Connect with us

Featured

Când răspunsul la dilema „război sau pace” se va fi dat, întâlnirea își va fi atins scopul

Publicat

pe

Ucrainenii pot dormi liniștiți. SUA le-a dat asigurări că nu va lua nici o decizie în ceea ce privește Ucraina fără să o consulte pe aceasta asupra a ceea ce (deja) a decis (sic!).

O asemenea declarație implică afirmarea dreptului Americii de a negocia cu alte puteri soarta unor țări terțe sau a le-o stabili unilateral. Sub aparența apărării dreptului Ucrainei de a deveni membru NATO, SUA își rezervă, așadar, dreptul de a o primi sau nu, fără să țină seama de nevoile de securitate ale altora, ci numai de propriile sale interese geostrategice. Tocmai de aceea știu cu toții – domnii Putin, Biden și Zelensky – că Ucraina, în actualele ei frontiere, nu va deveni membru al NATO pe parcursul vieții lor. În actualele negocieri ruso-americane „criza ucraineană” este un steag fals.

Diplomația rusă are un vechi obicei, care ține de un principiu cunoscut profesioniștilor în materie: dacă vrei să ieși din impasul unei probleme căreia nu îi găsești soluția, fă-o mai complicată.

Concepția și practica la care mă refer poate fi descrisă prin comparație cu aducerea unui bolovan uriaș în mijlocul unui drum cu trafic intens. Circulația se blochează și șoferii intră în criză de nervi. Când criza atinge paroxismul, apare cel care a așezat piatra acolo și care se oferă să o înlăture. După ce o face, traficul se reia și toată lumea este nu doar fericită, ci și recunoscătoare celui care a soluționat problema (în realitate tot cel care a creat-o), fiind gata să îi dea prioritate în circulație sau să îi ofere alte favoruri spre a-i răsplăti serviciul.

Când i-am prezentat această „teorie” fostului meu omolog rus, ministrul de externe Evgheni Primakov, acesta s-a amuzat copios și nu m-a contrazis. Cu gândul la ea, să ne reamintim că NATO nu este o organizație caritabilă care sare în apărarea oricărui stat aflat în deficit de securitate. NATO este o alianță politico-militară ai cărei membri au creat-o pentru a-și mări capacitățile defensive și astfel a-și consolida securitatea. Pe cale de consecință, un criteriu esențial pentru admiterea de noi membri în alianță este capacitatea acestora de a aduce un spor de securitate; adică de a fi furnizori, iar nu consumatori, de securitate. Aici este calcul matematic, iar nu retorică politicianistă.

Or, pentru ca Ucraina să se califice la primirea în NATO ea trebuie să pună capăt, în prealabil, războiului de secesiune din Donbas, iar problema Crimeii să fie soluționată printr-o înțelegere cu Rusia. Câtă vreme între Kiev și Moscova exercițiul suveranității asupra peninsulei pontice rămâne a face obiectul unui drept litigios, Rusia ține în mână cheia ucraineană de la ușa Alianței nord-atlantice.

Deși știe precis toate acestea, Președintele Putin continuă să ceară garanții cu privire la excluderea extinderii NATO în Ucraina. Deși știe precis că extinderea NATO în Ucraina este exclusă de factori obiectivi, Președintele Biden insistă asupra dreptului Ucrainei de a cere să devină membru al alianței euro-atlantice, drept de care, de altfel, nimeni nu se îndoiește. El sugerează, astfel, că SUA nu s-ar putea opune unei asemenea cereri, ceea toți sunt conștienți că nu este așa. Deși Președintele Zelensky știe că șansele intrării Ucrainei în NATO sunt egale cu zero (cel puțin până la un acord cu privire la o nouă ordine mondială încheiat între jucătorii globali, din grupul cărora țara sa nu face parte), el vorbește ca și cum candidatura ucraineană este deja acceptată. Să adăugăm că nici Rusia nici SUA nu (mai) au nevoie de Ucraina.

Centrul intereselor strategice ale SUA s-a mutat din Europa în Asia, din Atlantic în Pacific și din Marea Mediterană în Oceanul Indian. Pentru a secționa „noul drum al mătăsii”, SUA ar fi mai degrabă interesată să se instaleze în Asia Centrală sau măcar să „mineze” teritoriul central-asiatic de pe care tocmai este nevoită să se retragă, ori să organizeze acolo un război de partizani. Ceea ce vedem, însă, că rămâne, după fuga din Afganistan, dar și din Irak și Siria, unde, la finele unor campanii militare câștigate, pacea (în condiții americane) a fost pierdută, sunt un parteneriat tot mai problematic cu Pakistanul și o alianță tot mai iluzorie cu Turcia, precum și un Iran ostil, pe care tratamentul aplicat de guvernul de la Beijing musulmanilor uiguri, protejați de Washington, nu l-a îndepărtat de China. Dacă adăugăm și evoluțiile din Arabia Saudită, tentată ca, în cooperare cu Israelul și fără a ține seama de calculele strategice americane, să intre pe ușa din dos în clubul exclusivist al deținătorilor de armament nuclear, înțelegem că numai de dragul Ucrainei nu este SUA gata să se arunce în război și că totul este doar discurs de fațadă pentru înșelarea asistenței și doar zăngănit de arme pentru intimidarea concurenței.

La rândul său, Rusia nu are nici o nevoie să își ia în spate răspunderea pentru administrarea unui stat (cvasi)eșuat, precum Ucraina. Aceasta cu atât mai mult cu cât, sub efectul unei campanii mediatice rusofobe susținute de-a lungul multor ani, dar și ca răspuns la geopolitica rusă sau ca ecou al secolelor îndepărtate de luptă a ucrainenilor pentru un stat al lor, deopotrivă independent de Rusia, Polonia și Lituania, rușii nu se mai bucură de mare popularitate pe teritoriile pe care, în prezent, Kievul își exercită suveranitatea. După recuperarea Crimeii și Malorusiei, Moscova poate lăsa liniștită viesparul ucrainean în grija UE (de mult obișnuită să plătească orchestra fără să comande muzica), controlul Odessei și al gurilor Dunării nemaiprezentând nici pentru ea importanța vitală de altădată. Cu problemele ei economice cronice, numai de a-i hrăni pe ucraineni nu ține Moscova să aibă grijă.

Atunci, de ce tot scandalul legat de Ucraina? De ce întâlnirea ruso-americană de la Geneva, urmată de altele, mult mai nostime prin aceea că, dacă cea dintâi era inevitabil să se desfășoare într-o atmosferă de tragedie greacă, cele programate după ea (NATO-Ucraina, NATO-Rusia și OSCE-SUA-Rusia) erau sortite atmosferei de vicleim? Cu alte cuvinte de ce au pus rușii această piatră în drum, exploatând dificultatea americanilor de a o da la o parte printr-un simplu brânci? Răspunsul la aceste întrebări necesită o scurtă retrospectivă a evenimentelor petrecute în siajul dezintegrării URSS, din 1991.

Totul pornește de la o confuzie petrecută la Malta în 1989. Atunci, sufocat de cursa înarmărilor, Președintele URSS, Mihail Gorbaciov, principal lider al blocului mondial comunist, a propus omologului său, Președintele SUA, George Bush Sr., principal lider al blocului mondial capitalist, un armistițiu în cadrul Războiului Rece. Înțelegând greșit propunerea, SUA a crezut că URSS capitulează și, în consecință, s-a considerat a fi victorioasă în acel război, pe care, l-a tratat drept încheiat, când el era doar întrerupt.

Eu unul am avertizat SUA și Occidentul euro-atlantic în variate chipuri asupra acestei neînțelegeri, atrăgând atenția asupra consecințelor sale teribile. Am făcut-o oral și scris, într-o vreme în care cuvântul României mai era auzit în lume, sau folosindu-mă de poziția mea în diferite organizații internaționale. Le-am spus clar interlocutorilor mei americani și europeni, că nu au triumfat în nici un război, și că numai modul lor de viață a ieșit câștigător întrucât noi, est-europenii, ca și puterile euro-asiatice, ni l-am însușit, înțelegând să îl adaptăm la cultura noastră și să îl integrăm în tradițiile noastre.

De aici apăreau două consecințe, pe care le-am subliniat în termenii cei mai preciși: i. renunțarea la dictatură în est (tirania orientală), trebuia să conducă la eradicarea ei și din vest (tirania occidentală), acolo unde stătea ascunsă în spatele unei libertăți de fațadă, fiind tolerată pe motiv că este impusă de nevoia luptei cu inamicul oriental comunist (deci, reformarea superputerii sovietice, impunea reformarea superputerii americane, încetarea luptei dintre capitalism și comunism fiind posibilă doar prin dispariția ambelor contrarii, iar nu a unuia singur, pentru a se intra într-o ordine complet nouă); ii. retragerea puterii sovietice (în termenii cei mai concreți din estul Europei, dar nu numai) trebuia să permită reconcilierea istoriei universale (în special a celei europene) cu geografia universală, în cadrul unui proces de sinteză a culturilor, tradițiilor și experiențelor istorice (am vorbit despre „reunificarea Europei”), iar nu să fie ocazia unei expansiuni a vestului către est, a unei ocupații a estului de către vest. Nu am fost singurul care a formulat asemenea idei. Au fost și alți est-europeni. Din păcate fără rezultat.

Ceea ce s-a mai întâmplat apoi, foarte curând (mai exact după 1991), a fost dezintegrarea URSS. Aceasta nu a rezultat dintr-un act de război, ci dintr-un calcul rusesc (și am în vedere aici, în special Federația rusă) care pregătea trecerea de la armistițiul propus de Gorbaciov (el însuși, aducând în discuție perspectiva unei „case comune europene”) la starea de pace preconizată de Boris Elțin și echipa sa. URSS accepta propria-i dezintegrare și Rusia, nucleul dur al imperiului sovietic, accepta dezintegrarea acestuia, în schimbul reintegrării într-o nouă ordine globală structurată în mai multe cercuri concentrice – de la Atlantic la Urali, de la Lisabona la Vladivostok și de la Bering la Bering – și așezate pe temelia a trei concepte – pace, dezvoltare, armonie civică și multiculturală. De aceea, autodeterminarea fostelor republici sovietice a avut loc fără a se da prea mare atenție frontierelor și fără vreo preocupare majoră pentru ajustarea unor granițe trasate după criterii administrative, în așa fel încât să corespundă unor exigențe geo-politice și geo-economice noi. Se credea că, oricum, cu toate se vor reîntâlni în fruntariile marelui „sat global”.

Pentru eventualitatea unui eșec al proiectului reintegrării în ordinea globală multipolară (care să nu mai fie bipolară, dar nici unipolară), Rusia și-a păstrat în mânecă unele garanții. Acestea sunt „crizele înghețate” de câteva decenii, pornind de la Nagorno-Karabah și Transnistria, și ajungând până la cele din Crimeea și Donbas. Au trecut, de asemenea decenii, de când, din fruntea diplomației române sau de la tribuna OSCE și cea a Parlamentului european, precum și în presa română și internațională, am afirmat că toate aceste crize aparent izolate una de alta sunt în realitate componente ale unei crize unice și coerente având ca obiect și ca soluție definirea consensuală a statutului post-sovietic al Rusiei ca actor global într-o ordine mondială post-bipolară.

Avertismentele la care mă refeream nu au fost auzite și nu s-a mers pe această cale. Astfel, timp de aproape treizeci și trei de ani (calcul făcut din 1989) armistițiul care a întrerupt Războiul rece nu a dus la încheierea păcii.

Între timp, lumea s-a schimbat. China, în primul rând, dar și alte puteri asiatice, precum India, sau chiar și Turcia neo-otomană, s-au ridicat sau sunt în curs de ridicare, la rangul de (super)puteri globale într-un secol al Asiei, care proiectează modelul unei ordini post-americane. Deci, soarta armistițiului ruso-american, prin definiție provizoriu, trebuie discutată acum în alți termeni și în alte condiții decât s-ar fi putut face în 1989 sau în anii imediat următori.

Războiul rece nu s-a încheiat cu o conferință de pace. De fapt, războiul doar a încetat, dar nu s-a încheiat. Deci, fie avem o conferință de pace (și asta cer rușii acum), fie reluăm războiul. La Malta, în 1989, s-a convenit, la inițiativa URSS, doar un armistițiu, confundat de SUA cu o capitulare. Or, orice armistițiu se sfârșește fie printr-o pace, fie prin reluarea războiului. Evoluția contextului mondial a epuizat virtuțile armistițiului din 1989 de a mai menține singur „încetarea focului” și împinge părțile la o clarificare durabilă a raporturilor lor.

Obiectivul întâlnirii de la Geneva nu este, deci, să se ajungă la un acord de fond, ci să se admită necesitatea de a se organiza Conferința de pace care nu a avut loc la încetarea Războiului Rece. Că Rusia dorește o asemenea conferință o arată și faptul că, la finele primului ciclu de convorbiri ruso-americane, a fost planificată, în mod simbolic, întâlnirea din cadrul OSCE, urmașa Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa, din anii 1975.

Prin urmare Rusia nu urmărește revizuirea rezultatelor Războiului rece, așa cum pretinde Secretatul de Stat al SUA și adjuncta lui trimisă la Geneva, ci vrea să definească aceste rezultate, împreună cu adversarul său principal din acel război, SUA, pentru a le așeza la temelia arhitecturii europene de securitate postbelică.

Armistițiul din 1989 nu mai poate dura. Acum întrebarea este: reluăm războiul sau negociem pacea? De aceea SUA și Rusia au trimis la Geneva pe reprezentanții lor cei mai radicali. Adevăratele negocieri se poartă între adversari iar nu între prieteni, și, până să se ajungă la concesii sau compromisuri, trebuie să stea de vorbă între ei cei care își sunt unii altora cei mai antipatici.

Deocamdată la Geneva, răspunsul nu a fost dat. Ceea ce nu poate fi luat ca eșec. Succesul sau eșecul se definesc în funcție de scopuri. Iar scopul, în cazul nostru, nu este evitarea unui război în și pentru Ucraina, ci deschiderea unei conferințe de pace prin care să se încheie Războiul rece. O conferință la care, însă, nu mai are de ce și cum se stabili o ordine mondială ruso-americană, ci doar o poziție ruso-americană în negocierea unei ordini mondiale definite sub egida Chinei, în context asiatic (nu euro-asiatic).

Ucraina este un steag fals. În Kazahstan a fost o acțiune rusească prin care Moscova a trasat linii de demarcație cu SUA, China și Turcia în Asia Centrală, avansând proiectul său privind arhitectura de securitate în acea regiune. „China și Rusia, vecine și prietene ale țărilor din Asia Centrală, nu vor accepta ca Asia Centrală să fie implicată în haos și război, ci vor aprofunda coordonarea și colaborarea pentru a se opune amestecului forțelor străine în afacerile interne ale țărilor din Asia Centrală și a preveni revoluțiile colorate și acțiunile distructive ale forțelor teroriste, separatiste și extremiste” – a arătat ministrul chinez de externe Wang Yi, citat de purtătorul de cuvânt al ministerului chinez de externe, după o discuție cu omologul rus, Serghei Lavrov. Deci China a acceptat prioritatea politicii ruse în Kazahstan și totodată a confirmat antanta ruso-chineză opusă oricărei viziuni unilaterale americane sau euro-atlantice asupra arhitecturii de securitate din Asia. Este un avertisment peste care SUA nu poate trece și care îi arată urgența nu unui război, ci a unei înțelegeri cu Rusia.

Dacă cumva, așa cum susțin unii, eșuata „revoluție kazahă” a fost concepută de strategi americani care, în acest caz, trebuie să fi folosit o infrastructură de mare calibru pentru a transporta din Afganistan în Kazahstan „manifestanții pașnici”, absolvenți ai cursurilor de balet și bune maniere ale CIA, înseamnă că acțiunea, posibil încurajată și de informații false venite de la serviciile ruse, privind presupuse condiții locale favorabile loviturii, s-a soldat cu o înfrângere de proporții a SUA, deopotrivă tactică și strategică, chiar înainte de întâlnirea de la Geneva.

Mai departe, este posibil ca Transnistria să fie cedată Occidentului la schimb cu Donbasul, ea fiind singurul teritoriu, tot mai puțin interesant pentru Rusia după anexarea Crimeii, pe care puterile euro-atlantice îl pot „recupera”/ „primi”, ca premiu de consolare. Prin Caucaz lucrurile sunt deja tranșate. Rămân de discutat Balcanii de vest și Orientul Mijlociu. De asemenea, sistemul financiar internațional, accesul la progresul tehnologic și libertatea comerțului.

Pentru români, o întrebare sensibilă, în afara celei privind soarta inutilului scut de la Deveselu, este cui va fi dată Transnistria? Principial va trebui restituită Moldovei. Asta va însemna transnistrializarea Moldovei și pierderea ei pentru România și UE. Bine ar fi să fie transferată Ucrainei, eventual, restituindu-se Moldovei Bugeacul. Este îndoielnic că ucrainenii vor dori să schimbe complicațiile de la est cu complicații la vest.

Lămurirea tuturor acestora și încă a altora, înseamnă, cum spuneam, o nouă Conferință de pace în Europa. Și de ce nu am avea-o? Spre a ajunge acolo este, însă, necesar ca SUA să parcurgă un drum pe care Rusia l-a parcurs deja. Anume drumul către recunoașterea împrejurării că nu mai reprezintă ombilicul lumii, superputerea globală, imperiul necesar, cetatea de pe munte, Noul Ierusalim și jandarmul universal. De aceea este și dificil ca acceptarea ideii unei conferințe de pace să fi venit la prima întâlnire de la Geneva.

Era firesc să nu se fi ajuns la concluzii acum. E prea repede. Dar nici mult nu va mai (putea) dura. Simplul fapt că întâlnirea a avut loc arată că procesul de trezire la realitate a început. Când răspunsul la dilema „război sau pace” se va fi dat, întâlnirea își va fi atins scopul. Ce va fi după aceea este o altă poveste.

Adrian Severin

Exclusiv

GENERALUL „VRAJA-MĂRII” ȘI ALCHIMIȘTII NORILOR: FERMIERII CER PROBA CU NEURONUL PENTRU „PLOILE DE 20%” FABRICATE LA RADIO!

Publicat

pe

De

România, țara unde norii sunt „dresați” prin stație, iar bugetul de stat e „însămânțat” cu rachete de milioane, trăiește un nou episod de balamuc administrativ. După 20 de ani de „pilotaj” în care am învățat că racheta e sfântă și roșia e toxică, „Mafia Antigrindină” a scos la înaintare artileria grea a minciunii difuzate pe unde radio. Într-un gest de o aroganță cosmică, fostul „tătuc” al rachetelor, Generalul Gheorghe Căunei, a servit poporului la Radio România Actualități o porție de „SF-uri” meteorologice care l-ar face gelos și pe Jules Verne. Dar surpriză: „Procurorii Gliei” – fermierii prahoveni – nu mai înghit gălușca și cer acum statului să spună clar: ori e adevăr, ori e ospiciu!

Radio păpălugă: Generalul Căunei și miracolul „apei aduse mai repede la sol”

Luni dimineața, în timp ce românii își beau cafeaua, la Radio România Actualități, Generalul Căunei – omul care a „păstorit” Sistemul Antigrindină (SNACP) timp de 18 ani – a început să predice despre miracolele tehnologice de la Ploiești. Potrivit generalului, rachetele nu doar că nu ne otrăvesc, dar fac și pe „curierul rapid” pentru Dumnezeu: citez, „aduc apa mai repede la sol” și cresc precipitațiile cu peste 20%.

Investigația realizată în exclusivitate de Incisiv de Prahova arată că aceste afirmații au declanșat o revoltă fără precedent. Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice (ACCPT) Prahova, prin vocea președintelui Adrian Mocanu, a depus un Memoriu-bombă. Mesajul e scurt: „Domnilor de la Ministerul Agriculturii, asumați-vă elucubrațiile generalului sau ziceți oficial că bate câmpii!”.

„Pârjoleala” de 20%: Unde-s studiile, unde-i martorul, unde-i logica?

Fermierii prahoveni, adevărații „Agenți 007 ai Gliei”, au pus Autoritatea Antigrindină la tablă cu o listă de întrebări care provoacă scurtcircuit cerebral oricărui birocrat. Dacă sistemul „crește precipitațiile”, de ce județul Prahova e pârjolit?

Solicitarea fermierilor (Memoriul din 30.03.2026, obținut de Incisiv de Prahova) cere probatorii brute: cine a măsurat procentul de 20%? Cu ce riglă? În ce univers paralel? Fermierii cer acum documentele științifice care să explice cum „norul e dresat” să plouă la comandă, în condițiile în care, așa cum am dezvăluit anterior, 72% dintre agricultori spun un „NU” răsunător acestei metode care le transformă lanurile în deșert.

Omologarea „fantomă”: Tragem cu petarde de lux sau cu muniție de război?

Un alt punct nevralgic atins de fermieri în demersul lor către AASNACP și Ministerul Agriculturii vizează „omologarea” sistemului. Generalul a vândut la radio imaginea unui sistem perfect și legal. Însă, conform investigațiilor noastre, Unitatea Prahova este într-o stare de „schizofrenie juridică” de două decenii: ba e stație pilot, ba e operativă, dar niciodată cu actele la zi.

Dacă tehnologia e omologată, unde-i certificatul? Cine l-a semnat? În ce an de grație? Fermierii-007 cer acum actele integrale de omologare, nu povești de adormit copiii la microfonul radioului public. Altfel, rămâne cum am stabilit: un jaf de 260 de milioane de lei, girat de „specialiști” cu diplome scoase la imprimantă în Moldova.

Pește cu argint și facturi cu „măgarul”: Cine plătește „planul de jaf 2040”?

În timp ce Generalul Căunei vorbea despre „costuri reduse”, realitatea documentată de Incisiv de Prahova arată o umflare a suprafețelor „protejate” cu 5.000%. Adică, statul ne taxează pentru apărarea unei întregi provincii, când ei de fapt dau cu rachete peste trei ghivece de mușcate.

Fermierii cer acum Ministerului Agriculturii baza de calcul: cât costă real o rachetă, de la producția la Electromecanica Ploiești până la lansare? Și mai ales, cine garantează că roșia „însămânțată” cu iodură de argint nu e o bombă toxică? Garda de Mediu a zis deja că „nu are competențe” – un mod elegant de a spune că „pudelii” statului nu vor să deranjeze mafia rachetelor.

Ultimatum pentru Minister: Delimitarea de General sau complicitatea criminală?

Radiografia „gogoșilor” de la Radio: Rechizitoriul fermierilor împotriva mitologiei Antigrindină

Nr. Crt. Afirmația „Generalului” la Radio (Obiectul Solicitării ACCPT) Miza de Transparență și Validitate Științifică Suspiciunea de „Ficțiune” Instituțională (Analiză Incisiv de Prahova)
1 Creșterea precipitațiilor cu peste 20% Solicitarea datelor brute, a seriilor de date și a comparațiilor cu „zone martor” care să probeze matematic miracolul. Suspiciunea că procentul de 20% este o cifră „scoasă din burtă” pentru a justifica eficiența unui sistem care, în realitate, usucă solul.
2 Aducerea „apei mai repede la sol” Definirea mecanismului fizic și a indicatorilor tehnici prin care intervenția activă ar „grăbi” ploaia. O teorie cvasi-alchimică, fără suport în fizica atmosferei, menită să amăgească fermierii disperați de secetă.
3 Intervenția exclusivă în norii cu grindină Prezentarea criteriilor operaționale și a marjelor de eroare în identificarea norilor „păgubitori”. Suspiciunea că se trage haotic în orice cumulonimbus, distrugând fronturile de ploaie utile sub pretextul „protecției”.
4 Existența Studiilor de Impact oficiale Identificarea autorilor, a metodologiilor și a datelor brute care ar trebui să stea la baza funcționării sistemului de 21 de ani. Lipsa totală a acestor studii din arhivele publice, sugerând că românii au fost cobai într-un experiment fără bază științifică.
5 Omologarea tehnologiei utilizate Transmiterea actelor de omologare, a condițiilor de testare și a limitelor tehnice și juridice ale acestora. Suspiciunea că sistemul operează cu tehnologii „expirate” sau niciodată certificate oficial pentru teritoriul României.
6 Costurile „reduse și justificate” Prezentarea bazei de calcul (costuri directe/indirecte) raportate la suprafața reală protejată, nu la „hectare fantomă”. Demascarea jafului bugetar prin care prețul rachetelor este „diluat” în rapoarte pe suprafețe fictive, umflate cu 5.000%.
7 Lipsa consecințelor negative locale Probarea faptului că intervenția nu produce redistribuiri spațiale ale ploii (nu „fură” ploaia de la vecini). Ignorarea fenomenului de secetă indusă artificial, o realitate pe care fermierii o simt în buzunar, dar statul o neagă la microfon.
8 Asumarea Instituțională a Declarațiilor Obligația Ministerului Agriculturii de a confirma sau de a se delimita în scris de afirmațiile fostului conducător. Punerea statului într-o capcană logică: ori admit minciuna generalului, ori devin complici oficiali la dezinformarea națională.

Realizat în EXCLUSIVITATE de ziarul de investigații Incisiv de Prahova

Memoriul depus de ACCPT Prahova nu e doar o hîrtie, e un șah-mat la regele gol al Antigrindinei. Instituția are două variante: ori confirmă oficial, cu studii și date brute, „vrăjitoriile” generalului, ori se delimitează în scris de acesta, recunoscând că au lăsat un personaj să dezinformeze o țară întreagă timp de 18 ani pe bani publici.

Incisiv de Prahova avertizează: tăcerea Ministerului Agriculturii va fi considerată o confirmare a „Ospiciului Atmosferic”. Domnilor de la DNA, SRI și CSAT, dacă nici după ce fermierii v-au pus „mura-n gură” dovezile imposturii nu vă treziți, înseamnă că rachetele astea n-au nimerit norii, ci direct simțul responsabilității naționale.

Fermierii: Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului

Vom reveni, pentru că „Procurorii Gliei” abia au început să tragă cu adevărul în mafia care ne-a pârjolit cerul!

Sursa: Documente obținute în EXCLUSIVITATE de ziarul de investigații Incisiv de Prahova și Memoriul Nr. 101/30.03.2026 al ACCPT Prahova. (Cristina T.)

Citeste in continuare

Exclusiv

BINGO PE 10 MILIOANE DE EURO: Ploieștiul se îneacă în gunoi, dar dansează la fanfară sub bagheta „Independentului” mut și a Magicianului de la Hale!

Publicat

pe

De

Orașul lui Caragiale a depășit oficial faza de vodevil și a intrat în epoca „penalului de aur”, unde mirosul de hoit din Cartierul Florilor este acoperit strategic cu acorduri de fanfară și promisiuni de mărțișor. În timp ce ploieștenii inhalează, la preț de parfum de lux, emanațiile unei administrații intrate în putrefacție, la butoanele Primăriei se joacă un „Bingo” pe 10 milioane de euro, cu legi abrogate pe post de lozuri și o tăcere complice care ar face un mut să fie invidios.

„Magicianul” Ganea: De la muntele de gunoi, la taraba de brânză, pe legi moarte

Maestrul de ceremonii al acestui sabotaj administrativ de manual rămâne Cristian Mihai Ganea, fostul director al ADI Deșeuri Prahova. Conform Deciziei CNSC nr. 971/2026, document intrat în posesia Incisiv de Prahova, Ganea a reușit performanța incredibilă de a ticlui o licitație de miliarde folosind regulamente și legi abrogate încă din 2015. Să folosești „cadavre legislative” pentru a reglementa salubritatea viitorului nu este doar incompetență, ci pare a fi strategia deliberată de a arunca licitația în aer pentru a lăsa orașul „moștenire” către Bin Go Solutions.

Dar stați, că magia continuă! Simțind că documentația sa va face implozie, Ganea a făcut o „rotire de cadre” spectaculoasă în mai 2025, aterizând direct pe scaunul de director la SC Hale și Piețe Ploiești. Se pare că expertiza sa în „gunoaie” a fost considerată vitală pentru administrarea brânzei și a pătrunjelului, sub binecuvântarea politică a noii administrații.

Polițeanu, „Independentul” cu amnezie selectivă: Mai bine festivaluri decât procese cu miza de 10 milioane

Dacă anul trecut Mihai Polițeanu tuna și fulgera împotriva „mafiei gunoiului”, astăzi edilul pare să fi suferit o operație estetică la nivelul conștiinței. Marea miză – cele 10 milioane de euro reprezentând „bunurile de retur” (zeci de autospeciale și mii de pubele plătite de ploieșteni) – a intrat într-un triunghi al Bermudelor administrativ.

Deși un raport LEXEXPERT AUDIT S.R.L. confirmă că aceste bunuri trebuiau să revină gratuit orașului la finele anului 2024, Primarul-Fanfară preferă „jocul de glezne”. Consiliul Județean a acționat deja în instanță societatea Bin Go pentru a recupera aceste bunuri, însă surpriză: Polițeanu refuză să fie parte din proces! Motivul? Un calcul politic meschin: să nu fie cumva acuzat că „ține cu PSD-ul”. Între timp, ploieștenii rămân cu buza umflată și cu buzunarele goale, plătind unul dintre primele trei cele mai scumpe tarife de colectare din țară, tocmai pentru că orașul nu deține acele utilaje de 10 milioane de euro care ar fi trebuit să scadă factura.

Șantajul reciproc și datoria de 7 milioane: Circul e gratis, mizeria ne costă

În „Republica Ploiești”, logica economică a fost înlocuită de un șantaj reciproc între Primărie și operatori. Polițeanu nu încasează redevența de la Bin Go pentru că, la rândul lui, „uită” să plătească facturile către Bin Go și Blue Planet. Rezultatul? O datorie colosală de 7 milioane de lei care atârnă de gâtul orașului ca o piatră de moară.

În loc să folosească redevențele pentru a stinge datoriile și a bate cu pumnul în masă pentru tarife mai mici, edilul preferă să împartă mărțișoare și să organizeze cursuri de gimnastică la Hipodrom. Strategia este clară: „Pâine și circ”, dar fără pâine, că banii s-au dus pe penalități. Se pare că „vehemența electorală” de anul trecut s-a evaporat imediat ce la conducerea operatorului de salubritate a apărut un fost ofițer SRI. Brusc, firma nu mai e „mafie”, ci partener de dans la festivalul „Castanilor”.

Nostalgia containerelor negre: Când până și „vechea gardă” pare performantă

Într-o ironie amară a sorții, ploieștenii au ajuns să privească cu nostalgie spre mandatul fostului primar Volosevici, care, cu toate bubele sale, a reușit să impună operatorului aducerea containerelor negre pentru „biodeseuri”. Chiar dacă nu erau obligați legal, acele pubele au mai spălat din rușinea gunoiului împrăștiat pe asfalt.

Astăzi, sub administrația „intelectuală” și „independentă”, avem parte doar de tăcere și eschive juridice. În timp ce orașul se sufocă, Primăria încearcă „invenții” juridice precum „încetarea aplicabilității” unor hotărâri (HCL 52/2025), manevră deja atacată în instanță de Prefect sub acuzația de amatorism penal (document nr. 5650/II/B/3 din 04.04.2025).

Consilierii municipali: Mutulică, Somnoroasa și Indiferentul

În tot acest peisaj apocaliptic, se ridică o întrebare legitimă: unde sunt consilierii municipali? Acești „aleși ai neamului” ploieștean par să trăiască într-o realitate paralelă, unde datoria de 7 milioane de lei și pierderea bunurilor de 10 milioane de euro sunt simple cifre pe o hârtie pe care nu o citesc. Oare acești domni și doamne nu respiră același aer fetid? Sau poate pentru ei, „mirosul de Bingo” este parfumul succesului politic?

Concluzia este simplă: Când regizorul e în „comă de interese”, iar actorii joacă pe legi abrogate, singura soluție rămâne cortina trasă prin referendum. Ploieșteni, nu uitați: când plătiți factura la gunoi, nu plătiți curățenia, ci sponsorizați festivalurile unui primar care se teme de etichete politice mai mult decât de muntele de mizerie de sub geamul dumneavoastră! (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Secretomanie cu „virgulă” la MAI: Neo-securiștii care au uitat alfabetul în fața instanței

Publicat

pe

De

Într-o țară în care „secretul de stat” este adesea doar paravanul sub care incompetența se odihnește pe bani publici, asistăm la o nouă reprezentație de circ administrativ. De data aceasta, protagoniștii sunt „neo-securiștii” din minister, care par să fi dezvoltat o formă severă de dislexie juridică în momentul în care Curtea de Apel București le-a pus în față oglinda legii.

Potrivit unor dezvăluiri incendiare făcute de Sindicatul Diamantul, magistrații au decis, în dosarul 3411/2/2025, că celebrul ordin OMAI S/108/2011 trebuie scos de la naftalina „secretului” și declasificat integral. Reacția sistemului? O „victorie” șchioapă: au catadicsit să declasifice doar un articol, sperând probabil că restul textului va rămâne îngropat în mlaștina birocratică.

Traduceri gratuite pentru minți „încețoșate”: Când „integral” înseamnă „tot”, nu „un pic”

Se pare că pentru strategii MAI, limba română a devenit o limbă străină, de circulație restrânsă. Deși instanța a vorbit clar, cerând declasificarea integrală, „geniile” din minister s-au împiedicat în virgulă și au ales să livreze doar articolul 42. Probabil au crezut că instanța de judecată este un meniu „a la carte” unde poți alege doar garnitura, ignorând felul principal.

În acest context, liderul sindical Emil Pășcuț anunță cu un sarcasm bine dozat că Sindicatul Diamantul este gata să ofere servicii gratuite de traducere a hotărârii judecătorești. E nevoie, se pare, de cineva care să le explice cu degetul pe text că „integral” nu înseamnă „pe sărite” și că o sentință nu este o sugestie amicală, ci un ordin executoriu.

Sclavia de la domiciliu: Cum se „odihnește” polițistul stând de pază la telefon, pe gratis

Miza acestei lupte de gherilă cu hârțogăraia secretizată a ieșit la iveală odată cu publicarea parțială a art. 42. Acolo scrie negru pe alb: serviciul de permanență se face în unitate. Nu acasă, nu în somn, nu în timp ce legi ghetele copilului, ci la locul de muncă, pe bani și în cadrul programului.

Până acum, „băieții deștepți” din sistem au preferat să țină acest ordin la secret pentru a perpetua o formă modernă de iobăgie: permanența de la domiciliu, prestată gratis din timpul de odihnă al polițistului. Era metoda perfectă prin care statul român mînca din timpul de refacere al subalternilor, fără să scoată un leu din buzunar.

Sfârșitul ascunzișurilor: Judecătorii încep să vadă prin perdeaua de fum

Acum, că „secretul” a început să se destrame ca un ciorap vechi, misiunea sindicatului devine mult mai simplă. Va fi mult mai ușor de explicat oricărui judecător întreg la minte că munca se plătește și că permanența nu este un hobby pe care polițistul îl practică voluntar din fotoliul de acasă.

Rămâne totuși o întrebare de baraj: cât timp va mai trece până când „neo-securiștii” din birourile capitonate vor înțelege că epoca ordinelor de tip „crede și nu cerceta” s-a apus? Până atunci, Sindicatul Diamantul rămâne cu dicționarul la îndemână, gata să le deslușească semnificația cuvântului „legalitate”. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv8 ore ago

GENERALUL „VRAJA-MĂRII” ȘI ALCHIMIȘTII NORILOR: FERMIERII CER PROBA CU NEURONUL PENTRU „PLOILE DE 20%” FABRICATE LA RADIO!

România, țara unde norii sunt „dresați” prin stație, iar bugetul de stat e „însămânțat” cu rachete de milioane, trăiește un...

Exclusiv8 ore ago

BINGO PE 10 MILIOANE DE EURO: Ploieștiul se îneacă în gunoi, dar dansează la fanfară sub bagheta „Independentului” mut și a Magicianului de la Hale!

Orașul lui Caragiale a depășit oficial faza de vodevil și a intrat în epoca „penalului de aur”, unde mirosul de...

Exclusiv8 ore ago

Secretomanie cu „virgulă” la MAI: Neo-securiștii care au uitat alfabetul în fața instanței

Într-o țară în care „secretul de stat” este adesea doar paravanul sub care incompetența se odihnește pe bani publici, asistăm...

Exclusiv8 ore ago

MAREA DEZINFECȚIE A BARONULUI NAN: CUM SE SPALĂ URMELE DE FECALE TEHNOLOGICE LA COCA-COLA PLOIEȘTI ÎNAINTE DE „ZBORUL” CĂTRE ȚĂRILE CALDE!

Într-o Românie unde instituțiile statului par anesteziate cu sirop de fructoză „fantomă”, la curtea „Sultanului Sifonului” de la Ploiești, Dragoș...

Exclusivo zi ago

Bolid de lux, creier în revizie: „Marele Premiu” de la Popeni s-a terminat în chitanțierul poliției

Se pare că plaiurile mioritice au devenit prea strâmte pentru ego-urile gonflate ale tinerilor „piloți” de ocazie, care confundă ulițele...

Exclusiv2 zile ago

Prahova, raiul imposturii: „Morții” penali din instituții și festivalul diplomelor scoase din joben (I)

Județul Prahova a devenit, în ultimii ani, un soi de mausoleu al legalității, unde instituțiile statului nu mai miros a...

Exclusiv2 zile ago

„Mafia Antigrindină”: Radiografia unui ospiciu atmosferic. Marea „pârjoleală” de 5.000% și rachetele-ruletă care vânează conducte de gaz sub nasul Prefectului

România, 19 aprilie 2026. Bine ați venit în rezervația naturală a absurdului, unde statul român a reușit imposibilul: a transformat...

Exclusiv2 zile ago

Buna Vestire a tablelor indoite: Cum a „sfințit” miliția prahoveană paharul de Ziua Poliției

Sărbătoarea Poliției Române, menită să onoreze uniforma și legea, s-a transformat la I.P.J. Prahova într-un spectacol grotesc, unde onoarea s-a...

Exclusiv2 zile ago

Safari cu emoții pe strada Minerva: Ploieștiul, orașul unde gropile mănâncă mașini sub nasul poliției rutiere

În timp ce administrația locală pare ocupată cu număratul frunzelor de pe asfalt, strada Minerva din Ploiești s-a transformat într-un...

Exclusiv2 zile ago

IPJ NEAMȚ ȘI LOGICA DE BIROU: CUM SĂ LOCUIEȘTI ÎNTR-UN SERTAR ȘI SĂ TE CREZI PROPRIETAR DE PALAT

Într-o desfășurare de forțe intelectuale care ar lăsa orice filosof al absurdului fără replică, geniile administrative de la IPJ Neamț...

Exclusiv3 zile ago

Ospiciul „sărăcește-norul”: Marea pârjoleală de 5.000% și „Agenții 007 ai gliei” care au demascat mafia argintului sub privirile mute ale statului

România anului 2026 a devenit oficial rezervația naturală a absurdului, unde „specialiștii” statului au reușit o performanță demnă de Cartea...

Exclusiv3 zile ago

JUSTIȚIA DIN VĂLENII DE MUNTE: „PROTECȚIE” CU PORȚIA ȘI CITARE PRIN TELEPATIE (I)

Procedura „Houdini”: Cum să judeci un om fără să-l inviți la proces, dar să pretinzi că-l aperi Să trăiți, stimată...

Exclusiv3 zile ago

Ploieștiul, între ghenă și tribunal: Cum a ajuns „Republica lui Caragiale” un „Bingo” penal pe 10 milioane de euro, sub bagheta Magicianului-Fanfară!

Orașul lui Caragiale a fost transformat oficial în cel mai scump experiment de supraviețuire urbană din România. În timp ce...

Exclusiv3 zile ago

Stigmatizarea sărăciei: Sindicatul Europol desființează „Lista Rușinii” impusă de Guvern românilor cu datorii mici

O măsură care vizează cetățenii vulnerabili, nu marii evazioniști, transformă dificultățile financiare ale populației într-o execuție publică orchestrată de stat....

Exclusiv4 zile ago

Poliția, transformată în agent de asigurări: Proiectul legislativ care pune în pericol siguranța publică pentru a proteja interesele electorale ale primarilor

Într-o mișcare ce riscă să paralizeze și mai mult activitatea operativă a forțelor de ordine, o nouă propunere legislativă vizează...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv