Connect with us

Featured

Când răspunsul la dilema „război sau pace” se va fi dat, întâlnirea își va fi atins scopul

Publicat

pe

Ucrainenii pot dormi liniștiți. SUA le-a dat asigurări că nu va lua nici o decizie în ceea ce privește Ucraina fără să o consulte pe aceasta asupra a ceea ce (deja) a decis (sic!).

O asemenea declarație implică afirmarea dreptului Americii de a negocia cu alte puteri soarta unor țări terțe sau a le-o stabili unilateral. Sub aparența apărării dreptului Ucrainei de a deveni membru NATO, SUA își rezervă, așadar, dreptul de a o primi sau nu, fără să țină seama de nevoile de securitate ale altora, ci numai de propriile sale interese geostrategice. Tocmai de aceea știu cu toții – domnii Putin, Biden și Zelensky – că Ucraina, în actualele ei frontiere, nu va deveni membru al NATO pe parcursul vieții lor. În actualele negocieri ruso-americane „criza ucraineană” este un steag fals.

Diplomația rusă are un vechi obicei, care ține de un principiu cunoscut profesioniștilor în materie: dacă vrei să ieși din impasul unei probleme căreia nu îi găsești soluția, fă-o mai complicată.

Concepția și practica la care mă refer poate fi descrisă prin comparație cu aducerea unui bolovan uriaș în mijlocul unui drum cu trafic intens. Circulația se blochează și șoferii intră în criză de nervi. Când criza atinge paroxismul, apare cel care a așezat piatra acolo și care se oferă să o înlăture. După ce o face, traficul se reia și toată lumea este nu doar fericită, ci și recunoscătoare celui care a soluționat problema (în realitate tot cel care a creat-o), fiind gata să îi dea prioritate în circulație sau să îi ofere alte favoruri spre a-i răsplăti serviciul.

Când i-am prezentat această „teorie” fostului meu omolog rus, ministrul de externe Evgheni Primakov, acesta s-a amuzat copios și nu m-a contrazis. Cu gândul la ea, să ne reamintim că NATO nu este o organizație caritabilă care sare în apărarea oricărui stat aflat în deficit de securitate. NATO este o alianță politico-militară ai cărei membri au creat-o pentru a-și mări capacitățile defensive și astfel a-și consolida securitatea. Pe cale de consecință, un criteriu esențial pentru admiterea de noi membri în alianță este capacitatea acestora de a aduce un spor de securitate; adică de a fi furnizori, iar nu consumatori, de securitate. Aici este calcul matematic, iar nu retorică politicianistă.

Or, pentru ca Ucraina să se califice la primirea în NATO ea trebuie să pună capăt, în prealabil, războiului de secesiune din Donbas, iar problema Crimeii să fie soluționată printr-o înțelegere cu Rusia. Câtă vreme între Kiev și Moscova exercițiul suveranității asupra peninsulei pontice rămâne a face obiectul unui drept litigios, Rusia ține în mână cheia ucraineană de la ușa Alianței nord-atlantice.

Deși știe precis toate acestea, Președintele Putin continuă să ceară garanții cu privire la excluderea extinderii NATO în Ucraina. Deși știe precis că extinderea NATO în Ucraina este exclusă de factori obiectivi, Președintele Biden insistă asupra dreptului Ucrainei de a cere să devină membru al alianței euro-atlantice, drept de care, de altfel, nimeni nu se îndoiește. El sugerează, astfel, că SUA nu s-ar putea opune unei asemenea cereri, ceea toți sunt conștienți că nu este așa. Deși Președintele Zelensky știe că șansele intrării Ucrainei în NATO sunt egale cu zero (cel puțin până la un acord cu privire la o nouă ordine mondială încheiat între jucătorii globali, din grupul cărora țara sa nu face parte), el vorbește ca și cum candidatura ucraineană este deja acceptată. Să adăugăm că nici Rusia nici SUA nu (mai) au nevoie de Ucraina.

Centrul intereselor strategice ale SUA s-a mutat din Europa în Asia, din Atlantic în Pacific și din Marea Mediterană în Oceanul Indian. Pentru a secționa „noul drum al mătăsii”, SUA ar fi mai degrabă interesată să se instaleze în Asia Centrală sau măcar să „mineze” teritoriul central-asiatic de pe care tocmai este nevoită să se retragă, ori să organizeze acolo un război de partizani. Ceea ce vedem, însă, că rămâne, după fuga din Afganistan, dar și din Irak și Siria, unde, la finele unor campanii militare câștigate, pacea (în condiții americane) a fost pierdută, sunt un parteneriat tot mai problematic cu Pakistanul și o alianță tot mai iluzorie cu Turcia, precum și un Iran ostil, pe care tratamentul aplicat de guvernul de la Beijing musulmanilor uiguri, protejați de Washington, nu l-a îndepărtat de China. Dacă adăugăm și evoluțiile din Arabia Saudită, tentată ca, în cooperare cu Israelul și fără a ține seama de calculele strategice americane, să intre pe ușa din dos în clubul exclusivist al deținătorilor de armament nuclear, înțelegem că numai de dragul Ucrainei nu este SUA gata să se arunce în război și că totul este doar discurs de fațadă pentru înșelarea asistenței și doar zăngănit de arme pentru intimidarea concurenței.

La rândul său, Rusia nu are nici o nevoie să își ia în spate răspunderea pentru administrarea unui stat (cvasi)eșuat, precum Ucraina. Aceasta cu atât mai mult cu cât, sub efectul unei campanii mediatice rusofobe susținute de-a lungul multor ani, dar și ca răspuns la geopolitica rusă sau ca ecou al secolelor îndepărtate de luptă a ucrainenilor pentru un stat al lor, deopotrivă independent de Rusia, Polonia și Lituania, rușii nu se mai bucură de mare popularitate pe teritoriile pe care, în prezent, Kievul își exercită suveranitatea. După recuperarea Crimeii și Malorusiei, Moscova poate lăsa liniștită viesparul ucrainean în grija UE (de mult obișnuită să plătească orchestra fără să comande muzica), controlul Odessei și al gurilor Dunării nemaiprezentând nici pentru ea importanța vitală de altădată. Cu problemele ei economice cronice, numai de a-i hrăni pe ucraineni nu ține Moscova să aibă grijă.

Atunci, de ce tot scandalul legat de Ucraina? De ce întâlnirea ruso-americană de la Geneva, urmată de altele, mult mai nostime prin aceea că, dacă cea dintâi era inevitabil să se desfășoare într-o atmosferă de tragedie greacă, cele programate după ea (NATO-Ucraina, NATO-Rusia și OSCE-SUA-Rusia) erau sortite atmosferei de vicleim? Cu alte cuvinte de ce au pus rușii această piatră în drum, exploatând dificultatea americanilor de a o da la o parte printr-un simplu brânci? Răspunsul la aceste întrebări necesită o scurtă retrospectivă a evenimentelor petrecute în siajul dezintegrării URSS, din 1991.

Totul pornește de la o confuzie petrecută la Malta în 1989. Atunci, sufocat de cursa înarmărilor, Președintele URSS, Mihail Gorbaciov, principal lider al blocului mondial comunist, a propus omologului său, Președintele SUA, George Bush Sr., principal lider al blocului mondial capitalist, un armistițiu în cadrul Războiului Rece. Înțelegând greșit propunerea, SUA a crezut că URSS capitulează și, în consecință, s-a considerat a fi victorioasă în acel război, pe care, l-a tratat drept încheiat, când el era doar întrerupt.

Eu unul am avertizat SUA și Occidentul euro-atlantic în variate chipuri asupra acestei neînțelegeri, atrăgând atenția asupra consecințelor sale teribile. Am făcut-o oral și scris, într-o vreme în care cuvântul României mai era auzit în lume, sau folosindu-mă de poziția mea în diferite organizații internaționale. Le-am spus clar interlocutorilor mei americani și europeni, că nu au triumfat în nici un război, și că numai modul lor de viață a ieșit câștigător întrucât noi, est-europenii, ca și puterile euro-asiatice, ni l-am însușit, înțelegând să îl adaptăm la cultura noastră și să îl integrăm în tradițiile noastre.

De aici apăreau două consecințe, pe care le-am subliniat în termenii cei mai preciși: i. renunțarea la dictatură în est (tirania orientală), trebuia să conducă la eradicarea ei și din vest (tirania occidentală), acolo unde stătea ascunsă în spatele unei libertăți de fațadă, fiind tolerată pe motiv că este impusă de nevoia luptei cu inamicul oriental comunist (deci, reformarea superputerii sovietice, impunea reformarea superputerii americane, încetarea luptei dintre capitalism și comunism fiind posibilă doar prin dispariția ambelor contrarii, iar nu a unuia singur, pentru a se intra într-o ordine complet nouă); ii. retragerea puterii sovietice (în termenii cei mai concreți din estul Europei, dar nu numai) trebuia să permită reconcilierea istoriei universale (în special a celei europene) cu geografia universală, în cadrul unui proces de sinteză a culturilor, tradițiilor și experiențelor istorice (am vorbit despre „reunificarea Europei”), iar nu să fie ocazia unei expansiuni a vestului către est, a unei ocupații a estului de către vest. Nu am fost singurul care a formulat asemenea idei. Au fost și alți est-europeni. Din păcate fără rezultat.

Ceea ce s-a mai întâmplat apoi, foarte curând (mai exact după 1991), a fost dezintegrarea URSS. Aceasta nu a rezultat dintr-un act de război, ci dintr-un calcul rusesc (și am în vedere aici, în special Federația rusă) care pregătea trecerea de la armistițiul propus de Gorbaciov (el însuși, aducând în discuție perspectiva unei „case comune europene”) la starea de pace preconizată de Boris Elțin și echipa sa. URSS accepta propria-i dezintegrare și Rusia, nucleul dur al imperiului sovietic, accepta dezintegrarea acestuia, în schimbul reintegrării într-o nouă ordine globală structurată în mai multe cercuri concentrice – de la Atlantic la Urali, de la Lisabona la Vladivostok și de la Bering la Bering – și așezate pe temelia a trei concepte – pace, dezvoltare, armonie civică și multiculturală. De aceea, autodeterminarea fostelor republici sovietice a avut loc fără a se da prea mare atenție frontierelor și fără vreo preocupare majoră pentru ajustarea unor granițe trasate după criterii administrative, în așa fel încât să corespundă unor exigențe geo-politice și geo-economice noi. Se credea că, oricum, cu toate se vor reîntâlni în fruntariile marelui „sat global”.

Pentru eventualitatea unui eșec al proiectului reintegrării în ordinea globală multipolară (care să nu mai fie bipolară, dar nici unipolară), Rusia și-a păstrat în mânecă unele garanții. Acestea sunt „crizele înghețate” de câteva decenii, pornind de la Nagorno-Karabah și Transnistria, și ajungând până la cele din Crimeea și Donbas. Au trecut, de asemenea decenii, de când, din fruntea diplomației române sau de la tribuna OSCE și cea a Parlamentului european, precum și în presa română și internațională, am afirmat că toate aceste crize aparent izolate una de alta sunt în realitate componente ale unei crize unice și coerente având ca obiect și ca soluție definirea consensuală a statutului post-sovietic al Rusiei ca actor global într-o ordine mondială post-bipolară.

Avertismentele la care mă refeream nu au fost auzite și nu s-a mers pe această cale. Astfel, timp de aproape treizeci și trei de ani (calcul făcut din 1989) armistițiul care a întrerupt Războiul rece nu a dus la încheierea păcii.

Între timp, lumea s-a schimbat. China, în primul rând, dar și alte puteri asiatice, precum India, sau chiar și Turcia neo-otomană, s-au ridicat sau sunt în curs de ridicare, la rangul de (super)puteri globale într-un secol al Asiei, care proiectează modelul unei ordini post-americane. Deci, soarta armistițiului ruso-american, prin definiție provizoriu, trebuie discutată acum în alți termeni și în alte condiții decât s-ar fi putut face în 1989 sau în anii imediat următori.

Războiul rece nu s-a încheiat cu o conferință de pace. De fapt, războiul doar a încetat, dar nu s-a încheiat. Deci, fie avem o conferință de pace (și asta cer rușii acum), fie reluăm războiul. La Malta, în 1989, s-a convenit, la inițiativa URSS, doar un armistițiu, confundat de SUA cu o capitulare. Or, orice armistițiu se sfârșește fie printr-o pace, fie prin reluarea războiului. Evoluția contextului mondial a epuizat virtuțile armistițiului din 1989 de a mai menține singur „încetarea focului” și împinge părțile la o clarificare durabilă a raporturilor lor.

Obiectivul întâlnirii de la Geneva nu este, deci, să se ajungă la un acord de fond, ci să se admită necesitatea de a se organiza Conferința de pace care nu a avut loc la încetarea Războiului Rece. Că Rusia dorește o asemenea conferință o arată și faptul că, la finele primului ciclu de convorbiri ruso-americane, a fost planificată, în mod simbolic, întâlnirea din cadrul OSCE, urmașa Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, din anii 1975.

Prin urmare Rusia nu urmărește revizuirea rezultatelor Războiului rece, așa cum pretinde Secretatul de Stat al SUA și adjuncta lui trimisă la Geneva, ci vrea să definească aceste rezultate, împreună cu adversarul său principal din acel război, SUA, pentru a le așeza la temelia arhitecturii europene de securitate postbelică.

Armistițiul din 1989 nu mai poate dura. Acum întrebarea este: reluăm războiul sau negociem pacea? De aceea SUA și Rusia au trimis la Geneva pe reprezentanții lor cei mai radicali. Adevăratele negocieri se poartă între adversari iar nu între prieteni, și, până să se ajungă la concesii sau compromisuri, trebuie să stea de vorbă între ei cei care își sunt unii altora cei mai antipatici.

Deocamdată la Geneva, răspunsul nu a fost dat. Ceea ce nu poate fi luat ca eșec. Succesul sau eșecul se definesc în funcție de scopuri. Iar scopul, în cazul nostru, nu este evitarea unui război în și pentru Ucraina, ci deschiderea unei conferințe de pace prin care să se încheie Războiul rece. O conferință la care, însă, nu mai are de ce și cum se stabili o ordine mondială ruso-americană, ci doar o poziție ruso-americană în negocierea unei ordini mondiale definite sub egida Chinei, în context asiatic (nu euro-asiatic).

Ucraina este un steag fals. În Kazahstan a fost o acțiune rusească prin care Moscova a trasat linii de demarcație cu SUA, China și Turcia în Asia Centrală, avansând proiectul său privind arhitectura de securitate în acea regiune. „China și Rusia, vecine și prietene ale țărilor din Asia Centrală, nu vor accepta ca Asia Centrală să fie implicată în haos și război, ci vor aprofunda coordonarea și colaborarea pentru a se opune amestecului forțelor străine în afacerile interne ale țărilor din Asia Centrală și a preveni revoluțiile colorate și acțiunile distructive ale forțelor teroriste, separatiste și extremiste” – a arătat ministrul chinez de externe Wang Yi, citat de purtătorul de cuvânt al ministerului chinez de externe, după o discuție cu omologul rus, Serghei Lavrov. Deci China a acceptat prioritatea politicii ruse în Kazahstan și totodată a confirmat antanta ruso-chineză opusă oricărei viziuni unilaterale americane sau euro-atlantice asupra arhitecturii de securitate din Asia. Este un avertisment peste care SUA nu poate trece și care îi arată urgența nu unui război, ci a unei înțelegeri cu Rusia.

Dacă cumva, așa cum susțin unii, eșuata „revoluție kazahă” a fost concepută de strategi americani care, în acest caz, trebuie să fi folosit o infrastructură de mare calibru pentru a transporta din Afganistan în Kazahstan „manifestanții pașnici”, absolvenți ai cursurilor de balet și bune maniere ale CIA, înseamnă că acțiunea, posibil încurajată și de informații false venite de la serviciile ruse, privind presupuse condiții locale favorabile loviturii, s-a soldat cu o înfrângere de proporții a SUA, deopotrivă tactică și strategică, chiar înainte de întâlnirea de la Geneva.

Mai departe, este posibil ca Transnistria să fie cedată Occidentului la schimb cu Donbasul, ea fiind singurul teritoriu, tot mai puțin interesant pentru Rusia după anexarea Crimeii, pe care puterile euro-atlantice îl pot „recupera”/ „primi”, ca premiu de consolare. Prin Caucaz lucrurile sunt deja tranșate. Rămân de discutat Balcanii de vest și Orientul Mijlociu. De asemenea, sistemul financiar internațional, accesul la progresul tehnologic și libertatea comerțului.

Pentru români, o întrebare sensibilă, în afara celei privind soarta inutilului scut de la Deveselu, este cui va fi dată Transnistria? Principial va trebui restituită Moldovei. Asta va însemna transnistrializarea Moldovei și pierderea ei pentru România și UE. Bine ar fi să fie transferată Ucrainei, eventual, restituindu-se Moldovei Bugeacul. Este îndoielnic că ucrainenii vor dori să schimbe complicațiile de la est cu complicații la vest.

Lămurirea tuturor acestora și încă a altora, înseamnă, cum spuneam, o nouă Conferință de pace în Europa. Și de ce nu am avea-o? Spre a ajunge acolo este, însă, necesar ca SUA să parcurgă un drum pe care Rusia l-a parcurs deja. Anume drumul către recunoașterea împrejurării că nu mai reprezintă ombilicul lumii, superputerea globală, imperiul necesar, cetatea de pe munte, Noul Ierusalim și jandarmul universal. De aceea este și dificil ca acceptarea ideii unei conferințe de pace să fi venit la prima întâlnire de la Geneva.

Era firesc să nu se fi ajuns la concluzii acum. E prea repede. Dar nici mult nu va mai (putea) dura. Simplul fapt că întâlnirea a avut loc arată că procesul de trezire la realitate a început. Când răspunsul la dilema „război sau pace” se va fi dat, întâlnirea își va fi atins scopul. Ce va fi după aceea este o altă poveste.

Adrian Severin

Exclusiv

Concursul de la Dinamo, făcut praf: tragere la sorți cu grile la vedere și comisie pe ‘românește’

Publicat

pe

De

Ofițer principal I la Resurse Umane sau ofițer principal I la „Bătaie de Joc”?

Sindicatul Sidepol dezvăluie o posibilă fraudă de manual la TCO Dinamo, sub umbrela oficială a Ministerului Afacerilor Interne – Clubul Sportiv Dinamo. Pe 28.05.2026, instituția postează frumos, ca la carte, anunțul de concurs pentru un post de ofițer principal I la Serviciul Resurse Umane. Test scris, serios, programat pe 29.08.2026, ora 12:00 fix.

Peste 240 de candidați se înscriu, peste 90 sunt validați. Armata de aspiranți la carieră corectă în sistem se prezintă disciplinat, cu speranțe, pixuri și emoții.

Doar că, în loc de concurs, îi aștepta o demonstrație practică de „așa nu”, marca Dinamo.

Anunțul zice corpul P, realitatea zice corpul E: concurs sau vânătoare de săli?

În informarea oficială, locul de desfășurare a examenului este clar: corpul P al Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară – Facultatea de Management și Dezvoltare Rurală București. Frumos, academic.

În fapt, concursul se desfășoară într-o sală din corpul E.
Noroc că inteligența candidaților nu stă în litera de pe clădire, altfel se termina concursul la poartă.

Desigur, până aici „nimic grav”, doar încă o nepotrivire între ce scrie pe hârtie și ce se întâmplă în teren. România, ediția 2026.

Candidații la 11:45 în bănci, comisia la 14:30 în plimbare

Conform instrucțiunilor, candidații se prezintă, ca oamenii serioși, în săli la data de 29.08.2026, cel târziu la ora 11:45. Doar că, surpriză: comisia de concurs consideră că timpul curge altfel pentru ea. Membrii comisiei își fac apariția abia în jurul orei 14:30.

Explicația? Cu o seninătate demnă de stand-up:
s-ar fi reunit de la ora 06:00 dimineața pentru a elabora subiectele de concurs și… „s-a întârziat puțin”.

„Puțin” înseamnă aproape 3 ore peste programul anunțat, dar ce mai contează un detaliu, când candidații stau cuminți și tac…

Și totuși, aceste subiecte trebuiau pregătite în așa fel încât comisia să respecte propriul calendar. Dar când tu ești organizator, îți permiți luxul să fii și cauza și scuza.

Tragere la sorți „live”: candidat extras, plic desigilat, dar subiectele… lipsă

După scuzele de rigoare, un membru al comisiei anunță candidații că au fost întocmite două variante de subiecte. Democratic, nu? Un candidat trebuie să extragă una dintre variante, prin tragere la sorți.

Un candidat se oferă, comisia așază pe o masă plicurile cu variantele de teste, omul extrage un plic, se îndreaptă spre camera de monitorizare audio/video și arată clar: a fost extrasă VARIANTA II. Desigilează plicul, ca la carte.

Doar că… surpriză tehnică: operatorul camerei observă că plicul nu conține deloc varianta 2 de test. Conține, în schimb, grila de corectare a variantei nr. 2.

Altfel spus: grila de răspuns, înaintea subiectelor. „Mic” detaliu, dar complet interzis.

Comisia, în loc să repare gafă, o consfințește: „Dacă tot am desigilat grila, rămânem la varianta II”

Într-o lume normală, președintele comisiei și membrii ar fi reluat procedura de alegere a variantei de test, în condiții de legalitate, corectitudine și transparență.

În lumea TCO Dinamo, însă, se decide, de la sine putere, că testul scris va fi cel de la varianta II, cu argumentul antologic:
„Dacă tot a fost desigilat plicul cu grila de corectare pentru varianta 2, atunci va rămâne testul cu varianta II”.

Adică:
– s-a extras grila,
– nu s-au respectat regulile,
– dar nu-i nimic, „mergem așa”.

OMAI 140/2016? Un amănunt enervant pentru o comisie grăbită

Comisia pare să uite cu grație că există OMAI 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne – Anexa 3.

Articolul 361 spune clar:

„Art. 361 – (1) Varianta de subiecte care urmează să fie administrată se alege, prin tragere la sorţi, de unul dintre candidaţi sau, după caz, în situaţia în care comisia centrală de concurs a elaborat mai multe variante, de unul dintre reprezentanţii Corpului Naţional al Poliţiştilor sau ai organizaţiilor sindicale reprezentative, desemnaţi pentru a participa în calitate de observatori la această activitate. Aceasta se semnează de către preşedintele comisiei de concurs şi de către persoana care a efectuat extragerea.”

Cu alte cuvinte: se alege VARIANTA DE SUBIECTE, nu grila de corectare. Se respectă procedura. Se semnează. Se păstrează aparența de concurs cinstit, măcar.

Aici, în schimb, s-a „ales” grila, s-a sărit peste logica legii, iar procedura obligatorie a fost înlocuită cu o decizie unilaterală a comisiei, în văzul tuturor.

„Întâmplare nefericită” sau scenariu bine regizat? Candidații nu mai cred în coincidențe

Prin această mișcare, comisia de concurs a reușit performanța să lase impresia că incidentul nu este o simplă întâmplare izolată, ci ceva mult mai apropiat de o manevră premeditată.

Candidații au fost privați, de facto, de dreptul lor de a participa la o alegere reală a variantei de subiecte, așa cum prevede cadrul legal. Extragerea a devenit un spectacol de fațadă, în care plicul „norocos” conține nu subiectele, ci cheia lor.

Chiar și dacă, în cel mai indulgent scenariu, ar fi fost vorba de o eroare materială sau accidentală produsă anterior începerii probei, aceasta nu poate justifica înlocuirea unei proceduri obligatorii prevăzute de normele în vigoare cu decizia arbitrară a comisiei.

Incident „evaporat” din procesul verbal și confidențialitate făcută zob

Mai grav, se pare că acest incident nici măcar nu ar fi fost consemnat în procesul verbal întocmit de comisie. Adică, s-a întâmplat, au văzut oameni, a observat operatorul video, dar pe hârtie… liniște totală.

În plus, nicio persoană nu are voie să aibă acces la grila de răspuns înainte de finalizarea testului scris. Confidențialitatea este un principiu de bază, nu o opțiune.

Ori aici, grila de corectare a variantei II a fost desigilată în fața camerei, înainte de administrarea subiectelor, ceea ce face ca „principiul confidențialității” să devină o glumă amară.

În aceste condiții, noțiuni precum „egalitate de șanse” și „tratament echitabil” rămân doar sintagme frumoase în documente oficiale.

Sindicatul Sidepol cere MAI să se trezească: verificați camerele, documentele și anulați mascarada dacă e cazul

Pentru toate aceste motive, dar și pentru multe suspiciuni care decurg logic din ele, organizația sindicală Sidepol solicită conducerii Ministerului Afacerilor Interne să intervină de urgență.

Ce cere Sidepol, concret:

  • verificarea imaginilor de pe camerele de monitorizare;
  • analizarea documentelor întocmite de comisia de concurs;
  • identificarea eventualelor vicii de procedură care țin de încălcarea regulilor de organizare a concursului;
  • iar dacă se confirmă aceste nereguli, anularea concursului.

Aceste verificări trebuie făcute cu celeritate, înainte de afișarea rezultatelor finale, nu după ce totul este „consfințit” pe hârtie și încarcerat în birocrație.

Legalitate, imparțialitate, transparență, egalitate de tratament – principii de afiș sau reguli reale?

Sindicatul Sidepol amintește că tot acest demers nu este o simplă formalitate sindicală, ci o încercare de a reaminti MAI-ului propriile principii:

  • legalitate,
  • imparțialitate,
  • transparență,
  • egalitate de tratament între candidați.

Întrebarea care rămâne:
La TCO Dinamo, a fost organizat un concurs pentru un post sau un exercițiu de creativitate în ocolirea regulilor?

Răspunsul, dacă MAI îndrăznește să îl caute în camerele video și în documentele reale, nu doar în hârtiile cosmetizate, s-ar putea să doară mai tare decât orice pamflet. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Anchete

Două judecătoare de la Curtea de Apel Galați s-au răzgândit și nu mai vor să iasă la pensie

Publicat

pe

De

Două magistrate de la Curtea de Apel Galați au solicitat Consiliului Superior al Magistraturii revocarea hotărârilor prin care le fuseseră aprobate cererile de pensionare, relatează publicația Lumea Justiției.

Este vorba despre judecătoarele Gina Ignat și Liliana-Angelica Onișor, care au cerut Secției pentru judecători a CSM să revină asupra deciziilor adoptate la 18 iunie 2026. Prin hotărârile nr. 1411 și 1412, Consiliul aprobase încetarea activității celor două magistrate prin pensionare.

Ulterior, acestea și-au schimbat opțiunea și au solicitat revocarea hotărârilor, dorind să rămână în sistemul judiciar.

CSM analizează cererile joi

Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii urmează să analizeze cererile formulate de Gina Ignat și Liliana-Angelica Onișor în ședința programată joi, 3 septembrie 2026.

În cadrul ședinței, membrii Secției vor decide dacă aprobă revocarea hotărârilor de pensionare sau dacă mențin deciziile adoptate în luna iunie.

Până la pronunțarea CSM, cele două magistrate beneficiază de prezumția de legalitate a demersului formulat, iar soluția finală va aparține Secției pentru judecători. (Irinel I.).

Citeste in continuare

Administratie

Grup infracțional specializat în traficul ilegal de țigarete, destructurat. Peste 6,3 milioane de țigarete, indisponibilizate

Publicat

pe

De

Polițiștii de frontieră, sub coordonarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în cooperare cu Europol, au desfășurat, în perioada 29–30 august 2026, o amplă operațiune pentru destructurarea unui grup infracțional organizat specializat în traficul ilegal de țigarete.

În cadrul acțiunii au fost efectuate 22 de percheziții domiciliare și 26 de percheziții asupra unor autovehicule. Șase persoane au fost reținute, iar peste 6,3 milioane de țigarete au fost indisponibilizate.

Țigarete ascunse în autocamioane cu mărfuri alimentare

Operațiunea a inclus activități investigative complexe, precum și realizarea unui flagrant. În seara zilei de 29 august, în jurul orei 21:30, polițiștii au oprit în trafic un autoturism și un autocamion care intraseră în România prin zona municipiului Giurgiu.

În urma verificărilor, în compartimentul de marfă al autocamionului a fost descoperită o cantitate importantă de țigarete, disimulată într-un transport legal de ceapă.

Potrivit anchetatorilor, membrii grupului ar fi introdus țigaretele în România pe la frontiera cu Bulgaria, folosind autocamioane cu temperatură controlată. Produsele accizabile ar fi fost ascunse sub mărfuri precum ceapă, portocale și pepeni.

Transporturile ar fi fost însoțite de autovehicule antemergătoare, folosite pentru supravegherea traseului și semnalarea eventualelor controale ale autorităților.

Peste 70 de milioane de țigarete, introduse în țară din 2025

Investigația, desfășurată pe parcursul a aproximativ șase luni, a vizat un grup format din cetățeni români și moldoveni. Anchetatorii susțin că, începând cu anul 2025, gruparea ar fi introdus în România peste 70 de milioane de țigarete provenite din contrafacere și din spațiul extracomunitar.

Ulterior, țigaretele ar fi fost depozitate temporar în județele Teleorman, Neamț și Botoșani, apoi distribuite și comercializate pe piața neagră.

Perchezițiile au avut loc în județele Teleorman, Neamț, Bacău, Vaslui, Botoșani, Iași și Giurgiu, precum și în municipiul București.

Prejudiciu estimat la peste 62,5 milioane de lei

În urma activităților desfășurate în perioada 29–30 august au fost indisponibilizate 6.337.197 de țigarete și alte mijloace materiale de probă. De asemenea, nouă autovehicule au fost ridicate în vederea instituirii unor măsuri asigurătorii.

Pe parcursul documentării activității infracționale au mai fost indisponibilizate 7.199.780 de țigarete.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat este estimat la aproximativ 62.592.943 de lei, echivalentul a circa 11.941.826 de euro.

Cercetările continuă pentru constituirea unui grup infracțional organizat și deținerea sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, nemarcate, marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita de 10.000 de țigarete.

Ancheta urmărește stabilirea întregii activități infracționale, identificarea tuturor persoanelor implicate și dispunerea măsurilor legale.

Măsurile dispuse reprezintă etape ale procesului penal și nu înlătură principiul prezumției de nevinovăție. (Sava N.),.

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv14 ore ago

Concursul de la Dinamo, făcut praf: tragere la sorți cu grile la vedere și comisie pe ‘românește’

Ofițer principal I la Resurse Umane sau ofițer principal I la „Bătaie de Joc”? Sindicatul Sidepol dezvăluie o posibilă fraudă...

Exclusivo zi ago

Famiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare

23 de ani de sistem vs. 22 de ani de Famiglie: Burcu explodează public Când șeful Administrației Naționale a Penitenciarelor...

Exclusiv2 zile ago

„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine

SUBCOMISAR FĂRĂ RCA, DAR CU TUPEU – Episod din serialul „IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”  Când șeful de poliție...

Exclusiv2 zile ago

Vesta antiînjunghiere și logica înjunghiată

Se ia o instituție obosită, câțiva șefi care confundă managementul cu dresajul și se adaugă o vestă antiînjunghiere. Se amestecă...

Exclusiv2 zile ago

CÂȚI POLIȚIȘTI MAI TREBUIE BATJOCORIȚI CA SĂ ÎNȚELEGĂ STATUL CĂ PATRULA CU DOUĂ SUFLETE NU E SCUTUL ROMÂNIEI?

Faraoani, republica alcoolului: doi polițiști vs. „elita” de la cârciumă Faraoani, județul Bacău. Nu, nu e scenă dintr-un film prost,...

Exclusiv2 zile ago

Sindicatele, bau-baul securistului rebranduit: cazul Iulian Fota

„Structura internă de securist”: când lumea veche nu vrea să moară Uitându-te la discursurile lui Iulian Fota, ai senzația că...

Exclusiv2 zile ago

TCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)

TCE Ploiești în ajun de AGA: Organigrama „chilotel” și sindicatul de buzunar Mâine, 31 august, la TCE Ploiești nu e...

Exclusiv2 zile ago

Miliardul care se scurge din buzunarul militarilor: jalba la Miruță, tăcerea PSD–AUR și merdenelele politice ale rezerviștilor

În atenția pensionarilor militari: cifrele reci, furia caldă. Sindicatul „Diamantul” pune lupa pe bani Sindicatul Diamantul, prin Emil Pascuț, rupe...

Exclusiv2 zile ago

Când nu poți repara sistemul, vinzi fuste: eleganță bleumarin peste burnout și umilință

În timp ce salariile se duc în rate, dotările lipsesc, turele se fac pe stomacul gol și oamenii ard psihic...

Exclusiv4 zile ago

Mătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie

Polițist cu epoleti, nu cu mopul în brațe Știați că la IPJ Brăila, ca să se facă, în sfârșit, curățenie...

Exclusiv4 zile ago

Urmărire în Chiajna după ce un motociclist a refuzat să oprească la semnalele polițiștilor

Bărbatul conducea o motocicletă fără număr de înmatriculare O intervenție de rutină a polițiștilor din cadrul Poliției Orașului Chitila –...

Exclusiv5 zile ago

Episodul 53 din serialul nostru  „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor

Serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre” merge mai departe. După ce v-am prezentat „Academia de Cămătărie” (CAR), „Iuda”...

Exclusiv5 zile ago

TCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul

Organigrama rușinii – proba finală a complicității: CA-ul a ales tabăra „zdrențelor”  – (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc. Nu mai...

Exclusiv5 zile ago

Cum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri

Consiliul Local Ploiești: fabrică de haos, nu de ordine publică În iulie, în Consiliul Local Ploiești, s-a jucat un vodevil...

Exclusiv6 zile ago

TCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?

Luni, 31: Ziua în care unii așteaptă o minune, iar alții își rod unghiile până la cot În timp ce...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

www.softpas.com

Top Articole Incisiv