Trăim intr-o lume pe moarte. Constatarea aceasta este atât de evidentă, de des întâlnită – scrisă sau rostită, încât a devenit un truism. Azi voi completa afirmația de mai sus cu unele considerente care pe unii ii vor durea pana la lacrimi iar pe alții ii vor enerva pana acolo încât… in fine, îmi asum!

Trăim intr-o lume care e pe moarte. Lumea asta care moare nu este doar „lumea veche”, „vechea normalitate” etichetată azi ca fiind „conservatoare”. Este însăși civilizația europeană, in sens larg, civilizația omului alb. S-au scris și s-ar mai putea scrie mii de pagini pe acest subiect. Încă din 1927 Guénon considera in cartea sa „Criza lumii moderne” că lumea modernă „a ajuns într-un punct critic […] că e iminentă o transformare mai mult sau mai puţin profundă, că e de aşteptat să se producă, în mod cert şi nu peste mult timp, o schimbare de orientare, de voie sau cu forţa, mai mult sau mai puţin bruscă, cu sau fără catastrofă” si ca „Starea actuala a lumii ne determina sa presupunem aparitia unei schimbari de importanta foarte generala care, indiferent de forma pe care o va lua – forma pe care nu incercam sa o definim – va afecta, mai mult sau mai putin, intreg Pamantul.”

După aproape 100 de ani lucrurile sunt mult mai evidente. Cu o nuanță însă. Sfârșitul iminent nu este al Lumii întregi sau al speciei umane, ci, îndrăznesc sa o spun clar, este doar sfârșitul omului alb și a lumii pe care el a clădit-o și de peste un secol se străduiește sa o distrugă. Percepția noastră că acest sfârșit al lumii noastre este de fapt un sfârșit al Lumii întregi nu este corectă, dar este legitimă. Sau cel puțin este la fel de legitimă precum a fost percepția aztecilor la cucerirea lor de către spanioli in 1521: nu doar imperiul aztec s-a sfârșit atunci, ci întreaga civilizație, intreaga lume precolumbiană.

Decăderea civilizației omului alb nu este un proces început anii aceștia. Nici măcar in ultima sută de ani. Procesul de erodare a început odată cu Renașterea, a continuat cu Reforma și Revoluția franceză… și se va termina cu Revoluția inteligenței artificiale. Expansiunea fulminanta a „Civilizației omului alb” atât teritorială cât și științifică și tehnologică a atins deja punctul culminant și este pe punctul sa-și înceapă contracția. Numai ca aceasta contracție nu va face civilizația albă sa revină la ceea ce a fost, așa cum se întâmpla cu forța elastică in fizică. Deformația a fost prea mare.

Căci omul alb a crezut ca poate cuceri lumea nu doar cu forța armelor, ci și cu forța modelului cultural, un model cultural care, așa cum am mai spus, a promovat Nimicul și Nefirescul. Cuceritorul alb a văzut ca acolo unde a exportat (cu forța și in băi de sânge) modele culturale și cultuale reale (vezi exportul cretinismului in Americi), după o vreme băștinașii au păstrat și adaptat elementele culturale și cultuale și au îndepărtat „exportatorul”. Sau l-au asimilat. Este motivul pentru care occidentalul s-a hotărât sa exporte doar tehnologie (care se spera sa aducă dependență și control asupra populațiilor cotropite), alături de cultura Nimicului și Nefirescului, sintetic numită Progresism.

Și pentru a putea impune noul model cultural in întreaga lume pe care spera sa o stăpânească, occidentalul a trebuit sa impună Progresismul in primul rând in țările „exportatoare”. Adică la el acasă. Omul occidental a crezut (și crede in continuare) ca pentru a nimici populațiile pe care vrea sa le cucerească trebuie sa le distrugi credințele, cultura și obiceiurile. Cert e ca așa s-a făcut de când e lumea. Doar ca acum se face sub stindardul „democratizării” și „modernizării”. Și doar ca acum in loc sa exporte cultura, exporta noncultură, anticultură: cancel culture, build back better… E motivul pentru care am asistat la catastrofa istorică din Afghanistan. Care se va repeta. Care va deveni un sindrom. Căci oricât de performate sunt armele și tehnologiile, nu ai cum sa ocupi nimic cu Nimicul și Nefirescul.

De aceea, când vorbim despre iminența dezastrului și a sfârșitului lumii trebuie sa o facem Referindu-ne doar la lumea noastră, la lumea omului alb, a occidentalilor in special. Nu credeți? Uitați-vă la China, la India și nu m-ar mira sa asistam și prin Africa la unele evoluții absolut surprinzătoare. Intre timp, in „lumea albă” populația scade. Și nu scade doar ca nivel spiritual sau cultural, ceea ce e evident, ci scade numeric. Și cum nu ar fi suficient doar ca populația îmbătrânește, tineretul e din ce in ce mai inapt fizic și corupt moral. Filmul din Philadelphia care arată populații tinere zombificate este mai mult decât grăitor și, din păcate, semnificativ.

Și cum in fizica și in lumea fizica nu exista spații goale, Europa, „lumea alba” se va umple de oameni și culturi venite de aiurea. Procesul e deja in desfășurare de cel puțin 50 de ani, dar va lua viteza. Căci așa se întâmpla la sfârșit. Este o răzbunare a sorții, a istoriei. După peste 400 de ani de expansiune violenta, „lumea omului alb”, „lumea occidentala” se repliază. Și se stinge. Imediat ce omul s-a pus pe sine in centrul Lumii și nu pe Dumnezeu, imediat după ceea ce s-a numit Renaștere (care, a propos a avut loc tot doar in „lumea omului alb”!), europeanul a pornit sa cucerească lumea. A câștigat munte batalii timp de sute de ani. Dar acum e pe punctul sa piardă războiul.

Asaltul din exterior al populațiilor pana mai ieri dominate este favorizat de deschiderea larga a porților cetății asediate. Și de sabotarea populației indigene asediate. Cancel culture și „Inteligenta artificiala” vor reprezenta fără dubiu sfârșitul „civilizației omului alb”. Vom continua sa discutam pe aceasta tema. Vom Mai avea ceva timp. Și multe elemente care vot mai apărea intre timp. Pana atunci voi răspunde la doua întrebări pe care le anticipez: De ce ne-am inclus pe noi, pe romani, in aceasta categorie a „lumii albe” cuceritoare atâta vreme cât noi n-am participat la grozăviile omului occidental din ultimele sute de ani, atâta vreme cât noi am ieșit din Evul Mediu in secolul XIX.

Răspunsul e simplu: pentru ca suntem albi, pentru ca suntem cuceriți de cultura Nimicului și Nefirescului, pentru ca acum avem aceleași tare ca și occidentalul, pentru ca suntem pe punctul sa renunțam și la ultimele fire de credință și cultura. Pentru ca istoria nu e dreapta… nu face diferențe de nuanțe și nu ia prizonieri. Ce ar fi de făcut? Nu știu. Poate doar sa ne amintim ce suntem și sa ne comportam Normal și Firesc, ca niște oameni. Și sa ne proclamăm suveranitatea fata de cultura Nimicului și Nefirescului.

Dan Chitic