Connect with us

Exclusiv

Inculpatul Cătălin Stavri: Pseudojurnalistul care a ingenuncheat justiția și a santajat afacerile locale/ Cazul White Tower și abuzurile din Ploiești

Publicat

pe

Poluarea și corupția în Prahova: Un sistem complex de abuz și infracțiuni

O problematică endemică
Poluarea și corupția au fost întotdeauna în fruntea problemelor din Prahova; astfel, nu este surprinzător că și oamenii legii din județ sunt implicați în aceste nereguli. Sub protecția lui Eduard Mirițescu, inspectorul general adjunct al Poliției Române, a fost organizată o structură de crimă organizată chiar în cadrul poliției. Această rețea mafiotă include polițiști de toate gradele, politicieni, un jurnalist specializat în șantaje, spagi si delatiuni.

Filozofia infractorilor
Așa cum rezumă manelistul Dani Mocanu, „Șeful meu e numai Dumnezeu”, această filozofie subliniază puterea de temut a celor care conduc această rețea. Astfel, „Dumnezeul” pseudo-jurnalistului Cătălin Stavri, implicat în activități ilegale, este nimeni altul decât Eduard Mirițescu.

Cătălin Stavri: Interfața ilegalităților
Inculpatul Cătălin Stavri acționează ca interfață vizibilă a ilegalităților grupării. Specializându-se în jurnalism de șantaj, după expunerea unor nereguli ale lui Mirițescu, el a devenit un partener de crime al acestuia. Folosind informații de la Fragulea și intervenții directe ale lui Mirițescu, Stavri a solicitat și a obținut avantaje financiare de la agenții economici din Prahova, amenințându-i cu publicarea de materiale defăimătoare.

Statul Paralel și corupția în afaceri
Un alt aspect îngrijorător este modul în care moștenirea lui Silviu Prigoană, compania ROSAL, a devenit o pradă în mâinile unor strategi corupți. Vândută la un preț derizoriu șoferului său, Bogdan Niculescu, un apropiat al lui Florian Coldea, această tranzacție sugerează un joc periculos între facțiunile SRI.

Implicarea diverselor categorii
Corupția întărește legăturile dintre politicieni, magistrați și ofițeri de poliție care participă la această schemă. În această luptă pentru controlul asupra ROSAL, au fost implicați ofițeri de poliție corupți, un senator USR și chiar un procuror din Parchetul General, care au orchestrate campanii denigratoare pentru a-și atinge obiectivele personale.

Extinderea influenței SRI
Colonelul SRI, Ciobanu Dănuț, actual director la UWS (fosta ROSAL), a încercat să își extindă influența și în domeniul medical, intervenind în achizițiile deșeurilor medicale ale spitalelor din Prahova, arătând astfel amploarea rețelei de corupție și abuz.

Corupție și Ilegalități în Ploiești: Implicarea inculpatului pseudo-jurnalist, spagar si santajist. Cătălin Stavri

Tactici de trafic de influență (aici), (), etc
Cătălin Stavri, descris ca un pseudo-jurnalist implicat în acte de corupție, s-a angajat în trafic de influență, solicitând bani pentru promovarea vânzărilor pe piețe și, în mod deosebit, în cumpărarea voturilor cetățenilor de etnie romă din Ploiești. Aceasta presupune oferirea de recompense în schimbul voturilor, având o rețea de contact cu lideri informali ai comunității rome pentru a asigura finalizarea acestor tranzacții.

Scandalul White Tower (aici)
Stavri este, de asemenea, implicat în scandalul White Tower, care a fost protejat de mafia din Ministerul Afacerilor Interne (MAI). Acest scandal, care a generat consecințe devastatoare pentru zeci de familii, reprezintă un exemplu emblematic de fraudă imobiliară în România și scot la iveală probleme persistente legate de corupție și integritatea sistemului judiciar. Complexitatea scandalului este agravată de influențe externe care contribuie la perpetuarea ilegalităților.

Legătura cu procurorul Negulescu
Perioada de maximă activitate a procurorului Negulescu Mircea, cunoscut sub numele de „Portocala”, coincide cu acțiunile lui Stavri, care a contribuit la acoperirea activităților ilegale, colaborând cu ofițeri corupți, inclusiv cu chestorul Eduard Mirițescu.

Frauda imobiliară din Ploiești
Scandalul White Tower, evidențiat de ziarul Incisiv de Prahova, a avut impacte devastatoare asupra multor familii, subliniind persistentele probleme de corupție și integritate în justiție. Procedurile din cazul White Tower sunt asemănătoare cu cele din cazul Nordis, evidențiind un model continuu de acte ilegale în domeniul imobiliar.

Abuzuri în administrația publică
Sora chestorului Eduard Mirițescu, Simona Mirițescu, lucrează la Direcția de Urbanism din Ploiești, facilitând obținerea autorizațiilor de construcție în zone unde legislația interzice acest lucru. Ultima ilegalitate semnificativă a fost un bloc construit pe Bulevardul București, ridicat fără respectarea reglementărilor urbanistice, încălcând limitele de înălțime și suprafață.

Intervenții pentru protejarea abuzurilor
În încercarea de a proteja sora sa, Mirițescu ar încerca să devieze ancheta de la dezvoltatorul imobiliar implicat. Cazul a atras atenția națională și a condus la desfășurarea de percheziții, iar mai multe apartamente din acel bloc au ajuns în posesia primarului Andrei Volosevici, un alt protejat al sorei chestorului. Colaborarea strânsă dintre Mirițescu și primarul Volosevici este bine cunoscută în Ploiești.

Reacții și consecințe
Un ofițer al Direcției Generale Anticorupție (DGA) a sesizat faptele penale legate de primar și sora urbanistă, însă s-a confruntat cu umilințe și sancțiuni în urma acestei acțiuni, dovedind complicitatea și protecția acordată de autorități celor implicați în corupție.

Corupție și abuzuri în Prahova: Legături între Poliție și mafia deșeurilor

Blocări ale anchetelor corupte
Prin intermediul comisarului-șef Ginel Preda, un alt apropiat al lui Eduard Mirițescu, s-au efectuat încercări de blocare a anchetelor legate de ilegalitățile primarului Andrei Volosevici, care a semnat un contract de împrumut fără Hotărârea Consiliului Local. Această mușamalizare a fost facilitată de rețelele de polițiști și procurori corupți, demonstrând influența pe care o exerciți Mirițescu asupra sistemului.

Eficiența intervențiilor lui Mirițescu
Intervențiile lui Mirițescu au avut un efect semnificativ asupra justiției, cu excepția câtorva dosare, precum cele legate de Veolia, scandalul White Tower și cele legate de piețe. În aceste cazuri, procurorul de caz a apelat la polițiști din Buzău și Dâmbovița, reușind astfel să păstreze un grad de independență față de influențele externe.

Protecția intereselor ilegale
Gruparea mafiotă a continuat să protejeze interesele unor politicieni, inclusiv un parlamentar care deține o groapă de deșeuri ilegale la Buda, acționând prin intermediari. Aceasta subliniază legăturile strânse și corupte dintre Poliție și mafia deșeurilor, un domeniu care continuă să afecteze comunitățile locale.

Probleme endemică în Prahova (aici), (aici), etc.
Corupția și poluarea rămân probleme centrale în Prahova, iar activitățile ilegale din domeniul gestionării deșeurilor se bucură de o protecție inacceptabilă din partea autorităților. Eduard Mirițescu, în calitate de inspector general adjunct, a fost acuzat de organizarea unei structuri criminale care operează din interiorul Poliției, implicând polițiști, oameni politici și persoane din mass-media.

Colaborări suspecte
În contextul acestor activități, Cătălin Stavri, un pseudo-jurnalist cunoscut pentru șantaje și escrocherii, se întâlnea cu un senator pentru a denigra și a construi o campanie de șantaj mediatic. Aceasta a dus la preluarea afacerilor locale într-un mod neetic, dirijând astfel influențe corupte către funcționarii publici.

Legături intre rețeaua de crimă organizata și mafia deșeurilor

Conexiuni între membrii rețelei criminale
În contextul conexiunilor profunde dintre membrii rețelei de crimă organizată care aspiră să controleze județul Prahova, activitățile de șantaj, denigrări mediatice și fabricarea dosarelor cu ajutorul polițiștilor corupți pun în evidență o structură complexă de abuz. Această rețea este strâns legată de mafia deșeurilor, avându-l în vizor pe Cătălin Mureșan de la Recop Recycling SRL, care joacă un rol critic în gestionarea ilegalităților din domeniu.

Protecția oferită de autorități
Când șeful rețelei, Eduard Mirițescu, devine nu doar o figură autoritară, ci și un grangur suprem al Poliției Române, iertarea și absoluția vin fără consecințe. Aceasta confirmă nu doar puterea sa, ci și complicitatea de care beneficiază în fața abuzurilor.

Ilegalitățile acoperite
Mafia din interiorul Poliției Române, condusă de Mirițescu și colaboratorii săi din Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, acoperă activități ilegale care sunt efectuate de gruparea de criminalitate economico-financiară a lui Andrei Volosevici. Aceste fapte sunt sprijinite și de stavri, pseudojurnalistul șpăgar și șantajist, întărind astfel rețeaua corupției care afectează grav integritatea sistemului de justiție.

Cătălin Stavri: Pseudojurnalistul și soldatul grupării corupte

Rolul lui Cătălin Stavri


Inculpatul pseudo-jurnalist și șantajist Cătălin Stavri este considerat omul de teren al rețelei de crimă organizată, având rolul de interfață vizibilă a ilegalităților. El reprezintă ultima verigă a acestor activități infracționale, fiind persona publică asociată cu scandalurile grupării. Specializat în jurnalism de șantaj, Stavri a reușit să își construiască un nume în domeniu, folosindu-se de inormatiile pe care le obține pentru a manipula și șantaja (aici), (aici),(aici),  etc.

Parteneriatele în activități ilegale

După ce a expus nereguli legate de chestorul Mirițescu, situația s-a schimbat drastic, cei doi devenind „partners in crime”. Această colaborare a transformat jurnalistul în unul dintre acoliții lui Mirițescu, ceea ce, în limbajul mafiei, înseamnă că a devenit „soldatul grupării”. Astfel, Stavri nu doar că susține rețeaua, dar devine un actor activ în perpetuarea ilegalităților din cadrul sistemului (aici).

Expunerea ilegalităților: Rosal și pseudo-jurnalismul de Șantaj

Refuzul companiei Rosal de a se supune șantajului
Ziarul Incisiv de Prahova a informat opinia publică și organele de cercetare penală, în urmă cu aproximativ patru ani, că firma Rosal a decis să nu mai „cotizeze” și să se supună șantajului. Situația este agravată de faptul că soția și mama pseudo-jurnalistului șpăgar Cătălin Stavri au fost angajate la această societate, in mod fictiv, pe care gruparea a exploatat-o din toate unghiurile.

Constrângerile financiare ale lui Stavri (aici)
În decurs de doi ani, Cătălin Stavri, cunoscut pentru activitățile sale ilegale de șantaj, a „primit” de la Rosal aproximativ 7 miliarde de lei. Odată ce firma Rosal a încetat să se supună amenințărilor, au început atacurile din partea lui Andrei Volosevici, dar și un atac mediatic amplu venind din partea grupării, cu precadere a inculpatului.

Dovezi sonore ale șantajului
Ziarul nostru promite să ofere, în exclusivitate, dovezi ample ale activităților ilegale, incluzând înregistrări audio care demonstrează modul în care INCULPATUL Cătălin Stavri a operat. Aceste dovezi sunt esențiale pentru a ilustra natura corupătoare a relațiilor dintre jurnalismul de șantaj și afacerile locale  (aici), (), etc.

Stenograme incendiare: Legăturile intre Cătălin Stavri și mafia deșeurilor

Declarații compromițătoare
Stenogramele obținute scot la iveală intențiile ilegale ale lui Cătălin Stavri, inculpatul pseudo-jurnalist, șpăgar și șantajist, care continuă să joace un rol activ în sectorul deșeurilor, chiar și sub control judiciar. Aceste înregistrări demonstrează cum Stavri manipulează voturile în cadrul Asociației de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) pentru a-și susține interesele personale.

Substanța discuțiilor
Una dintre declarațiile sale revelatoare indică o preocupare legată de firma Rosal: „Tare mi-e că ard ăștia Rosalul pe … și stă 90 de zile în parastas și după aia se duce dracu, în groapă.. la priveghi, mai stă 90 de zile priveghi cât să strângă lucrurile și să plece.” Aceasta sugerează că Stavri este conștient de posibilele consecințe legale și financiare care ar afecta compania, dar își continuă activitățile ilegale fără scrupule.

Manipularea voturilor
În altă stenogramă, Stavri explică cum funcționează sistemul de vot în ADI, menționând: „Nu, sunt 40 și ceva de primării în ADI și fiecare are dreptul la un vot, fiecare primărie. Indiferent că e o comună mică sau un oraș mare cum e Ploiești-ul, ponderea la vot e 1…” El subliniază importanța strategiei sale de a influența primarii din comunele mici pentru a-și asigura voturile necesare, concluzionând că „de aia supraviețuiește pi***ul, că el dacă vorbește cu 10-15 primari de comune mici, ăștia iau 10-15 voturi”.

Impactul asupra deciziilor
Aceste declarații ilustrează o rețea complexă de corupție și manipulare, unde interesele personale ale lui Stavri sunt prioritizate în detrimentul binelui public. Discursul său dezvăluie cum prerogativele de vot sunt exploatate pentru a menține controlul asupra deciziilor economice și administrative din domeniul deșeurilor, afectând în mod direct comunitățile locale.

Implicațiile sechestrului asiguratoriu în cazul inculpatului Cătălin Stavri

O măsură necesară pentru combaterea ilegalităților
În urma activităților ilegale derulate de Cătălin Stavri, soția și mama acestuia, alături de interlopul Belu Claudiu, procurorul de caz a dispus impunerea unui sechestru asiguratoriu. Această măsură legală subliniază o intensificare a eforturilor de a combate corupția și crimele asociate într-un context în care aceste acte au afectat grav comunitatea.

Corupția în Ploiești (aici)
Cazul White Tower a devenit un exemplu emblematic al escrocheriilor imobiliare din România, lăsând multe persoane din Ploiești fără apartamente pentru care au efectuat plăți considerabile. Investigațiile sugerează un amatorism suspect din partea dezvoltatorilor, care anterior erau implicați în afaceri minore. Aceștia au reușit, însă, să își extindă influența prin asocierea cu personalități importante din administrația locală și județeană, dând naștere unui climat propice pentru corupție.

Legături între scandaluri (aici)
Cazul White Tower nu este singular, ci se leagă de rețelele de corupție mai largi care afectează gestionarea deșeurilor, având legături evidente cu mafia deșeurilor și interesele corupte ale inculpatului Cătălin Stavri în contextul firmei de salubritate Rosal. Aceste interconexiuni subliniază complexitatea problemelor de corupție din Prahova, unde mai multe sectoare sunt afectate simultan de aceleași tipuri de activități ilegale.

Implicarea lui Cătălin Stavri în afacerea White Tower

Activitățile ilegale și moștenirea familială
Cătălin Stavri, un pseudo-jurnalist asociat cu activități ilegale de narcotrafic și șantaj, joacă un rol central în scandalul White Tower. Implicarea sa include și achizițiile imobiliare realizate de membrii familiei sale. Soția sa, Ruxandra Stavri, a „achiziționat” două apartamente la prețul de 10.000 de euro fiecare, în timp ce mama sa, Adriana Hentel, a cumpărat cinci apartamente la un preț de 30.000 de euro fiecare, reușind să vândă unul dintre acestea pentru 48.000 de euro. Aceste tranzacții ridică semne de întrebare legate de sursa fondurilor și legalitatea acestora.

Implicarea în proiectul City Gate
În plus, Cătălin Stavri a fost implicat în tranzacțiile imobiliare din proiectul City Gate, unde deține un apartament, iar Ruxandra Stavri și Adriana Hentel au, de asemenea, apartamente înregistrate pe numele lor. Aceste afaceri sunt suspecte, având în vedere rețeaua de corupție și ilegalități în care este implicat.

Reacția instanțelor
Este important de menționat că judecătorii nu au acceptat înregistrarea Ruxandrei Stavri și a Adrianei Hentel la masa credală, acceptând implicit că apartamentele au fost obținute prin mijloace ilegale, având statutul de „șpagă” pentru Cătălin Stavri. Această decizie subliniază complexitatea și natura corupătoare a acestor tranzacții și a activităților ilegale din jurul lor.

Expunerea corupției și abuzurilor: Revelații privind pe inculpatul narcoman, santajist si spagar, Cătălin Stavri

Modalitățile de acoperire a ilegalităților
Cătălin Stavri, inculpatul escroc și șantajist, a încercat să acopere sumele obținute prin mită și șantaj prin intermediul apartamentelor primite în urma activităților corupte derulate de-a lungul timpului. Beneficiind de protecția polițiștilor corupți, Stavri a reușit să își extindă influența și să sustragă sume considerabile din diverse tranzacții ilegale.

Promisiunea dezvăluirilor
De câțiva ani, ziarul nostru, Incisiv de Prahova, a informat cititorii săi că va începe publicarea înregistrărilor care dezvăluie activitățile lui Stavri. Până acum, am publicat doar o parte dintre aceste dovezi, pentru a nu perturba anchetele organelor de cercetare penală. Totuși, având în vedere tupeul acestui individ, vom începe din ediția de azi să publicăm toate înregistrările care demonstrează adevărata față a acestui interlop.

Încercarea de a controla sistemul
Cătălin Stavri a reușit să calce în picioare Poliția Română, beneficiind de protecția unei rețele de crimă organizată, care include membri ai instituțiilor de forță, precum polițiști, procurori și judecători. Această complicitate evidențiază problemele sistemice din cadrul justiției române și corupția endemică care permite perpetuarea ilegalităților.

Implicarea lui Vlad Nichita în escrocheria imobiliară și refuzul justiției

Legătura cu afacerea White Tower și City Gate

Demn de menționat în contextul investigațiilor legate de mega-escrocheria imobiliară White Tower și City Gate este implicarea lui Vlad Nichita, avocat din cadrul Baroului Prahova. În acest context, judecătoarea de drepturi și libertăți, Apostu Lavinia Nusa, a acționat conform standardelor sale profesionale, respingând pretențiile formulate, și astfel a reușit să-și păstreze „blazonul” și reputația (aici).

Impactul asupra păgubiților (aici)
Decizia judecătoarei de a respinge cererile va avea un impact semnificativ asupra celor peste 100 de păgubiți care așteaptă soluționarea cazului lor. Aceasta subliniază provocările cu care se confruntă victimele escrocheriilor imobiliare, precum și dificultățile în obținerea dreptății în fața unor structuri corupte.

Sistemul judiciar sub presiune
Această situație scoate în evidență tensiunile din sistemul judiciar românesc, unde integritatea și responsabilitatea fac față unor presiuni considerabile, iar persoanele implicate în astfel de scandaluri par adesea să beneficieze de protecție nejustificată.

Promisiunea publicării inregistrărilor audio

Revelații despre activitățile inculpatului escorc, pseudo-jurnalist, narcoman, santajist si spagar Cătălin Stavri
Vom reveni curând cu înregistrări audio cutremurătoare care vor expune adevărata față a acestui escroc inculpat, Cătălin Stavri. Aceste dovezi sonore vor ilustra nu doar metodele sale ilegale de operare, ci și rețeaua de corupție în care este implicat, având scopul de a dezvălui amploarea fraudulentă a activităților sale.

Un angajament față de transparență
Publicarea acestor înregistrări reprezintă un angajament de a oferi informații clare și precise opiniei publice, în încercarea de a combate corupția și de a restabili încrederea în justiție. Aceste dovezi vor sublinia nevoia de responsabilitate și de reformă în sistemul de justitie și în instituțiile legate de gestionarea deșeurilor și corupția imobiliară.

Atenționare cu privire la firma Rosal/UWS și strategia de „rebranding” (aici)

Revizuirea tacticilor de afaceri (aici)
Referitor la firma Rosal/UWS, solicităm autorităților să fie vigilente, având în vedere intențiile acestora de a reveni la negocieri sub o nouă denumire, BINGO. Conform informațiilor primite, reprezentanții acestei societăți se laudă în piață că licitația va fi câștigată, invocând discuții cu „toți generalii”, sugerând o complicitate care le-ar asigura victoria în procesul de achiziție.

Îngrijorări privind transparența
Această situație ridică semne de întrebare cu privire la transparența procesului și corectitudinea acestor practici. Există temeri fundamentale că, în spatele rebrandingului, se ascund aceleași practici corupte care au caracterizat activitatea firmei Rosal/UWS în trecut.

Amenințarea corupției și a integrității
Dacă aceste afirmații se dovedesc a fi adevărate, atunci scena se va transforma într-un nou act al corupției, iar BINGO ar putea deveni un alt vehicul pentru practicile ilegale ale celor implicați. Este esențial ca autoritățile să monitorizeze activitatea și intențiile acestei firme și să asigure că orice proces de achiziție se desfășoară în mod etic și responsabil. Vom reveni. (Cristina T.).

 

 

 

Exclusiv

O nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor

Publicat

pe

De

De la cod roșu la cod penal

În România, a devenit un ritual aproape liturgic: când un demnitar intră în vizorul justiției, nu-și caută avocat, ci regizor. Nu își pregătește apărarea în fața judecătorului, ci scenariul pentru talk-show. Nu intră în sala de judecată, ci în direct pe Facebook.

Ultimul mare „martir mediatic” intrat pe scenă este Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU). Din postura de simbol național al salvării de vieți, Arafat s-a transformat, peste noapte, în acuzatorul-șef al procurorului militar care îl investighează. Într-o ofensivă fără precedent, acesta aruncă acuzații de „plăsmuire” a competențelor, abuzuri și filaje halucinante, într-un spectacol de auto-victimizare în care justiția e împinsă pe targă direct în sala de reanimare mediatică.

Conform relatărilor HotNews și G4Media (sursa: hotnews.ro, g4media.ro), ceea ce vedem nu mai este doar un conflict procedural, ci o încercare metodică de intimidare a justiției, în văzul tuturor, cu audiență, reclame și like-uri.

 Justiția live, cu rating: când Codul de procedură penală devine opțional

Codul de procedură penală are o pretenție absurdă într-o țară îndrăgostită de talk-show-uri: spune clar că urmărirea penală este nepublică (Art. 285 CPP). Adică, mai pe românește, ancheta nu se face la televizor, nici pe Facebook, nici prin comunicate lacrimogene.

Această regulă n-a fost inventată ca să protejeze orgoliul procurorilor, ci pentru a garanta aflarea adevărului, neutralitatea anchetei și șansa ca judecătorul să afle ce s-a întâmplat înainte să afle publicul ce „se simte”.

Raed Arafat a ales însă să opereze după alt protocol: „TV înainte de tribunal”. În loc să-și argumenteze apărarea în fața instanței, a decis să scoată la lumină, selectiv și teatral, detalii tactice din dosar:

  • decizii ale judecătorilor,
  • măsuri de supraveghere tehnică,
  • ridicări de telefoane și echipamente,
  • detalii despre filaj, GPS, înregistrări.

Mesajul implicit: „Eu vă spun adevărul înaintea procurorilor și a judecătorilor. Eu sunt transparența, ei sunt întunericul.”

Dilema este simplă și sinistră:

  • ori Arafat deține informații obținute la limita legii, pe care le aruncă public pentru a pune presiune pe anchetatori;
  • ori folosește arma comunicării publice pentru a decredibiliza ancheta înainte ca aceasta să ajungă în fața unui judecător.

În ambele scenarii, nu avem un demnitar care se apără, ci un demnitar care își judecă singur magistratul, în direct. E mai puțin drept la apărare și mai mult linșaj preventiv. Subtextul este devastator pentru orice procuror care îndrăznește să-și facă treaba:

„Dacă pui mâna pe mine, te pun eu pe ecran.”

Filaje, GPS și „contrabandă altruistă”: thrillerul în care inculpatul e și scenarist

Confruntarea dintre șeful DSU și Parchetul Militar a escaladat dincolo de dialogul instituțional. Ne aflăm într-un război total de imagine, în care fiecare postare, fiecare declarație și fiecare leak calculat devin grenade de PR.

Conform informațiilor prezentate de Arafat și reflectate de presa centrală (HotNews, G4Media), tabloul este de film polițist cu tentă de telenovelă:

  • Filaj „de o gravitate excepțională” – Arafat afirmă că, timp de cinci luni, ar fi fost urmărit ca un personaj de crimă organizată: monitorizare prin GPS, înregistrări audio-video, fotografii operative, tot arsenalul tehnic al supravegherii. Iar toate acestea, spune el, ar fi fost bazate pe „supoziții plăsmuite”.
  • Sechestru pe conturi și bunuri – Procurorii ar fi pus sechestru nu doar pe conturile și bunurile sale, ci și pe cele ale altor persoane și mari companii. Arafat mută bătălia din dosar în talk-show: cere judecătorilor, prin presă, să oblige parchetul să-i restituie echipamentele ridicate. Tribunalul moral se ține pe internet.
  • „Contrabandă cu un elicopter militar” – varianta altruistă – Culmea ironiei: șeful DSU ridiculizează acuzațiile, prezentându-le ca pe o absurditate istorică – „contrabandă cu un elicopter militar” destinat salvării de vieți, adică o „contrabandă în favoarea statului”. Contrabandă altruistă, noul concept de apărare made in România: săvârșești, dar pentru binele comun.

În acest scenariu cu pretenții de epopee, un detaliu-cheie este împins discret sub preș: mandatele de supraveghere tehnică – GPS, interceptări, înregistrări – nu le inventează procurorul seara, la cafea. Ele sunt autorizate de un judecător.

Atunci când Arafat vorbește despre „abuzuri” și „plăsmuiri” fără a aștepta hotărârea instanței, mesajul real nu mai este doar despre un procuror „rău”, ci despre un sistem judiciar transformat, în narațiunea lui, într-o conspirație personală.

Tradus în limbajul simplu al pamfletului:
„Nu doar procurorul e problema, tot sistemul mă vânează. Eu, salvatorul, sunt victima statului de drept.”

Guvernul în moarte clinică: toată lumea tace, să nu supărăm SMURD-ul

În orice democrație care nu se tratează cu glucoză electorală, un secretar de stat care iese zilnic și atacă frontal organele de urmărire penală ar fi, cel puțin, suspendat până la clarificarea situației.

În România, însă, Prim-Ministrul și Ministrul de Interne par să fie internați la secția de tăcere intensivă. Din partea Executivului, niciun gest, nicio măsură, niciun semn că cineva înțelege pericolul precedentului.

De ce?

  1. Frica de „sfântul capital de imagine SMURD”
    Raed Arafat nu este doar un demnitar. Este un brand. Numele lui este lipit de SMURD, de intervenții spectaculoase, de tragedii naționale gestionate în direct. Pentru politicieni, a-l atinge pe Arafat înseamnă a risca o criză de PR națională.
    O suspendare ar fi imediat transformată, chiar de protagonist, în „tentativa cinică a politicienilor de a distruge sistemul de urgență”. Iar în logica electorală de carton, niciun guvern nu vrea să fie acuzat că a „omorât SMURD-ul”.
  2. Confuzia perfect calculată: omul e instituția, instituția e omul
    Arafat joacă magistral cartea contopirii cu DSU: el nu este doar șeful instituției, el „este” instituția. Orice anchetă la adresa lui devine, în subtext, un atentat la capacitatea de intervenție a statului.
    Nimeni nu contestă meritele SMURD. Dar când o instituție este folosită ca scut anti-justiție, nu mai vorbim de respect, ci de șantaj emoțional. Statul de drept ajunge astfel în situația grotescă în care nu poate atinge un demnitar pentru că „îl iubesc oamenii”.

Între timp, rămânând nestingherit în funcție, Arafat păstrează o pârghie uriașă de putere:

  • are subordonate persoane care pot fi martori în dosar,
  • controlează documente și fluxuri de informații ale DSU,
  • folosește autoritatea funcției pentru a-și face propria apărare instituțională.

Cu alte cuvinte, omul cercetat penal stă la biroul din care poate influența mediul probei. Și guvernul îl privește, își ia pulsul electoral, și apoi își declară tăcere stabilă.

„Luați-mi procurorul, că nu-mi place”: manual pentru demolarea statului de drept în prime-time

O altă piesă centrală în scenariul lui Raed Arafat este atacul direct asupra procurorului de caz. Mesajul: procurorul ar fi „părtinitor”, „abuziv”, deci trebuie schimbat.

Problema nu este că un inculpat contestă un procuror – există căi legale pentru asta. Problema este că se încearcă transformarea acestui demers într-o presiune publică, ca și cum statul de drept ar funcționa pe principiul „dați alt procuror, că ăsta nu corespunde la sondaje”.

În realitate, schimbarea procurorului nu se face nici cu like-uri, nici cu share-uri, nici prin declarații belicoase în presă:

  • există proceduri judiciare clare – recuzare la procurorul ierarhic superior,
  • sau, în cazuri justificate, preluarea dosarului de către Parchetul General,
  • totul pe motive temeinice, argumentate, nu pe scandal mediatic orchestrat.

Dacă fiecare demnitar anchetat ar putea să-și schimbe procurorul doar acuzându-l la televizor, justiția în România ar deveni o glumă sinistră: „sistemul în care inculpatul își angajează anchetatorul preferat, la pachet cu pachetul de imagine”.

Ce testează, în fapt, acest caz? Capacitatea statului de drept de a rezista unui personaj cu capital de imagine, funcție cheie și reflex de a transforma orice întrebare juridică într-o dramă națională în care el joacă rolul de victimă eroică.

Concluzie: Statul de drept nu se tratează la SMURD

Atacul lui Raed Arafat la adresa procurorului militar nu mai este doar o reacție nervoasă a unui demnitar pus sub lupă. Este un manual de distrugere a încrederii în justiție, livrat în doze zilnice, cu sursă verificabilă în relatările HotNews și G4Media.

Când permiți ca demnitari în funcție:

  • să scoată la tarabă detalii din dosare nepublice,
  • să acuze abuzuri înainte să vorbească instanța,
  • să folosească instituțiile ca scut personal,
  • să preseze pentru schimbarea procurorului prin scandal mediatic,

transformi actul de justiție într-un show de wrestling televizat, cu robe în loc de costume lycra și cu rechizitorii în loc de microfoane.

Ieșirea din acest delir nu se face pe Facebook, nici în studiourile de televiziune. Dacă există abuzuri ale procurorilor, ele trebuie sancționate drastic – de judecători, de Inspecția Judiciară, prin mijloacele legii.

Până atunci, însă, există o obligație minimă: ca Raed Arafat să se supună acelorași legi pe care pretinde că le apără, fără să transforme justiția în țintă de tir mediatic și fără să creadă că orice dosar penal poate fi resuscitat la SMURD și declarat „stabil, dar critic, pentru imaginea inculpatului” (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Republica „SECRET”: cum a secretizat MAI ceea ce scrie negru pe alb în Monitorul Oficial

Publicat

pe

De

„Dezvăluie Sindicatul Diamantul”: când totul e public, doar tupeul e clasificat

Dezvăluie Sindicatul Diamantul: în Ministerul Afacerilor Interne s-a inventat o nouă specie de document – „secretul public”. Adică exact situația în care Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, împreună cu anexele ei, este publică, tipărită frumos în Monitorul Oficial, accesibilă oricui are ochi și minimă răbdare… dar Metodologia de aplicare a aceleiași legi, prin Ordinul MAI S/7/2018, devine, brusc, „SECRET”.

Pe coperta spectacolului stă scris mare:
„IRONIA SECRETIZĂRII ABUZIVE: CÂND TOTUL ESTE PUBLIC!”
Iar dedesubt, instituția își dă singură în petec.

Legea e publică, sporurile sunt publice, anexele sunt publice. Ghici ce nu e public? Ordinul…

În Monitorul Oficial, Legea 153/2017 strălucește oficial: act public, accesibil tuturor, cu anexe, tabele, familii ocupaționale, inclusiv celebra Anexă nr. II, cap. I, lit. a), care vizează familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și securitate națională”. Totul la vedere, în clar, cu sporuri, procente, condiții, fără niciun „clasificat” lipit pe colțul paginii.

Adică statul român recunoaște, în plină lumină a legii, că pentru polițiști, jandarmi & co. există:

  • spor de confidențialitate,
  • spor de vechime,
  • spor pentru condiții deosebite,
  • sporuri specifice funcției,
  • majorări pentru munca în ture,
  • spor pentru munca suplimentară,
  • spor de noapte și alte minunății procentuale, toate enumerate generos în anexele publice.

Pe scurt: drepturile sunt desenate frumos în lege, cu pixul gros, ca să nu spună nimeni că „nu știa”.

Ordinul S/7/2018: când metodologia nu luminează, se bagă la întuneric

Și acum, piesa de rezistență: Ordinul MAI S/7/2018 – „Metodologia de aplicare a Legii nr. 153/2017”. Exact documentul care ar trebui să explice cum se aplică, concret, publicul din Monitorul Oficial. Ei bine, acest act este pus sub ștampilă „SECRET”.

Conform informațiilor scoase la lumină de Sindicatul Diamantul, secretizarea:

  • nu protejează niciun interes real de securitate națională;
  • produce un prejudiciu clar pentru angajați, care nu pot verifica transparent cum le sunt calculate salariile;
  • este abuzivă, în condițiile în care baza (legea + anexele) este deja publică;
  • devine, practic, o barieră opacă între polițist și propriul lui fluturaș de salariu.

Pe românește, metodologia nu e secretă ca să apere țara, e secretă ca să nu poți pune prea multe întrebări.

„Nu este SECRET!”… dar totuși se ascunde cum se calculează

Ironia maximă: actele individuale de numire în funcție și salarizare se comunică fiecărui angajat. Adică nu sunt secrete. Fiecare dintre cei circa 120.000 de salariați ai MAI primește, negru pe alb, informații despre salariu, sporuri, încadrare.

Mesajul Sindicatului Diamantul este limpede:

  • nu este secret faptul că ai un anumit salariu;
  • nu este secret că primești spor de vechime, de confidențialitate, de condiții deosebite, de noapte, de muncă suplimentară ș.a.m.d.;
  • nu este secret că toate acestea au temei legal în Legea 153/2017 și anexele sale publice.

Atunci, ce se ascunde? Mecanismul aplicării. Adică tocmai modul în care se combină, se interpretează și se aplică aceste prevederi pentru fiecare om în parte. Cu alte cuvinte, rezultatul îl vezi, dar logica din spate e „clasificată”.

„Secret de stat”: cât ia omul în mână nu e rușinos, cum ajunge să ia atât devine rușine de minister

În afișul prezentat de Sindicatul Diamantul, polițiștii sunt caricaturizați cu procente atârnând de ei:

    • spor de vechime,
    • spor de confidențialitate,
    • spor pentru condiții deosebite,
    • spor specific funcției,
    • majorare pentru munca în ture,
    • spor pentru munca de noapte,
    • spor pentru munca suplimentară.

Un coleg poate ajunge să aibă o salată întreagă de procente, dar când întreabă „Cum ați calculat exact?”, răspunsul instituției este, practic:
„Este secret, tovarășe. Ai încredere.”

Nu e secret cât scrie pe fluturaș. E secret doar algoritmul de laborator prin care ministerul combină ce scrie public în lege cu propria lui metodologie opacă.

Secretizarea ca armă administrativă: nu întreba, nu contesta, nu înțelege

Sindicatul Diamantul pune degetul pe rană: acest tip de secretizare nu apără România, ci apără Ministerul de întrebările propriilor angajați.

Rețeta:

  1. Legea și anexele: publice, să dea bine la transparență.
  2. Metodologia de aplicare: secretă, ca să nu poți demonstra cu act în mână unde e încălcarea sau interpretarea „creativă”.
  3. Salariatul: bombardat cu procente, sporuri și termeni, dar fără acces la modul real în care au fost aplicate.

Astfel, orice discuție despre:

  • dacă sporurile sunt calculate corect,
  • dacă anumite componente au fost tăiate „din pix”,
  • dacă există diferențe nejustificate între oameni aflați în situații similare,

se lovește de zidul clasic: „Ne pare rău, actul este clasificat”.

Când Ministerul își secretizează propriile greșeli

Imaginea centrală, a unui voluminos dosar „SECRET” pus peste lege și peste Monitorul Oficial, este mai mult decât simbolică. Transmite exact esența problemei:

  • în loc să fie un instrument de claritate, metodologia devine un paravan;
  • în loc să ușureze înțelegerea și aplicarea legii, o transformă într-un labirint accesibil doar „inițiaților”;
  • în loc să ofere predictibilitate salarială, adâncește confuzia și suspiciunea.

Iar când o instituție ajunge să își ascundă chiar modul în care își plătește propriii oameni, nu mai vorbim de securitate națională. Vorbim de o securizare a propriilor derapaje.

Concluzie: în MAI, adevărata „informație clasificată” este respectul față de angajați

Ce reiese, din materialul și mesajul public al Sindicatului Diamantul, este simplu:

  • Legea e publică.
  • Anexele sunt publice.
  • Lista de sporuri și tipuri de drepturi e publică.
  • Actele individuale de salarizare sunt comunicate angajaților.
  • Singurul lucru ascuns este tocmai cheia de interpretare: Ordinul MAI S/7/2018, secretizat abuziv.

Adevăratul „secret de stat” nu sunt salariile polițiștilor. Adevăratul secret pare să fie cât de departe este ministerul dispus să meargă ca să își țină angajații în ceață.

Iar dacă ar fi să rescriem afișul într-o singură frază, ar suna așa:

„IRONIA SECRETIZĂRII ABUZIVE: CÂND TOTUL ESTE PUBLIC, DOAR ABUZUL ESTE CLASIFICAT.” (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Academia de Haos a Poliției Române: „Jurați credință confuziei!”

Publicat

pe

De

Ceremonia absurdului: jurământ cu bilețelul alb în mână

Debutul în carieră al promoției iulie 2026 de la Academia de Poliție arată mai puțin a moment solemn și mai mult a sketch prost de televiziune. Potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul Europol, Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (IGPF) au decis, cu o nonșalanță demnă de manualul de „Așa nu”, să pună la încercare nervii și viața personală a noilor absolvenți.

Aproximativ 130 de absolvenți ai Facultății de Drept și ai Facultății de Poliție stau, cu doar ore înainte de repartizare și de depunerea jurământului, într-o incertitudine totală: nu au primit nici până acum lista cu posturile disponibile. Marți ar trebui să fie repartizați, miercuri să jure credință statului, dar statul, prin minunata sa conducere polițienească, încă se gândește dacă să le spună sau nu unde vor munci.

Pe românește, tinerii ofițeri se pregătesc să jure credință unei instituții care nu e în stare să le spună nici măcar „unde” și „pe ce post” vor jura.

Ruleta rusească a carierei: „Intri în sală, tragi la sorți și pleci la 500 km de casă”

În loc ca alegerea primului loc de muncă să fie o decizie matură, gândită împreună cu familia, cu analize de costuri, de relocare, de viață personală, IGPR oferă varianta românească: „vedem la fața locului”. Există, potrivit informațiilor prezentate de Sindicatul Europol, scenariul grotesc în care absolvenții vor afla ce posturi sunt disponibile chiar în sala de repartizare.

Adică: intri în sală, te uiți pe o listă pe care o vezi în premieră, și în câteva minute trebuie să decizi unde îți muți viața. Zero timp pentru analiză, zero timp pentru familie, dar suficient dispreț ca să înțelegi cât de „importantă” ești ca resursă umană în ochii sistemului.

Și, ca ironia să fie completă, promoția din acest an este mai mică decât în anii trecuți. În loc să fie mai ușor de gestionat, să existe liste clare, comunicate din timp, IGPR confirmă că poate face haos și cu puțini oameni. Când e vorba de resursa umană, lipsa de interes nu mai e excepție – e procedură standard.

IGPR – maestru de ceremonii la „Festivalul Nepăsării”

În mod normal, o promoție mai puțin numeroasă ar fi un avantaj administrativ: mai puține fișe, mai puține posturi de distribuit, mai simplă toată logistica. În stilul deja clasic al IGPR, însă, acest avantaj e transformat în praf. Nicio listă clară, nicio comunicare din timp, nimic. Doar un vid organizațional ridicat la rang de politică de resurse umane.

În loc să arate respect față de începutul de carieră al viitorilor polițiști, IGPR pare să transmită un singur mesaj: „Nu contați. Sunteți numeri de matricolă, nu oameni cu vieți, familii și chirii de plătit.”

Și după aceea, tot instituția se miră, cu aer de mirare virgină, de ce demisionează pe capete polițiștii tineri.

Poliția de Frontieră: promisiuni cu ture, realitate cu opt ore la capătul țării

Dacă la IGPR haosul e sport olimpic, la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (IGPF) lucrurile sunt la fel de „bine” puse la punct. Conform informațiilor relatate de Europol, chestorul Stoica le-a transmis viitorilor ofițeri că vor fi scoase posturi în sistem de ture, ceea ce le-a dat oamenilor speranța unui minim echilibru: poate un loc mai aproape de casă, poate un program cât de cât compatibil cu viața de familie.

Surpriză: când au apărut listele săptămâna trecută, toate aceste promisiuni s-au evaporat. Realitatea: doar posturi cu program de opt ore, multe la sute de kilometri de domiciliu.

Pe scurt, li s-a vândut o poveste frumoasă, iar la final li s-a livrat varianta „hard”: program fix, departe de casă, zero empatie față de faptul că vorbim de oameni, nu pioni fără adresă.

Planificarea „made in sistem”: absolvi marți, miercuri ești deja la post, joi încerci să-ți găsești viața

Calendarul de încadrare al noilor ofițeri frizează absurdul. Promoția absolvă pe 29 iulie, iar a doua zi trebuie să fie deja prezentă în noile unități.

Într-o singură zi, conform logicii seci a biroului:

  • pleci din București;
  • ajungi acasă, iei lucrurile;
  • te deplasezi în localitatea unde ai fost repartizat;
  • îți cauți și găsești, miraculos, o locuință de închiriat;
  • și, eventual, mai și fii apt de muncă, odihnit, gata să-ți începi „cu demnitate” cariera.

Acest termen „de respect” este, în realitate, imposibil de respectat. E demonstrația perfectă a lipsei de respect față de oamenii pe care statul pretinde că îi formează pentru a-i pune în slujba sa.

Chestorul Stoica și legea: „Mutări la cerere”, dar doar după ureche

Ca să fie tabloul complet, același chestor Stoica le-a transmis absolvenților că mutările ulterioare se vor putea face doar la cererea lor. Formularea, raportată la prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, ridică semne serioase de întrebare.

Într-un sistem cu un deficit de personal de peste 20%, unde aproape fiecare unitate se plânge că nu are oameni, interesul instituțional ar trebui să fie să plaseze polițiștii acolo unde e nevoie, într-o logică eficientă și predictibilă.

În schimb, se practică interpretări restrictive, comunicate ca niște axiome de birou, care amplifică incertitudinea tinerilor ofițeri. Omul devine, din nou, un detaliu neglijabil în ecuația unei instituții care nu pare să își înțeleagă nici nevoile, nici oamenii.

„Bine ați venit în sistem”: ghidul perfect pentru demisii rapide

Toate aceste situații – haosul de la IGPR, promisiunile schimbate la IGPF, calendarul imposibil, interpretările discutabile ale legii – compun același tablou: un sistem care tratează cu superficialitate crasă nevoile viitorilor polițiști.

Sindicatul Europol expune exact ceea ce trăiesc de fapt promoțiile noi, fie că vorbim de absolvenții Academiei de Poliție, fie de cei ai școlilor de agenți:

  • lipsă de responsabilitate;
  • comunicare deficitară;
  • neasumarea deciziilor la nivel de conducere IGPR și IGPF;
  • ignorarea efectivă a impactului asupra vieții oamenilor.

Iar după ce sistemul își bate joc de începutul de drum al acestor tineri, tot el se declară „șocat” când mulți dintre cei proaspăt încadrați aleg să demisioneze după o perioadă foarte scurtă de activitate.

Concluzie: Respectul – „post vacant” la IGPR și IGPF

Respectul pentru oameni și pentru debutul carierei lor ar trebui să fie fundamentul oricărei instituții care pretinde că apără legea și ordinea. În realitate, în cazul IGPR și IGPF, respectul pare să fie doar un post vacant, pe care nu se obosește nimeni să-l ocupe.

În loc de bun venit în sistem, noilor ofițeri li se servește un mesaj rece și clar:
„Nu sunteți prioritari, sunteți consumabili. Îmbrăcați uniforma, jurați credință și descurcați-vă cum puteți.”

Iar apoi, când pleacă, tot sistemul se miră. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv11 ore ago

O nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor

De la cod roșu la cod penal În România, a devenit un ritual aproape liturgic: când un demnitar intră în...

Exclusiv11 ore ago

Republica „SECRET”: cum a secretizat MAI ceea ce scrie negru pe alb în Monitorul Oficial

„Dezvăluie Sindicatul Diamantul”: când totul e public, doar tupeul e clasificat Dezvăluie Sindicatul Diamantul: în Ministerul Afacerilor Interne s-a inventat...

Exclusiv11 ore ago

Academia de Haos a Poliției Române: „Jurați credință confuziei!”

Ceremonia absurdului: jurământ cu bilețelul alb în mână Debutul în carieră al promoției iulie 2026 de la Academia de Poliție...

Exclusiv11 ore ago

ANP, în căutare de buton „RESET”: de la Autoritate la Folderul JUNK al statului român

„Dezvăluie Federația”: când generalul bâlbâie ordine, barca penitenciarelor ia apă Dezvăluie Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor că ANP...

Exclusivo zi ago

Curtea de Conturi bate cu ciocănelul în nor: „Mafia antigrindină” a tras pe lângă lege, dar la țintă în buget/Documente

Sub cerul României, legea e „sub limita de cuantificare” În timp ce fermierii stau cu ochii în nori și cu...

Exclusivo zi ago

O nouă „grădiniță de cadre” în Academia de Cămătărie: cum plânge „tăticul” Năsulea la secție pentru custodie, după ce a terorizat IPJ Prahova -„Grădinița de cadre a IPJ Prahova” – sezonul XXX 

„Siguranță și încredere” – slogan pentru fraieri, academie pentru cămătari În timp ce cetățeanul de rând tremură la vederea girofarului...

Exclusivo zi ago

„Unitate pe fluturașul de salariu”: Polițiștii de penitenciare ies în stradă cu halatul alb de braț

Sindicate încolțite: când doctorul și gardianul ajung la aceeași „secție” – protestul Cosmin Dorobanțu, președintele FSANP, a anunțat cu solemnitatea...

Exclusivo zi ago

Rulotă fantomă de 70.000 € plimbată prin Europa și parcată în Reșița. Poliția descoperă, hoțul “uită” să o mai ducă înapoi

Autorulotă de lux “evadată” din Spania, găsită la plimbare în Caraș-Severin În România lui 2026, nimic nu mai miră pe...

Exclusiv2 zile ago

ANP, mare maestru al selfie-ului penitenciar: când „Poliția bate interlopi, noi pozăm garduri”

MAI dă cu interlopul de pereți, ANP dă cu filtrul pe Instagram În timp ce Ministerul Afacerilor Interne (MAI) își...

Exclusiv3 zile ago

Caracatița cu carnet de partid: MEDAT, ministerul în care reforma e doar o glumă proastă

„Prezentul fără perdea”, dar cu draperii groase la MEDAT Istoricul și jurnalistul Marius Oprea avertiza, în rubrica sa „Prezentul fără...

Exclusiv3 zile ago

„Transfer în interesul… pilelor” – Cum se teleportează incompetența pe funcții strategice în fix șapte zile lucrătoare

Ingineria transferului: din „fără penali” în „fără concurs” În România anului 2026, „transferul în interesul serviciului” a devenit noua teleportare...

Exclusiv3 zile ago

Guvernul „Nu stie, Nu poate, Nu răspunde”. MAI: Bani au fost, voință zero. Restul e fum juridic și contabili de carton

Tăcerea instituțională: 20 de luni pentru două „da” și un „nu” După o sentință a Tribunalului București, un recurs respins...

Exclusiv4 zile ago

De la „butelia de fericire” la galeata de ploaie: cum se îneacă Coca-Cola Ploiești în apă, fantome și 50 de bani taxați la fraieri

Fabrica de ploaie îmbuteliată După două zile de ploi serioase, fabrica Coca-Cola HBC România de la Ploiești nu mai arăta...

Exclusiv4 zile ago

Garda de Mediu Prahova, prinsă în… „pielea goală”. Interimatul de avarie cu eterna Dana Tudorache

S-a schimbat șefa! De la „achiziții” la… „dezafectare” Garda de Mediu Prahova dă iar senzația că este condusă din mers,...

Exclusiv4 zile ago

GDPR la mișto: cum se ascund „salariile de excelență” în timp ce se afișează avansările cu nume și prenume

Chestorul cu două măsuri: secretomanie la bani, publicitate la grade De când a aterizat în fotoliul de inspector general, chestorul...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv