Nimic nu e mai dulce decât gustul succesului… sau, cel puțin, așa crede Dragoș Nan, fostul „Manager al Anului” de la Coca-Cola. Dar, ca-n orice poveste cu prinți și palate, există și un schelet în dulap (sau, în cazul lui Nan, un întreg cimitir de schelete carbogazoase). Căci drumul de la cel mai lăudat angajat la cel mai controversat „boier” al Ploieștiului e pavat cu șpăgi, contracte umflate și o sete nestăvilită de putere.

„Băutura fericirii” sau apa murdară a corupției? Coca-Cola și complicii săi, rețeta unui dezastru ecologic cu aromă de șpagă! (aici), (aici),  (aici),  (aici), (aici), (aici), (aici),   (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.

Nan-expansion: Cum Dragoș Nan a transformat Coca-Cola într-un imperiu personal – cu soția la Parcul Industrial și spăgi la APM!

Ceea ce a început ca o rețea de influență discretă s-a transformat rapid într-un imperiu personal, unde familia e pe primul loc (și pe toate celelalte locuri importante). Nu mai e vorba doar de „băutura fericirii”, ci de „fericirea lui Nan” – o fericire finanțată de contracte grase, angajări pe pile și o loialitate oarbă față de clan.

Moșia lui Nan s-a extins dincolo de zidurile fabricii, ajungând până în Parcul Industrial, acolo unde soția sa, Valentina Nan, tronează ca o împărăteasă a asfaltului și a halelor industriale. Totul, bineînțeles, printr-un contract cu dedicație, menit să umple conturile familiei și să demonstreze că, în regatul lui Nan, meritocrația e doar o glumă proastă.

Stenograme carbogazoase: Dragoș Nan semnează spaga, Ionuț Popescu se face că-l bate soarele-n ochi – Comedie penală la poarta fabricii!

Dar cum funcționează, de fapt, acest imperiu? Ei bine, e nevoie de „o mică atenție” pentru autorități – zeci de litri de suc, kilograme de cafea și, poate, o sticlă de alcool fin, toate „donate” cu generozitate în portbagajele reprezentanților de la APM, GNM, ITM și alții. Stenogramele (pe care, din păcate, nu le putem publica integral, dar vă asigurăm că sunt savuroase) dezvăluie cum Dragoș Nan semnează fără nicio jenă actele necesare pentru aceste „cadouri”, transformând șpaga într-o politică de stat (sau, mă rog, de fabrică).

Și ca totul să fie și mai ridicol, intră în scenă Ionuț Popescu, șeful securității, un fel de Sancho Panza al lui Nan, care se face că-l bate soarele-n ochi de fiecare dată când vede mașinile intrând goale și ieșind pline de se rup arcurile. „O bună practică de a avea relații bune cu autoritățile”, ar spune Popescu, probabil cu un zâmbet complice și o sticlă de Coca-Cola la îndemână.

Juridicii Bubbly, mai incompetenți ca un sifon fără bule: Aruncă bani pe avocați de elită ca să acopere ilegalitățile lui Nan!

Dar ce se întâmplă când „buna practică” a lui Nan dă de belele? Ei bine, aici intră în scenă departamentul juridic – o armată de avocați bine plătiți care, se pare, nu prea știe să-și facă treaba. În loc să prevină ilegalitățile, ei se specializează în a le acoperi, apelând la ajutor extern și aruncând cu bani pe contracte cu case de avocatură de „elită”.

De ce să ai juriști competenți când poți să angajezi „pile” care, la rândul lor, angajează alți „pilași”? Așa se construiește un imperiu, nu-i așa? Cu incompetență, corupție și o sete nestăvilită de a sifona banii companiei.

Ultimul tupeu al Boierului Nan: Cere compensații grase ca să plece de pe „moșie” – Sau vrea promovare ca să-și steargă trecutul cu buretele?

Și acum, cireașa de pe tort: Dragoș Nan, „boierul” din Ploiești, știe că are musca pe căciulă (sau, mai degrabă, un roi întreg de muște carbogazoase). Așa că, în loc să-și ceară scuze și să-și facă bagajele în tăcere, el cere compensații grase ca să plece de pe moșie!

Două variante a pus pe masă: o sumă generoasă pentru „grelele încercări” prin care trece (adică pentru faptul că a fost prins cu mâța-n sac) sau o promovare la nivel de grup, ca să scape de „nebunii” de aici și să-și șteargă trecutul cu buretele. Adică, să fie recompensat pentru incompetență și corupție!

Ce tupeu! Parcă suntem într-o comedie neagră, unde infractorii sunt promovați și recompensați, iar victimele sunt lăsate să lingă praful.

Brunch-uri pe spatele angajaților, portbagaje burdușite pentru autorități: Cum Nan a transformat Coca-Cola într-o feudă personală!

În tot acest timp, angajații onești trudesc din greu, cu salarii de mizerie și ore suplimentare nesfârșite, în timp ce „boierul” Nan își vede de afaceri, umple portbagajele autorităților și visează la o casă boemă, pe măsura statutului său de fost „manager al anului”.

E o imagine dezolantă, un simbol al corupției și al inechității care macină România. Dar nu disperați! Incisiv de Prahova nu va ceda! Vom continua să dezvăluim toate ilegalitățile și abuzurile de la Coca-Cola Ploiești, până când Dragoș Nan și complicii săi vor ajunge acolo unde le este locul: în fața justiției.

Concluzie: Coca-Cola – Otrava dulce a corupției sau sifonul penal cu gust amar?

Așadar, dragi români, ce bem noi, de fapt? O „băutură a fericirii” sau un cocktail Molotov de minciuni, corupție și nepăsare? Un sifon penal cu gust amar, îndulcit cu șpăgi și contracte umflate?

Până când vom mai tolera ca „boierul” Nan și complicii săi să-și bată joc de noi, să ne otrăvească cu chimicale și să ne umple portbagajele cu „atenții”? Până când vom permite ca România să devină o feudă personală, unde legile sunt facultative și corupția e la ordinea zilei?

E timpul să ne trezim! Să ne ridicăm și să spunem „Stop!” acestui circ sinistru! Să boicotăm Coca-Cola, să cerem anchete și demisii, să luptăm pentru un viitor mai curat și mai corect!

Pentru că, să nu uităm, Dragoș Nan și complicii săi nu vor scăpa nepedepsiți. Incisiv de Prahova nu va ceda! Vom continua să investigăm, să dezvăluim și să dăm cu sifonul penal de toți pereții, până când justiția își va face datoria.

Până atunci, nu ne rămâne decât să râdem (sau să plângem) de absurditatea situației. Căci, vorba aceea, în România, corupția e mai dulce decât Coca-Cola. Dar, spre deosebire de „băutura fericirii”, gustul amar al corupției ne va urmări mult timp de-acum încolo.

Dar stați liniștiți, nu e ghinion, doar o administrație locală care se preface că lucrează! Vom reveni. (Cristina T.).