsând în urmă un Minister...
Justițiara de serviciu a Băicoiului (I)
Cum s-a transformat un „luptător cu sistemul” în fabrică de acuzații pe bandă rulantă În Băicoi, nu mai domină mirosul...
ULTIMUL SIGILIU: CIRCUL „TRANSPARENȚEI” SAU CUM SE SPALĂ CADAVRELE POLITICE CU ȘTAMPILA „DECLASIFICAT”
De la „Blitzkrieg-ul” epurator din 2024, la pioșenia de fațadă a Ministerului de Externe din 2026, statul român a transformat...
-
Exclusivacum 2 zile
DINASTIA CĂTUȘELOR ȘI FEUDALII DIN PUȘCĂRII: Cum s-a transformat sistemul penitenciar în moșia privată a „Famigliei” Teoroc și a locotenenților de tip Aldea
-
Exclusivacum 24 de ore
„Marea nefericire” de la Băicoi: Intrigi de mahala, „cocktailuri” de farmacie și fantomele mafiei petrolului
-
Exclusivacum 4 zileSânge pe pereți la final de trimestru: „Jupânul” greșește, fraierii pleacă acasă! REȚETA DEZASTRULUI LA COCA-COLA PLOIEȘTI
-
Exclusivacum 2 zile
Orașul justițiarilor de birt la Băicoi: Cum s-a născut Mesia cu xanax la pachet
-
Exclusivacum 4 zile
ULTIMUL SIGILIU: CIRCUL „TRANSPARENȚEI” SAU CUM SE SPALĂ CADAVRELE POLITICE CU ȘTAMPILA „DECLASIFICAT”
-
Exclusivacum 3 zile
Cum „Antigrindina” a tăcut și a furat lege. După 30 de zile de absență, instituția recunoaște că n-are ce spune — dar legea n-o iartă.
-
Exclusivacum 3 zile
Justițiara de serviciu a Băicoiului (I)
-
Ancheteacum 4 zileDincolo de granițe: Lecții de reformă din inima Africii, pe masa Administrației Naționale a Penitenciarelor
Notice: Undefined variable: user_ID in /home/incisivdeprahova/public_html/wp-content/themes/zox-news/comments.php on line 48
You must be logged in to post a comment Login