Exclusiv
IPJ Prahova: De la patente de amnezie la brevete de minciună – O comedie judiciară pe scena impunității, regizată pe bani publici!
Scena justiției prahovene, transformată de Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) într-un vodevil de prost gust, atinge acum punctul culminant. Ceea ce ar trebui să fie un bastion al legii a devenit, sub ochii noștri (și ai camerelor body-cam!), o adevărată fabrică de abuzuri, minciuni oficiale și subterfugii birocratice, toate sub oblăduirea unei conduceri pentru care bunul-simț și legalitatea par concepte exotice (aici).
Ziarul de investigații Incisiv de Prahova a tras constant semnale de alarmă, iar acum, ecoul acestora răsună într-un crescendo de dovezi zdrobitoare. Când instituțiile statului mint în acte publice și acoperă abuzuri grosolane, iar unii șefi par să fi obținut brevete de incompetență și impunitate, cetățeanului nu-i rămâne decât arma pamfletului, tăioasă și usturătoare.

„30 de zile de meditație”: Gluma proastă a IPJ Prahova, răspunsă în câteva ore!
Teatrul absurdului a început cu o cerere de clarificări a Incisiv de Prahova (18 februarie 2026), bazată pe dezvăluiri șocante despre ignoranța legislativă a polițiștilor și legalitatea spray-ului lacrimogen. Răspunsul IPJ Prahova (nr. 63.022/09.03.2026) a fost o capodoperă a tergiversării: „volumul lucrărilor de documentare” impune un termen de „maximum 30 de zile”. Oare chiar au crezut că ne vom culca pe o ureche, așteptând cu sufletul la gură o „analiză profundă” care, evident, nu ar fi venit niciodată?

IPJ Prahova: Legea, un detaliu ignorat. Spray-ul, un mister criminal! Ce a intrebat ziarul Incisiv de Prahova și ce a (Nu) primit?
Încă de pe 18 februarie 2026, ziarul nostru de investigații, Incisiv de Prahova, a adresat oficial (adresa cu nr. 038), Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului de Poliție Județean Prahova o solicitare de clarificări publice, un apel la responsabilitate în fața abuzurilor evidente. Solicitarea noastră nu a fost o simplă formalitate, ci o radiografie punctuală a două dintre cele mai grave deficiențe observate în cazul Boldești Scăieni:
- Lipsa flagrantă a cunoștințelor legislative a agenților de poliție: Am cerut o luare de poziție oficială cu privire la faptul că polițiști implicați direct în incident au recunoscut, sub jurământ în instanță (9 februarie 2026), că „habar nu au de legislație” și „nu știu când se folosesc spray-urile lacrimogene” – o inadvertență confirmată chiar de o comunicare ulterioară a IPJ Prahova către victimă. Ne-am întrebat, și încă întrebăm: cum este posibil ca agenți investiți cu autoritate să nu cunoască legile fundamentale care le reglementează activitatea? Și ce măsuri concrete se iau pentru a remedia această incompetență șocantă?
- Legalitatea și proveniența spray-ului iritant lacrimogen utilizat: Am solicitat clarificări transante despre echipamentul folosit de Agentul Picior Alexandru. Era acesta din dotarea standard a Poliției Române? Era omologat conform normelor în vigoare? Există suspiciuni că a fost achiziționat de pe piața neagră? Ne-am bazat întrebările pe declarațiile contradictorii ale agenților de politie din Boldestii Scaieni (si a mai multor surse din interiorul I.P.J. Prahova) și pe precedentele naționale unde substanțe neomologate au provocat vătămări grave.
Bizar…
Ei bine, pe 11 martie 2026, aceeași zi în care Incisiv de Prahova publica un al doilea articol devastator („Body-cam-ul NU MINTE, IPJ Prahova… DA! DOCUMENTE!”), un nou răspuns (nr. 63.022/11.03.2026) a sosit de la IPJ Prahova. Și ce răspuns! O mostră de platitudini birocratice, care eludează cu măiestrie întrebările esențiale. Niciun cuvânt despre necunoașterea legislației de către agenți, nicio lămurire despre omologarea spray-ului. Doar fraze goale despre „verificări”, „principii de legalitate” și o sentință absolut hilară: „afirmațiile apărute în spațiul public reprezintă puncte de vedere sau interpretări ale unor terți și nu pot substitui concluziile rezultate în urma verificărilor instituționale”.
Pe bune?
Am așteptat răspunsuri concrete, fundamentate și neechivoce. Ceea ce am primit în schimb?
Primă oară, o amânare „birocratică” de 30 de zile, iar ulterior, un „răspuns” general, eludând cu măiestrie tocmai aceste puncte cruciale. Un dialog al surzilor, în care instituția refuză să vadă ce scrie cu litere mari în propriile acte și mărturii.
Adică, dovezile video, mărturiile sub jurământ și dezvăluirile presei sunt simple „păreri”, în timp ce „verificările instituționale” ale lor, care durează când 30 de zile, când două ore, sunt „Adevărul Absolut”?
Ce cinism monumental! (aici)

Acest segment clarifică cititorilor exact ce a solicitat Incisiv de Prahova, înainte de a detalia cum a fost întâmpinată această cerere de către autorități, subliniind astfel batjocura și incompetența IPJ Prahova.
Body-cam-ul demască circul: Când poliția prahoveană se joacă de-a „actorul principal” în proces
Adevărata vedetă a acestui „circ penal” este însă camera body-cam – singurul martor necorupt și, culmea ironiei, purtat chiar de polițiști! Dezvăluirile Incisiv de Prahova au arătat cum declarațiile „sub jurământ” ale agenților implicați în incidentul de la Boldești Scăieni – de la B.M.D. și M.M. la P.F.A. și chiar șeful A.P. – se transformă în praf și pulbere în fața imaginilor video.
Polițiști care declară senin că „habar nu au de legislație” și „nu știu când se folosesc spray-urile lacrimogene” (detalii apărute inițial în Incisiv de Prahova pe 18 februarie 2026) – o confesiune demnă de o comedie neagră. Polițiști care inventează amenințări cu moartea, agresiuni fizice și transcriu „creativ” înregistrările, transformând injurii în amenințări grave, iar reacții defensive în atacuri. Polițiști care „uită” proveniența spray-ului sau își „tulbură” memoria la detalii cruciale, dar rețin cu precizie fleacuri irelevante – un adevărat manual de „amnezie selectivă”. Și, cireașa de pe tort, un șef de poliție care, deși absent de la incident, depune mărturie ca „martor ocular”.
Aceste „mărturii” nu sunt doar mincinoase; ele sunt o bătaie de joc la adresa instanței, a justiției și a bunului-simț. Ele demonstrează o intenție clară de a manipula adevărul și de a crea o realitate paralelă, în care abuzurile sunt negate, iar victimele sunt incriminate.
„Nod în Papură” la vârf: Marcel Bălan și anatomia descompunerii morale a IPJ Prahova
Dar toate aceste abuzuri nu sunt întâmplătoare; ele sunt simptomele unei maladii mai profunde, care a corupt însăși structura IPJ Prahova. Și aici intră în scenă personajul cheie: comisarul șef Marcel Bălan, adjunct al IPJ Prahova. Ceea ce pentru conducerea IPJ sunt „opinii apărute în spațiul public”, pentru Agenția Națională de Integritate (ANI) este o certitudine: domnul Bălan este în incompatibilitate flagrantă! Pe 09 martie 2026, ANI a confirmat oficial, „negru pe alb”, că Marcel Bălan și soția sa, ofițer în subordinea sa directă, încalcă Articolul 79, alineatul 1, litera a din Codul Administrativ. O confirmare care spulberă orice urmă de îndoială și demonstrează că „Nodul în Papură” nu este o poreclă jurnalistică, ci o realitate instituțională.

Această incompatibilitate flagrantă, devoalată constant de Incisiv de Prahova (vezi „I.P.J. Prahova: DOCUMENTE – Incompatibilitatea „Nod în Papură” a comisarului șef Marcel Bălan, confirmată de A.N.I.!”), este doar un capitol dintr-o saga a impunității. Vă amintiți de „circul cu xanax”, unde doamna doctor Herescu, proaspăt externată după AVC, era târâtă 12 ore prin interogatorii, amenințată cu reținerea și „oferită” cu xanax pentru a putea fi audiată? Sau de comisarul Mateescu Ruxandra, „produs exemplar” al „școlii Bălan” de cinism, care punea întrebarea „cât trebuie să iasă?” în loc de „ce rezultă din calcule corecte”? Toate acestea, alături de petrecerile cu interlopi și „Operațiunile Dosar Șters”, conturează o imagine terifiantă a unei instituții infiltrate de corupție și abuz la cel mai înalt nivel.
Cum ar putea o astfel de conducere să ceară subalternilor respectarea legii, când ea însăși o încalcă cu atâta nonșalanță? Cum pot pretinde profesionalism, când se complac în „amnezie” și „habarnism” profesional?
Tsunami-ul adevărului: Când tacerea devine glas și justiția bate la ușă
IPJ Prahova crede că poate acoperi abuzurile sub preșul birocrației și al răspunsurilor evazive. Dar Incisiv de Prahova nu este un „terț” oarecare cu „opinii”. Este o forță a adevărului, care a transformat fiecare dezvăluire în dosare penale, aflate acum pe masa procurorilor.
Și, ca o ultimă lovitură sub centură pentru cei care credeau că adevărul poate fi mușamalizat, urmează un „tsunami” de dezvăluiri! Polițiștii din subordinea lui Marcel Bălan și a soției sale, scârbiți de sistem, au prins curaj și au început să vorbească, nu doar cu noi, ci și cu alte instituții ale statului de drept. Vom publica, începând de luni, fiecare declarație mincinoasă a polițiștilor din Boldești Scăieni, comparată cu propriile lor înregistrări și acte, demascând fără echivoc orchestrația de falsuri.
Domnule Comisar șef interimar Ginel Preda, apelul Incisiv de Prahova este mai urgent ca oricând: curățenia trebuie să înceapă ACUM! Căci, nu-i așa, tot „o opinie apărută în spațiul public” este și zvonul că același Marcel Bălan, proaspăt certificat incompatibil de ANI, vă sapă activ la temelia scaunului, visând să ajungă Inspector șef. O ascensiune pe cadavrele morale ale subalternilor și pe destinele frânte ale cetățenilor, ignorând cu desăvârșire orice lege sau morală.
Groapa Prahovei este adâncă, dar adevărul, susținut de probe și de curajul presei, va scoate la suprafață tot ce este putred. Rămâneți pe fir, căci serialul de groază al IPJ Prahova abia acum devine cu adevărat înfiorător! Responsabilii vor plăti, indiferent de grade sau de funcție, pentru că adevărul nu are termen de 30 de zile și nu poate fi acoperit de nicio „verificare instituțională” de fațadă!
Spectacolul minciunii de la bară: Polițiștii prahoveni se autodenunță!
Și atenție, pentru cei care încă mai cred în „verificări instituționale” și „puncte de vedere ale unor terți”:
întrucât am fost luați la mișto și s-a mințit flagrant în acte publice pentru a acoperi posibilele abuzuri de la Boldești Scăieni, începând de săptămâna viitoare, vom da publicității, rând pe rând, fiecare declarație a polițiștilor implicați în cazul Boldești Scăieni, depuse chiar în fața instanței, demascând, cu propriile lor cuvinte, minciunile duse la paroxism, chiar sub ochii judecătorului! Justiția se face cu acte, nu cu minciuni sfruntate! Rămâneți pe fază!
(Cristina T.).
Exclusiv
Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și a „cârpeală” administrativă. Ceea ce trebuia să fie mândria industriei de apărare românești – celebra Fabrică de Pulberi – s-a transformat într-un poligon de încercare pentru incompetența guvernamentală, unde victimele colaterale sunt investițiile americane de milioane de euro și logica elementară a statului de drept.
„Barda” exproprierii: 370 de hectare luate la grămadă, din „eroare strategică”
Totul a început sub auspiciile „geniului” administrativ materializat în HG nr. 1570/2024, actul normativ prin care statul român a decis să se joace de-a proprietarul pe 370 de hectare din platforma industrială Victoria. Conform unei notificări oficiale transmise Guvernului la 4 iulie 2025 de către administratorul special al Viromet S.A., statul a acționat ca un elefant într-un magazin de porțelanuri. În loc să exproprieze cele 270 de hectare de teren liber, „strategii” de la București au pus mâna pe toată platforma operațională, sufocând activitatea economică existentă sub pretextul unui proiect de apărare care, nici la jumătatea anului 2026, nu a văzut primul hârleț.
Rezultatul? Un blocaj total. Statul a luat terenul „la burtă”, fără un plan de construcție gata, demonstrând că în România ordinea firească este: întâi dărâmăm ce merge, apoi vedem dacă știm să construim altceva în loc.
Investitorul american, ostatic în stația de epurare a statului
În acest peisaj de ruină și improvizație, gigantul american Purolite SRL (parte a grupului Ecolab) a învățat pe pielea sa ce înseamnă „predictibilitatea” românească. Deși este un investitor de calibru, Purolite a rămas captiv într-o dependență absurdă de stația de epurare a fostului combinat. După ce statul a expropriat tot, inclusiv conductele și stațiile de tratare, americanii s-au trezit la mâna unor decizii guvernamentale luate între două cafele.
Notificarea oficială din iulie 2025 către Prim-Ministrul Ilie Bolojan confirmă dezastrul: activitatea Purolite a fost paralizată temporar, generând pierderi de „milioane de euro”. De ce? Pentru că operatorul local nu mai putea gestiona stația de epurare în vidul juridic creat de expropriere. Practic, statul român a reușit performanța de a pune în genunchi un angajator major pentru că nu a fost capabil să separe utilitățile de interes strategic de cele necesare producției private.

HG 366/2025: Arta de a nu-ți păsa, documentată oficial sub semnătura Ministrului Darău
Dacă cineva mai spera la un dram de responsabilitate, Nota de Fundamentare a HG nr. 366/2025, promovată recent de ministrul Darău, este monumentul suprem al nepăsării. La secțiunea „Impact socio-economic”, unde orice stat normal ar analiza cum afectează deciziile sale locurile de muncă și mediul de afaceri, funcționarii români au scris sec: „Hotărârea Guvernului nu se referă la acest domeniu”.
Este o recunoaștere oficială a autismului administrativ. În timp ce Purolite și Viromet se zbat într-o incertitudine juridică prelungită acum „prin chirie” până la finalul anului 2026, Guvernul pretinde că amputarea unui ecosistem industrial nu are impact economic. Este ca și cum ai tăia piciorul unui pacient și ai susține în fișa medicală că intervenția nu se referă la mobilitatea acestuia.

Război rece la Victoria: Washington-ul și Berlin-ul, arbitrați de „improvizația de la București”
Conflictul de la Victoria a încetat de mult să fie o simplă dispută pe o stație de epurare; este un test de diplomație economică pe care România îl pică cu brio. Pe de o parte, SUA își protejează capitalul prin Purolite, cerând respectarea regulilor jocului. Pe de altă parte, Germania, prin Rheinmetall, așteaptă terenul liber pentru a construi un pilon NATO.
Statul român, în loc să fie un arbitru inteligent care să investească în separarea utilităților pentru a permite ambelor entități să funcționeze, preferă să „cârpească” situația din două în două luni. Mesajul transmis investitorilor străini este devastator: „Veniți în România, unde contractele de concesiune sunt doar sugestii, iar proprietatea poate fi călcată în picioare oricând apare o nouă prioritate politică neterminată!”
Concluzie: Un hub de pulbere… în ochi
Până la plata despăgubirilor de 71 de milioane RON – sumă considerată de administratorii Viromet a fi „net inferioară” prejudiciului real – și până la clarificarea statutului platformei, „Fabrica de Pulberi Victoria” rămâne doar un hub al incompetenței.
Statul român a reușit imposibilul: să blocheze un investitor strategic american, să saboteze propriul proiect vital pentru NATO și să transforme un oraș întreg într-un teatru al absurdului birocratic, totul dintr-o singură lovitură de semnătură „nefundamentată”.
Utilitățile, „gâtul de sticlă” unde se strangulează dezvoltarea
În timp ce oficialii de la București visează la producția de muniție, realitatea de pe teren este de o simplitate dureroasă: cine controlează apa și canalizarea, controlează platforma. Viromet a devenit o „carcasă” industrială pe care toată lumea se bate, iar statul, în loc să investească masiv în separarea rețelelor pentru ca Purolite să poată respira independent de proiectul militar, preferă să mențină o stare de asediu juridic.
Fără o separare clară a utilităților, acest conflict va continua să mocnească sub preșul Ministerului Economiei, punând în pericol nu doar producția de rășini a americanilor, ci însăși credibilitatea României în fața aliaților. Cum să convingi partenerii de la Rheinmetall că ești capabil să gestionezi un hub de securitate, când tu nu ești în stare să administrezi o stație de epurare fără să provoci un scandal diplomatic?
Victoria – orașul unde prioritățile se bat cap în cap pe stomacul gol
Orașul Victoria nu mai este astăzi doar un punct pe harta județului Brașov; este locul unde ambițiile Washingtonului și necesitățile militare ale Europei se ciocnesc frontal de „Dorel-ismul” guvernamental. Guvernul Bolojan, aflat sub presiunea moțiunilor și a contextului geopolitic, pare să fi uitat că un hub militar nu poate fi construit pe ruinele unei investiții străine de succes.
Este de o ironie cruntă faptul că „Fabrica de Pulberi”, prezentată ca un obiectiv de siguranță națională, generează în acest moment cea mai mare stare de insecuritate economică din regiune. Până când responsabilii din Guvern nu vor lăsa deoparte notele de fundamentare „seci” pentru a privi realitatea dură, acest proiect strategic va rămâne exact ceea ce este astăzi: o bombă cu ceas a incompetenței, gata să explodeze în fața propriilor investitori.
Dacă acesta este modul în care România înțelege să-și „revitalizeze” industria de apărare, atunci singurul lucru pe care îl vom produce cu siguranță la Victoria va fi, din păcate, doar multă, multă pulbere în ochii partenerilor noștri externi. (Cristina T.).
Exclusiv
Adio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne
Mult a fost, puțin a mai rămas până când zidurile groase ale penibilului, ridicate de Ministerul Afacerilor Interne sub pretextul „secretului de serviciu”, se vor prăbuși definitiv. Ani de zile, niște domni cu epoleți și frică de transparență au pus ștampila „Strict Secret” pe documente care ar trebui să fie la fel de publice ca mersul trenurilor. Dar, ghinion! Sindicatul Diamantul a decis să aprindă lumina într-un minister care preferă să lucreze pe întuneric, scoțând la iveală faptul că „marea secretomanie” era, de fapt, doar o metodă ilegală de a ascunde incompetența sub preș.
Fetișul pentru ștampile „Secret”: Cum a fost umilită logica în curtea IGPR
Marea bătălie s-a dat pe un teren minat de orgolii, unde mai marii IGPR s-au bătut cu cărămida în piept că „apără statul de drept” prin ascunderea Regulamentelor de Organizare și Funcționare (ROF). Potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul Diamantul, șefimea din Poliție a încercat prin toate mijloacele – inclusiv recursuri în serie la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) – să ne convingă că dacă află cetățeanul cum e organizat un inspectorat județean, se prăbușește ordinea mondială. Din fericire, judecătorii n-au pus botul la această piesă de teatru ieftin și le-au dat peste mâini „gardienilor” de carton, respingându-le acțiunile ca pe niște glume proaste.
„Agenturili străine” și spaima de a fi prinși cu temele nefăcute
În logica strâmbă a MAI, oricine vrea să știe cine și ce face într-o instituție publică este, probabil, un agent sub acoperire al unei puteri dușmane. Sindicatul Diamantul subliniază ironic că, în curând, „agenturili” (adică noi toți, muritorii de rând care plătim taxe) vom avea acces neîngrădit la ROF-ul IGPF, document ce va fi publicat oficial după ce instanța a obligat ministerul să lase paranoia la garderobă. Este momentul în care „complicitatea” instanței – un termen pe care șefii MAI probabil îl folosesc printre dinți în birourile lor capitonate – pune capăt unui deceniu de abuz administrativ mascat în „siguranță națională”.
Destabilizarea prostiei: Când legea bate ștampila ilegală
Victoria Sindicatului Diamantul nu este doar o reușită sindicală, ci un pumn în plexul unei birocrații care s-a obișnuit să confunde instituția publică cu propria moșie. După ce au pierdut rând pe rând controlul asupra secretelor de doi lei din IPJ-uri, greii din MAI se văd acum nevoiți să deschidă și porțile IGPF. Nu mai merge cu „nu s-a știut”, nu mai merge cu „e secret pentru că așa vrem noi”. Transparența vine peste ei ca o amendă pentru parcare neregulamentară, iar Sindicatul Diamantul le reamintește că, într-o democrație, singurul lucru care ar trebui să rămână secret în poliție este numele informatorilor, nu modul în care șefii își împart fotoliile și atribuțiile.
Pregătiți-vă conexiunile la internet: urmează marea „declasificare” a bunului simț, în direct pe paginile oficiale ale IGPF și SPRD!. (Cerasela N.).
Exclusiv
Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
În timp ce industria de apărare a României își dă ultima suflare, ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și – mai ales – al Turismului de plăcere, Ambrozie-Irineu Darău, a decis că cea mai bună strategie de salvare este fuga. Sub pretextul unei „misiuni guvernamental-diplomatice” la Kiev și Bruxelles, în perioada 20-26 aprilie 2026, Darău a bifat un concediu administrativ solitar pe bani străini, lăsând acasă o ruină numită S.C. IOR S.A. Este o ironie fină, demnă de teatrul absurdului: ministrul a plecat să învețe „comunicare strategică” și „combaterea dezinformării”, în timp ce propria sa „ogradă” ministerială suferă de o mutenie patologică în relația cu sindicatele și de o orbire selectivă în fața jafului din fonduri publice.

Turism de lux pe „frontul” birocrației, în timp ce uzina se prăbușește
Ordinul de deplasare, binecuvântat de Ilie Gavrilă Bolojan – viitorul premier (pardon, se pare ca viitorul fost) care pare să trăiască deja într-o realitate paralelă, „moționată” de Parlament – precizează cu un cinism debordant că Ministerul Economiei nu suportă niciun cost. O fi moca pentru minister, dar pentru IOR S.A. nota de plată este decontată în active dezmembrate și datorii care sufocă istoria. În timp ce Darău se plimba pe agende externe lipsite de orice greutate politică, la București, „oamenii de încredere” ai USR, Adriana-Laura Miron și Marian Niculescu, instalasera deja cortegiul funerar în posturile cheie de Secretar General și Adjunct. Misiunea lor? Nu eficiența, ci pecetluirea soartei unor active strategice pe care statul pare că vrea să le radă de pe hartă „la comandă”.
Salarii de nababi pentru „invizibili” și firimituri pentru muncitori
Conform unei sesizări explozive transmise de Sindicatul Independent IOR către Corpul de Control al Ministerului la data de 15 aprilie 2026, guvernanța corporativă la IOR a devenit o glumă proastă cu accente penale. În timp ce societatea nu are nici măcar un Buget de Venituri și Cheltuieli aprobat pentru 2026 și se târăște sub povara datoriilor eșalonate către ANAF, conducerea își trage felii groase din bugetul public.
Cifrele oferite de sursele sindicale sunt de-a dreptul sfidătoare: un angajat de rând supraviețuiește cu un salariu mediu net de 3.500 de lei, în timp ce pentru funcția de Director Financiar s-a stabilit o remunerație brută de aproximativ 58.000 de lei. Beneficiarul? Domnul Alexandru Butiseaca, un personaj care pare să dețină darul ubicuității sau, mai degrabă, al absenteismului remunerat regal. Sindicatul reclamă că Butiseaca ar ocupa simultan o funcție de execuție la CN Poșta Română S.A., motiv pentru care prezența sa zilnică la IOR este la fel de rară ca transparența în mandatul lui Darău.
Secretariatul General Miron/Niculescu: „Groparii” cu epoleți politici
Contrastul este izbitor și de-a dreptul revoltător. La Bruxelles și Kiev, Darău pozează în campionul transparenței, dar acasă, noile achiziții administrative – Adriana-Laura Miron (noul administrator special al IOR) și Marian Niculescu – par să acționeze ca un scut care ascunde dezastrul de ochii publicului. Documentele oficiale trimise de partenerii sociali reclamă „încălcări grave ale legislației în materia guvernanței corporative”, însă la minister, semnalele de alarmă sunt tratate cu un sictir olimpian.
Întrebarea nu este dacă Darău știe ce se întâmplă, ci de ce a ales să „sigileze” ministerul cu personaje a căror singură competență pare a fi validarea, prin inacțiune, a acestui masacru industrial. Sindicatul IOR nu se plânge de un simplu director numit politic, ci de un sistem care a abandonat total industria românească pentru a asigura controlul politic asupra resurselor rămase.
Destructurare sub înalt patronaj: Cine urmează la cercetări?
Concluzia este amară ca fumul de la o fabrică dezafectată: Ambrozie-Irineu Darău nu este un ministru care guvernează, ci un turist de lux care a delegat „prăduirea” activelor unor executanți de partid. IOR S.A. nu este victima unui accident de management, ci ținta unei destructurări chirurgicale, dirijate sub privirea îngăduitoare a premierului Bolojan.
Este timpul ca autoritățile de control și de aplicare a legii – dacă nu cumva au fost și ele trimise în „schimb de experiență” pe undeva – să lase analizele de catifea și să înceapă cercetările penale. Altfel, singura entitate care va rămâne „operațională” în industria de apărare va fi rețeaua de numiri politice care suge, cu o lăcomie fără margini, ultimele picături din bugetul statului. Destructurarea este aproape totală, iar „dezinformarea” de care se temea Darău la Kiev este, de fapt, singura politică oficială pe care o practică la București. Vom reveni! (Cristina T.).
-
Exclusivacum 5 zileOrchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
-
Ancheteacum 3 zileFOTBAL PRINTRE GRATII ȘI DEFICIT DE PERSONAL: CUM AU DAT CU PICIORUL ÎN MINGE „SUPRAVIEȚUITORII” DE LA TÂRGȘORUL NOU
-
Exclusivacum 2 zileMarea „Spartaniadă” de la TCE Ploiești: Cum să păzești praful de pe tobă cu agenți „invizibili” și binecuvântarea binomului Nae-Zaharia
-
Exclusivacum 4 zileMarele „Kompromat” s-a fâsâit: Cum a reușit tripleta Dabija-Despescu-Dorobanțu să facă reclamă gratuită Sindicatului Diamantul
-
Exclusivacum 3 zileMIORIȚA DUPĂ GRATII ȘI DRAMA „OII HĂRȚUITE”: CUM SE JOACĂ DE-A VICTIMA O „VEDETĂ” DIN CURTEA PENITENCIARULUI PLOIEȘTI
-
Exclusivacum 2 zileVÂNĂTOAREA DE „IVANI” ÎN CURTEA MAI: Cum să fabrici un spion dintr-un polițist care știe să citească și nu are stăpân
-
Exclusivacum 2 zileEVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
-
Exclusivacum 2 zileOPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora



