Harta militară care integrează Sudanul ar fi aceasta și, după retragerea tuturor, a rămas să fie asigurată în teren de trupele Grupării Wagner, de oarece timp extrem de active acolo, cu Evghenii Prigojin spunând zilele trecute: „ONU și mulți alții vor sângele sudanezilor… eu vreau să aduc pacea”. Desigur bazându-se pe baza militară navală pe care Rusia o negociază de mult timp acolo, dar și pe ceea ce este forța trupelor amplasate pentru protejarea minelor de aur… Interesantă este acolo, cel puțin pentru viitorul imediat, relația care se va stabili (armistițiu, acord de partajare sau confruntare) cu trupele egiptene care susțin forțele guvernamentale pe când cei de la Wagner ajută Forța de susținere rapidă, forțele considerate rebele, controlează minele de aur. Spre exemplu, egiptenii au deplasat o parte dintre forțele lor aeriene pentru a efectua manevre cu armata sudaneză problema esențială fiind Barajul Renașterii construit de Etiopia si care ar putea amenința aprovizionarea cu apă a Egiptului și Sudanului.
Caz în care noua dimensiune care ar trebui să fie luată în discuție este prezența rusă în Sudan ca parte a raționamentului militar rusesc construit de decenii bune în Afurca și care, posibil, dacă ascultăm surse din zonă, s-ar putea confirma cu o nouă listă de state care să intre în structura BRICS. De aici, posibilitatea ca, într-o asemenea conjunctură nou, sursele de conflict de acum să poată fi controlate de ruși, asigurându-le o implantare cu mult mai importantă ca până acum, dar și construind împreună cu chinezii rețeaua partajată a tronsonului african al Noului drum al mătăsii.
Poate să pară harta asta mai logică dacă adăugăm baza militară chineză de la Djibouti în ideea că o viitoare construcție de securitate comună în BRICS al permite controlul ulterior al legăturii și Oceanul Indian/Marea Mediterană, cu revenirea în forță a intereselor egiptene, saudite și siriene, recte ale Ligii Arabe pentru visul lor mai vechi privind Canalul Suez?
Neclar dacă aranjamentul final se va face, după obicei, în urma unui conflict global sau dacă „retragerile strategice” vor continua pe măsură ce criza economică poate deveni prioritară și determina crize politice interne și internaționale.
Cristian Unteanu
