Connect with us

Featured

Când răspunsul la dilema „război sau pace” se va fi dat, întâlnirea își va fi atins scopul

Publicat

pe

Ucrainenii pot dormi liniștiți. SUA le-a dat asigurări că nu va lua nici o decizie în ceea ce privește Ucraina fără să o consulte pe aceasta asupra a ceea ce (deja) a decis (sic!).

O asemenea declarație implică afirmarea dreptului Americii de a negocia cu alte puteri soarta unor țări terțe sau a le-o stabili unilateral. Sub aparența apărării dreptului Ucrainei de a deveni membru NATO, SUA își rezervă, așadar, dreptul de a o primi sau nu, fără să țină seama de nevoile de securitate ale altora, ci numai de propriile sale interese geostrategice. Tocmai de aceea știu cu toții – domnii Putin, Biden și Zelensky – că Ucraina, în actualele ei frontiere, nu va deveni membru al NATO pe parcursul vieții lor. În actualele negocieri ruso-americane „criza ucraineană” este un steag fals.

Diplomația rusă are un vechi obicei, care ține de un principiu cunoscut profesioniștilor în materie: dacă vrei să ieși din impasul unei probleme căreia nu îi găsești soluția, fă-o mai complicată.

Concepția și practica la care mă refer poate fi descrisă prin comparație cu aducerea unui bolovan uriaș în mijlocul unui drum cu trafic intens. Circulația se blochează și șoferii intră în criză de nervi. Când criza atinge paroxismul, apare cel care a așezat piatra acolo și care se oferă să o înlăture. După ce o face, traficul se reia și toată lumea este nu doar fericită, ci și recunoscătoare celui care a soluționat problema (în realitate tot cel care a creat-o), fiind gata să îi dea prioritate în circulație sau să îi ofere alte favoruri spre a-i răsplăti serviciul.

Când i-am prezentat această „teorie” fostului meu omolog rus, ministrul de externe Evgheni Primakov, acesta s-a amuzat copios și nu m-a contrazis. Cu gândul la ea, să ne reamintim că NATO nu este o organizație caritabilă care sare în apărarea oricărui stat aflat în deficit de securitate. NATO este o alianță politico-militară ai cărei membri au creat-o pentru a-și mări capacitățile defensive și astfel a-și consolida securitatea. Pe cale de consecință, un criteriu esențial pentru admiterea de noi membri în alianță este capacitatea acestora de a aduce un spor de securitate; adică de a fi furnizori, iar nu consumatori, de securitate. Aici este calcul matematic, iar nu retorică politicianistă.

Or, pentru ca Ucraina să se califice la primirea în NATO ea trebuie să pună capăt, în prealabil, războiului de secesiune din Donbas, iar problema Crimeii să fie soluționată printr-o înțelegere cu Rusia. Câtă vreme între Kiev și Moscova exercițiul suveranității asupra peninsulei pontice rămâne a face obiectul unui drept litigios, Rusia ține în mână cheia ucraineană de la ușa Alianței nord-atlantice.

Deși știe precis toate acestea, Președintele Putin continuă să ceară garanții cu privire la excluderea extinderii NATO în Ucraina. Deși știe precis că extinderea NATO în Ucraina este exclusă de factori obiectivi, Președintele Biden insistă asupra dreptului Ucrainei de a cere să devină membru al alianței euro-atlantice, drept de care, de altfel, nimeni nu se îndoiește. El sugerează, astfel, că SUA nu s-ar putea opune unei asemenea cereri, ceea toți sunt conștienți că nu este așa. Deși Președintele Zelensky știe că șansele intrării Ucrainei în NATO sunt egale cu zero (cel puțin până la un acord cu privire la o nouă ordine mondială încheiat între jucătorii globali, din grupul cărora țara sa nu face parte), el vorbește ca și cum candidatura ucraineană este deja acceptată. Să adăugăm că nici Rusia nici SUA nu (mai) au nevoie de Ucraina.

Centrul intereselor strategice ale SUA s-a mutat din Europa în Asia, din Atlantic în Pacific și din Marea Mediterană în Oceanul Indian. Pentru a secționa „noul drum al mătăsii”, SUA ar fi mai degrabă interesată să se instaleze în Asia Centrală sau măcar să „mineze” teritoriul central-asiatic de pe care tocmai este nevoită să se retragă, ori să organizeze acolo un război de partizani. Ceea ce vedem, însă, că rămâne, după fuga din Afganistan, dar și din Irak și Siria, unde, la finele unor campanii militare câștigate, pacea (în condiții americane) a fost pierdută, sunt un parteneriat tot mai problematic cu Pakistanul și o alianță tot mai iluzorie cu Turcia, precum și un Iran ostil, pe care tratamentul aplicat de guvernul de la Beijing musulmanilor uiguri, protejați de Washington, nu l-a îndepărtat de China. Dacă adăugăm și evoluțiile din Arabia Saudită, tentată ca, în cooperare cu Israelul și fără a ține seama de calculele strategice americane, să intre pe ușa din dos în clubul exclusivist al deținătorilor de armament nuclear, înțelegem că numai de dragul Ucrainei nu este SUA gata să se arunce în război și că totul este doar discurs de fațadă pentru înșelarea asistenței și doar zăngănit de arme pentru intimidarea concurenței.

La rândul său, Rusia nu are nici o nevoie să își ia în spate răspunderea pentru administrarea unui stat (cvasi)eșuat, precum Ucraina. Aceasta cu atât mai mult cu cât, sub efectul unei campanii mediatice rusofobe susținute de-a lungul multor ani, dar și ca răspuns la geopolitica rusă sau ca ecou al secolelor îndepărtate de luptă a ucrainenilor pentru un stat al lor, deopotrivă independent de Rusia, Polonia și Lituania, rușii nu se mai bucură de mare popularitate pe teritoriile pe care, în prezent, Kievul își exercită suveranitatea. După recuperarea Crimeii și Malorusiei, Moscova poate lăsa liniștită viesparul ucrainean în grija UE (de mult obișnuită să plătească orchestra fără să comande muzica), controlul Odessei și al gurilor Dunării nemaiprezentând nici pentru ea importanța vitală de altădată. Cu problemele ei economice cronice, numai de a-i hrăni pe ucraineni nu ține Moscova să aibă grijă.

Atunci, de ce tot scandalul legat de Ucraina? De ce întâlnirea ruso-americană de la Geneva, urmată de altele, mult mai nostime prin aceea că, dacă cea dintâi era inevitabil să se desfășoare într-o atmosferă de tragedie greacă, cele programate după ea (NATO-Ucraina, NATO-Rusia și OSCE-SUA-Rusia) erau sortite atmosferei de vicleim? Cu alte cuvinte de ce au pus rușii această piatră în drum, exploatând dificultatea americanilor de a o da la o parte printr-un simplu brânci? Răspunsul la aceste întrebări necesită o scurtă retrospectivă a evenimentelor petrecute în siajul dezintegrării URSS, din 1991.

Totul pornește de la o confuzie petrecută la Malta în 1989. Atunci, sufocat de cursa înarmărilor, Președintele URSS, Mihail Gorbaciov, principal lider al blocului mondial comunist, a propus omologului său, Președintele SUA, George Bush Sr., principal lider al blocului mondial capitalist, un armistițiu în cadrul Războiului Rece. Înțelegând greșit propunerea, SUA a crezut că URSS capitulează și, în consecință, s-a considerat a fi victorioasă în acel război, pe care, l-a tratat drept încheiat, când el era doar întrerupt.

Eu unul am avertizat SUA și Occidentul euro-atlantic în variate chipuri asupra acestei neînțelegeri, atrăgând atenția asupra consecințelor sale teribile. Am făcut-o oral și scris, într-o vreme în care cuvântul României mai era auzit în lume, sau folosindu-mă de poziția mea în diferite organizații internaționale. Le-am spus clar interlocutorilor mei americani și europeni, că nu au triumfat în nici un război, și că numai modul lor de viață a ieșit câștigător întrucât noi, est-europenii, ca și puterile euro-asiatice, ni l-am însușit, înțelegând să îl adaptăm la cultura noastră și să îl integrăm în tradițiile noastre.

De aici apăreau două consecințe, pe care le-am subliniat în termenii cei mai preciși: i. renunțarea la dictatură în est (tirania orientală), trebuia să conducă la eradicarea ei și din vest (tirania occidentală), acolo unde stătea ascunsă în spatele unei libertăți de fațadă, fiind tolerată pe motiv că este impusă de nevoia luptei cu inamicul oriental comunist (deci, reformarea superputerii sovietice, impunea reformarea superputerii americane, încetarea luptei dintre capitalism și comunism fiind posibilă doar prin dispariția ambelor contrarii, iar nu a unuia singur, pentru a se intra într-o ordine complet nouă); ii. retragerea puterii sovietice (în termenii cei mai concreți din estul Europei, dar nu numai) trebuia să permită reconcilierea istoriei universale (în special a celei europene) cu geografia universală, în cadrul unui proces de sinteză a culturilor, tradițiilor și experiențelor istorice (am vorbit despre „reunificarea Europei”), iar nu să fie ocazia unei expansiuni a vestului către est, a unei ocupații a estului de către vest. Nu am fost singurul care a formulat asemenea idei. Au fost și alți est-europeni. Din păcate fără rezultat.

Ceea ce s-a mai întâmplat apoi, foarte curând (mai exact după 1991), a fost dezintegrarea URSS. Aceasta nu a rezultat dintr-un act de război, ci dintr-un calcul rusesc (și am în vedere aici, în special Federația rusă) care pregătea trecerea de la armistițiul propus de Gorbaciov (el însuși, aducând în discuție perspectiva unei „case comune europene”) la starea de pace preconizată de Boris Elțin și echipa sa. URSS accepta propria-i dezintegrare și Rusia, nucleul dur al imperiului sovietic, accepta dezintegrarea acestuia, în schimbul reintegrării într-o nouă ordine globală structurată în mai multe cercuri concentrice – de la Atlantic la Urali, de la Lisabona la Vladivostok și de la Bering la Bering – și așezate pe temelia a trei concepte – pace, dezvoltare, armonie civică și multiculturală. De aceea, autodeterminarea fostelor republici sovietice a avut loc fără a se da prea mare atenție frontierelor și fără vreo preocupare majoră pentru ajustarea unor granițe trasate după criterii administrative, în așa fel încât să corespundă unor exigențe geo-politice și geo-economice noi. Se credea că, oricum, cu toate se vor reîntâlni în fruntariile marelui „sat global”.

Pentru eventualitatea unui eșec al proiectului reintegrării în ordinea globală multipolară (care să nu mai fie bipolară, dar nici unipolară), Rusia și-a păstrat în mânecă unele garanții. Acestea sunt „crizele înghețate” de câteva decenii, pornind de la Nagorno-Karabah și Transnistria, și ajungând până la cele din Crimeea și Donbas. Au trecut, de asemenea decenii, de când, din fruntea diplomației române sau de la tribuna OSCE și cea a Parlamentului european, precum și în presa română și internațională, am afirmat că toate aceste crize aparent izolate una de alta sunt în realitate componente ale unei crize unice și coerente având ca obiect și ca soluție definirea consensuală a statutului post-sovietic al Rusiei ca actor global într-o ordine mondială post-bipolară.

Avertismentele la care mă refeream nu au fost auzite și nu s-a mers pe această cale. Astfel, timp de aproape treizeci și trei de ani (calcul făcut din 1989) armistițiul care a întrerupt Războiul rece nu a dus la încheierea păcii.

Între timp, lumea s-a schimbat. China, în primul rând, dar și alte puteri asiatice, precum India, sau chiar și Turcia neo-otomană, s-au ridicat sau sunt în curs de ridicare, la rangul de (super)puteri globale într-un secol al Asiei, care proiectează modelul unei ordini post-americane. Deci, soarta armistițiului ruso-american, prin definiție provizoriu, trebuie discutată acum în alți termeni și în alte condiții decât s-ar fi putut face în 1989 sau în anii imediat următori.

Războiul rece nu s-a încheiat cu o conferință de pace. De fapt, războiul doar a încetat, dar nu s-a încheiat. Deci, fie avem o conferință de pace (și asta cer rușii acum), fie reluăm războiul. La Malta, în 1989, s-a convenit, la inițiativa URSS, doar un armistițiu, confundat de SUA cu o capitulare. Or, orice armistițiu se sfârșește fie printr-o pace, fie prin reluarea războiului. Evoluția contextului mondial a epuizat virtuțile armistițiului din 1989 de a mai menține singur „încetarea focului” și împinge părțile la o clarificare durabilă a raporturilor lor.

Obiectivul întâlnirii de la Geneva nu este, deci, să se ajungă la un acord de fond, ci să se admită necesitatea de a se organiza Conferința de pace care nu a avut loc la încetarea Războiului Rece. Că Rusia dorește o asemenea conferință o arată și faptul că, la finele primului ciclu de convorbiri ruso-americane, a fost planificată, în mod simbolic, întâlnirea din cadrul OSCE, urmașa Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, din anii 1975.

Prin urmare Rusia nu urmărește revizuirea rezultatelor Războiului rece, așa cum pretinde Secretatul de Stat al SUA și adjuncta lui trimisă la Geneva, ci vrea să definească aceste rezultate, împreună cu adversarul său principal din acel război, SUA, pentru a le așeza la temelia arhitecturii europene de securitate postbelică.

Armistițiul din 1989 nu mai poate dura. Acum întrebarea este: reluăm războiul sau negociem pacea? De aceea SUA și Rusia au trimis la Geneva pe reprezentanții lor cei mai radicali. Adevăratele negocieri se poartă între adversari iar nu între prieteni, și, până să se ajungă la concesii sau compromisuri, trebuie să stea de vorbă între ei cei care își sunt unii altora cei mai antipatici.

Deocamdată la Geneva, răspunsul nu a fost dat. Ceea ce nu poate fi luat ca eșec. Succesul sau eșecul se definesc în funcție de scopuri. Iar scopul, în cazul nostru, nu este evitarea unui război în și pentru Ucraina, ci deschiderea unei conferințe de pace prin care să se încheie Războiul rece. O conferință la care, însă, nu mai are de ce și cum se stabili o ordine mondială ruso-americană, ci doar o poziție ruso-americană în negocierea unei ordini mondiale definite sub egida Chinei, în context asiatic (nu euro-asiatic).

Ucraina este un steag fals. În Kazahstan a fost o acțiune rusească prin care Moscova a trasat linii de demarcație cu SUA, China și Turcia în Asia Centrală, avansând proiectul său privind arhitectura de securitate în acea regiune. „China și Rusia, vecine și prietene ale țărilor din Asia Centrală, nu vor accepta ca Asia Centrală să fie implicată în haos și război, ci vor aprofunda coordonarea și colaborarea pentru a se opune amestecului forțelor străine în afacerile interne ale țărilor din Asia Centrală și a preveni revoluțiile colorate și acțiunile distructive ale forțelor teroriste, separatiste și extremiste” – a arătat ministrul chinez de externe Wang Yi, citat de purtătorul de cuvânt al ministerului chinez de externe, după o discuție cu omologul rus, Serghei Lavrov. Deci China a acceptat prioritatea politicii ruse în Kazahstan și totodată a confirmat antanta ruso-chineză opusă oricărei viziuni unilaterale americane sau euro-atlantice asupra arhitecturii de securitate din Asia. Este un avertisment peste care SUA nu poate trece și care îi arată urgența nu unui război, ci a unei înțelegeri cu Rusia.

Dacă cumva, așa cum susțin unii, eșuata „revoluție kazahă” a fost concepută de strategi americani care, în acest caz, trebuie să fi folosit o infrastructură de mare calibru pentru a transporta din Afganistan în Kazahstan „manifestanții pașnici”, absolvenți ai cursurilor de balet și bune maniere ale CIA, înseamnă că acțiunea, posibil încurajată și de informații false venite de la serviciile ruse, privind presupuse condiții locale favorabile loviturii, s-a soldat cu o înfrângere de proporții a SUA, deopotrivă tactică și strategică, chiar înainte de întâlnirea de la Geneva.

Mai departe, este posibil ca Transnistria să fie cedată Occidentului la schimb cu Donbasul, ea fiind singurul teritoriu, tot mai puțin interesant pentru Rusia după anexarea Crimeii, pe care puterile euro-atlantice îl pot „recupera”/ „primi”, ca premiu de consolare. Prin Caucaz lucrurile sunt deja tranșate. Rămân de discutat Balcanii de vest și Orientul Mijlociu. De asemenea, sistemul financiar internațional, accesul la progresul tehnologic și libertatea comerțului.

Pentru români, o întrebare sensibilă, în afara celei privind soarta inutilului scut de la Deveselu, este cui va fi dată Transnistria? Principial va trebui restituită Moldovei. Asta va însemna transnistrializarea Moldovei și pierderea ei pentru România și UE. Bine ar fi să fie transferată Ucrainei, eventual, restituindu-se Moldovei Bugeacul. Este îndoielnic că ucrainenii vor dori să schimbe complicațiile de la est cu complicații la vest.

Lămurirea tuturor acestora și încă a altora, înseamnă, cum spuneam, o nouă Conferință de pace în Europa. Și de ce nu am avea-o? Spre a ajunge acolo este, însă, necesar ca SUA să parcurgă un drum pe care Rusia l-a parcurs deja. Anume drumul către recunoașterea împrejurării că nu mai reprezintă ombilicul lumii, superputerea globală, imperiul necesar, cetatea de pe munte, Noul Ierusalim și jandarmul universal. De aceea este și dificil ca acceptarea ideii unei conferințe de pace să fi venit la prima întâlnire de la Geneva.

Era firesc să nu se fi ajuns la concluzii acum. E prea repede. Dar nici mult nu va mai (putea) dura. Simplul fapt că întâlnirea a avut loc arată că procesul de trezire la realitate a început. Când răspunsul la dilema „război sau pace” se va fi dat, întâlnirea își va fi atins scopul. Ce va fi după aceea este o altă poveste.

Adrian Severin

Exclusiv

I.P.J. PRAHOVA, DE LA DOREL LA CARACAL: MAEȘTRII CIRCULUI, SUB BAGHETA GONFLABILĂ A INCOMPETENȚEI! (VIDEO)!

Publicat

pe

De

Prahova fierbe, nu de la căldură, ci de la aburii unei incompetențe atât de crase încât a transformat onoarea legii într-un spectacol grotesc.

Sub comanda „genială” a șefilor IPJ Prahova, Ginel Preda și „marele maestru al gonflabilelor”, Marcel Bălan, instituția pare să fi declarat deschis concursul pentru titlul de „Noul Caracal al Poliției Române”.

Orice pretenție de profesionalism a fost de mult îngropată sub un morman de abuzuri, idioțenie fudulă și analfabetism funcțional, așa cum trâmbițează Sindicatul Diamantului.

Când mașinile fug la vale și Poliția dă „fiola” cetățeanului onest

Cea mai recentă perla a „depravării și deprofesionalizării” vine direct de la Poliția Vălenii de Munte, subintitulată acum „cascadorii râsului”.

Într-o operațiune demnă de analele gafelor, polițiștii au primit „pontul” că un infractor căutat urma să-și viziteze cumnatul în Cerașu. Ce a urmat? Un manual despre cum să NU procedezi. În loc să asigure perimetrul sau să ia măsuri minime de siguranță, „minunații comedianți ai parodiei” l-au extras pe suspect din mașină cu forța, fără să se asigure că vehiculul e imobilizat.

Rezultatul? Un autoturism cu un pasager (probabil minor) a luat-o la vale pe o pantă, a rupt gardul unui vecin și a intrat direct în casă!

Culmea tupeului a venit când proprietarul aflat in Germania, alertat de camerele de supraveghere, a trimis pe cineva din familie să vadă dezastrul, iar „eroii” în uniformă, aflați clar în culpă, i-au pus „fiola”  celui care încerca să afle de ce i-a fost devastată proprietatea.

Bravo, bravissimo, Poliția Prahova!

De la păpuși gonflabile la caracatițe cu tentacule lungi

Această scenetă tragicomică nu este un incident izolat, ci o picătură amară într-un ocean de absurd. Ne mai amintim de Marcel Bălan, „maestrul gonflabilelor”, care, proaspăt uns adjunct, mobiliza IGPR și Institutul de Criminalistică pentru a investiga… moartea tragică a unei păpuși gonflabile (aici).

Oare aceeași „competență” i-a ghidat și pe subalternii săi din Valenii de Munte, adica de la „Motoc”? Sub aceeași baghetă „genială”, IPJ Prahova a continuat să ignore furtișagurile cotidiene, tratând hoții cu o impunitate demnă de filmele mute, în timp ce mobiliza resurse pentru cazuri de importanță națională, precum… păpușile cu probleme existențiale (aici), (aici), etc.

„Blondul” și sloganurile de aur ale noii poliții prahoaveane

Nu e de mirare că la Vălenii de Munte, sub ochiul vigilent (sau orb?) al IPJ Prahova, a înflorit o adevărată „caracatiță a corupției” (aici).

Aici, polițistul „Blondul” Alexandru Valentin, cu microbuzul său și uniforma de serviciu, amenință cetățeni, iar la nevoie se pare că primește chiar și protecție de la vârful IPJ Prahova, adică chiar de la Ginel Preda (aici), (aici), etc!

Aroganta și tupeul sunt la cote maxime, iar lozincile precum „Carte multă nu se cere, să fii beton armat, să ai putere”  par să fie mantra neoficială a acestei noi generații de „oameni ai legii”, care par să fi uitat definitiv ce înseamnă legea, statul de drept și, mai ales, cetățeanul.

Justiția prahoveană: Un coșmar pentru cetățeni, o mină de aur pentru incompetenți

Cazul de la Cerașu, cu mașina intrată în casă și intimidarea cetățeanului, se înscrie perfect în tabloul abuzurilor judiciare și polițienești deja prezentat de „Incisiv de Prahova”. Ne amintim de perchezițiile domiciliare abuzive din Vălenii de Munte, bazate pe o „urmă papilară” ridicolă, în timp ce familii cu copii minori erau terorizate (aici). Sau de confiscarea ilegală a telefonului unei soții de suspect, fără nicio legătură cu fapta, și plimbată ore întregi prin sediile Poliției (aici).

Această „idioțenie fudulă”  la nivel de conducere a IPJ Prahova, unde „Dorel de la IPJ Prahova” se crede mai presus de ICCJ, a creat un mediu propice pentru ca astfel de „cascadorii” să devină regulă, nu excepție.

Viitorul sumbru al unei instituții subrezite

„Suntem pierduți, condamnați la un viitor sumbru din cauza acestei armate de troglodiți cocoțați în funcții care le depășesc cu mult capacitățile intelectuale!”, avertiza Emil Pascaut de la Sindicatul Diamantului (aici), (aici), etc.

Și are dreptate.

Sub comanda unor „maeștri” precum Ginel Preda și Marcel Bălan, care transformă instituția într-un „circ al incompetenței” (aici), (aici), Poliția Română, în speță cea din Prahova, pare să își fi asumat un rol de demnă succesoare a celebrului „Caracal”. Când „nebuni și proști ne-au cotropit intern”, iar responsabilitatea este o noțiune abstractă, cetățenii nu mai pot decât să se aștepte la noi episoade de „râs cu lacrimi amare”.

Așadar, dragi cetățeni, fiți pe fază! La IPJ Prahova, sub coordonarea „vizionară” a lui Preda și Bălan, spectacolul continuă. Și nu e o comedie. Este o farsă sinistră, pe banii și pe siguranța noastră. Cine va plăti, oare, nota de plată pentru acest teatru al absurdului?

„Incisiv de Prahova” promite să rămână cu ochii pe acești „cascadori” ai legii, până când „generațiile distruse moral și falsificate intelectual”  vor dispărea din funcțiile publice.

Până atunci, Prahova rămâne… noul Caracal.

Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Vălenii de Munte: Imperiul crăiesc al corupției și micul dejun ilegal al elitelor!

Publicat

pe

De

Mai te miri de unde ți se trage? Iată rețeta!

În Vălenii de Munte, acolo unde asfaltul se topește sub călcâiele legii, iar justiția pare o glumă proastă cu fundal sonor de fier vechi, echipa Incisiv de Prahova a surprins, la sfârșitul acestei săptămâni, o scenă demnă de analele absurdului balcanic. În timp ce o mașină a jurnaliștilor noștri veghea discret, postată pe colțul opus al „parcului cuminte”, în parcarea celui de la Rami Instal, adevărata faună nocturnă (sau, mai degrabă, de prânz) a locului își făcea apariția. Trei figuri emblematice ale sistemului putred – procurorul Epurescu, alături de misterioșii (până acum, pentru unii) Brudașcă și Macarie – nu se înfundau cu fruntea sus pe ușa principală, ca orice cetățean onorabil, ci se strecurau „sfios”, ca niște șoricei la provizii, pe intrarea destinată angajaților unei cârciumi. De ce atâta discreție? Păi, pentru că la „împărat” se merge pe furiș, nu la vedere, mai ales când ești acolo nu doar pentru o ciorbă de burtă, ci pentru o porție zdravănă de… instrucțiuni.

„Împăratul” și curtea sa: Delicii la negru și directive cu sos alb

Cine este acest „împărat” care impune asemenea ritualuri clandestine? Nimeni altul decât primarul din Vălenii de Munte, pivotul absolut al unei caracatițe de corupție pe care Incisiv de Prahova o deconspiră de luni bune, începând cu 19 decembrie 2024. De la afaceri cu beton toxic, până la amenințări cu moartea proferate direct către foști consilieri – cum ar fi cazul lui I.C. – acest monarh local pare să fi transformat administrația într-un mic imperiu personal. Betonul, furnizat, culmea ironiei, de firma „Concris” (înregistrată pe numele soției sale, pentru o aparență de „legalitate” transparentă ca o apă de canal), curge la propriu și la figurat în fundația acestui sistem putred. Morcovii de impunitate cresc viguros în Vălenii de Munte, sub ochii unei poliții neglijente, unde subcomisarul Alexandru Militaru, fostul șef al poliției, pare să fi fost transformat într-un fel de grădinar șef al dosarelor „uitate”.

Poliția: Jandarmii „blonzi” și amenzile cu gust de mic dejun (aici), (aici), etc…

Dacă „împăratul” dă tonul, subalternii execută cu sârg, transformând uniforma într-o pelerină pentru tot felul de măgării. Avem, conform dezvăluirilor noastre din al doilea articol, „Blondul” Alexandru Valentin, agent-șef și regele microbuzelor neoficiale, care amendează șoferi pe ruta Poienile-Vălenii de Munte, dar nu se sfiește să-și mai rotunjească veniturile cu pasageri „preluați” de la alții. Cu microbuze parcate strategic, PH 19 GKX și PH 19 GEE, „Blondul” menține aparența, în timp ce sora sa, fostă fină a primarului și, știm noi, „amantă”, se bucură de cadouri de lux și un post „obținut cu cântec” la ISU Ploiești.

Dar „Blondul” nu e singur în acest club select al abuzurilor. Mădălina Cârstocea, un alt șef de poliție, transformă piața din Măneciu într-un teren de vânătoare pentru micii întreprinzători, folosind parcarea „La Gaboru” ca punct de operare, unde mirosul de mici proaspeți se combină perfect cu aroma amenzilor abuzive. Și să nu uităm de Ovidiu Ciobanu, de la furtul de lemne la „spălare” disciplinară prin transfer la o altă secție, sau de Adrian Trancă, expert în ștergerea imaginilor de pe body-cam și influențarea martorilor. Toți acești „crai de la răsărit”, cum le place să se autointituleze, acționează sub o protecție misterioasă, în ciuda listelor cu numele lor trimise de IPJ Prahova Parchetului.

Justiția la Vălenii: Iepurila cu toga și pokerul din biroul de judecată presărat cu gafe și abuzuri (aici),  (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc

Și aici intervine partea cu adevărat savuroasă, dar amară, a poveștii: justiția. Cei trei crai de la cârciumă sunt doar vârfuri de iceberg. Procurorul Epurescu Ionuț și judecătorul „Epurila”, pe numele său real Dumitran Marius Andrei, președinte al Judecătoriei Vălenii de Munte, sunt piesele grele ale șahului corupției. Incisiv de Prahova a demascat deja cum acest „Iepurila cu tocuri”, fost polițist, emite „mandate la comandă” împotriva opozanților, transformând sala de judecată într-un decor pentru teatrul absurdului.

Firma Lynodoris Impex SRL, o companie-paravan patronată din umbră de judecătorul „Epurila”, a fost subiectul unor mărturii explozive din partea fostei contabile, o femeie curajoasă care a dezvăluit cum banii „nu ajungeau niciodată la ‘împărțeală'” și cum se fabricau acte antedatate pentru a proteja ofițeri de poliție și funcționari publici implicați în „furtul de lemne”. Un incendiu misterios din 2017 a șters, probabil, dovezi incomode dintr-un depozit de lemne, în timp ce vărul judecătorului, fost pădurar, devine asociat în afaceri, consolidând astfel „familia” de interese.

Serviciile secrete: Becuri pâlpâitoare și „treflă albastră” în SRI Prahova

Ca o cireașă pe tortul putred, sub toată această rețea de corupție, se profilează umbra serviciilor secrete. „Nea Neculăiță” și fiul său, lt. col. Neculăiță Dragoș, ofițer SRI și prieten al procurorului Negulescu Mircea, sunt „cârtițele” din SRI Prahova, acuzate de furnizare de informații secrete și monitorizări ilegale.

În 2018, Incisiv de Prahova (conform articolului din 7 martie 2018) semnala deja jocurile de „poker și bridge” din SRI, unde succesul depinde de „relații, loialitate și servicii prestate”, sub un sistem specific denumit „Treflă albastră”. Ce mai contează legile când ai „crai” la masa „împăratului” și „cârtițe” în serviciile secrete?

Epilog cu gust amar: La micul dejun al justiției românești

Deci, dragi cititori, dacă mai aveți impresia că legile sunt egale pentru toți sau că justiția este oarbă, gândiți-vă la Vălenii de Munte. Acolo, „împăratul” își ia micul dejun ilegal cu „cei trei crai” Epurescu, Brudașcă și Macarie, sub privirea îngăduitoare a unui judecător „Iepurila” și sub acoperirea unor agenți SRI. Este o rețea complexă, intricată, care operează cu impunitate, protejată de la cel mai mic gardian al legii, până la cel mai înalt funcționar al justiției.

Și, dacă vă întrebați „Mai te miri de unde ți se trage?”, răspunsul este simplu: Vi se trage de la indiferența complice, de la „crai” care intră pe ușa din spate și de la „împărați” care își iau micul dejun din buzunarul public.

Incisiv de Prahova vă asigură, pe data de 09.11. 2025, că va continua să zgândărească această mlaștină, până când fiecare dintre aceste „personaje” va fi nevoit să mănânce pe ușa din față… poate chiar pâine și apă, acolo unde le este locul. Este timpul ca DGA și DGIPI să lase baletul și să curețe grajdurile. Altfel, „împăratul” și curtea sa vor continua să dea instrucțiuni la micul dejun, iar Vălenii de Munte va rămâne o colonie a absurdului. Vom reveni cu dezvaluiri senzationale! (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Vălenii de Munte: Pălinca de prună și jecmăneala de om! Festivalul foamei „Împăratului”, Ediția XXVI!

Publicat

pe

De

Când sărăcia se pune pe „impărat”, jupoaie și micul comerciant! (aici), (aici), etc

Vălenii de Munte. Un nume. Două realități. Pe de-o parte, idila bucolică a toamnei, unde mirosul de must fiert se îmbină cu promisiunea licorilor tari și a grătarelor sfârâitoare. Pe de altă parte, Vălenii de Munte, un fief al corupției, unde mirosul de beton dubios se amestecă cu aroma dosarelor „clasează” și a instrucțiunilor secrete. Și, ca o palmă dată bunului simț, Primăria și Consiliul Local organizează cu mare pompă Festivalul Țuicii – Serbările Toamnei, Ediția a XXVI-a! O manifestare menită să atragă „zeci de mii de oameni”, localnici și turiști, toți dornici să guste „autenticul românesc”. Dar oare ce fel de „autenticitate” se mai găsește aici, dincolo de cazanele cu țuică, în inima unui sistem putred?

Nici bine n-a stat pălinca, că a și început jecmăneala!

Nici bine nu s-a stins ecoul Festivalului Prunii din Vălenii de Munte, o altă sărbătoare a „autenticului românesc” organizată de aceeași Primărie și Consiliu Local, că pe adresa redacției noastre au început să curgă zeci de reclamații incendiare. Se pare că „împăratul” nostru local, pe lângă celelalte talente, și-a descoperit și o vocație de „taxator” forțat, jecmănind comercianții prezenți la eveniment cu sume cuprinse între 500 și 1000 de lei! Această nouă mostră de „întreprinzătorism” dubios pare să indice că „sărăcia și-a pus cuvântul și disperarea pe Imperiul ‘Împăratului'”, transformând festivalul bucuriei într-un bal mascat al extorsiunii la scară mică. Dacă mai ieri vorbeam de afaceri cu beton și mandate la comandă, azi ne confruntăm cu un „împărat” care, probabil, nu mai are bani nici de pălincă cinstită, și recurge la jupoirea măruntă a celor care, culmea, ar trebui să aducă bunăstare zonei. Dar, să revenim la actualul eveniment, Festivalul Țuicii, unde, probabil, scenariul e deja scris.

„Împăratul” distilează succesul (și dosarele penale) – Acum și taxe pe fericire!

În timp ce „împăratul” local, primarul în persoană, se pregătește să taie panglica festivalului, cu un zâmbet larg de gazdă ospitalieră, ne amintim cu amuzament amar de culisele sale. Nu cu mult timp în urmă, același „împărat” primea instrucțiuni pe furiș, la o cârciumă, pe ușa din spate, de la „cei trei crai” Epurescu, Brudașcă și Macarie (așa cum dezvăluia Incisiv de Prahova). Acum, pe scenă, el e simbolul prosperității. Cine ar bănui că mâna care binecuvântează butoaiele cu țuică este aceeași mână care pare să fi semnat aranjamente cu beton dubios de la firma „Concris”, deținută, vai, de soție? Sau că zâmbetul său ascunde amenințări cu moartea adresate foștilor consilieri, precum I.C., transformat simbolic într-un „morcov rupt din Vilanță”?! Și mai nou, că disperarea de a-și menține „Imperiul” îl împinge la o jecmăneală meschină a micilor comercianți, transformând fiecare festival într-o nouă sursă de „venituri” ilicite.

Juriul de degustare vs. „juriul” justiției: O intrecere amara cu bani gheață

La Festivalul Țuicii, un juriu selectat cu grijă va medalia „cei mai buni producători și cele mai bune licori”. O ocazie de fair-play și transparență! Dar oare justiția din Vălenii de Munte are parte de un juriu la fel de incoruptibil? Din contră, aici „juriul” pare să fie compus din procurori „cuminți” și judecători „Epurila” (pe numele său de scenă, Dumitran Marius Andrei, pe vremea cand activa Judecatoria Valenii de Munte), care împart/au impartit nu medalii, ci „mandate la comandă” și „clasează dosare” cu o viteză uimitoare. Ne amintim de firma-paravan Lynodoris Impex SRL și de mărturiile fostei contabile care vorbea despre „furtul de lemne” și „acte antedatate”. Ei bine, în acest „concurs”, medaliile se dau pe sub masă, iar „licorile” sunt amarul neputinței în fața abuzurilor și, mai nou, amărăciunea jecmănelilor de la fiecare târg.

Grătarele corupției: De la carne proaspătă la dosare arse și mici smulși din buzunar

Peste patruzeci de fermieri aduc la Festival „fructe, legume, brânzeturi, cârnați și pastrame”, gata să sfârâie pe grătare, îmbiați de o atmosferă autentică. Ce contrast cu „grătarele” unde sunt arse probele, unde sunt manipulați martorii, unde dosarele sunt „pregătite” pentru a servi interesele obscure ale „Blondului” Alexandru Valentin, sau ale Mădălinei Cârstocea, sau ale altor „crai de la răsărit” din poliția locală! Acolo, pe grătarele corupției, carnea e putredă, iar fumul gros al impunității sufocă orice urmă de dreptate. Și mai nou, se pare că nici bucuria de a-ți vinde marfa la un festival nu mai este gratuită, ci taxată „de urgență” de „împărat”.

„Cu măsură” (pentru tuică), „fără măsură” (pentru corupție și jecmăneală)

„Timp de trei zile s-a baut (cu măsură) țuică și pălincă”, ne -au  asigurat organizatorii. Dar unde e măsura, domnilor de la Primărie și Consiliul Local, când vine vorba de abuzuri, de afaceri dubioase, de amenințări și de o justiție transformată în slugă personală? Vălenii de Munte nu este doar locul unde se celebrează recolta, ci și locul unde se recoltează profituri ilicite, unde se „culeg” decizii judecătorești convenabile și unde se „distilează” impunitate. Ba mai mult, se pare că „Imperiul ‘Împăratului'” a ajuns la fundul sacului, încât trebuie să „stoarcă” și ultimul leu de la micii comercianți, sub masca unor festivaluri populare.

Festivalul Țuicii devine, astfel, o oglindă cinică a unui sistem: o sărbătoare publică, strălucitoare, peste o rețea subterană de corupție, pe care Incisiv de Prahova o deconspiră pas cu pas. Poate că e timpul ca, pe lângă degustările de țuică, să organizăm și un concurs pentru cea mai bună „rețetă” de dosare clasate, sau pentru cel mai rapid „trafic” de influență, sau, de ce nu, pentru cea mai eficientă „jecmăneală” de festival. Doar așa, poate, „autenticul românesc” al corupției din Vălenii de Munte ar fi pe deplin recunoscut și medaliat, la fel cum merită.

„Donații” cu mâna în buzunar: Bacșișul „Împăratului” pentru un Festival „Autentic”!

Și dacă vă întrebați de unde atâta opulență festivă, ei bine, pe lângă jecmăneala directă de la micii comercianți, „Împăratul” și-a asigurat „splendoarea” festivalului prin „contribuții” fără acte, direct de la firmele „de casă”, transformând evenimentul într-o adevărată mașinărie de „bacșișuri” la negru!

Motou de final: De la „impărat” la iobag, e un drum incet/anevoios, DAR SIGUR… betonat cu corupție! 

În lumina acestei „sărbători” a corupției, la Vălenii de Munte, ne permitem să adăugăm un avertisment solemn, dar cu un zâmbet amar pe buze:

„Și alții s-au crezut împărați și au ajuns iobagi…”

Pe tronul betonat de aranjamente dubioase, cu buzunarele umflate din „jecmăneala” micilor comercianți de la Festivalul Prunii și cu mintea otrăvită de iluzia impunității, „Împăratul” nostru local pare să fi uitat lecțiile istoriei. A uitat că fiecare „crai” care intră pe ușa din dos, fiecare „Iepurila cu tocuri” care emite mandate la comandă și fiecare „Blond” care-și face de cap sub acoperirea uniformei, sunt doar niște pioni într-un joc murdar. Un joc al cărui final este mereu același pentru cei prea mândri să se plece în fața legii. Căci, în cele din urmă, chiar și cei mai puternici „împărați” ai corupției ajung să plătească tribut – fie prin decăderea morală în propriile mofturi și disperări, fie prin ridicarea la rang de „iobăgie” în fața unei justiții (sperăm noi) redresate. Și atunci, licorile bahice ale succesului se vor transforma în apa chioară a falimentului, iar „Imperativul” jupuirii va fi înlocuit cu imperativul răspunderii. Va rămâne doar gustul amar al unei toamne în care singura recoltă consistentă a fost cea a fărădelegilor. Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv7 ore ago

I.P.J. PRAHOVA, DE LA DOREL LA CARACAL: MAEȘTRII CIRCULUI, SUB BAGHETA GONFLABILĂ A INCOMPETENȚEI! (VIDEO)!

Prahova fierbe, nu de la căldură, ci de la aburii unei incompetențe atât de crase încât a transformat onoarea legii...

Exclusiv7 ore ago

Vălenii de Munte: Imperiul crăiesc al corupției și micul dejun ilegal al elitelor!

Mai te miri de unde ți se trage? Iată rețeta! În Vălenii de Munte, acolo unde asfaltul se topește sub...

Exclusiv7 ore ago

Vălenii de Munte: Pălinca de prună și jecmăneala de om! Festivalul foamei „Împăratului”, Ediția XXVI!

Când sărăcia se pune pe „impărat”, jupoaie și micul comerciant! (aici), (aici), etc Vălenii de Munte. Un nume. Două realități....

Exclusivo zi ago

Șefi din Poliția Română, sub lupa procurorilor

Șefi din Poliția Română, sub lupa procurorilor: Liderul Sindicatului „Diamantul” denunță o „sesizare mincinoasă” cu tenta de abuz în serviciu...

Exclusiv2 zile ago

Jilava, pușcăria statului: Între clanuri, cadavre și caricatura justiției!

Benzi desenate? Nu, e realitatea cruntă din Penitenciarul Jilava, transformată într-un festin grotesc de abuzuri, teroare și o tăcere atât...

Exclusiv2 zile ago

IPJ Neamț, Mecca nepotismului: Justiția română, o pagină de bisericuță!

De la altar la tribunal, și de acolo, cine știe, poate direct la… pensie specială! În România anului de grație...

Exclusiv2 zile ago

IPJ Constanța: Academia de hărțuire, sub umbra epoleților grei!

În cel mai recent episod al serialului „Poliția Română: Oglinda Societății”, difuzat fără audiență dar cu un impact devastator, se...

Exclusiv3 zile ago

MAFIA DIPLOMATICĂ: CUM MINISTERUL DE EXTERNE A DEVENIT FEUDA „SIRENEI” ȘI A „CONSULILOR” DE PLASTIC, CU PARLAMENTUL PE POST DE TEATRU DE PĂPUȘI!

Când impostura își dă întâlnire cu sinecura, iar disprețul față de românii din străinătate devine sport național, nu e de...

Exclusiv3 zile ago

Miliarde de lei vărsați la buget: Sindicatul Diamantul demontează „minciunile” despre contribuțiile polițiștilor și militarilor

Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual „Diamantul” a rupt tăcerea cu privire la contribuțiile individuale ale polițiștilor și militarilor...

Exclusiv4 zile ago

Dezastru la Academia de Poliție: Reabilitare de 8,3 milioane de euro, mistuită de vânt și birocrație

Un proiect de reabilitare de peste 41 de milioane de lei (aproximativ 8,3 milioane de euro) la Academia de Poliție...

Exclusiv4 zile ago

Investiție de peste 16 milioane lei ingropată într-un proiect IT nefuncțional la MAI: REN-FEC, un eșec costisitor?

Un proiect IT cu o valoare de peste 16 milioane lei, menit să modernizeze sistemul de evidență a populației, pare...

Exclusiv5 zile ago

Valentin Matei: De la imputernicitul etern la ejectatul toxic – O cronică a incompetenței cu inimioare pe Instagram

„Breaking news de la Ploiești! După ani de „împuterniciri” care au sfidat logica și bunul simț, Valentin Matei, eternul și...

Exclusiv5 zile ago

Antigrindina S.R.L.: Cum să furi ploaia cu binecuvântarea Guvernului – Ediția fermierii detectivi!

Un memoriu exploziv dezvăluie jaful antigrindină și incompetența crasă a autorităților. Guvernul Boc, direct la Bălăcăneanca? HG 256/2010: De la...

Exclusiv5 zile ago

EXCLUSIV: Abuzuri și hărțuire în Serviciul pentru Acțiuni Speciale al Poliției Capitalei – Un polițist rupe tăcerea! (I)

Dezvăluiri șocante: Presiuni, intimidări și discriminare în unitatea de elită a Poliției Capitalei Un agent șef de poliție din Serviciul...

Exclusiv5 zile ago

IPJ Prahova: De la păpuși gonflabile la flori furate – Un circ al incompetenței care continuă!

Marcel Bălan, Eroul incompetenței, veghează de la vârf (aici)! După ce ne-a uluit cu promovarea comisarului Marcel Bălan, cel care...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv