Exclusiv
SGR RETURO încalcă flagrant legea/ SGR nu livrează ce a promis (I)
RetuRO, administratorul SGR, funcționează cu finanțare exclusiv privată și are rolul de a asigura transparența asupra cantităților de ambalaje pentru băuturi puse pe piață și returnate de consumatori, contribuind la dezvoltarea durabilă a României, prin gestionarea responsabilă a deșeurilor de ambalaje, în vederea atingerii țintelor de reciclare impuse României de către Uniunea Europeană.
Totusi, nu este vorba despre o firmă de stat care să aibă monopol, ci de o SA!

SGR nu livrează ce a promis
Ceea ce SGR RETURO spune ca este reciclat este doar praf în ochi şi pulbere în plămâni …mare parte din deșeurile din ambalaj este găsit în tomberoane pe câmpuri, gropi de gunoi …etc.
Toate punctele de colectare sunt fără autorizație de mediu!

Transportul se face cu mașini neautorizate ….și pentru ca în SGR RETURO este acționar ministerul mediului aceștia fac ce vor și cum vor.
Sticlele și dozele nu mai sunt încadrate ca deșeu și au o noua denumire …doar AMBALAJ!!!.
17 companii, producători și distribuitori de băuturi, printre care și Romaqua Group, lider pe piața apelor minerale din România, au solicitat în instanță suspendarea executării hotărârii de Guvern ce legiferează funcționarea sistemului de garanție returnare din România.
Gândit și implementat de instituțiile statului (Ministerul Mediului) în claborare cu jucătorii din industria berii (prin Asociația Berarii României pentru Mediu), din industria băuturilor răcoritoare (prin Asociația Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate) și marii retaileri alimentari (Asociația Retailerilor pentru Mediu), sistemul de garanție returnare are și combatanți, în general producători și distribuitori de vin și ape minerale.
Astfel, începând de anul trecut, chiar după debutul SGR în România, din 31 noiembrie, RetuRo, compania care administrează sistemul la nivel național, a fost chemată în judecată din dorința reclamanților (producători de băuturi) de a aduce schimbări sistemului.
Potrivit unei analize cu ajutorul motoarelor de căutare termene.ro, primul proces a fost intentat de Romaqua Group, cel mai mare producător de apă îmbuteliată din România, care, inițial, a chemat în judecată RetuRO într-un dosar ce are ca obiect acțiune în constarare și în care se contestă valabilitatea unor clauze din contractul de prestări-servicii încheiat cu administratorul SGR.
Romaqua a solicitat judecătorilor să suspende executarea contractului cu RetuRO până la soluționarea primului dosar, însă judecătorii au respins cererea de chemare în judecată, soluție pe care producătorul a contestat-o făcând apel.
Concomitent, Romaqua se judecă cu RetuRO și Guvernul României și într-un dosar cu aceeași miză având ca obiect anulare act administrativ, mai exact a HG privind stabilirea sistemului de garanție-returnare pentru ambalaje primare nereutilizabile.
„RetuRO a întreprins anumite demersuri judiciare și în legătură cu un număr extrem de redus de producători, care au decis să conteste în justiție valabilitatea unora dintre clauzele contractului de prestări-servicii încheiat cu administratorul SGR. RetuRO a obținut deja câștig de cauză în primă instanță într-un proces inițiat de un producător de ape minerale. Important de precizat și că garanțiile pe care producătorii le plătesc pentru fiecare ambalaj pe care îl pun pe piață și care au aceeași valoare de 50 de bani, sunt imediat recuperate de aceștia în momentul în care produsele sunt facturate și livrate către distribuitori și comercianți, motiv pentru care nu există niciun argument pentru ca ele să fie încadrate ca “pierderi” de către producătorii de băuturi”, a transmis RetuRO în legătură cu această speță.
În afară de Romaqua, 16 companii, împreună și pe cale separată, au solicitat în instanță suspendarea executării HG privind stabilirea sistemului de garanție-returnare pentru ambalaje primare nereutilizabile( HG 1074/2021), chemând în judecată Guvernul României.
Din datele agregate de Termene.ro, companiile Domaine Vinarte SRL; care operează magazinul online de vinuri Vinarte, Mero Com International care deține crama Girboiu, Viticola Corcova (podgoria Corcova Roy & Dâmboviceanu), Domeniile Săhăteni, AMB Wine Company (Liliac Winery) au chemat în judecată Guvernul și ca intervenient RetuRO, pe cale separată.
De asemenea, o altă companie care a chemat pe cale separată Guvernul în judecată pentru anularea HG privind SGR (dosar în care RetuRo nu este parte) este și producătorul de vinuri Serve Ceptura, pentru care există și o soluție a Curții de Apel Ploiești. Judecătorii au admis în parte cererea de suspendare și au suspendat executarea prevederilor art.10 alin (5) din HG nr.1074/2021 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cele prevăzute de HG 1075/2023 până la pronunţarea instanţei de fond.
Potrivit articolului menționat, este interzisă introducerea pe piața națională a produselor ambalate în ambalajele prevăzute la art. 1 alin. (1) dacă acestea nu sunt inscripționate în condițiile prevăzute la art. 24 (cu sigla SGR și cod de bare aferent n.red.) , cu excepția produselor care se află în stocul producătorilor, distribuitorilor sau comercianților la data prevăzută la alin. (1) (30 iunie 2024 n.red.)”.
Deci, Romaqua Group, cel mai mare producător român de băuturi, cu peste 2.000 de angajați în 7 fabrici și având în portofoliu branduri precum Borsec, Stânceni, Giusto și Albacher, a cerut în instanță suspendarea sistemului de garanție – returnare (SGR) a ambalajelor. Compania susține că proiectul, lansat de Ministerul Mediului înainte să fie finalizată infrastructura de care are nevoie, prezintă o serie întreagă de disfuncționalități și nereguli, care aduc costuri suplimentare semnificative pentru tot lanțul din industrie, de la producător la distribuitor și magazin, și au început să se regăsească deja în prețurile produselor la raft.
Romaqua susținea că operatorul sistemului ar fi trebuit să fie, potrivit ghidului Comunității Europene, o organizație nonprofit, nu o societate pe acțiuni – ca RetuRO -, care urmărește obținerea de profit. Totodată, ar fi trebuit să fie o structură independentă, dar în acționariatul RetuRO se regăsesc toți marii concurenți Romaqua.
Un producător de vin a câștigat procesul intentat statului român în speța ambalajelor reciclabile. O prevedere a programului SGR a fost suspendată
Printr-un proces deschis la Curtea de Apel Timișoara, compania Cramele Recaș a dat în judecată Guvernul României, cerând suspendarea mai multor articole din legea privind sistemul de garanție-returnare. Returo Sistem de Garanţie-Returnare (SGR) şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor au calitatea de „intervenienți” în dosar.
În litigiu, producătorul având sediul în localitatea Recaș, județul Timiș, a reclamat că regulile SGR au fost modificate radical cu doar câteva săptămâni înainte ca programul să debuteze în România.
Instanța a admis în parte cererea Cramelor Recaș și a dispus suspendarea articolului care prevede că „stocurile (n.r. – fără eticheta SGR) pot fi introduse pe piaţă, respectiv comercializate, după caz, cel târziu până la data de 30 iunie 2024, dată după care introducerea acestora pe piaţa naţională, respectiv comercializarea lor este interzisă”. Judecătorii au arătat în sentință că, până în 6 noiembrie 2023, legea prevedea data de 31 decembrie 2024 drept termen-limită de lichidare a stocurilor, iar în 7 noiembrie 2023, cu mai puțin de o lună înainte de pornirea programului, termenul a fost devansat pentru 30 iunie 2024.
După ce producătorii de vinuri şi cei de apă au intentat mai multe procese Guvernului României şi companiei RetuRO SA, Ministerul Mediului a bătut în retragere în cazul Sistemului Garanţie-Returnare (SGR), lansând pe data de 15 martie a.c. în dezbatere publică o modificare la HG nr. 1074/ 2021 prin care prelungește cu 6 luni perioada în care producătorii își pot vinde stocurile de marfă în ambalaje care nu poartă sigla SGR.
Toate punctele de colectare sunt fără autorizație de mediu.
Transportul se face cu mașini neautorizate ….și pentru ca în SGR RETURO este acționar Ministerul Mediului aceștia fac ce vor și cum vor.
Sticlele și dozele nu mai sunt încadrate ca deșeu și au o noua denumire doar AMBALAJ.
Denumirea de ambalaj poate fi folosita pana în momentul în care se introduce produsul finit în ele, după desfacerea consumarea conținutului acestea devin deșeu ambalaj și trebuiesc însoțite de documentele aferente …..deci SGR RETURO încalcă legislația de mediu pentru ca pot și pentru ca vor ….aceștia au cheltuit milioane de euro din fonduri proprii și externe fără a face ceva concret.
Ceea ce SGR RETURO spune ca este reciclat este doar praf în ochi şi pulbere în plămâni ….mare parte din deșeurile din ambalaj este găsit în tomberoane pe câmpuri, gropi de gunoi …etc.
De exemplu la Brașov au deschis VGP parc pe strada Bucegi cu mare Tam Tam dar pentru puțin timp , acesta fiind închis și nefuncțional în acest moment.
Se va deschide în curând la Otopeni un alt mare depozit tot cu suflete și trâmbițe, dar și acesta va sta închis.
Ce fac acești angajați ai SGR RETURO …”papa” banii și atât…fac rapoarte mincinoase?
Aceștia se ascund în spatele asociatului …Ministerul Mediului și nu dau socoteala ?
Investigatia ziarului Incisiv de Prahova va aduce in fata opiniei publice un caz halucinant și va aduce probe ca cei ce se ocupa de centrele de primire a deșeurilor de ambalaj introduc de mai multe ori prin aparat deșeurile și colectorii fac aceleași lucruri în fiecare zi.
Deci cum sa avem încredere în acest program numit SGR RETURO? Vom reveni cu dezvaluiri senzationale. (Cristina T.).
Exclusiv
Polițist cu cântarul, la datorie: cât lemn bagi în sobă, atâta „ordine publică” ai!
Mintea odihnită produce hârtii obosite
Acolo unde ar trebui să fie strategie, analiză de risc și planuri de combatere a criminalității, la IPJ Satu Mare pare să fie doar… timp liber și imaginație administrativă. Potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul Europol, polițiștii din posturile de poliție rurale au primit o misiune „de importanță națională”: să cântărească, zilnic, lemnele de foc pe care le ard în sobe.
Nu, nu e pamflet, nu e scheci, nu e stand-up. E România, varianta „mintea odihnită a inspectorului-șef”.
Operațiunea „Kilogramele Patriei”: câți butuci, atâta siguranță
Conducerea IPJ Satu Mare a pus pe picioare un întreg mecanism birocratic demn de un manual de absurditate administrativă:
- informare,
- cântărire,
- raportare la zi a cantității de lemne folosite pentru încălzire.
Dacă ar exista „buletin de lemn”, probabil ar trebui verificat și istoricul fiecărei scânduri. Până una-alta, polițistul de la țară trebuie să știe nu doar cine fură, cine bate, cine încalcă legea, ci și câte kilograme de lemn sacrifică soba în fiecare zi gerosă.
Uniformă, topor, sobă: multitasking pe banii contribuabilului
În tot acest spectacol, nimeni nu pare deranjat de „detaliile tehnice”:
- polițistul în uniformă, cu toate dotările la purtător,
- iese frumos, ca la apel,
- crapă lemne,
- le stivuiește,
- le manipulează,
- apoi le trimite, în regim de urgență, către… raportare.
Sigur, printre două tăieri cu toporul, mai poate eventual completa și un proces-verbal, mai poate interveni la un scandal domestic sau poate răspunde la un apel 112. Dacă nu-l prinde cântarul „neoperațional”.
Toată această munca fizică intensă nu apare, desigur, în fișa postului. Conform Legii 218/2002, Poliția Română se ocupă de ordine publică, siguranță, investigații, nu de contabilitatea brazilor căzuți la datorie în soba instituției. Dar ce mai contează legea, când există dispoziție de sus?
Legea 218/2002 versus Legea Sobei cu Lemne
Evident, nici crăpatul lemnelor, nici manipularea lor, nici dansul cu butucul în brațe nu figurează printre atribuțiile polițiștilor. Nu există nicăieri, în Legea 218/2002, capitolul „Inspectoratul ca depozit de combustibil solid cu personal în uniformă”.
Și totuși, realitatea bate legislația: acolo unde ar trebui să fie prevenire și combatere a infracționalității, avem prevenire și combatere a… consumului „necontrolat” de lemne.
Marea Enigmă Națională: cu ce cântărim, tovarăși?
Cea mai savuroasă parte a poveștii, dezvăluită tot de Sindicatul Europol, este detaliul „tehnic” care pulverizează orice urmă de logică: IPJ Satu Mare nu are în dotare… cântare.
Comanda sună așa: „Polițiștii sunt obligați să cântărească lemnele!”
Realitatea răspunde: „Cu ce, șefu’? Cu ochiul liber?”
Cântarul de acasă, noua dotare „MAI personală”
Cum instituția nu deține cântare, soluția „creativă” plutește în aer: cel mai probabil, polițiștii vor fi tentați să aducă de acasă ce găsesc și ei prin baie sau dormitor. Cântarele corporale ale soțiilor ar putea deveni, peste noapte, parte din logistica neoficială a IPJ-ului.
Scenariul e simplu și grotesc:
- dimineața, soția nu mai știe câte kilograme are,
- seara, polițistul știe câte kilograme de lemn a ars instituția.
Un pas mic pentru sobă, un pas mare pentru ridicolul administrativ.

Concluzie: când nu mai poți gestiona criminalitatea, cântărești lemnele
În loc să se ocupe de resurse umane, de dotări reale, de combaterea infracțiunilor și de protejarea cetățenilor, conducerea IPJ Satu Mare inventează sarcini absurde, transformând polițiștii în paznici ai lemnului de foc și scribi ai sobei instituționale.
Mintea odihnită a inspectorului-șef a reușit performanța să aducă Poliția Română, printr-o singură dispoziție, din zona autorității în cea a comediei involuntare. Iar Sindicatul Europol nu face decât să tragă cortina și să lase publicul să vadă spectacolul complet: o instituție serioasă, pusă la cântar, la propriu și la figurat. (Cristina T.).
Exclusiv
Antena bate până în concediu: IGPR pierde recursul, nota de plată prinde dobândă
În administrația românească, drumul dintre un drept salarial și plata lui poate avea mai multe opriri decât un personal de provincie: cerere, dosar, tribunal, recurs și, la capătul liniei, o hotărâre definitivă. Pentru 16 polițiști reprezentați de Sindicatul „Diamantul”, disputa privind includerea „sporului de antenă” în indemnizația de concediu a ajuns la destinație. Potrivit sindicatului, instituțiile trebuie să recalculeze și să plătească diferențele. Cu inflație. Cu dobândă. Fiindcă timpul pierdut prin instanțe nu se decontează în felicitări.
Concediul trece, procesul rămâne. Până când rămâne doar de plată
S.P.R. „Diamantul” anunță că, pe 8 octombrie 2026, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat recursul IGPR, prin Decizia nr. 768/2026, în dosarul nr. 1008/88/2024. Hotărârea este definitivă.
Miza litigiului: includerea sporului pentru condiții grele de muncă, numit uzual „spor de antenă”, în calculul indemnizației de concediu de odihnă pentru polițiștii reprezentați în proces.
Pe scurt, potrivit rezultatului judiciar comunicat de sindicat, acest element salarial trebuia luat în calcul și la indemnizația de concediu. Antena nu pleacă la mare cu polițistul, dar nici calculul indemnizației nu se face după geografia șezlongului.
Șaisprezece polițiști și o socoteală ajunsă la tribunal
Acțiunea a fost introdusă de sindicat la Tribunalul Tulcea pe 19 august 2024, în numele membrilor săi. Prin Sentința nr. 146 din 3 februarie 2026, instanța a respins excepția prescripției și a admis cererea, conform informațiilor furnizate de „Diamantul”.
Obligațiile au fost repartizate astfel: IPJ Tulcea trebuie să recalculeze indemnizațiile pentru 12 polițiști, iar IGPR pentru alți patru, incluzând sporul pentru condiții grele de muncă de care aceș au beneficiat.
În această poveste, aritmetica are nevoie de robă. Pentru ca un spor să ajungă în calculul indemnizației, nu a fost suficient un creion bine ascuțit: a trebuit parcurs și traseul judiciar. O performanță administrativă aparte — să transformi statul de plată într-o lectură cu număr de dosar.
Prescripția n-a închis dosarul. Recursul n-a micșorat factura
Tribunalul a respins excepția prescripției. Ulterior, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondat recursul formulat de IGPR, potrivit aceleiași surse.
Exercitarea unei căi de atac este un drept procedural. Numai că, după soluția definitivă anunțată de sindicat, controversa din acest dosar nu mai poate ține locul recalculării.
Instituția a avut argumentele sale, instanța a dat soluția, iar acum urmează partea mai puțin spectaculoasă, dar esențială: plata. Acolo unde comunicatul nu poate înlocui transferul bancar, iar solemnitatea antetului nu valorează cât diferențele datorate.
Inflația și dobânda: două adaosuri pe care întârzierea nu le trimite în concediu
Conform prezentării hotărârii de către S.P.R. „Diamantul”, recalcularea pornește din august 2021 sau din 2023, în funcție de situația fiecărui reclamant, și continuă pe durata raporturilor de serviciu, în condițiile stabilite de instanță.
Diferențele trebuie plătite actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă.
Așadar, nu vorbim doar despre refacerea unor calcule vechi. Sumele datorate vin însoțite de efectele trecerii timpului. Inflația nu stă la ușa instituției să ceară audiență, iar dobânda legală nu poate fi convinsă să revină după concedii.
Ironia este completă: disputa privind o componentă a indemnizației se încheie cu obligația de a achita diferențele, plus actualizare și dobândă. Calendarul, spre deosebire de un dosar, nu poate fi pus în sertar.
Definitiv pentru cei 16, nu baghetă magică pentru toate statele de plată
Rezultatul anunțat privește cei 16 polițiști reprezentați în acest dosar. Nu trebuie confundat cu o recalculare automată pentru întregul personal al Poliției: situația altor angajați depinde de împrejurările concrete și de cadrul juridic aplicabil.
Pentru reclamanții din dosarul de la Tulcea, însă, mesajul este limpede: potrivit sindicatului, obligațiile stabilite de instanță au rămas în picioare după respingerea recursului.
Morala administrativă? Când calculul indemnizației ajunge să fie lămurit definitiv de judecători, problema nu mai este recepția antenei. Semnalul a ajuns. Acum trebuie să ajungă și banii. (Cerasela N.).
Pamflet pe baza informațiilor comunicate de S.P.R. „Diamantul”.
Exclusiv
La MAI, familia se întemeiază cu acordul șefului. Pentru reîntregire, aduceți un „indicator la schimb”!
În Poliția Română, infractorul poate traversa mai multe județe într-o singură noapte. Polițistul care vrea să se mute în județul de domiciliu are nevoie de rapoarte, răbdare și, eventual, de o a doua viață, fiindcă prima riscă să se termine la „reveniți cu o nouă solicitare”.
Sindicatul Europol reclamă lipsa unor criterii clare, publice și verificabile pentru aprobarea mutărilor. Unii polițiști așteaptă ani. Alții pleacă în câteva luni. De ce? Aici începe adevărata muncă de investigație: nu urmărirea unui suspect, ci identificarea criteriului.
Criteriul a fost văzut ultima dată intrând într-un birou. De atunci, nu mai răspunde la solicitările de transparență.
Cincisprezece rapoarte și un singur răspuns: mai încercați o carieră aici
Potrivit Europol, un polițist încadrat în DGPMB în 2022 încearcă din 2024 să se mute la IPJ Dolj. A depus 15 rapoarte. Toate au primit răspuns negativ, motivat prin deficitul de personal și situația operativă.
Cincisprezece rapoarte. Omul n-a mai cerut mutarea, a început o colecție de literatură administrativă. La următorul volum poate să pună prefață: „Dedic această lucrare familiei mele, pe care sper s-o revăd înainte de pensionare”.
În același timp, susține sindicatul, mai mult de 15 colegi au obținut aprobarea mutării către alte inspectorate, inclusiv polițiști cu vechime mai mică.
Sigur, pot exista diferențe legitime între cazuri. Tocmai de aceea ar trebui explicate. Dar când explicația lipsește, deficitul de personal capătă însușiri supranaturale: pentru unii e zid de beton, pentru alții e perdea de mărgele.
Nu cerem să dispară deficitul prin magie. Cerem să ni se explice de ce magia pare să funcționeze diferit de la un dosar la altul.
Lege avem. Ce facem cu ea e proba de perspicacitate
Există Statutul polițistului. Există Ordinul MAI nr. 140/2016. Așadar, nu vorbim despre o instituție care a uitat să inventeze procedura.
Problema semnalată de Europol este alta: cum sunt comparate solicitările, cine are prioritate și de ce?
Într-un mecanism transparent, omul știe ce contează: vechimea, postul disponibil, situația familiei, problemele medicale, necesarul de personal. În mecanismul descris de sindicat, omul știe mai ales unde se depune raportul.
Atât. Restul e suspans administrativ.
Ai număr de înregistrare, dar n-ai orizont. Ai domiciliu, dar n-ai certitudinea că vei ajunge să locuiești acolo. Ai familie, dar instituția pare să o trateze ca pe un hobby practicat între ture.
Deficitul de personal: argument serios, nu ștampilă universală
Lipsa de personal poate justifica, în mod real, refuzul unei mutări. Ordinea publică nu se asigură cu urări de bine și nici patrulele nu se completează cu personaje din organigramă desenate în creion.
Dar un motiv real trebuie explicat concret.
Câte posturi sunt ocupate? Ce specializări lipsesc? Ce plecări au fost aprobate? În ce condiții? De ce două cereri aparent similare au primit soluții diferite?
Fără aceste răspunsuri, „situația operativă” riscă să devină echivalentul instituțional al lui „pentru că așa zic eu”, doar că poartă uniformă și are antet.
Un refuz motivat se poate înțelege. Un refuz multiplicat nu devine motivare doar pentru că imprimanta lucrează consecvent.
„Indicator la schimb”: aduceți înlocuitorul și mai vedem
Una dintre soluțiile invocate este identificarea unui „indicator la schimb”. Administrativ, schimburile pot ajuta unitățile să-și echilibreze necesarul de personal. În versiunea trăită de solicitant, însă, mecanismul are farmecul unui anunț de mică publicitate:
„Schimb depărtare de familie cu apropiere de domiciliu. Ofer răbdare, dosar complet și uzură nervoasă. Aștept variante.”
Polițistul nu mai trebuie doar să-și facă meseria. Devine și agent de recrutare pentru propria plecare. Își caută corespondentul, potrivește județele, verifică posibilitățile și speră că, după ce rezolvă puzzle-ul, nu schimbă cineva capacul cutiei.
Europol susține că la IPJ Constanța există refuzuri inclusiv în asemenea situații, fără justificarea deciziei.
Dacă așa stau lucrurile, „indicatorul la schimb” nu mai e cheia ușii. E doar dreptul de a mai bate o dată.
Constanța: cererile se analizează, explicațiile se lasă la dospit
Conform datelor prezentate de Europol, la Constanța au fost analizate, în cursul anului 2026, 183 de cereri de mutare către județele de proveniență. Dintre acestea, 35 au fost aprobate prin identificarea unui „indicator la schimb”.
Sindicatul reclamă că nu au fost explicate criteriile aplicate și motivele neaprobării celorlalte solicitări.
Cifrele, singure, nu demonstrează favoritism. Dar nici nu țin loc de explicații.
„Am analizat” nu înseamnă automat „am lămurit”. Și ospătarul poate analiza nota de plată; clientul tot are dreptul să știe de unde a apărut al treilea șnițel.
După protestele din februarie 2026, despre care amintește Europol, răspunsul firesc ar fi transparența. Nu transparența aceea de birou prin care se vede planta de la fereastră, dar nu se vede criteriul după care se decide viața unui angajat.
Familia, această anexă incomodă a dosarului profesional
Dincolo de hârtii există rate, chirii, copii, soți și părinți bolnavi. Europol descrie situații în care distanța dintre serviciu și domiciliu pune presiune serioasă pe viața familială și pe buget.
În traducere administrativă, polițistul trebuie să fie prezent la serviciu, disponibil pentru misiuni și suficient de elastic financiar încât să întrețină o viață în două locuri.
Eventual să-și îmbrățișeze familia prin aplicație. Dacă se întrerupe conexiunea, să depună raport.
Iar replicile manageriale reclamate de sindicat — „te-am pus eu să te faci polițist?”, „te-am pus eu să alegi capitala?”, „descurcă-te și tu ca alți colegi” — merită expuse într-un muzeu al conducerii prin ridicat din umeri.
„Te-am pus eu să te faci polițist?” nu este argument managerial. Este renunțarea la argument, rostită de pe un scaun cu putere de semnătură.
După aceea, probabil, urmează discursul despre motivarea personalului.
Nu poți trata omul ca pe o piesă blocată în inventar și apoi să te întrebi de ce nu mai funcționează cu entuziasm.
Pilele: suspiciunea crește unde explicația lipsește
Europol semnalează și percepția că intervențiile unor persoane influente pot conta în aprobarea mutărilor.
Să păstrăm distincția: percepția nu este probă, iar o mutare aprobată nu dovedește existența unei intervenții.
Dar instituția nu combate suspiciunile ascunzând mecanismul deciziei. Dacă oamenii nu văd regulile, încep să caute relațiile. Dacă nu primesc explicații, primesc zvonuri.
Și uite așa, în loc să întrebe „ce condiții trebuie să îndeplinesc?”, angajatul ajunge să se întrebe „pe cine trebuia să cunosc?”.
Aceasta este factura opacității. Și o plătesc inclusiv cei ale căror mutări au fost aprobate perfect justificat.
Soluția scandaloasă: reguli pentru toată lumea
Ce solicită, în esență, Europol? Criterii publice. Evidența cererilor. Motivarea concretă a refuzurilor. Luarea în calcul a situațiilor familiale și medicale. Acces transparent la posturi și posibilități de schimb. O cale clară de reanalizare.
Adică niște lucruri atât de revoluționare încât alte organizații le numesc, pur și simplu, administrare.
Nimeni nu cere ca toate mutările să fie aprobate. Nu se poate goli un inspectorat fiindcă tuturor le este dor de casă. Dar nici dorul de casă nu trebuie tratat ca abatere de la disciplina organigramei.
MAI și inspectoratele din subordine au de răspuns la o întrebare simplă: după ce reguli decideți și cum le poate verifica omul căruia îi cereți să mai aștepte?
Până atunci, polițistul poate continua să depună rapoarte. Să le numeroteze, să le arhiveze și să le lase moștenire.
Poate că el nu va ajunge prea curând acasă.
Dar dosarul lui are deja domiciliul stabil la „nu se aprobă”. (Cerasela N.).
Pamflet inspirat de situațiile relatate de Sindicatul Europol. Datele și cazurile prezentate sunt atribuite organizației sindicale; comparațiile și exagerările sunt satirice.
-
Exclusivacum 4 zileCASA DE PENSII A MAI, KNOCK-OUT LA CURTE: CUM A VRUT SĂ IA BANII UNUI POLIȚIST ȘI A PLECAT CU… CHELTUIELI DE JUDECATĂ
-
Exclusivacum 4 zileStația‑fantomă de la Corlătești își dă arama pe față: „ape uzuale” direct în Pârâul Dâmbu, sub nasul lui Diaconu și al Gărzii de Mediu adormite. Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 4
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a IX‑a – Republica rachetelor antigrindina: cum a fost însămânțată România cu minciuni, plumb și abuz de serviciu
-
Exclusivacum 3 zileCATASTROFELE ECOLOGICE DIN PRAHOVA – Sub ocrotirea directorului–dictator Florin Diaconu (APM Prahova) și a „Gărzii lui” de Mediu – Florin Diaconu – Directorul din borcanul cu mercur. Episodul 5
-
Exclusivacum 3 zileIncompatibilități cu capul în nisip: Cum pasează M.A.I. cartoful fierbinte către ANI, iar polițiștii din Europol, CEPOL și Frontex stau agățați între două legi și zero răspunsuri
-
Exclusivacum 2 zileRepublica sinecurilor unite: Mega-tunul de la IAR Brașov și caracatița politică de la MEAT
-
Featuredacum 4 zilePULS își alege conducerea și își stabilește direcțiile politice la Alba Iulia – „România are PULS – în țară și în Diaspora”
-
Exclusivacum 2 zileDosarul Antigrindină – Partea a X‑a – Republica rachetelor fără autorizație: cum au ajuns Diaconu (APM Prahova) și Garda de Mediu scutul mafiei antigrindină




