Unii ar spune că nu au niciun contact cu aviaţia, dar prin munca şi dedicarea lor îşi aduc din plin contribuţia la succesul misiunii. Am găsit în Baza 86 Aeriană Locotenent aviator Gheorghe Mociorniţă de la Borcea astfel de militari ce iubesc lumea aviatică militară şi fac tot posibilul pentru îndeplinirea obiectivelor structurii.

Am fost în multe baze aeriene, singur sau însoţit de colegi. La început eram nerăbdători să ajungem în preajma aeronavelor, să descoperim o lume oarecum interzisă nouă, tereştrilor.

Cu zâmbetul pe buze, calmi, militarii din jurul avioanelor şi elicopterelor ne-au explicat că aviaţia nu este doar acolo, ci începe de la poartă, de la militarul care asigură intrarea în siguranţă în unitate, de la santinela ce păzeşte aerodromul, de la parcul auto, de la oamenii ce lucrează în logistica complicată a aviaţiei şi mulţi alţii, pe care mi-ar trebui o pagină de ziar să-i enumăr.

La mitinguri aviatice treceţi repede pe lângă ei, poate nici nu-i băgaţi în seamă, dar şi ei, necunoscuţii aerodromurilor aviaţiei militare, contează enorm.

Aşa că am lăsat zgomotul forţajului avioanelor F-16 de la Baza 86 Aeriană de la Borcea, mirosul de kerosen ars al aerodromului, zona de aviaţie pură şi am dorit să descopăr şi alţi militari ce iubesc la fel de mult aviaţia, cu aceeaşi pasiune pentru zbor.

I-am găsit calmi, modeşti, uneori obosiţi după ritmul infernal al unităţii de aviaţie din mijlocul Bărăganului, dar gata oricând de noi provocări.

Caporalul clasa a III-a Florinel Ion este poliţist militar şi şofer. Are 36 de ani şi este din 2007 în armată. Pregătirea a efectuat-o la centrul de instruire de la Făgăraş, apoi a lucrat la Clinceni şi, după un an, a venit la Baza 86 Aeriană. Este din Săveni, Ialomiţa și face naveta. Florinel este căsătorit şi are o fetiţă de nouă ani.

Am avut altă meserie și, în 2006, am făcut stagiul militar la jandarmi. Iniţial am fost infanterist, după care am devenit poliţist militar la Baza 86 Aeriană. La început mi-a fost greu, dar acum este bine, a spus Florinel.

La început, am crezut că am venit în altă lume. Aici, mi s-a părut un pic mai uşor faţă de unde lucrasem înainte. Apoi, a început modernizarea bazei, construcţii noi, au sosit parteneri NATO şi acum este multă treabă. Avem multe cerinţe, standarde, misiuni de pază şi însoţire. Perimetrul bazei este mare. Suntem ocupaţi tot timpul şi ar fi bine să fim mai mulţi.

Caporal clasa a III-a Florinel Ion

Are mult de lucru. Baza se modernizează constant. Au venit şi partenerii din NATO în misiuni sau la exerciţii. La început nu a fost uşor lucrul cu militarii străini, dar prin comunicare s-au rezolvat multe.

Când mai are timp, se uită cum decolează şi aterizeză avioanele. Pleacă des în misiuni şi poate spune cu mândrie că şi-a îndeplinit toate ordinele primite, fără probleme.

Se simte că a venit avionul F-16 în unitate. Tehnica s-a schimbat, mai ales că unitatea este foarte importantă. Ne uşurează munca, scade mult timpul de reacţie.

Suntem sprijiniţi atât în pregătire, cât şi în ceea ce privește dotarea bazei. Îmi doresc să ies la pensie de aici. Vreau să îmi fac treaba cât mai bine la Baza 86 Aeriană, a afirmat caporalul clasa a III-a Florinel Ion.

Fruntaşul Lucian Badea este servant tun şi telemetrist la batalionul antiaerian al bazei. Este de loc din Călăraşi şi de cinci ani în armată. A fost student în Bucureşti, i-a fost greu cu banii, s-a angajat şi a avut mai multe joburi.

Când am venit prima dată, am simţit că Baza 86 Aeriană este altceva. Te uiţi la ce investiţii sunt, începând de la poartă, prin unitate, să nu mai vorbim de partea operaţională, la avioane. Mă simt mândru că lucrez aici. Am fost şi în alte baze, dar a noastră e cea mai impunătoare. E altceva să lucrezi aici. Facem de toate, inclusiv întreţinere, fiindcă nu este altcineva. Oricum sunt multe investiţii inclusiv în tehnică, care ne ajută mult. Atmosfera de lucru este frumoasă. Problema este cu salariile. Am colegi care au plecat la alte ministere. Viaţa în mijlocul Bărăganului nu e pentru oricine. Vara foarte cald, iarna bate vântul foarte tare. Noi, însă, ne-am obişnuit. Execut şi servicii la pistă, la asigurarea zborului, şi mă bucur să văd avioanele cum evoluează. Oamenii de aici sunt formaţi pentru a face parte dintr-o echipă, ajuţi în stânga şi dreapta, iar dacă nu te integrezi, pleci.

Fruntaş Lucian Badeaş

Pentru el, venirea în armată a fost salvarea. Acum, la 32 de ani, regretă că nu a venit mai repede. Şi-ar dori să încerce la subofiţeri, apoi să se întoarcă tot aici. Şi are încă un obiectiv – să meargă într-o misiune externă.

Când am venit eu, a fost bătaie pe locuri. E cea mai bună bază din apropierea oraşului. În mare parte, cei care vin aici și sunt din zonă rămân, nu pleacă. Acum e lumea mai reticientă din cauza salariilor, dar eu le spun prietenilor să vină să lucreze aici. Sperăm ca liderii noştri să mai schimbe ceva, a declarat Lucian.

Crede că mai grea este pregătirea pentru tragere, decât activitatea din poligon. Se pregătesc intens atât teoretic, cât şi practic înainte de acţiunea din poligonul de la Capu Midia. Se antrenează alături de camarazii săi și împreună pun suflet în ceea ce fac.

Ca artilerist antiaerian, am cam două trageri pe an în poligonul de la Capu Midia. Când ajungi acolo, te concentrezi pe ce ai de făcut şi execuţi. Satisfacţia mare este atunci când se obţine primul loc la trageri, dintre toate batalioanele participante.

Sunt sportiv de mic, îmi place competiţia şi vrem să câştigăm întotdeauna primul loc. Ne ştim între noi, cei din batalioanele de antiaeriană din SMFA, mai ales că venim împreună de atâţia ani la trageri. E competiţie mare! Chiar dacă e vechi, tunul de 57 mm e destul de complex şi e funcţionabil.

Contează să-l întreţii corect. Avem noroc că mai sunt militari cu experienţă de la care învăţăm meserie. De la ei am învăţat secretele profesiei. În şcoală nu ai timp să asimilezi, însă aici înveţi tot ce e de făcut. Ne-am pregătit intens să ştim mai multe funcţiuni, a spus fruntaşul Lucian Badea.

Am avut mult de muncă în pandemie. Am avut grijă de aceşti oameni minunaţi din Baza 86 Aeriană. La începutul pandemiei a fost dificil să le explicăm, să înţeleagă şi să respecte regulile. Prin definiţie militarii lucrează în echipă şi era greu să muncească separat, dar a fost şi bine pentru că nouă, celor în uniformă, ne este mai uşor să ne conformăm regulilor.

Sergent Marius Petre

Sergentul Marius Petre este sanitar la Baza 86 Aeriană. Este de loc din Slobozia şi face naveta. A fost soldat gradat profesionist între anii 2014-2019, artilerist. A lucrat o perioadă la Galaţi, apoi a venit aici. Este căsătorit şi are doi copii. Acum trei ani a absolvit şcoala postliceală sanitară şi a devenit subofiţer sanitar.

Ne adaptăm tot timpul. Lucrăm şi cu partenerii din NATO, avem noroc că sunt proceduri comune. Am fost atras de calitatea umană, oameni deschişi, există comunicare şi dotare tehnică. Greu este cu volumul de muncă şi cu modernizarea bazei, a afirmat sergentul Marius Petre. (Lucian Irimia).