(Preluare Inpolitics):

Cariera din ultimii ani a premierului interimar Nicolae Ciucă s-a împletit suspect de mult cu cea a lui Klaus Iohannis. De la alegerea sa ca președinte, Iohannis s-a îngrijit atent de cariera și ascensiunea generalului pînă la punctul în care acum doi a explodat informația că acesta ar putea prelua conducerea PNL. Din anumite motive, pare că manevra a fost atunci amînată; să fi venit, în fine, momentul potrivit? Să fie Ciucă, totuși, varianta reală de premier a lui Iohannis și, mai apoi, de lider al PNL în locul unui Orban aflat deja pe derdeluș?

Să amintim cîteva fapte.

Unul dintre primele documente pe care și-a pus semnătura Klaus Iohannis după alegerea ca președinte, în 2014, a fost numirea lui Nicolae Ciucă la șefia Statului Major General, la doar o săptămînă după depunerea jurămîntului.
Mai mult, pe 5 ianuarie, președintele a ținut să asiste personal la ceremonia instalării lui Ciucă.
După alte cîteva zile, avea să-l ia cu el la Bruxelles, în prima sa vizită externă ca președinte, la o întîlnire cu Doland Tusk, președintele Consiliului European. După alte cîteva zile, Iohannis și Ciucă participă împreună la antrenamentul misiunii Batalionului 33 Vânători de Munte ”Posada”, care urmează să plece în Afganistan, șeful statului luând masa cu militarii, la popota unității, unde a mâncat ciorbă si mâncare de fasole.

A urmat o perioadă extrem de fastă pentru Ciucă, marcată de vizite externe grele în SUA ori Germania, și de o relație extrem de bună cu palatul Cotroceni.
În aprilie 2017, generalul intră în conflict major cu PSD după ce anunțase înainte de finalizarea procedurilor de rigoare o achiziție importantă de rachete americane Patriot, însuși Liviu Dragnea ieșind cu critici publice dure la adresa capului armatei.
Vorbind de proceduri, însă, să amintim că în toamna lui 2018, generalul Ciucă se lăuda cu nenumăratele proceduri de achiziții militare de tip guvern-guvern, adică fără competiție de piață, ci doar prin discuții politice. Și cînd pomenim de guvern, e vorba cel mai adesea de cel american.

Cîteva săptămîni mai tîrziu avea să izbucnească un scandal politic monstru, care l-a avut în epicentru pe Nicolae Ciucă.
Pentru că mandatul de șef al Statului Major General al lui Ciucă expira în decembrie, ministrul Apărării a înaintat Cotrocenilor propunerea de succesor, dar Iohannis a refuzat numirea într-o ședință a CSAT, fără să ofere cea mai măruntă explicație.
Mai mult, pe 28 decembrie, președintele a convocat o nouă ședință a CSAT după care a semnat un decret de prelungire cu un an a mandatului lui Ciucă.

A izbucnit instantaneu jihadul, mai ales că prelungirea trebuia propusă de ministrul Gabriel Leș.
Premierul Viorica Dăncilă a declarat că s-a produs un conflict constituțional, în PSD a început să se vorbească de suspendarea președintelui, scena politică s-a împărțit în susținători și adversari ai deciziei lui Iohannis, președintele CCR a avertizat că armata s-ar putea face praf într-un asemenea conflict, s-a încercat blocarea apariției decretului în Monitorul Oficial șamd.

În ianuarie anul trecut, MapN a trimis o sesizare președintelui în care îi cerea anularea decretului de prelungire a șefiei lui Ciucă și, în paralel, a făcut o plîngere la Curtea de apel București care, la rîndul ei, a sesizat Curtea Constituțională. Peste tot zburau acuzații și cereri de demisii.
Era și firesc, fiind prima dată în ultimele decenii cînd o armată din NATO rămînea temporar fără conducere.
În aprilie, președinția cîștiga procesul și Ciucă era repus în fruntea armatei, dar în aprilie, altă bombă: CCR decidea că sintagma „cu posibilitatea de prelungire cu până la un an” din cuprinsul unui articol al Legii privind organizarea şi funcţionarea MApN este neconstituțională.
În octombrie, generalul Nicolae Ciucă trecea în rezervă și intra în guvernul Orban, ca ministru al Apărării, primul militar în această funcție de după 1994.
O numire care a stupefiat pe mulți, pe bună dreptate.

Cu adevărat spectaculos e altceva.
În cursul anului 2018, au izbucnit informații în media conform cărora generalul Nicolae Ciucă este foarte tentat de o carieră politică, așa că va trece în rezervă și, foarte probabil, va fi plasat la conducerea PNL.

În iunie 2018, Ciucă a dezmințit categoric interesul pentru politică, tocmai pe fondul acestor informații, declarînd, într-un interviu:

„Consider atât de sfântă onoarea şi demnitatea de a fi fost şeful Statului Major al Apărării încât, indiferent de ceea ce mi s-ar propune, nu voi face altceva. Odată ce ai fost şeful Statului Major al Apărării… Reprezintă demnitatea cea mai mare pentru fiecare dintre noi. Iar eu consider că nu trebuie să fie în niciun fel umbrită această poziţie de activitatea în alt domeniu. Nu voi face politică. Voi face tot ceea ce îmi stă în putere şi îmi va îngădui viitorul să sprijin această instituţie. Dar nu dintr-o funcţie publică”.

Ciucă mai explica faptul că intrarea sa în politică ar fi fost un zvon care „întâmplător sau nu, a ajuns să fie transmis dintr-o parte în alta”.

În decembrie 2018, însă, fostul ministru al Apărării Ioan Mircea Pașcu, un apropiat al lui Ciucă și vicepreședinte, pe atunci, al Parlamentului European, făcea o afirmație publică explozivă, conform căreia mandatul lui Ciucă la șefia SMG fusese prelungit cu un an tocmai pentru a nu prelua șefia PNL.

”Mă întreb dacă, până la urmă, prelungirea – în afară prevederilor legii – a mandatului dlui G-ral Ciucă nu are de-a face cu informațiile circulate în presă cum că ar putea prelua șefia PNL după ieșirea din Armata … Ori singură modalitate ca acest lucru să nu se întâmple, încurcând socotelile ”liberalilor patrioți” într-un an electoral important, era tocmai … prelungirea mandatului lui la comandă Armatei? (O fi vreo cameră la portița secretă a Cotrocenilor, să vedem dacă nu cumva or fi utilizat-o zilele astea niscaiva ”liberali patrioți”?) Iar dacă această ”școală de gândire” se dovedește până la urmă corectă, emiterea și publicarea decretului de prelungire, în deplină cunoștința de cauza că acest lucru este ilegal, nu este oare o modalitate prin care se împăca și capra și varză: Cotrocenii cedează la presiunea “liberalilor patrioți”, însă, ghinion, CCR declară prelungirea neconstituțională? Și atunci, cine ia leapșa până la urmă?”, scria pe Facebook Ioan Mircea Pașcu.

Fără îndoială, fostul ministru, cel care l-a trimis cîndva pe Ciucă la Kandahar, știa mai multe decît spunea. E clar că existase un plan în anumite sfere pentru aducerea lui Ciucă în poziții politice importante, plan care, din motive bine determinate, fusese abandonat în așteptarea unui moment mai propice.

La doar un an după jurămintele de om cu onoare militară ale generalului că nu trece în rezervă și nu intră în politică, ghici: a trecut în rezervă chiar de Ziua Armatei și a intrat în politică. Ministru, parlamentar, premier interimar.
Și, am paria noi, viitor premier plin și președinte al PNL.
De ce să fi fost anunțat Florin Cîțu drept propunere de premier a PNL, aprobată, zice-se, și de către Iohannis?
O explicație foarte fezabilă e că s-a dorit protejarea lui Ciucă de un fenomen care nu se întîlnește des la desemnările de premieri.

Mai precis, durata foarte lungă de la desemnare pînă la validarea în parlament.
Actuala conjunctură face ca noul parlament să se reunească cel mai probabil abia luni, 21 decembrie, cînd expiră mandatul vechiului parlament. Validarea noilor parlamentari va mai dura și ea 2-3 zile, dacă nu chiar mai mult, pentru că ar putea exista mai multe contestări ca oricînd ale unor candidaturi.
Viitorul guvern va fi validat undeva între Crăciun și Revelion.
Pînă atunci ar fi fost un timp suficient pentru ca Nicolae Ciucă să fie, cum se spune, ciuca bătăii și să i se răscolească tot trecutul.

Așa, toți ochii sunt pe Florin Cîțu.
Cel care deja știe procedura: peste vreo două săptămîni, la fără cinci, va anunța că renunță la mandat.
Lăsînd loc noii vedete a politicii, filo-americanul Nicolae Ciucă.

Nu de alta, dar odată cu validarea lui Biden pe 16 decembrie, America va reintra puternic în jocul geopolitic. Iar în cazul în care unii se întreabă dacă neamțul Klaus Iohannis ar fi gata să facă un pas dinspre Berlin spre Washington, am spune că deja a făcut-o, de vreun an și mai bine încoace.