Featured
Dintre cele patru imperii recunoscute ca atare astăzi de toată lumea – SUA, China, Rusia, Uniunea Europeană (sub clară dominaţie germană) -, cel din urmă, UE, stă economic de departe cel mai rău
SUA a redistribuit prin FED mii şi mii de miliarde de dolari (trilioane), dintre care cele mai multe au aterizat în marile bănci americane. China ia decizii majore pentru „prosperitatea comună” a întregii populaţii, sacrificând creşterea pe Bursele externe a firmelor sale de Big Tech şi aruncând în faliment şi învăţământul cu plată organizat, de regulă, de ONG-uri. Rusia, supusă sancţiunilor interminabile ale SUA şi UE, şi-a dezvoltat din necesitate una dintre cele mai puternice agriculturi mondiale – a depăşit la producţia de grâu SUA şi Canada anul acesta – şi şi-a diversificat producţia industrială. Obiectivul : să nu mai fie „o benzinărie care se preface că e o ţară” (dixit John McCain, 2014).
Odată cu Covidul, UE a suspendat regulile foarte stricte în materie de deficit public. Statele UE au uitat volens-nolens rigiditatea bugetară şi au lăsat să crească în voie datoriile. Toată suflarea europeană aşteaptă cele 750 de miliarde de euro în subvenţii şi împrumuturi promise de UE şi BCE. Care, foarte probabil, nu vor veni. Germania se găseşte în campanie electorală, în alegeri parlamentare complicate şi riscă să nu aibă prea repede o majoritate stabilă. Iar dacă va câştiga urmaşul desemnat al Angelei Merkel, Armin Laschet, se estimează că acesta va reveni la ortodoxia bugetară cerută de Curtea de la Karlsruhe şi la cea mai dogmatică politică de austeritate. Germania postbelică are în ADN spaima de devalorizarea monedei după experienţa Republicii de la Weimar, care a dus la apariţia lui Hitler şi la război. Aceeaşi politică de austeritate se profilează şi în Franţa şi Italia (vezi Frédéric Farah – „Plan de relance : „L’impossible moment keynésien en France et en Europe”, marianne.net, 4.09.2021).
La sfârşitul lui 2020, datoriile publice din ţările Eurozonei crescuseră la 98 % din PIB. În septembrie 2021, datoria Zonei Euro pare să fi depăşit 103 %. Câteva ţări au datorii colosale, şi deci foarte periculoase : Grecia 217 % din PIB, Italia 151 %, Portugalia 137 %. Franţa, care în 2019 avea 98,1 % din PIB datorie, a ajuns în martie 2021 la 118,2 %. În ultimii aproape doi ani de Covid, datoria tuturor ţărilor europene, a Germaniei inclusiv, a ţărilor din Eurozonă plus cea a ţărilor din afara ei (Bulgaria, Cehia, Danemarca, Croaţia, Ungaria, Polonia, România, Suedia), a crescut exponenţial. Marile bănci franceze şi germane sunt practic falite sau la limita falimentului. Capitalurile lor proprii, tangibile sunt negative : Société Générale -351,4 miliarde de euro, BNP Paribas -339,4 miliarde, Deutsche Bank -61,5 miliarde. Aceste bănci ar fi trebuit să fie declarate în faliment, dar autorităţile nu au avut curajul să ia această decizie, aşa că ele sunt astăzi doar pe buza prăpastiei. În acelaşi timp, băncile americane au fonduri proprii pe plus, conform regulilor contabile şi prudenţiale în vigoare atât în Europa, cât şi în America : JP Morgan +304 miliarde de dolari, Citigroup +219 miliarde, Wells Fargo +212 miliarde, Bank of America +178 de miliarde. Capitalizarea bursieră a băncilor franceze şi germane este incomparabil mai mică decât capitalurile lor tangibile negative : Société Générale valorează 22,4 miliarde de euro, BNP Paribas 66 de miliarde, Deutsche Bank 25,4 miliarde. Băncile americane, în schimb, pe lângă capitalurile lor pozitive, au şi capitalizări bursiere mult mai mari : JP Morgan 465,2 miliarde de dolari, Bank of America 343,2 miliarde, Wells Fargo 198 de miliarde etc. (vezi Jean-Pierre Chevallier – „Coronavirus et tsunami bancaire : anticipez les conséquences !”, chevallier.biz, 17.08.2021). „JP Morgan a pus deoparte… 270 de miliarde de dolari de disponibilităţi (cash) pentru a salva în maniera sa marile bănci europene, ceea ce înseamnă că acestea vor trece sub controlul americanilor în condiţii foarte avantajoase pentru ei” (Jean-Pierre Chevallier – idem). Trebuie menţionat că datoria Uniunii Europene (27 de ţări) se ridica la 12 420 de miliarde de euro la începutul lui 2021.
Zecile de miliarde de euro pe care le-au negociat recent PNL şi USR, pentru PNDL (ca să fie cumpăraţi primarii PNL pentru moţiunea lui Cîţu) şi pentru agenţia de pe lângă Ministerul Sănătăţii (pentru Vlad Voiculescu, de la USR Plus, şi pentru toţi useriştii plusişti, ca să mănânce şi gura lor ceva), sunt nu numai fantomatice, ci de-a dreptul tragicomice. De unde vor fi scoşi aceşti bani în contextul crizei economice care abia începe în toată Europa ? De la UE ? De la Germania ? În fapt, cele două partide imature şi total iresponsabile au negociat pielea ursului din pădure. Şi au dat vrabia din mână (guvernarea şi stabilitatea politică) pe cioara de pe gard (preşedinţia PNL). Sub îndrumarea, de asemenea iresponsabilă, a modestului profesor de fizică de la Sibiu, care a început să se creadă, dacă nu chiar Carol I, atunci cel puţin noul dictator al tristei noastre Românii. Să amintim aici şi că, sub Klaus Iohannis, Ludovic Orban şi Florin Cîţu, România ocupă un dezastruos loc patru în UE la deficitul balanţei comerciale : Franţa -74,4 miliarde de euro (în 2019) şi -82,5 miliarde (în 2020) ; Spania -34,6 miliarde (în 2019) şi -15,8 miliarde (în 2020) ; Grecia -22 de miliarde (în 2019) şi -17,9 miliarde (în 2020) ; România -17,6 miliarde (în 2019) şi -18,7 miliarde (în 2020). Ţările cu o balanţă comercială pozitivă semnificativă sunt, în ordine : Germania (+228,3 miliarde de euro în 2019 şi 182,4 miliarde în 2020), Irlanda, Olanda, Italia, Belgia. Pe un plus mai mic în 2019 şi 2020 se află Polonia şi Suedia.
Atât UE, cât şi moneda euro se apropie, după mai mulţi experţi, de o catastrofă. Retragerea SUA din Afganistan şi din Ucraina (ţară pusă în braţele Germaniei la recenta întâlnire de la Washington dintre Joe Biden şi Angela Merkel) poate fi urmată şi de o mai largă dezangajare, militară şi politică, a SUA din Europa. Atât NATO, cât şi UE (mai vechea Comunitate Europeană) sunt creaţii americane după cel de-al doilea război mondial destinate să ţină sub control Europa care tocmai ieşea dintr-un război devastator. Şi pentru beneficii şi profituri, se înţelege. Balanţa este de o bună bucată de vreme negativă pentru americani, de unde şi insistenţa fostului preşedinte Donald Trump pentru cheltuieli militare sporite. Franţa şi Germania au anunţat deja punerea pe picioare a unei apărări proprii, cu o primă decizie concretă : o forţă de intervenţie rapidă de 5 000 de oameni. SUA pivotează, în schimb, pe frontul China, adevăratul său concurent de azi, în Asia, în Pacific şi în Marea Chinei de Sud. China se pregăteşte serios să preia Taiwanul, teritoriu chinez la care nu a renunţat niciodată, recunoscut ca atare de SUA.
Marile realizări politice ale României din ultimii 30 de ani – integrarea în NATO şi în UE – pot să se dovedească amândouă falimentare. Am pierdut în aceşti ani aproape cinci milioane de concetăţeni, dintre care o bună parte sunt oameni tineri cu studii superioare, foarte calificaţi, fără nici o contrapartidă sau compensaţie. „Bătrâna Europă” a reuşit, pe spatele ţărilor din Europa Centrală şi de Est, foste comuniste, să-şi prelungească agonia, care pare de neoprit. În relaţia cu SUA, Klaus Iohannis s-a ales totuşi cu o şapcă de colecţie în calitatea sa de cel mai slab preşedinte din istoria României.
Publicaţiile economice serioase prevestesc o criză gravă în Europa : „Politica stimulării monetare continue şi-a epuizat resursele, provocând o criză pentru cei care fac politica Băncii Centrale Europene. Ca şi omologii lor din Statele Unite şi din alte bănci centrale importante, ei se confruntă cu certitudinea crescândă că ratele dobânzilor urcă, că valoarea activelor financiare scade şi căderea generală este însoţită de creşterea preţurilor. Conform neokeynesianismului, această combinaţie e o imposibilitate, dar chiar asta se vede acum la orizont. Punctul de pornire nu este doar în dobânzile negative, ci şi în nivelul mediu al datoriei publice raportate la PIB, care se află la 103 % […]. Sfidând termenii Pactului de Stabilitate din Tratatul de la Maastricht din 1992, după primirea Greciei şi a Italiei în Zona Euro, istoria monedei euro şi a BCE a cunoscut constant încălcări ale regulilor şi muşamalizări. Fără Covid şi fără creşterea preţurilor care e aproape sigur acum că vor împinge în sus ratele dobânzilor, BCE şi Bruxelles-ul ar mai fi putut scăpa un timp de greutăţi trecând peste regulile de bază.
Criza cu care se confruntă Zona Euro diferă de cea din SUA, care, lăsând la o parte factorii sociali, e în principal o consecinţă a tipăririi de bani. Politici asemănătoare au fost practicate şi în Zona Euro, dar nu cu aceeaşi amploare. Problemele sale ţin mai mult de structură, cu un sistem bancar folosit în exces şi prea încrezător în ascunderea datoriilor nerambursabile prin sistemul de raportare TARGET2 (scoaterea datoriilor toxice în afara bilanţului – n.n.). […] Realitatea este că euro e liantul care-i ţine pe membrii Zonei Euro laolaltă – fără el, proiectul european e mort şi îngropat. Vuietul care cere întoarcerea la statele-naţiune va fi aproape irezistibil, şi nu numai pentru Germania, ci şi pentru cei care apreciază această voce a raţiunii. Ţările din Europa Centrală, ca Polonia şi Ungaria, ar putea înceta să mai încerce reformarea Uniunii Europene din interior, alegând să plece pur şi simplu, iar câteva ţări mai mici, care se află în Uniune pentru subsidii nu vor mai avea nici un motiv să rămână” (Alasdair Macleod – „Eurozone finances have deteriorated”, goldmoney.com, 5.09.2021).
De ce este astăzi UE imperiul cu cea mai proastă situaţie economică şi de ce poate fi locul din care va porni noua mare criză ? Mai întâi pentru că UE (prin Germania) a fost tot timpul dependentă de economia americană, de dolarul american, iar azi SUA pare să se retragă cam de peste tot, să se întoarcă acasă, între cele două Oceane. Construcţia UE a fost şi a rămas, la fel ca moneda euro, una artificială. Indecisă între un stat federal (cum e SUA) şi un fel de ONU economic european, la mâna SUA, prin NATO mai ales. „Guvernul de la Davos”, guvernul mondial, care a prins aripi cu Covidul, pare să se exprime cel mai bine prin Germania şi prin UE, cu politicile „verzi” şi cu controlul digital al populaţiei. Apoi, sancţiunile economice impuse de SUA Rusiei au fost puse în aplicare mai ales de UE. A mai venit şi Brexit-ul, care a însemnat o mare lovitură pentru UE. Iar faimosul motor franco-german pare să funcţioneze pe modelul racului.
Petru Romoşan
Exclusiv
Dosarul care i-a rupt pe procurori de oboseală: plângerea politistului Vitalie Josanu, cărată pe targă între parchete
Justiția română, sufocată de… o plângere „de complexitate medie”
În România, nu marile rețele de crimă organizată pun justiția în genunchi, ci o plângere penală de „complexitate medie”. Sindicatul „Diamantul” dezvăluie cazul halucinant al plângerii formulate de Vitalie Josanu împotriva unor funcționari din DGPI, plângere care a reușit performanța să zacă un an prin sertare, să fie plimbată ritualic între parchete și, în final, să intre la „terapie intensivă” procedurală.
Judecătorul, analizând cererea contestatorului, constată, doct, că nu poate fi primită. Motivul? Nu pentru că n-ar exista plângere, nu pentru că n-ar exista fapte, ci pentru că, între timp, dosarul a intrat în aparate: sistemul, brusc, a început să dea semne de viață. Dar abia după ce s-a formulat o nouă plângere, specială, pentru tergiversarea cauzei.
10.02.2025: Ziua în care plângerea lui Josanu a obosit Ministerul Public
La data de 10.02.2025, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se înregistrează, sub nr. 1898/VIII/1/2025, plângerea penală a lui Vitalie Josanu împotriva funcționarilor DGPI. Omul reclamă fapte grele:
- abuz în serviciu – art. 297 alin. 1 Cod penal,
- fals intelectual – art. 321 alin. 1 Cod penal,
- art. 13² din Legea nr. 78/2000 – clasicul accesoriu pentru fapte cu parfum de corupție.
Te-ai aștepta ca, la un asemenea meniu, procurorii să sară din scaun. În realitate, doar „privitul dosarului” le-a consumat, cum remarcă mușcător Sindicatul „Diamantul”, o cantitate suspect de mare de energie. Cazul e etichetat cu delicatețe birocratică drept având „complexitate medie”. Adică nici banal, nici complicat – exact nivelul la care începe lenea cronică.
Plimbare cu escortă: de la Sectorul 6 la DIICOT – și invers, dacă se poate

După un somn sănătos, urmează momentul marilor mișcări… de hârtii.
La data de 28.04.2025, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 București emite o ordonanță prin care declină cauza către DIICOT – Structura Centrală. Dosarul pleacă la drum, înregistrat acolo la data de 09.05.2025. Nimic spectaculos: încă o mapă schimbă biroul, încă un grefier se ridică de pe scaun.
Apoi, pe 15.05.2025, Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DIICOT Structura Centrală emite ordonanța nr. 2275/165/P/2025, prin care dispune începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor indicate de Josanu: art. 297 alin. 1 C. pen., art. 321 C. pen. și art. 13² din Legea 78/2000.
După un an de zăcut și plimbat, dosarul face primul pas: nu anchetăm încă pe cineva anume, ci, în stilul clasic, „în rem”. Adică „anchetăm fapta”, nu oamenii. Funcționarii DGPI pot răsufla ușurați: încă nu le strică nimeni ziua cu calitatea de suspect.
20.05.2025: Josanu, audiat. Sistemul face febră musculară de la atâta activitate
La data de 20.05.2025, autorul plângerii, Vitalie Josanu, este audiat. Un eveniment istoric: cineva chiar vorbește într-un dosar care aproape intrase în moarte clinică.
A doua zi, pe 21.05.2025, un organ de cercetare penală este împuternicit să efectueze acte de urmărire penală. Se semnează, se deleagă, se parafează. Nimeni nu sare garduri după infractori, dar se sare din nou peste un prag psihologic: s-a mai pus o semnătură în dosar.
Pe 25.05.2025, se emite o ordonanță de delegare. Ancheta, simbolic, prinde carne pe oase: cineva, undeva, e însărcinat să facă ceva. Ce anume? În principal, să scrie adrese.
27.05.2025 – 29.05.2025: „Cine sunt funcționarii?” – întrebare grea, demnă de un roman polițist
La data de 27.05.2025, este emisă o adresă către DGPI, pentru identificarea funcționarilor vizați de plângere. După un an de dosar mort, sistemul descoperă întrebarea fundamentală: „pe cine anchetăm, concret?”.
DGPI răspunde la data de 29.05.2025. Se confirmă ceea ce știa toată lumea de la început: există funcționari, au nume, au funcții, au dosare de personal. Dar până să ajungă aceste evidențe banale în mapa dosarului, a fost nevoie de timp, hârtie, ștampile și, evident, tone de energie intelectuală consumată doar din „privitul dosarului”.
Iunie 2025: Ridicarea copiilor de înscrisuri – marele efort logistic
Intrăm în luna iunie, luna în care, pentru prima oară, justiția se ridică din pat.
La 04.06.2025, se emite o ordonanță de ridicare de copii de pe înscrisuri. Nu vorbim despre percheziții spectaculoase, nu apar mascați, nu sar televiziunile la ușă. Se cer, modest, niște copii de documente.
La 10.06.2025, se întocmește procesul-verbal de ridicare a înscrisurilor. Hârtiile ajung, în sfârșit, la dosar. După atâtea luni de vegetație, dosarul începe să prindă greutate fizică, dacă tot nu excelează la conținut procedural.
Urmează alte adrese, relații solicitate, eventual instituții gen CNSAS, MApN, sau alte structuri – tot lanțul birocratic clasic activat pentru a confirma, cu sute de hârtii, ceea ce se știa din prima zi: că în DGPI există funcționari care, potrivit plângerii lui Josanu, ar fi comis fapte prevăzute de Codul penal și Legea 78/2000.
Judecătorul constată: cererea nu poate fi primită. Justiția, în schimb, poate fi scuipată în față
În final, în hotărârea de cameră preliminară, judecătorul reține, cu aer tehnic, că:
- plângerea penală a lui Vitalie Josanu a fost înregistrată la 10.02.2025;
- cauza a fost declinată la 28.04.2025 către DIICOT – Structura Centrală, înregistrată la 09.05.2025;
- la 15.05.2025 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem;
- au fost efectuate acte: audierea lui Josanu (20.05.2025), împuternicirea organului de cercetare penală (21.05.2025), ordonanța de delegare (25.05.2025), adresa la DGPI (27.05.2025), răspunsul DGPI (29.05.2025), ordonanța de ridicare de copii de înscrisuri (04.06.2025), procesul-verbal de ridicare (10.06.2025) ș.a.m.d.
Pe scurt: sistemul a mișcat. Cu viteza unui melc în comă, dar a mișcat. Și, pentru că s-au făcut „demersuri”, cererea de sancționare pentru tergiversare devine, brusc, inadmisibilă. Că doar nu poți acuza tergiversare într-un dosar în care, după ce ai țipat că stă degeaba, apar în grabă câteva foi la dosar.
Plângere la ATI: pacientul trăiește, dar e ținut în viață de hârtie
Cazul relatat de Sindicatul „Diamantul” arată o realitate cinică:
- un an de zăcut al plângerii penale,
- plimbarea între parchete ca unic sport național al dosarelor,
- activare bruscă abia după plângerea pentru tergiversare,
- o succesiune de acte procedurale minimalist-igienice, făcute strict cât să se poată spune „se lucrează”.
Nu avem o anchetă reală, ci o resuscitare de fațadă. Un cordon de perfuzii birocratice ține în viață dosarul, în timp ce funcționarii DGPI, semnalați expres de Josanu, rămân bine-mersi, protejați sub cupola „în rem-ului” etern.
Concluzie: procurori epuizați de privit dosare, nu de făcut justiție
În loc să fie un instrument ferm împotriva abuzului în serviciu și falsului intelectual, justiția română se prezintă, în acest caz, ca un fel de salon de convalescență pentru dosare sensibile:
- dosarul lui Vitalie Josanu împotriva funcționarilor DGPI a fost lăsat să putrezească până când s-a reclamat oficial tergiversarea;
- imediat, sistemul a simulat activitatea printr-o serie de acte tardive, dar suficiente ca să dea bine pe hârtie;
- iar judecătorul, cu calm tehnic, constată că „nu se poate primi” cererea, pentru că – ce surpriză – se fac totuși acte în cauză.
Pamfletul amar al acestui caz, relatat pe baza documentelor oficiale și a dezvăluirilor Sindicatului „Diamantul”, e simplu: în România, justiția nu e neapărat oarbă. E doar foarte, foarte obosită. Mai ales când trebuie să atingă, fie și cu vârful pixului, un dosar în care apar, neplăcut, trei cuvinte: DGPI, abuz, fals. (Cristina T.).
Featured
Eroism dincolo de datorie: Trei polițiști din Olt au intrat în flăcări pentru a salva o viață
O intervenție dramatică a avut loc în localitatea Iancu Jianu, unde trei agenți de poliție și-au riscat viața pentru a extrage un bărbat imobilizat dintr-o locuință cuprinsă de un incendiu violent.
Într-o situație de criză unde fiecare secundă conta, Nicușor, Mihai și Roxana, polițiști în cadrul IPJ Olt, au demonstrat că spiritul de sacrificiu depășește adesea fișa postului. Potrivit informațiilor furnizate de Poliția Română, echipa a intervenit la un imobil aflat în flăcări, fiind informați la fața locului că în interior se află o persoană captivă, aflată în imposibilitatea de a se deplasa.
Curaj la limita exploziei: Lupta contra cronometru printre flăcări și gaze
Fără a ezita în fața pericolului iminent, cei trei polițiști au pătruns în casa inundată de fum și foc. În prima etapă a intervenției, agenții au reușit să identifice și să scoată la exterior două butelii de gaz, eliminând astfel riscul unei explozii care ar fi putut spulbera întreaga structură și ar fi pus în pericol casele învecinate.
Sursa citată precizează că, după asigurarea perimetrului de explozibil, polițiștii au reintrat în interiorul locuinței pentru a finaliza misiunea principală. Victima, un bărbat căzut la pământ și paralizat de teamă și intoxicație cu fum, a fost găsită în mijlocul flăcărilor și extrasă în siguranță de către salvatori.
Prețul salvării unei vieți: Răniți în misiune, dar victorioși în fața morții
Misiunea de salvare nu a fost lipsită de consecințe pentru membrii echipei de intervenție. În timpul manevrelor de extragere a victimei, unul dintre polițiști a suferit o arsură la nivelul brațului. Cu toate acestea, acesta a refuzat să abandoneze misiunea, continuând să asigure zona până când bărbatul salvat a fost preluat de echipajele medicale și incendiul a fost sub control.
Reprezentanții instituției subliniază că, dincolo de simpla relatare a unui incident, acest act reprezintă esența profesiei de polițist. „Adevărata misiune a unui polițist începe acolo unde viața unui om este în pericol”, notează Poliția Română, evidențiind faptul că pentru familia celui salvat, acest gest nu este doar o știre, ci șansa de a-și avea în continuare persoana dragă alături. (Paul D.).
Anchete
Împreună pentru Tudor: Sindicatul Europol mobilizează comunitatea pentru salvarea unui polițist de 32 de ani
Un grav accident rutier petrecut pe DN 1 a transformat viața unui tânăr agent de poliție într-o luptă continuă pentru supraviețuire și recuperare, generând un val de solidaritate fără precedent în rândul colegilor și al cetățenilor.
Sunt momente în care uniforma de polițist transcende funcția, structura sau gradul, devenind un simbol al umanității și al sprijinului reciproc. Potrivit unei informări transmise de Sindicatul Europol, Tudor Lungu, agent în cadrul formațiunii de poliție rutieră a Poliției Orașului Avrig, trece prin cel mai dificil test al existenței sale, după ce un eveniment tragic i-a schimbat cursul vieții într-o singură secundă.
O secundă fatală pe DN 1: Destinul frânt al unui tânăr polițist din Avrig
Drama a început pe data de 18 iulie, în localitatea Bradu, unde Tudor a fost victima unui accident rutier de o gravitate extremă. Deși a supraviețuit impactului inițial și a trecut prin multiple intervenții chirurgicale complexe, diagnosticul medicilor este unul sever. La doar 32 de ani, tânărul polițist se confruntă cu o realitate cruntă: măduva spinării i-a fost secționată, iar partea inferioară a corpului a fost grav afectată.
Sursa citată dezvăluie că, dincolo de suferința fizică, adevărata provocare abia acum începe. Pentru Tudor urmează un parcurs lung și anevoios de recuperare în centre specializate, tratamente costisitoare și posibile noi intervenții medicale, toate acestea implicând resurse financiare care depășesc cu mult posibilitățile unei familii obișnuite.
Costurile recuperării depășesc puterea unei familii: Apel la solidaritate colectivă
În fața acestei tragedii, Sindicatul Europol a lansat un apel umanitar către toți cei care pot întinde o mână de ajutor. Organizația subliniază că solidaritatea este singura cale prin care Tudor poate beneficia de îngrijirea medicală de care are nevoie cu disperare. Mesajul transmis este unul de unitate: nu cuantumul sumei contează, ci numărul celor care aleg să se implice.
Pentru cei care doresc să contribuie la fondurile necesare tratamentului, familia a pus la dispoziție următorul cont bancar:
- Titular cont: Anca-Eugenia Lungu
- IBAN: RO14 REVO 0000 1109 5222 9144
Puterea gesturilor mici într-o luptă uriașă: Cum putem ajuta la reconstrucția unei vieți
Dincolo de contribuțiile financiare, susținerea morală și vizibilitatea cazului sunt la fel de importante. Reprezentanții sindicatului îi îndeamnă pe cei care nu pot ajuta material să distribuie mesajul, astfel încât acesta să ajungă la cât mai multe persoane.
„Astăzi este Tudor cel care are nevoie de noi. Mâine, oricare dintre noi ar putea avea nevoie de sprijinul colegilor”, se arată în apelul Europol. Campania „Împreună pentru Tudor” rămâne o dovadă a faptului că, în fața suferinței, barierele profesionale dispar, lăsând loc camaraderiei și speranței că un tânăr polițist își poate recăpăta șansa la o viață demnă. (Sava N.).
-
Exclusivacum 5 zileO nouă resuscitare a statului de drept: cum a ajuns Raed Arafat să facă justiție la televizor
-
Exclusivacum 3 zileMilitarii și-au plătit singuri pensiile cu 1,32 miliarde de euro. Statul doar încasează aplauzele
-
Exclusivacum 4 zileȘoferul apocalipsei pe cocaină și cu permisul suspendat, salvat de la propria prostie de „noua generație” de polițiști
-
Exclusivacum 4 zileHipodromul Ploiești – fabrica de campioni „intact dopati”. Cum se suspendă calul, se iartă trofeul și se umflă comisia „Nae & Stimatu”
-
Exclusivacum 3 zileDiplomație de familie, business de prietenie: cum se transformă ambasada din Cuba în sală de protocol pentru combinații private
-
Exclusivacum 2 zileZeul Luca și Colonia Cuba: cum s-a transformat MAE într-o prăvălie de familie, cu diplomă franceză la butonieră
-
Ancheteacum 2 zileExamenul echilibrului pentru „seniorii” magistraturii: Rezultate-șoc la testarea psihologică a judecătorilor care vor să revină în sistem
-
Administratieacum 5 zileReforma salarizării sub lupa sindicatelor: O „bombă cu ceas” pentru sistemul de apărare și ordine publică



