Exclusiv
Ce spune Curtea de Conturi despre hoțiile gestionate de Ștefăniță Munteanu, săgeata lui Miță Ciolacu și finul premierului Marcel Ciolacu
Transelectrica este condusă de Ștefăniță Munteanu, finul lui Marcel Ciolacu și apropiat al nepotului său, Miță Ciolacu. Miță Ciolacu este interpusul premierului Marcel Ciolacu în afaceri. Transelectrica, operatorul rețelei naționale de transport a energiei electrice se află în subordinea Secretariatului General al Guvernului. În cadrul SGG dictează foștii baroni de Ialomița, Neacșu și Moraru, momentan expulzați în Sectorul 3 la Negoiță. Transelectrica a fost obligată în instanță să plătească peste 30 de milioane de lei drept salarii, prime, bonusuri și penalități către foști șefi concediați ilegal, și nu a făcut tot ce putea pentru a câștiga aceste procese, arată un raport al Curții de Conturi. Oamenii lui Ciolacu și-au dat singuri măriri de salarii cu de la sine putere. Au plătit membrii consiliului de supraveghere și ai directoratului cu până la 55.050 lei brut/lună, sume care depășeau nivelul maxim care le putea fi acordat.
(Preluare – Anchetatorii.ro):
Odată ce a pus mâna pe Transelectrica, nepotul premierului și-a extins afacerile în domeniul energiei
Două societăți la care Mihai Cristian, nepotul premierului Marcel Ciolacu, deține câte 50% din părțile sociale, au depus proiecte la Ministerul Economiei ca să primească ajutor de stat de peste 110 milioane lei din fonduri PNRR pentru producția de energie eoliană și solară. În acest moment, proiectele celor două companii sunt aprobate în evaluare, în etapa de precontractare.
În proiecte, cele două firme – Solar Energy Production și Development Power Solar Energy – se angajează să construiască, până la 31 decembrie 2025, două parcuri fotovoltaice în comuna buzoiană Stâlpu, pe un teren de circa 90 de hectare.
Potrivit datelor transmise de Ministerul Energiei, Solar Energy Production a depus un proiect în valoare de 233.324.849 lei, din care vrea să primească ajutor de stat de 61.672.320 lei pentru creare capacitate nouă de producere energie electrică. Cealaltă firmă, Development Power Solar Energy, a depus un proiect în valoare de 184.944.080,19 lei, din care ajutor de stat de 50.716.320 lei, tot pentru creare capacitate nouă de producere energie electrică.
Solar Energy Production și Development Power Solar Energy au fost înființate în aprilie 2022, pe site-ul Ministerului de Finanțe nici una neavând raportată cifră de afaceri sau număr de angajați, ci doar piederi de 365.488 lei, respectiv 336.810 lei. În Ghidul Solicitantului elaborat de Ministerul Economiei pentru acordarea acestor ajutoare se prevede că finanțările PNRR pot fi accesate și de către companii nou înființate.
Unul dintre avizele obținute de cele două firme a fost dat, în prima parte a acestui an, de firma de stat Transelectrica, la conducerea căreia a fost numit, ulterior, Ștefăniță Munteanu, consilier județean PSD Buzău și un apropiat al nepotului al lui Marcel Ciolacu, după cum o arată o fotografie din 31 decembrie 2019.
Referitor la afacerile sale anterioare, Cristian Mihai Ciolacu a declarat că, în 2022, cifra totală de afaceri a acestora a fost de ”Aproximativ 40 milioane RON, in marea majoritate cu obiect de activitate comerț.”
Premierul Ciolacu și-a împrumutat nepotul cu 100 de mii de euro din veniturile sale de la covrigărie și din salariul de bugetar
În 2021, el a fost co-fondator, în Timiș, al firmei de construcții Comuncas SRL, în care o are drept parteneră de afaceri și pe Mihaela Teodora, soția ministrului Transporturilor, Sorin Grindeanu, un apropiat al lui Marcel Ciolacu atât în PSD, cât și în viața personală.
Conform premierului, de această societate se leagă împrumutul de 490.000 de lei (aprox 100.000 de euro) pe care i l-a acordat nepotului și care figurează în declarația sa de avere. Banii ar fi fost investiți de Cristian Mihai Ciolacu drept capital sociale la înființarea Comuncas SRL.
Ce spune Curtea de Conturi despre hoțiile gestionate de Ștefăniță Munteanu, săgeata lui Miță Ciolacu și finul premierului Marcel Ciolacu
Transelectrica a plătit peste 30 de milioane de lei salarii și bonusuri câștigate în instanță de către foști șefi concediați ilegal. Adaosuri salariale de peste 35 milioane lei, în numai 3 ani, și prime de până la 20.000 lei per salariat, totul fără justificare, arată un raport al Curţii de Conturi.
Transelectrica, operatorul rețelei naționale de transport a energiei electrice, aflată în subordinea Secretariatului General al Guvernului, a fost obligată în instanță să plătească peste 30 de milioane de lei drept salarii, prime, bonusuri și penalități către foști șefi concediați ilegal, și nu a făcut tot ce putea pentru a câștiga aceste procese, arată un raport al Curții de Conturi.
În prezent, încă mai există și alte procese pe rol, așa că suma s-ar putea majora. Compania a acordat angajaților adaosuri salariale care au costat-o peste 35 de milioane de lei în numai 3 ani, dar și prime care ajung până la 20.000 de lei, fără a avea o justificare și fără a fi reflectate de performanță sau a fi motivate de vreo ocazie specială, mai arată raportul Curții de Conturi.
În plus, și-a plătit membrii consiliului de supraveghere și ai directoratului cu până la 55.050 lei brut/lună, sume care depășeau nivelul maxim care le putea fi acordat. De asemenea, compania a angajat inclusiv un lucrător comercial (adică un casier) pe un post în care acesta avea nevoie de alt tip de experiență. Lista neregulilor descoperite este lungă și o prezentăm pe scurt mai jos.
Curtea de Conturi inventariază în raportul din data de 4 aprilie circa 20 nereguli diferite descoperite pe parcursul ultimilor ani la Transelectrica
Curtea de Conturi inventariază în raportul din data de 4 aprilie circa 20 nereguli diferite descoperite pe parcursul ultimilor ani la Transelectrica. Conform raportului, compania de stat a acordat prime cu caracter special și adaosuri salariale, fără ca acestea să fie prevăzute în mod distinct în buget și fără ca ele să fie justificate de performanțe bune sau pentru evenimente speciale sau sărbători legale.
De exemplu, în anul 2020, cuantumul primelor a fost între 2.000 și 17.000 lei persoană, existând situații în care un salariat a primit două prime speciale în valoare totală de 20.000 lei.
Compania a acordat prime cu caracter special, în baza unor liste/tabele, în care sunt nominalizați salariați și cuantumul sumelor acordate, fără a avea la bază documente care să justifice scopul. Transelectrica nu a dovedit că a evaluat performanțele individuale ale salariaților pentru anul 2020 și aici aplicarea unor criterii de repartizare a sumelor/persoană.
De asemenea, compania a acordat și adaosuri salariale, conform statelor de plată în perioada 2020-2022 fără a fi justificate, nu a fost menționat scopul acordării lor, sărbătoarea legală sau evenimentul special așa cum prevede contractul colectiv de muncă.
Adaosurile salariale date de Transelectrica au fost de 16.937 lei/salariat și au fost acordate unui număr de 2.100 salariați, astfel că cheltuiala se ridică la peste 35 milioane de lei, în 3 ani.
Transelectrica a acordat indemnizații pentru membrii Consiliului de Supraveghere
Curtea de Conturi mai arată că Transelectrica a acordat indemnizații pentru membrii Consiliului de Supraveghere (cei numiți în anul 2020 pe un mandat de 4 ani) și pentru membrii Directoratului (cei numiți pe mandate provizorii în anul 2022) în alte condiții decât cele legale, depășind nivelul maxim pe care îl permitea legea guvernanței corporative.
Pentru cei șapte membri ai Consiliului de Supraveghere, remunerația a fost stabilită la 13.976 lei brut, iar ulterior a fost majorată la 15.532 lei brut/lună.
Curtea de Conturi atrage atenția în raport că, în cazul a 2 persoane selectate în baza eșantionării, nivelul indemnizației fixe acordate depășește nivelul maxim prevăzut de lege, calculat prin luarea în calcul a mediei (de 2 ori) pe ultimele 12 luni a câștigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfășurată anterior numirii.
Totodată, pentru cei 5 membri provizorii ai Directoratului, compania a acordat o indemnizație fixă brută lunară de 46.597 lei brut/lună, pe care ulterior a majorat-o la 55.050 lei brut/lună.
Astfel, în cazul a 2 persoane din Directoratul selectate în baza eșantionării, nivelul indemnizației depășește nivelul maxim prevăzut de legea guvernanței corporative, calculat prin luarea în calcul a mediei (de 6 ori) pe ultimele 12 luni a câștigului salariat mediu brut lunar pentru activitatea desfășurată anterior numirii.
Curtea de Conturi mai arată că Transelectrica a acordat avantaje unor membri provizorii ai Directoratului, precum cheltuieli cu chiria și transportul, în alte condiții decât cele legale. Pentru membrii care nu locuiau în București, compania a decontat contravaloarea chinei lunare în limita a 780 euro (fără TVA)/lună și contravaloarea transportului (rutier, aerian, feroviar) până la limita de 2.000 tei (fără TVA)/lună.
Transelectrica este parte într-un număr de 12 litigii în care foști membri ai Consiliului de Supraveghere și Directoratului
Curtea amintește că Transelectrica este parte într-un număr de 12 litigii în care foști membri ai Consiliului de Supraveghere și Directoratului, revocați în iunie 2021, au formulat acțiuni în pretenții (14.003.508 lei la care se adaugă dobânzi și actualizare cu indicele inflației), care fac obiectul unor arbitraje, aflate în diferite stadii procesuale.
Curtea de Conturi atrage atenția că Transelectrica nu a făcut tot ce putea pentru a câștiga aceste procese. „CNTEE Transelectrica SA nu în toate cazurile a folosit toate căile de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, fiind identificată situația în care, împotriva unei sentințe civile (nr. 3287/31.10.2018 pronunțate de Tribunalul București – Secția a Vl-a Civilă în dosarul nr. 43557/3/2017) compania a formulat apel peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege (termen care este unul imperativ), fiind respins de Curtea de Apel care a constatat că apelanta- pârâtă Compania Națională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” SA a formulat apelul tardiv. CNTEE Transelectrica SA, în baza acestei sentințe a efectuat cheltuieli în sumă totală de 4.230.801,30 lei (2.171.210 lei, remunerație valorificare OAVT; 773.687,71 lei, bonus de performanță; 1.186.511 lei, dobândă legală penalizatoare; 48.544,07 lei, cheltuieli de judecată; 51.017,52 lei, cheltuieli de executare silită; 915 lei, cheltuieli de judecată – apel contestație)”, mai arată Curtea de Conturi.
Curtea de Conturi a descoperit nereguli și în ce privește contractele de investiții ale companiei, printre care:
Prelungirea perioadei de execuție în cazul unor contracte de investiții, cu nerespectarea clauzelor contractuale, respectiv fără ca executantul să notifice Transelectrica imediat și în mod complet producerea forței majore și fără ca executarea lucrării să fie sistată.
Neurmărirca recuperării sumelor cu care a fost majorat prețul contractului (valoarea manoperei și profitul) în alte condiții decât cele legale. În contractul pentru Stația Electrică de Transformare 400/110/20 kV Domnești, unde antreprenor general a fost compania clujeană Energobit, Transelectrica a acceptat plata unor sume reprezentând diferențe la costurile cu manopera ofertată și executată în baza contractului. Compania a acceptat la plată facturi având anexate Tabele (întocmite de executant) cuprinzând diferențele la costurile cu manopera ofertată și executată în baza Contractului de lucrări. În justificarea sumelor incluse în aceste Tabele, au fost prezentate documente întocmite în mod neunitar de către Energobit SA, transmite Curtea de Conturi. Conform instituției, au fost constatate diferențe între formularul transmis companiei Transelectrica SA în data de 07.05.2018 și cel prezentat în instanță, în sensul înscrierii altor valori ale costului cu manopera și ale cotelor aplicate cheltuielilor indirecte și profitului: 5% (mai mari) față de 3% cheltuieli indirecte și 2% profit în formularul F3 prezentat în instanță. Astfel, Transelectrica a acceptat actualizarea prețului Contractului calculat în alte condiții decât cele legale, respectiv nu s-a limitat la actualizarea elementelor de cost/preț care au suferit modificărifla componenta manoperă), fiind majorate în mod nejustificat cheltuielile cu manopera și profitul.
Neîntreprinderea măsurilor de recuperare a penalităților de întârziere în cazul unui contract. Transelectrica a reziliat un contract fără a calcula și recupera penalitățile de întârziere pentru nefinalizarea la termen a execuției etapelor contractuale. Ulterior, compania a calculat penalități de întârziere de 10.195.849 lei și a solicitat executarea poliței de garantare privind buna execuție a contractului, care a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.
Neurmărirea clauzelor contractuale în cazul contractului pentru staţia de la Bradu, de lângă Piteşti. Curtea de Conturi spune că Transelectrica nu a recuperat integral (620.687,62 lei) avansurile acordate executantului Romelectro SA, în condițiile în care acestea nu au fost justificate și utilizate integral, iar contractul a fost denunțat de executant. Compania nu a calculat penalități de întârziere pentru nerealizarea activităților aferente etapei a ll-a, până la data intrării în insolvență a Romelectro, mai arată Curtea de Conturi. De asemenea, compania nu a calculat penalități de întârziere pentru nerealizarea activităților aferente etapei a lll-a, de la încheierea duratei de execuție a lucrărilor, respectiv 19.04.2022, până la data denunțării contractului de către executant, respectiv 03.05.2022.
În laboratoarele prăfuite ale „Sistemului”, unde aburii epoleților asudați se amestecă adesea cu mirosul greu de dosare cusute cu ață albă, există o rețetă standard pentru „domesticirea” spiritelor libere. Sindicatul Diamantul a scos la lumină această doctrină de o mizerie rară: dacă ținta nu poate fi recrutată ideologic, se încearcă cumpărarea ei; dacă nu are preț, se trece la compromiterea prin dosare penale; iar dacă nici cătușele nu funcționează, se activează faza „Kompromat” – distrugerea reputațională.
Când vezi că mașinăria se oprește la ultima etapă, e semn clar că liderii vizați, precum cei de la Diamantul, sunt făcuți dintr-un material pe care rugina sistemului nu îl poate coroda.
SECRETUL LUI POLICHINELE ȘI „SPIONAJUL” PE FLUTURAȘUL DE SALARIU
Ultima tentativă de a „agăța” liderii sindicali într-un dosar penal pare desprinsă din schițele lui Caragiale, dacă n-ar fi vorba de resursele statului irosite pe vendete personale. IPJ Neamț a încercat o manevră de un ridicol absolut: transformarea unui ordin privind salarizarea (Ordinul M.A.I. S/84/2024) într-un fel de cod nuclear, doar pentru că cineva a trântit pe el ștampila „secret de serviciu”.
Logica „sistemului” este pe cât de simplă, pe atât de toxică: ascundem drepturile bănești sub preșul clasificării, iar dacă un lider de sindicat îndrăznește să spună adevărul polițiștilor despre banii lor, îi trimitem procurorul la ușă pentru „divulgare de informații secrete”.
DUȘUL RECE AL PROCURORULUI: CÂND LEGEA BATE RĂZBUNAREA
Conform documentelor oficiale emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, această tentativă de intimidare s-a fâsâit spectaculos. În Ordonanța de clasare semnată de procurorul Lucian Dieac, „specialiștii” în sesizări din oficiu au primit o lecție elementară de drept.
Procurorul a constatat negru pe alb că, pentru a exista o infracțiune, nu este suficient să te joci cu ștampila pe documente destinate salarizării. Trebuie ca acea divulgare să afecteze real interesele instituției. Or, publicarea adevărului despre cum sunt plătiți oamenii nu poate dăuna decât orgoliilor unor șefi, nu siguranței naționale. Rezultatul? Clasare pe linie: „fapta nu este prevăzută de legea penală”.
KOMPROMATUL – ULTIMA REDUTĂ A DISPERĂRII
Dacă s-a ajuns la faza în care se scot de la naftalină „sesizările din oficiu” și se tergiversează dosare de transport (unde Vitalie J. este „burușit” de probe favorabile, inclusiv de la MAI), e clar că etapele de recrutare și cumpărare au eșuat lamentabil.
Sindicatul Diamantul a demonstrat că, atunci când nu poți fi controlat, devii o „țintă”. Dar când ținta are în spate legea și documente de clasare care confirmă abuzul, „vânătorii” de sindicate nu fac altceva decât să își semneze propria condamnare la penibil. Statul plătește cheltuielile judiciare, iar „sistemul” rămâne cu buza umflată și cu imaginea șifonată, întrebându-se de ce nu mai funcționează vechile metode de dresaj. Vom reveni. (Cristina T.).
Proaspăt ieșiți de pe băncile școlilor de agenți, viitorii „stâlpi ai ordinii publice” primesc o doză de realism de la Sindicatul Sidepol (și Europol, în spiritul solidarității de breaslă). În timp ce statul le promite marea cu sarea, realitatea din teren îi așteaptă cu un dosar cu șină și o uniformă care, cel mai probabil, va transpira la unison cu drepturile lor încălcate.
„Marșul” spre glorie: De la elev la sclavul legii
Conform datelor furnizate de Sidepol, absolvenții sunt anunțați că devin „polițiști în activitate”. Sună onorant, nu? În traducere liberă, din clipa în care semnezi actul administrativ, devii proprietatea statului, cu „toate drepturile și obligațiile”. Problema e că, în MAI, obligațiile vin cu viteză de girofar, în timp ce drepturile circulă cu trotineta electrică descărcată. Ești funcționar public „cu statut special” – unde „special” înseamnă de obicei că vei munci sâmbăta, duminica și de Crăciun, în timp ce restul lumii mănâncă sarmale.
Salariul: O iluzie optică între sporuri și firimituri
Articolul ne spune că vei primi „salariu de funcție” și „indemnizații pentru muncă suplimentară”. Sună a bogăție, dar oricine a citit celebra OUG 26/2024 știe că, după ce se trag toate taxele, rămâi cu suficient cât să nu mori de foame pe drumul spre secție. Sporurile sunt ca unicornii: toată lumea a auzit de ele, dar puțini le văd integral în portofel fără să se lupte cu un munte de birocrație.
Visul imobiliar: Chiria care te ține „în lesă”
Dacă nu ți se dă locuință de serviciu (adică aproape niciodată), statul îți dă bani de chirie. Sau, mai nou, îți transformă chiria în rată la bancă. O mișcare genială prin care ești legat de sistem pentru următorii 30 de ani mai strâns decât cătușele de infractor. Ești liber să pleci din sistem, dar numai dacă îți iei și banca în spate.
Uniforma de paradă și ochelarii de „cal”
Deși legea zice că echipamentul se asigură gratuit, știm cu toții că prima dotare e adesea o loterie a mărimilor unde ori îți joacă pantalonii pe tine, ori te strânge vestonul de parcă ești în corset. Iar faza cu „decontul pentru ochelari de vedere”? Un deliciu! Probabil e singurul mod în care Ministerul se asigură că polițiștii pot vedea măcar pe unde li se scurg restul drepturilor prin degetele șefilor.
Protecția juridică: Scutul de hârtie
Sidepol ne promite „protecție juridică” pentru faptele săvârșite în timpul serviciului. E bine de știut, mai ales că, în realitate, când un polițist e târât prin tribunale pentru că și-a făcut treaba, Ministerul tinde să sufere de amnezie subită. Noroc cu sindicatul, care mai ridică vocea, că altfel avocatul din oficiu ar fi singurul „scut” între agent și celula pe care ar trebui să o păzească.
Sindicatul: Ultima redută înainte de „ghilotina” administrativă
În final, Sidepol avertizează că orice limitare a drepturilor prin „dispoziții interne” este nelegală. Este, de fapt, recunoașterea tacită a faptului că în sediile poliției, „legea” e deseori dictată de dispoziția matinală a șefului de inspectorat. Mesajul e clar: dacă nu vrei să fii „călcat în picioare” înainte să înveți unde e butonul de la stație, mai bine te înscrii în sindicat. Altfel, rămâi singur în fața unui sistem care mănâncă absolvenți pe pâine, la micul dejun. (Cerasela N.).
Sursa: Informații sintetizate din comunicările Sindicatului Sidepol privind drepturile absolvenților școlilor de agenți de poliție.
Potrivit unui material publicat în mediul online pe un site de specialitate în domeniul penitenciar (penitenciare.info), preluat și comentat de Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP), într-o unitate de detenție din România ar fi fost semnalate practici care depășesc cu mult rigorile managementului ferm și intră în zona abuzului de putere.(aici)
Conform acestor surse, un director de penitenciar ar fi recurs la mutări succesive ale subalternilor dintr-o funcție în alta, aparent fără legătură directă cu interesul serviciului, ceea ce ar fi fost resimțit de personal ca formă de umilire și presiune, nu ca măsură administrativă justificată. În relatarea respectivă, conducătorul instituției este descris ca având un comportament care, în percepția unor angajați, se apropie de tiparul „hărțuirii” dintr-o poziție de autoritate.
Redacția Incisiv de Prahova, analizând aceste informații și coroborându-le cu propriile date obținute din interiorul sistemului, a identificat indicii care par să trimită către conducerea Penitenciarului de Maximă Siguranță Mărgineni și, în mod special, către directorul acestei unități, Aldea Marian, despre care unele surse susțin că ar beneficia de sprijin la nivel central.
Climat tensionat și comparații cu alte „mandate controversate”
Conform informațiilor intrate în posesia redacției, în interiorul penitenciarului Mărgineni s-ar contura un climat tensionat, marcat de acuzații privind un stil de conducere contestat și de abuzuri reclamate de personal. Situația este comparată de unele surse interne cu perioada de la Penitenciarul Jilava, din timpul unui mandat considerat controversat, în care s-ar fi vorbit despre presiuni exercitate inclusiv asupra membrilor de sindicat.
Nu vorbim, la acest moment, despre concluzii oficiale, ci despre percepții și relatări ale unor angajați care descriu o atmosferă „apăsătoare”, în care semnalarea problemelor ar fi urmată, în unele cazuri, de consecințe rapide și resimțite ca punitiv-administrative.
Evadarea din august 2025: un episod grav, multe întrebări, puține răspunsuri publice
Un episod care ridică semne majore de întrebare este incidentul grav din august 2025, când, potrivit surselor, un deținut ar fi reușit să părăsească incinta penitenciarului de maximă siguranță. Vorbim despre un tip de eveniment considerat, de regulă, extrem de serios în orice sistem de detenție, cu atât mai mult într-o unitate care se revendică a fi „de maximă siguranță”.
Până în prezent, nu există în spațiul public o prezentare detaliată și transparentă a concluziilor oficiale legate de acest incident, ceea ce alimentează, în mediul intern, suspiciuni privind posibile disfuncționalități de organizare, supraveghere sau comandă. Absența unei comunicări clare lasă loc interpretărilor și întreținerii unui climat de neîncredere.
Recompense financiare pe fondul scandalului: merit sau paradox?
În acest context tensionat, alte surse susțin că directorul penitenciarului, Aldea Marian, ar fi beneficiat de recompense financiare, inclusiv de acordarea unui „salariu de merit” de 50%. Dacă aceste informații se confirmă, apare un paradox evident: pe de o parte, relatări privind climat tensionat, acuzații de hărțuire și un incident major de securitate; pe de altă parte, recompensarea conducerii.
Această juxtapunere ridică întrebări legitime în rândul personalului și al opiniei publice cu privire la criteriile reale de evaluare a performanței în sistemul penitenciar: se recompensează rezultatele obiective și climatul sănătos de lucru sau loialități și aliniamente instituționale?
Mutări, programe împovărătoare, „sancțiuni mascate”
Conform unor relatări din interiorul Penitenciarului Mărgineni, angajații care ar fi îndrăznit să semnaleze probleme sau să formuleze critici la adresa stilului de conducere ar fi fost „recompensați” cu:
- mutări considerate abuzive,
- programe de lucru mai împovărătoare,
- sarcini suplimentare care, în ansamblu, ar duce la epuizare profesională.
Există relatări potrivit cărora mai mulți agenți din structurile de intervenție ar fi solicitat sau acceptat transferul către alte unități, invocând presiuni constante și un mediu de lucru dificil. Alți angajați care au cerut transfer ar fi fost redistribuiți, conform acestor surse, pe posturi mai solicitante, măsuri percepute ca „sancțiuni mascate”, nu ca simplă reașezare a personalului.
Mecanismul deciziei: când „acoperirea juridică” nu convinge personalul
Într-un alt articol publicat pe același site de specialitate (penitenciare.info), este conturată o imagine și mai îngrijorătoare a modului în care ar fi luate deciziile la nivelul conducerii. Informațiile apărute sugerează existența unui mecanism prin care măsurile dispuse de management ar fi susținute formal de structurile juridice și de resurse umane, astfel încât să existe o „acoperire” procedurală, chiar și atunci când fondul deciziei nu este perceput intern ca fiind justificat de nevoile reale ale instituției.
Problema semnalată nu este, așadar, utilizarea personalului „acolo unde este nevoie”, ci modul în care aceste decizii ajung să fie resimțite de angajați: ca impuse, uneori în contra voinței lor, și interpretate drept instrumente de control, presiune sau sancțiune neoficială. În acest cadru, invocarea „deficitului de personal” apare, pentru unii, mai mult ca pretext decât ca explicație reală.
„Persoana apropiată”, trecutul prin ANP și promisiunea unor dezvăluiri viitoare
Conform surselor citate în spațiul online, ar exista și o „persoană apropiată” de directorul Aldea Marian, cu un trecut legat de structurile Administrației Naționale a Penitenciarelor, ale cărei legături și influențe ar urma să fie subiectul unor analize viitoare. Menționarea unei astfel de figuri în proximitatea conducerii unui penitenciar ridică, în mod natural, întrebări privind eventuale rețele de sprijin, protecție sau influență, însă aceste aspecte reclamă documentare riguroasă înainte de orice concluzie.
Redacția anunță că va reveni, într-un material separat, cu informații suplimentare pe această temă, dacă și în măsura în care datele strânse vor putea fi susținute prin probe verificabile.
Necesitatea unui control de specialitate: probe, transparență, răspundere
În contextul acestor relatări, redacția Incisiv de Prahova anunță intenția de a formula sesizări oficiale către:
- Ministerul Justiției,
- Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP),
- și alte organe abilitate,
în vederea clarificării situației semnalate.
Potrivit unor surse, ar exista deja plângeri formulate de angajați, însă până la acest moment nu sunt cunoscute public rezultatele verificărilor sau eventualele măsuri dispuse. Pentru un sistem care gestionează libertatea și siguranța publică, opacitatea nu poate fi o soluție.
Se impune, așadar, declanșarea unui control de specialitate, riguros și transparent, cu obiective clare:
- verificarea faptelor semnalate,
- stabilirea existenței sau inexistenței unor abuzuri,
- analiza climatului de muncă și a respectării drepturilor personalului,
- evaluarea modului de gestionare a incidentului grav din august 2025,
- verificarea justificării recompenselor acordate conducerii, inclusiv a salariului de merit, dacă acestea se confirmă.
Concluzie: dincolo de zvonuri, este nevoie de dosare, nu de tăcere
Într-un domeniu atât de sensibil cum este execuția pedepselor privative de libertate, acuzațiile de abuz, hărțuire și disfuncționalități de securitate nu pot rămâne la nivel de zvon sau de nemulțumire difuză. Ele trebuie verificate cu instrumente legale, de către instituții competente, în proceduri care să genereze:
- fie confirmări, urmate de măsuri ferme,
- fie infirmări motivate, care să restabilească încrederea și reputația celor vizați.
Până atunci, peste Penitenciarul de Maximă Siguranță Mărgineni – și peste alte unități în care apar semnale similare – plutește aceeași întrebare incomodă: avem de-a face cu exigență managerială dură, dar legitimă, sau cu un sistem în care puterea administrativă este folosită discreționar, în spatele unor uși care se închid nu doar în fața deținuților, ci și în fața adevărului? Vom reveni. (Cristina T.).
OPERAȚIUNEA „ȘTAMPILA”: CUM SĂ FABRICI UN DOSAR PENAL ȘI SĂ TE ALEGI CU UN FIASCO JURIDIC
În laboratoarele prăfuite ale „Sistemului”, unde aburii epoleților asudați se amestecă adesea cu mirosul greu de dosare cusute cu ață...
GHID DE SUPRAVIEȚUIRE ÎN JUNGLA MAI: Cum să devii „pion” cu epoleți și acte în regulă
Proaspăt ieșiți de pe băncile școlilor de agenți, viitorii „stâlpi ai ordinii publice” primesc o doză de realism de la...
Can-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală
Potrivit unui material publicat în mediul online pe un site de specialitate în domeniul penitenciar (penitenciare.info), preluat și comentat de...
OPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani
Dacă credeați că în unitățile medicale de „renume” din Capitală se merge doar pentru tratament, vă înșelați amarnic. Mai nou,...
Marea spârleală a odihnei sub epoleți: Cum MAI iși „penalizează” polițiștii pentru păcatul de a fi părinți
În timp ce restul lumii civilizate se ghidează după legi clare, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pare să fi rămas blocat...
„Rambo de birou” și circul din poligon: Cum MAI antrenează polițiștii să facă gimnastică în loc să supraviețuiască în stradă
În timp ce interlopii se antrenează prin săli de lupte și scenarii de gherilă urbană, Ministerul Afacerilor Interne a decis...
Operațiunea „mânjeala”: Cum se spală MAI de rușinea juridică prin flegme mediatice orchestrate
Epoleți cu „viroze” mediatice: Cum se transformă MAI în Ministerul Intoxicării Publice Când instituția care ar trebui să aplice legea...
Castelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă
Nababi” cu acte în regulă: Șefimea își securizează viitorul, talpa rămâne cu praful În această nouă arhitectură a lăcomiei mascate,...
Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și...
Adio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne
Mult a fost, puțin a mai rămas până când zidurile groase ale penibilului, ridicate de Ministerul Afacerilor Interne sub pretextul...
Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
În timp ce industria de apărare a României își dă ultima suflare, ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și – mai ales...
Operațiunea „Cățeluș cu păru’ creț”: Festivalul „ghiocelul de la Interne (M.A.I.).”
Într-un Minister de Interne unde profesionalismul a fost pensionat forțat și înlocuit cu arta de a sta în genunchi, spectacolul...
APOCALIPSA INTEGRITĂȚII LA ARAD: AGENTUL CARE A REFUZAT SĂ FIE „BĂIAT DEȘTEPT” ȘI A LĂSAT UN ȘOFER CU BANII ÎN AER
Într-o societate obișnuită ca „mica înțelegere” să fie unsul care degripează rotițele legii, un agent de poliție din Arad a...
EVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
Într-o Românie în care miniștrii Agriculturii trec prin funcții ca gâsca prin apă, lăsând în urmă doar praf și strategii...
OPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora
În timp ce ministrul Ambrozie-Irineu Darău exersa privirea de diplomat prin tranșeele de la Kiev, acasă, la București, „marea curățenie”...
-
Exclusivacum o zi
Can-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală
-
Exclusivacum 4 zile
Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
-
Exclusivacum 3 zile
Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
-
Exclusivacum o zi
OPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani
-
Exclusivacum 3 zile
Adio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne
-
Exclusivacum 4 zile
APOCALIPSA INTEGRITĂȚII LA ARAD: AGENTUL CARE A REFUZAT SĂ FIE „BĂIAT DEȘTEPT” ȘI A LĂSAT UN ȘOFER CU BANII ÎN AER
-
Exclusivacum 2 zile
Castelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă
-
Exclusivacum 4 zile
Operațiunea „Cățeluș cu păru’ creț”: Festivalul „ghiocelul de la Interne (M.A.I.).”